Romanulu, noiembrie 1870 (Anul 14)
1870-11-25
1034 ROMANULU 25 BRUMARU 1870 Statului Român”, ca delegate ale națiunei, ca consiliere ale tronului; d-sea a declarate „că agenții țerei nu au lucrate de câte ca „instrumente ale sele, ca esecutori ai ordinelor și guvernului; că d-sea adate ordine „d-lui Strate se se facă samsaruld tocmelei „pe tronulu Spaniei, că din ordinuld d-sele „agentule tereî s’a făcute curierale gratis „ale casei de Hohenzolern și a dus desistarea principelui Leopold la Paris, și că „d-sea (Carp) a ordonate acesta pentru că „a considerate că misiunea d-sele era de a „’mpâciui conflictulu iscate in Europa.“ D. Carp — un adevĕrü nu’și póte cineva tine insula — d. Carp se’mpăciuie Europa!., și cumfl? Se discută de puține acésta cestiune. Se ne imaginăm unü momente România une State mare, la rândule ei putere garantă; se ne imaginăm că d. Carp, mai fericite ca d. de Bismarck In Prusia, cu Alsacia și Lorena, a reușite a ne anexa Transilvania, Banatul, Basarabia, Macedonia, și că suntem regate, ca acele visate de d. Boerescu; se ne imaginăm pe d. Carp ministru al acestei puteri și pe d. Carp, nu cum este ’» realitate, déma adevărate ome de State, cu capacitate distinsă, cu vederi politice vaste și nemerite, cu uă inteligentă cu totul înaltă, și cu uă instrucțiune superiora; se ni’10 tochipuime In tóte condițiunile de a aprinde foculOresbóielor, séo de a ’mpaciui Europa, și se vedemO, ore acesta are si foste calea? Ore acele Carp celebru, urmând ca d. Carp simplu muritor B, ca comunul muritorilor, nu ar fi fi comisO să erare din cele mai grave, mergând pe calea pe care a mers si d-sea? Asemenea acte, din partea acelui celebru Carp, pacificatore al Europei, ministru acelei Românii, ar fi fi avute una întreite inconveniente: 1-1O arO fi deviate, ar fi contraventta la dorințele și simtimintele exprimate de represintatiunea nationale a terei, care, In dreptul si ei de suveranitate, a ordonate guvernului se manifeste sus- și tare simpatiile natiunei pentru Francia, cărei detorimü e distinta nóstra politică, cu care ne unescö strânsO legăturile nóstre de rasă latină, și datorii sacre de recunoscintă, cărei detorimQ dinastia principelui Carol I; se păstreze neutralitatea, derouă neutralitate demnă, energică și pregătită pentru orice casă de eventualitate ; 2-lea, a ajunse tocmai la ținta contrariă scopului de pace universale, ce pare a-și fi propus pacificatorulu Europei, nedibăcia d-lui Strato ordonată de d. Carp, pacificatorulu Europei, aducându ca curiera unui felu de desistere evasivă, necompletă, amenintitóre pentru demnitetea și liniștea Franciei, reservată pentru viitor, în locu de a ’mpăciui Europa a produse ceia ce s’a ’ntâmplatu, resbeluri crâncene și neîmpăcate , și agentule tereî, lucrându după ordinul a d-lui ministru Carp, pacificătorule Europei cu atâta mai mult. In responsabilitatea ministerului, a fost o mâna care a Intors o machina ostilităteî implacabile ce am vedute degenerando In resbelulü de esterminatiune; 3-lea, agentulö terei,urmând,precum a urmate, din ordinul a d-lui ministru Carp, pacificatorul Europei, a jucate unu rolu fórte putinu seriose, ancă și mai putinű demne de tera ce represinta, unu role cu totul. In contrazicere cu acela de neutralitate, impusa guvernului de suveranitatea nationale, și ancă unu rolu amintoru de simplu curiere de cabinete, tarandu chiare brandurile resbelului prin anti-camerele miniștrilorü imperiului Franciei. Și după tote aceste triste și rușinase consecinte ale politicei d-lui Carp, nenorocitulu împăciuitori alfi Europei, se miră de argumentatiunea interpelării d-lui Blarembeg, și de indignatiunea cu totul naturale a unui bunO RomânO, pe care nu lea luminata celebritatea d-lui Carp, pacificatorul Europei. De la ’ncepute și pene acum, atitudinea guvernului a fostű pe fadă ostilă Franciei, și acesta ca uă desfidere aruncată simpatielor și credintelor natiunei, fără ca d-nii miniștri se cerce cele putina a da acelei politice de vederată dușmănia către totO ceia ce iubeșce și respectă națiunea română și spoleioli de simpatie. Din ordinulü d-lui ministru Carp, pacificatorul Europei — acesta a afirmat-o însuși In cameră, — d-nn Strat, agentulöterei se făcea samsarul, și curierul de cabinete al principelui Leopold, și făcea anti-cameră la d-nu de Grammont, ca se’o remită pură și simplu um plice, role umilitore pentru națiunea română ; d-lui Carp, pacificatorul Europei, de scala Westraliei, precum este și d-nu Iepureni. Resbelul. Îndată incepute, nu mai avu nici unüfréți In simpatiele sale prusiane și In sintimintele sale de vrășmășie către Francia. Pe cândű guvernulu României suroră a Franciei, legată cu ea prin rudenia rasei, deture Franciei starea ei politică, dinastia lui Carol I, și esistenta ei nationale, pe când guvernulu acestei națiuni conserva către agentul Franciei o atitudine mai multa decâte rea și reservată, și afișiază intimitate și o cantă de dragoste nu numai cu agentul Prusiei, dérű cu tote ce este prusiana, pene chiarö și cu conductorii concesiunii Strasberg, cari prefere „mai bine se ’nvețe țigănesce de câtă românesce,“ pe cândű guvernulu punea uă grabă și să logiifire scandalosä de a publica imediate ori ce scrie, fiă și neexactă, despre triumfurile și victoriile, chiar d exagerate, ale Prusiei sfâșiânde Francia, și isbinde astafelu In inima Românilor, și Intârziea pené ce lumea se indigna, séu ascundea succesele repurtate de Frances! și depeștele ce ni le anuntaö» româneau uitate prin cartenele miniștrilor, acestea— fără se mai vorbimu de cuvintele ce se zice c’a pronunțate unula din miniștrii după acea ședință a camerei, In care represintatiunea nationale și a esprimate credințele și simpatiile ei, afirmând acela d. ministru că nici uădată nu a ultragiate adevĕrulu cu mai mare cutezare, cându și d-sea a profesate In fadia suveranității nationale aceleași simtiminte și credințe pentru Francia. Dacă am căta ca logica, rațiunea, bunulü simtä se ne spuse care este națiunea care merită mai multű simpatia nostra, vom găsi. Francia dă națiune de vită latină, ca și noi, mare, puternică, generosa și civilisatóre; lumina și măndria lumei, bogata și dăruinde naatiunilorö oprimate, esilatilorű, emigrați din patria loru, uă positiune socială, unü loco la focarule ospitaliere, mijlóce de esistinta, facéndu numele’i bine-cuvéntate In tote universule, și națiunea protectóre a tuturoru ideilor: mărețe de naționalitate, libertate, progrese și prosperitate ; Francia, adunându cu incredere pe toti refugiații politici și Intinzendu-le In nefericire să mână amică de ajutor; Francia, facêndu independinta Americei, combatândö cu Anglia și pentru Anglia In Oriente ca se dobare puterea cuceritóre și nesătule de dominatiune a Rusiei, care năbușia națiunile, scăpând Austria de deamădurare după Sadova, răscându unitatea Italiei, protegtând Romănia, înapoindu’î Basarabia, stabilinde dinastia lui Carol, garantându-ne starea și asistenta nostru politică, Francia, cuminü alu Înfloririi și desvoltării arteloru , sciiiteloru, literiloru, comerciului, industriei, civilisatiuneî ale cărui lumini se reversa asupra întregului pǎmêntö purtându pe ori unde au trecutu nobilele și puternicele ei falange pe drapelul ei „prosperitate și libertate pentru națiuni“. Francia Incepéndu resbelulu latinității, rădicate de ea In contra Teutonismului, sfâșiată, sdrobită, isbită de nefericirile sortei bătălielor, trădate de sorta la Sedan, de omeni la Metz, perionde aprópe patru sute de mii luptători ai ei Intr’uă clipă, și tote ce avea mai organisate, soldații vechi ai Africei, ai Sebastopolelui, arme, tunuri, mitraileuse, cai și cu tóte acestea renăscende mai falnică și mai tare din ruinile ei, conservând nobile încă vechiulu geniu al patriei, și mărirea rasei latine, purtând m încă și mai curagiosa stindardulu Latinității, desfășiurăn două energie care nu are comparațiune în lume, arotondü puternică și neinvincibile după armata lui Napoleon sdrobită după imperiul sfprémata, națiunea liberă care se rădică, se scutură, se aruncă răcnetulO leului Înfuriate, și la rândulu seü sfâșie pe inamice, repurtându victorii glorióse. In lupta gigantică ce urmeza, arătându lumii In mirare spectaclulu inventiunilorö, prefectiuniloru și progreselor, facéndu se nască din solulu ei săngerăndu milióne de apărători, organisândö cu ră suflare eroică Insă clipă armate puternice care bate pe marele căpitanu Frideric Carol, și pe Îngâmfații generali Prusiani, organisândouă artileria care face chiar admiratiunea adversarilor sei, și facendu pe regele Guillaume și pe d. de Moltke se se găndescá la retragere, și se’șî aducă aminte la une minute date, că fuga, deși e camu rușinosă, déru este sanătosul“ Etă Francia ! Se vedeme acum Germania. Domnule de Marsillac, In Journal de Bucarest, ne aduce aminte uă butadă a lui Closing care zicea ca „Prusia este statulu celu mai sclavii din lume !“ și nefericitule marele Henri Heine Z'cea 1 ° un spi rituósa glumă, „suntă unu Germană liberată .“ Germania, rasă teutonică, conservând tóte tradițiunile barbare, una momente, una singură momente, scurte In istoriă, nu liberă, nu civilisată, déru aspipirândű la libertate, și tinende spre civilisatiune, momente iute înăbușite, intărindu-se și crescânde ln sistemul militarismului, obstinată In idei de cucerire și țintindfi necontenite la isbenzi de arme spre a cotropi provincii, tratandu cu dispretie trufașii pe Austria și amenintând’o de a 'i lua provinciile sale germane, amenintându Italia In unitatea ei și cercândO a o ’mpedica In Împreunarea Romei. Germania, privată de libertate prin năbușitorul si sistemu alü caporalismuluî militare, hrănindu In interiorulu ei tóte descensiunile, animositățile și ura provinciilor. Intre ele, facendu din terasea frumósa și fertilă uă vastă cazarmă pentru cucerirea natiuniloru, aruncându-se cu pași In adevére teutonici In măcelurile resbóilore și spoliânde populil de drepturile și de independinta lor, ducêndu după dânșii horde sălbătici, desvastarea, destrucțiunea, pustierea, trufia Învingătorului pene ce ea ii va aduce umilirea învinsului, aruncăndu In Europa brandorile discordiei și atitende pe sub ascunse insațiabilitatea și setea de resbunare a Rusiei, ca doare astüfelü o rupe și ’n acea parte uă bucățică de pământOn Germania, ducêndu In Europa civilisată și spăimântată la apropiarea rentorcerei barbariei evului mediu, restueile de esterminare, și sfâșiarea nationalitățilore. Și acesta este puterea cărei guvernulu nostru și d-nulű Carp, nenorocitulă pacificcitoriiala Europei, a date tóte simpatiile și chiar concursule se țun contra credintiloru și simpatiiloru natiunei romăne, ai cărei, ca consilieri ai tronului, ministri, ei nu suntu de câte uă delegatîune: guvernulu nostru și d. Carp iubescu caporalismule prusiane; acesta le vine la socoteli. Astfel, guvernulu nostru a lncutit une marerea națiunei și chiar a șefului statului. Amö auzitit că unii din d-nî miniștri zice „noi avemü din totă inima simpatii pentru „Francia, déru este uă cestiune de curteniă „și de bună cuviință, trebuiesce semena„giämo 8us captibilitățile Domnitorului.“ Scusă nedemnă, curteniă tristă, care degeneră In lingușire rec facetóre, fie ce Romăno Înțelege și respectă sistimentele particulare ale principelui Carol de Hohenzolern, dérii Domnitorulu Romăniloru nu póte se aibă și nu are, suntemii încredințați, de câte simtimințile, simpatiile și interesele națiunei. Domnitorulu României, acumö Române de la suirea sea pe tronulu acestei teri, este oneste, leale și raționabil,e mintea sea si spune pentru cine potü Românii se aibă simpatii și recunoscintă; și avemu convinctiunea că adeseori a mustrate pe miniștri sei, de acesta politică bismarkiană, care nu pate se intre în ideile une Domnitorii, care, ca principele Carol I, a manifestate, de atâtea ori, adeverate credințe patriotice și liberale. Resultatulu politicei și simpatiile către caporalismul, prusian, a fost îngrijirea, anesietatea, la care a aruncate pe națiunea romană, nepregătirea și apatia guvernului. Rusia declară că nu mai ține compus de stipulațiunile tractatului din 1856 de la Paris, și că voiesce revizuirea lui; ea voiesce se dispară acestă garantă pentru consolidarea și menținerea păcii la Oriente; de aci pene a pune 'n lucrare In une concerte armoniose de surle și tobe, cu d. de Bismark, cucerirea cărorăva provincii de pe marginea Dunărei, nu este de câte une pase, și scima ce ușiorî suntű pașii de cotropiri ai Rusiei, când nimeni nu’I opresce; ca se justifice pretentiunile sale, Rusia se acuțtă de noi, și aretă că infracțiuni la tratatul de la Paris s’au mai făcute prin unirea Romănieî și alegerea principelui Carol I; și d. Carp, pacificatorulu Europei, crede că acesta trasă in nota Rusiei este fără sense diplomatice și fără intentiune. E buna d. Carpi Rusia, interesa cu d. de Bismark, îngrija de multe Orientuli și din presupusa alianță ce exista Intre Rusia și Prusia omenii de state se preocupau de pretensiunile ce ea avea se facă in privința tratatului de la Paris, numai d. Carp, pacificatorul Europei, era liniștite, fericitulü d. Carp, care visa cu d. Boerescu la jurnalulö „Pressa“ regate și independinta Romăniei „Regată ’și independința României“ create de Rasial Slavismulű,adversarulű cele mai crâncene ale latinitătei în Oriente, liberându latinitatea, și acesta pe când e d, de Bismark, ântâia edițiune, casé perfecționată și nedegenerată a d-lui Carp, pacificatorulu Europei, cerea se sfâșie Franciei Alsacia și Lorena, și Rusia nici nu a puse condeiule cele putina se proteste In contra acestei barbare cuceriri, ca și cândö Francia nu ar fi latină ! Se renunțăm la protectiunea Franciei, la garanția puterilor, ca se ne aruncam, în brațele Rusiei, care de multe ce ne iubesce ne va strânge la sinule ei pene ne va ’năbuși, care a avute totodeuna idei de cucerire în presinta nóstra, cărei Francia a smulsi Basarabia ca se ne predea!... Eră politica d-lui P. P. Carp, pacificatorulu Europei, și a d-lui Manolache Costache IepureDu 1 Pantazi Ghica, președintelui de Covurlui, și nu pentru că ■a destituite, dérè pentru ci acesta s’a făcute In urma unei stăruințe a unui consule, ceea ce e uă ingerință in drepturile nóstre autonome. Guvernul va respunde peste 3 zile. Adunarea decide a lucra lu secțiuni. Ședinta se rădica la ora 12 și 3 carturi p. m. ADUNAREA DEPUTATILORU. Ședința de Marți, 2d Brumară 1870. Sub președinta d-lui G. Costaforu, președinte, ședința se deschide la 12 și jumătate ore p. m. prin aprobarea sumarului ședinței de ieri și prin citirea comunicatelor ordinare. Se acordă congedie d-lorö Scafeși, Teodor Dobrescu și George Chitu. Se declară vacante colegiale d-luî Dem. Cozadini, a cărui demisiune se primesce. D. Al. Candiano-Popescu, luânde cuvântulű, zice că represintantele de Focșianî, d. Voinov, a bine-voit, a lua cuvântulü în privința arbitrarei d-sale arestări. Mulțămesce d-luî Voinov, pentru acésta. Dére mulțămesce totfi-d’uă-dată cu recunoscintă și acestui parlamente, pentru că nu era uă cestiune personale, ci a apărării prerogativelor, a însuși acestui parlamente. Decisiunea d-vóstre, domnilor deputați, dire d-sea, a produse uă mare bucuria asupra tutora amicilor, libertății, pentru c atunci, cândű parlamentulö Infiereza cu atâta tărie actele unui guvern arbitrarie, acele guvernu trebuie séö se reintre In legalitate sé se se retragă. D. Meitani anunță uă interpelare privitóre la reclamările mai multor alegetori de alte, constatate de procurorele generale de la curtea de apele și că d. ministru de justiție n’a făcute nici uă îndreptare, ci a mustrate pe procurorele care făcuse ancheta, cerându a i se comunica dosarulu privitore la cestiune. Anunță apoi că interpelare d-lui ministru de culte, privitóre la neplătirea de 8 lun; a lefilor, revisorilor școlari. Președintele observă că d. Meitan iese din regulamente fncendu și desvoltărî. D. Bosie relevă ca președintele se nu mai permită desvoltărî, căci se perde vremea și luama — Zice — duci galbeni pe Zi de goba. I. N. Fleva anunță că interpelare d-lu‘ ministru de justiții, privitóre la destituirea SENATULU. Ședința de Luni, 23 Brumară, 1810. După facerea comunicărilorO. d. Ion Deșliu ruga pe președintele Senatului sa cerá de la ministeriu dosarulu relative la evenimentele de la Ploiescu, din 8 Auguste, spre a’le cerceta și a se convinge asupra veracității scopului ce circulă, că d. ministru ar fi participate prin depeși In aceste evenimente, ca apoi se pótá face uă interpelatiune. D. Ministru al justiției zice că acesta miserabile scomote a circulate ln adevére, și este unul din mijlocele de apărare ale acusatilor, mijlocu care a foste sdrobilit de ministeriulö publica In facia curte prin dovezile ce a date In acusare. Cu tóte acestea doi. Senatori voiescu dosariule, este gata ada aduce ministeriulö énsa declară de pe acume că nu va mai vorbi nimicű, fiindcă acestea sunt deja constatate de calomnii și sunt căzute de sine. D. Bascovenu, ruge pe senate a nu primi propunerea d-lui Deșliu pentru a redeșcepta nisce suvenire triste de asemenea fapte detestabile, și cere ca d. Deșliu se’șî retragă propunerea. D. Președinte observă d-lui Deșliu are care lipsă de formalități, conforme regulamentului. D. Deșliu stăruiesce la cererea sa. D. Președinte observă că d. Deșliu vrea se prenoiescu une incidinte asupra căruia este triste se se revină pe un cale nelegale. D. Ministru face observațiunite sele: este însa gata a aduce dosariule, déca Senatule vrea. D. Deșliu. Anunță că interpelatiune tn acesta privință. D. Ministru respunde că bunule simte chiarü constată camü pene la ce punte ar pute fi adevarate acele scompte: faptele respunde prin sine. Déca senatule vrea, va aduce dosarulű. După mici disensiuni, se trece la ordinea Zilei, chiămându-se la ordine d. Deșliu, care vrea sa mai anunțe și alte interpelatiuni, fără ca sa se fi aretate acele interpelatiuni atunci când era timpul, adică pane a nu se trece la ordinea Zilei. Se trage la sorti secțiunile și comisiunea de verificare. D. Deșliu anunță uă interpelare, relativă la destituirea unui președinte de la tribunalul Galați după capriciule consulului austriaco, și uă altă interpelare relativă la motivele din demisiunea a d-lui Răhtivanu, prefectul de Prahova. Se alege comisiunea de petitiune. Ordinea Zilei fiinde sleită, după ce se citesce lista proiectelor de legi remase neterminate din nainte. D. Deșliu opineza că, la privința proiectelor de legi pentru adausul de 4 la sută la sate peste preturi de astăzi, și 20 la sută de la fonctionari, trebuieșce a sa continua lucrarea pene ce póte guvernulu se va retrage. D. Președinte explică că unele suntu lu suspensiune, pentru altele se așceptă a se pronunța guvernulu. Gatul pentru acțiune, se constată că d. Deșliu vrea se tie sunîR'd'* la locö. — Ședința se rădică. SOIRI DIN FRANCIA. RESEDIi VII Tours, 22 Noembra, 1870 Uă depeștă, adresată ministeriului, anunță că ieri uă încăierare seriósa a avute locu