Romanulu, ianuarie 1871 (Anul 14)
1871-01-28
82 ROMANULU 28 IANUARIU 1871 D. Leon Eraclide ține a se garanta și cel ce vomi împrumuta fiscului, d’acea propune ca se nu se emită nici una bonă fără visa curții de corupturi și ori care din aceste bonuri se vori plăti, se se Incunoștințeze curții de compturî. Se cere închiderea discnsiunii: d. D. Robescu o combate, d. Candiano o susține. Puindu-se la votă, discusiunea senchide. Ședința se suspinde pe 5 minute. La redeschidere, raportatorele arată că majoritatea comitatului delegațiiora a respinsă tote amendamentele, afară de ultima parte a celui propusü de d. Eraclide cu avisulu curții da compturî. Se punu la vottl și se respingu amendamentele d-soră Câmpinenu, P. Mavrogheni, Agaricî, Eraclide, Holbana, Const. Blaremberg, G. Lahovari, Dem. Ghca Comănăscenu și Leon Eraclide. Se admits aiu d-lui Chițu pentru darea ’n judecată a miniștrilorü. Art. 3 și 4 din lege se primescu fără discusiune. La art. 5, d. raportare explică că anulă de î mprumutu nu e anală de esercițiă budgetarii, ci celț ordinarii. Art. 5 ne primesce fără modificare. După propunerea d-lui Mavrogheni și G. Chițu, art. 6 se modifică de comitatule delegaților și schimbându-se cuvintele B cu scadența de 31 Decembre ale anului în care s’a emisii“ și înlocuindu-se cu vorbele „cu data emiterii după 31 Decembre constituie etc.“ pentru motivă că ntr’ună ană nu pot fi fi împrumuturî de câtă numai de 3 milione și scadența póte trece și n anulă următoriă. D. G. Manu combate modificarea comitatului, căci e contradictorie cu art. 5, votată și cu art. 7. D. N. Ionescu susține că, de nu se va vota acestă articlu, legea ară fi fără efectă, căci acestă articiu trebuie ’nscrisă în bonă, ca se scie scadența. Se ’nchide discusiunea și cameea primesc o articlulă cumă a fostă redactată, fară modificarea comitanului deWatilin. La art. 7, d. Leon Eraclide semnaleză că ultimulă aliniată ală acestui articlu nimicesce legea și este în contradicțiune ca articlulă 5 votată: ministrulă care decâtă a spune că n’a putută plăti la 31 Decembre bonurile, și atunci totă Statulă plăteșce dobânda, eră nu ministrulă personale. Propune dera ștergerea acestui alineată. D. Ion Codrescu consideră ca de prisosii și aliniatură ală dorilea și ală treilea din art. 7, explicândă că ele rădică dă dificultate forte mare. Cândă se presintă bonulă la tesaură, seu se plăteșce, să se preschimbă. Dacă creditorul nu vrea se preschimbe bonulă, ele îlă protestă la tribunale și lucrul ă intră în procedura comună. Cine ănsă face constatarea datei cândă s'a presintată bonulă? Casiarulă? Dorüde că va refusa. Atunci remăne tribunalului. El bine, acesta se înțelege de la sine și aliniatulaiI prin urmare nu mai are rațiune d’a fi. Câtă despre aliniatulă III, el e prevestită în art. 8. D. P. Grădiștenu nu crede cară fi bine se se ștergă aceste alineate. De ce se siimă pe creditare a mai merge la tribunală? Dacă ministrulă nu póte plăti bonulă, nu’să pute nici schimba, căci nare bani. Prin suprimerea alineateloru dămălucă la procese ’n contra statului, cari causeză atâtea cheltuieli de instanță ș’atâta dobândă. Eră câtă pentru modul constatării, ea se va face cum va vrea creditorulă. După explicările date de d. raportare Brăescu, în sensulceloră susținute de d. P. Grădiștenu, d. Codrescu susține din nou opiniunea emisă de d-sea, adăugându că ea ară avea de efectă se nu se mai vedă prin ministeri acea sumă de creditori, puși în posițiune d’a cutreiera pe la casială, pe la ministru etc. Ș’apoi, un bonă uă dată presintată și neplătită, ce valore mai are elă? E ună falimentă din partea tesaurului. Ară vrea dér se se ție ună registru regulat la scadență și sumele de plată s’accepte a fi reîmbursate creditorilor. D. P. Grădiștenu constată că e răă a nu se plăti banilă la scandență, dară cine trebuie se pardă? Creditorele sau statură ? De ce se pedepsimă pe creditore, prin procederea ce se susține, că șî-a dată banii Statului? Nu vomă ajunge de câtă la lipsa de creditori. Ș’apoi, prin procederea prevedută în lege, dispare samsarii: ori ce creditoră n’are de câtă ședea două lei portăreiloră spre a’i constata presintarea și neachitarea bonuriloră. D. Leon Eraclide insiste pentru ștergerea alin. fii, căci prin elă se nimicesce legea. S’a votată de cameră ca ministrul se nu trecă peste 3 milióne, dară ce merită se iea pentru casuță cândă nu se plătescă la scadență bonurile? Va veni mnă ministru care va emite pentru 3 milióne, și viitorul ministru, peste măană, nu va pute emite nimică! Orice ministru e datorit a plăti bonurile din resurse sau din remășițe. După pronunțarea comitatului delegaților, d. „Lascar Catargiu" explică că, daci ministrul nu va plăti pănă la 31 Decembre, data scadenței, se înțelege că suntă remășițele, din care se se plătescă. D. Leon Eraclide, totă de-ua amă comptată pe remășițe, ele nu s’aă împlinită, cheltuielile s’aă făcută și astă-felă amă ajuns în starea în care ne aflămă!.. Discusiunea se ’nchide. Amendamentul d-lui Codrescu se respinge, ală d-lui Leon Eraclide se primesce. Se admite art 7 cu al. ÎI. D. I. Codrescu propune intercalarea unui nou articlu ’n lege: „ca bonurile de teseară se n’aibă uă scadență mai depărtată de câtă 6 luni celă multă de la data emiterilor“, căci cu modulă acesta se înlătură tóte temerile seriose, esprese ’n privința achitării. 17/1^ Tffli Inni a pi*a mnlni Se pune la votă acestă amendamentă care are se devie art. 8, și se primesc. La art. 8 devenită 9, d. G. Manu și N. Ionescu observă că e de prisosu. D. P. Grădiștenu nu ’nțelege ce scapă va ave legea. Suprimândă acestă articlu finale, ministrulă totă va pute eși din lege. Elă e datorit a plăti bonurile la 3 Decembre, dară nu le-a plătită, atunci în anul viitor se mai póte face bună bană măcară datoriă flotante? Nu. Etă dâră că nu se facă ’nlesnirî decâtă ministrului din primulă ană ală aplicării legii, Dră celalți suntă siliți a trage păcatele miniștrilor anului precedinte. D. I. Agarici nu vede remediulă decâtă în buna ecilibrare a bugetului. Temerea espresă de preopinentală d-sele n’are loc, căci ministrulă trebuie saibă bani, din încasarea dăriloră, spre a plăti cele 3 milióne.— Amendamentulă d-lui G. Manu, care propune suprimarea ultimului articlu, comitatulu delegațiloră îlă primesce. Discusiunea se 'nchide. Se pune la votă amendamentulă d-lui G. Manu și se primesce. Se pune la votă legea ’n totale, cu bile — după cererea a 15 deputați — și resultatulă este : Votanți .... 63 deputați. Mai ales....................35 voturi. Un abținută. Bile albe pentru . . 49. Bile negre contra. . 14. Președintele proclamă c’adunarea » primită legea ’n totale. D. Ministru de finance crede c’acestă ege va contribui la ecilibrarea bugetuui și o primesce cu speranța că adunarea va ecilibra bugetulu, făcândă tóte reducerile posibile. Ședința se rădică și cea viitóre s’anunță p’a doua ji, 17 Ianuariă 1871, a ordinea jilei fiindă legea pentru stingerea datoriei flotante. • CONSECINȚELE DEVASTAM aLe SLOVIONILORŰ PRODUSE DÎN CAUSA DESTRUCȚIUNII PADURILOR ÎN LOCURÎLE MUNTOSE. Presința arborilor în natură nu are de scop, numai a procura <5- memorii materialul, necesariü pentru combustiune și construcțiune, déra înca are și mă roră forte însemnații în economia naturii. Se aere la adevără, că, pe două paria, prin respirațiunea animalelor,uu mare cantitate de acidii carbonicii, gază impropiă pentru respirațiune, iese din organele respirătore și se respândesce în atmosferă; se scie asemenea că frecare cantitate de acestă gază amestecată cu aerulă ce respirămă, îlă viciază, îl face impropriu respirațiunii și producetoră de asfisiă, de unde urmază că, dacă natura nu ar fi îngrijită ca, parte din acidulă carbonică răspândită de animale prin respirațiunea loră în atmosferă, se se sustragă din acestă mediă, neaperată va fi venită țină timpă când o aerulă ar fi fostă asta de încărcată de acidă carbonică, în câtă tóte animale ară fi perită asficiate prin acestă gază. Acestă rolă purificateră naturala dată celuilaltă regna organică, vegetaleloră stă planteloră, și prin urmare și arboriloră. Aceste ființe au un respirațiune contrariă de aceea a animaleloră, căci, pe cândă acestea, pentru a respira, saă ocsigenulă aerului și daă afară acidulă carbonică, plantele absorbă din atmosferă acidulă carbonică, formată de ocsigenă C, 1 și de carbonă C, saă CO2, rețină în interiorulăloră carbonulă, ce le 1 este indispensabilă pentru nutrire, și daă afară posigenulă, și cu modulă acesta echilibru să se stabilesce în atmosferă; și grație regnului vegetalist aoyulu Conocit, proprißtățile sale vivificătore ce amă vedetă că le ar perde decă plantele nu vară curăța departe din acidulă carbonică vărsată în atmosferă de respirațiunea animalelor. De altă parte asemenea plantele și mai cu semă arborii dau atmosferic, prin evaporațiunea de apă ce se face pe suprafața frunctelor, trunchiului și ramurilor ă loră uă parte din umiditatea necesară, și totă acestă evaporațiune face ca, producând o orecare scădere de temperatură 1), condensarea vaporilor atmosferici în plaie se cadă peste localitățile cele mai acoperite cu arbori, cele mai pădurose; de aci vine că secetile sunt cu atâtă mai dese și mai supărătore, cu câtă uă regiune este mai lipsită de păduri; și cu câtă este mai păduroasă cu atâtă ea este mai răcorită de ploi De aceea se bage bine de semă proprietarii noștrii se nu abuseze cu tăierea păduriloră și mai cu semă fără nici uă sistemă, și cu scoterea buturugilor, spre a face locuri de arături, cari dică iei, aducă ună mai mare profită de câtă pădurile, ca se nu pață ca cămile din fabulă, care lăsândă bucata de carne ce ținea în gură ca se apuce pe aceea ce se vedea în apă, și care i se părea, mai mare, dâră care nu era decăt imaginea celei d’ântâiă, imagine ce dispăru îndată ce carnea arată cădu la fundă, în cătă pentru lăcomia de a avea bucata imaginară, ce i se părea mai mare. 1) Se sală că ca una lichidă se se evaporeze, trebuie se absorbă, se iea orecare cantitate de căldură de la mijlocul în care se face evaporațiunea, și prin urmare se’îmai scadă temperatura. Pe acestă principiu fisicii este basată fabricațiunea gheții artiuficiale prin evaporațiunea ameniacului care luăndcăldura apii, spre a se pute evapora, li scade temperatura pâne îngrață, perdă și pe aceea ce o avea și nu se alese nici cu una nici cu alta. Se bage dâră bine de sumă cliră, se cugete multă domnii proprietari, și se aibă totodeuna în minte acésta fabulă, ca nu care cumă va prin căte-va decimî sau sute de pogone, de arătură mai multă se compromitemă starea igrometrică a țerii, și mai cu semn a localităților- cămpene, căci la ce ne ară folosi că amă avea semănături întinse și nu amu avea ploile necesare; scimă cu toții nenorocirile ce producă secetele cele mari, se infimă noi înșine causa acestoră nenorociri; mai bine se semănămă mai puțină și mai bine ca se culegemă mai multe și mai bune producte, de cătă se semănămă multă și se recoltămă puțină sau nimică. Ună altă rolă bine-facătorii ală pădurilor este de afișa, prin rădăcinile arborilor, de a face mai stabilă soluții premobilă ale unor localități, cumă suntă mai cu semă, acele lande, acele cămpii nisipose de pe țermurile mărilor, ca în Gasconia și Vandeea în Francia, în La Plata în America, și în alte localități, ale căror nisipuri, prin suflarea vântului de către mare, înaintată sub formă de munțișori umblători, numiți dune, în interiorul continentelor, cotropindă sub masa loră mișcătore localități cultivate pe cari se transformă în deșerturi nisipase și la a căroră progresiune numai plantațiuni de arbori se póte opune, precumă și de a opri sau împuțina efectulă ploilor torențiale cari, fără obstacolulă pusă de densele, ară produce inundațiuni forte dese și forte violenți, și ec» cumă. Se sciă că cu cără picăturile de ploie vor cădea mai desă una după alta pe suprafața pământului, cu atătă absorbarea loră de către pământă va fi mai anevoiosă și prisosul de apă va trebui se se scurgă pe suprataxa lui, producându, mai cu sumă căndă solulă este puțină înclinată, șiroie, mai multe șire producând torente cari prăvălindu-se din tote părțile în albiile rîuriloră, le umflă apele, esă afară din albiile loră și producă inundațiunile asia de funeste prin efectele loră, precăndă în localitățile pădurose, deși ploile sunt mai dese, inundațiunile sunt mai puțină posibile, din cauză că picăturile de ploaie nu potă cădea așia de desă unele după altele pre suprafața pământului ca în casuță precedentă, fiindăcă arborii prin ramurile și frunzele lor se opună la acesta. In adevără, picăturile de plaie căzute pe arboriiă păduriloră suntă oprite cătăva timpă, mia înainte de a cădea pe pământu, fiindăcă ele trebuie se călâtorască, se pice, se se prelingă din ramură, în ramură, și din frunză în frunză pâne se ajungă josă, astă-felă că solulă are timpă se absorbă cea mai mare parte din picături, și numai pre puține, căndă ploaia este repede, semănă ca se se scurgă pe suprafața pământului. In regiunile muntose lipsa pădurilor are consecințe și mai funeste, căci deosebită de inundațiuni cari devină și mai impetuase din causa înclinațiunii solului și a strâmtorării localităților locuite , mai producă, cândă structura geologică și natura a roceloră se potrivesce, și potmolizî de sate și de țârinî prin tîrîrea din munți de bolovani, petrișă și cantități enorme de nisipă cari, nefiindă ținute de rădăcinile arborilor, se desfacă cu cea mai mare înlesnire, în câtă bieții locuitori nu numai că se vedu amenințați se li se distrugă casele, dari încă și a se vedea desposedați de ogarele loră prin nomolurile de petrișă și nisipuri aduse de torentele de apă. Acesta amă observat’o din nenorocire și la noi în escursiunea ce anulă acesta amă făcută în valea Domiței din districtul Muscelă. Totă malulu drepta alü riului Domnei pe oă întindere de mai multe zecimi de kilometre, și cuprinzândă, începândă de la Sudă, satele Budesca, Ciumeștii, Miceștii, Purcărenii, Valea Nandrii, Jupâneștii, Găneștii, Retevoeștii și până la Domnești la Nord, ne prezintă aspectulă celă mai de îngrijată în acastă privință. Structure geologică a acestei regiuni este formată de oă succesiune de strate de nisipă, de petrișă și de argilă cu uă disposițiune stratigrafică mai orizontală sau forte puțină înclinată de la N. la S. mal cu sumă spre Domnești. Aceste roce, prin natura lor, fórte puțină consistentă și fórte mobile, suntă la fie-care ploae tîrîte din cóstele delului, desbrăcate mai de totă de pădurile sale prin neșciința și lăcomia locuitoriloră, și tîrîte în fundulă văii, unde potmoleșcu casele, ogrăzile și drumurile satelor, caritate sunt așezate la polele lui între dela și matca riului Domnei. In deșert, locuitorii se ïncerca a pune obstacole, prin facerea de garduri transversale progresiunei acestoră aluviuni devastatore, gardurile sunt superumplute, când nu sunt sfărîmate, și aluviunile mergă mereă in vale, umplu curțile, baricadază drumurile, și înaintază necontenită, străbătândă satele până la ală douilea rândă de zăgaze așezate la marginea loră despre holde, pre cari se străbată cu aceeași nepăsare, ca cumă natura ară vrea se-șîrîță de micimea omului cândă se compară cu dânsa, și cotropește mare parte din țeririle destinate culturii, reducându le în lunci nisipase și petrase improprii la nici uă cultură. Acesta stare de lucruri are consecințele cele mai funeste pentru bieții locuitori, căci pe două parte aceste deluri au devenită nișce ruine brăzdate cumă suntă, în tóte direcțiunile, de rîpe mai multă sau mai puțină profunde, rîpe causate de roderea apeloră de ploi ce, negăsindă nici ună obstacolă în arborii pădurilor, tăiați cu nepăsare, se precipită cu furiă din vîrfur ă loră rodând și tîrîndă cu sine rocele preste cari trecă, în câtă aceste caste suntă perdute pentru dânșii, căci nici árba nu póte cresce spre a le întrebuința, celă puțină pentru păștunarea viteloră. Pe de altă parte, ei sunt amenințați chiară în esistența loră, căci în aceste regiuni, unde locurile de hrană suntă forte reduse, și compuse numai de șesulă sau lunca dintre castele delului și albia rîului, luncă forte îngustă relativă cu necesitățile locuitorilor, sunt ă și aceste locuri cotropite de aluviunile de structure, venite din castele delului, la fiecare plaia torențială, în câtă bieții locuitori voră fi reduși a nu mai avea, unde se-și cultive porumburile, unica loră cultură din aceste regiuni. Locuitorii acestei regiuni recunoscă nenorocirea cei amenință, dérii nu se să se-și dea sema de căușele cari o producă, toți aceia cu cariamă vorbită, în acestă privință, și cărora le explicămă causa zeului, îmi daă dreptate, deră adăugaă cu întristare că era prea tărâță și nu dă ce mai face. Onor. d. Ioan Rîmnicenu, proprietară din Purcăreni, despre a cărui bună ospitalitate țiă