Romanulu, iulie 1871 (Anul 15)

1871-07-10

ANULU AL CINCI-SPRE­ZZECELE VCESCE ȘI VEI PUTfe a­bona­mente IN CAPITALE : unu anu 48 lei; șase luni 24 lei; treiuni 12 lei; 1 lună B lei. 1­N DISTRICTE : unu anu: 58 lei; șase luni 28 lei; trei luni 15 lei; un lună 6 lei. Abonamentele începu la 1 și 16 ale lunei Unű exemplara 20 bani. Francia, Italia și Anglia pe trimietru franci 20. Au­stria și Germania trimestru 7 fl. arg. (18 franci.) ANXJIStȚ XXIEl AAunțiuri, pagina IV, linia 30 litere — 40 bani V­er fi suni și reclame, pag. III, linia 2 lei — — Scrisorile și ori-ce trimiteri NEFRANCATE vor­ fi REFU­SATE. — Articlele nepublicate se vor­ arde. IN MEMORIA EROULUI STEFANU CELU­M­A­R­E Serbarea de la 15 (27) Augusta în Bu­covina, la monastirea Putna. Comitatul a d-lorii studiați de la Universitatea din Bucuresci au des­chisă nouă subscripțiune pentru ser­barea naționale. Se face dară cunoscută tutorii Romăniloră de animă că ’n tote fi­lele, pene la finele lunei iulie, liste de supscriere benevole sunt­ des­chise și la administrațiunea acestui ziarie, pasagiulu română No. 1. Numele supscriitorilor­ se voră publica îndată, ori sumele se voră nainra imediată comitatului centrale din Viena, prin comitatul» din Bu­cu­rescî. DD. studind­, cari voiescă a lua parte la serbare, suntü rugați a’șî esprime dorința, spre a li se da plenipotințele cuvenite. Administrațiunea In Pasagkîă Homăr n­­ o. 1.—Redacțiunea Strada Colțea^He. 42. SAMBATA, 10 IULIÜ 1871 nuraINEZA-TE și vs­­ti A­BONA­R­E­A IN BU­CURESCI, la Administration«» [lkrin]»I. IN DISTRICTE, la corespondințiî Ml ți cu pofta '’»iitru Anunțiuri a se adresa la administrațiun«, T.A. PARIS Pentru abonamente : la d. Darras-Hallegrain, BH de l'ancienne comedie, 6. Pentru anunțiuri: la d-nit Órain, Thomas at C-aí Rue Lepeletier, 28. RA­VIENA Pentru abonamente: la d. B. 8. Popovici, PlsiasR­markt 15 Pentru auuntiurl: la d-nil HaUsansteín ți Voal Ns’ia-markt, 11. >Edițiune de séra Bucurescí, 2? Cuptorü. Supscripțiunea pentru împrumu­­turi de 78 milione merge, pe câtă ni se spune, fórte încetă. Se p^ice c’abia vre opta milióne s’ar fi sup­­scrisü pen’acuma. Care se fiä cau­sa acestui mersă a lene a capita­­luriloră? Se fiă pre fiindă că căș­­tigură este mică? Din contra eră este bună, mare, evidinte și sicuru. Se fiă fiindă că nu suntă ca­pitaluri? Nu, căci cea mai mare parte din acesti bani suntă al Ro­măniloră, suntă în lăstele loră, supt formă de bonuri ale tesaurului, saă de mandate. Se fiă fiindă că precumă n’avemă deprinderea asociațiuniloră, totă ast­­felü n’avemă nici p’acea­a a unoră asemene operațiuni și specule fi­­nanciarie? Da, acésta este ună a­­deverit. Ne a lipsită educațiunea financiarie ca și cea politică și d’a­­cea­a furămă necontenită bântuiți de felurite reacțiuni, pe calea po­litică, d’acea­a suntă atâtă de rari capitaliștii români. In politică așteptămă totă de la guvernă. Elă se scie totă, și se scie totu-de-una bine; elă se facă totă, și se facă totă-da-una bine, și noi se privimă și se ne resfățămă; elă se facă și noi se ne ocupămă cu afacerile nóstre particulari?, și ’n orele de preîmblare se facemă și politică criticândă, de petrecere, cee­a ce nu ne pare a fi, în acea cji, toc­mai pe placulă nostru. In afaceri comerciale, fiă­ care se­­șî cate singură de dughiana sea, de moșiera sea, făr’ a voi âncă se ’nțelegemă puterea uriașiă ce dă asociațiunea, și numai asociațiu­nea, în comerciă, în industriă, în agri­cultură. In specula banilor­, se-I­­ămă cu dobândă la particulari, făr a voi se ’nțțelegemă că numai prin asociațiuni și prin specule fi­nanciare putemu se facemu fórte producătorie capitalurile cele mai mici, și ’n adeverü se ne înavuțimă. Constatândă ânse din noă aceste răni, consecințe naturale a­deseloră invasiuni ce ne dă bântuită ș’a lip­sei unei adeverate instrucțiuni și e­ducățiuni, credemă că !n casuță de faciă capitalurile și bonurile de tesaur nu mergă spre ministeriă cu grabă, și din causă mai cu semă a doua de­fecte ale legii, arătată de noi âncă de l’a ’nceputu. 1. Obligațiunile cele mai mici suntă de 1000 lei. 2. S’a­corda uă primă de una la sută ce­­loră carii voră lua obligațiuni pen­­tru uă sumă de doué­­ milióne. Décà s’arü fi primită subscrierile pene la 100 lei, este invederata că capitalurile cele mici, și carii sunt­ cele mai numeróse, ară fi putută concura în folosul­ lord și aîă te­­saurului. Prima ce se dă coloră cu”două 1 milióne, face ca capitalurile cele mici se mârgă la banchiarî eră nu la Stată. Banchiarii oferescă jumă­tate la sută capitalurilor­ ce le vină, și vârsându-le la tesaură ,cu prima de 1 la sută, plătescă apoi detan­­toriloră soră și astă-felă câștigă fiecare câte­vă jumătate la sută.Se spune încă că unii banchiarî oferes­­cü mai multă, și facă bine, căci câștigă uă parte din acea remisă, fără altă muncă de cătă a aduna banii celoră mai puțină avuți ș’ar duce el pașii la tesaurulă publică. Aceste suntă cău­șele cari facă că capitalurile cele­­ nici nu se ducă la Stată, ci la ban­­chiarî, și de astă dată suntă logici, facă bine, și d’acea­a și lumea fii­ce că cel carii aă întocmită acâstă lege n’aă putută avea altă scopă, de cătă d’a face se se împlinescă scriptura care zicee :— „și se va lua de la celu ce mare și se va da totă celui ce are.“— Imprumutul­ guvernului daci, de 78 de milione, ne conduce la imprumutul­ guvernului francesc de cinci miliarde, vărsate în 6 ore. Acestă manifestare dovedi lumea in­­­teligința, patriotismul­ și averea Fran­­cesiloră, și dete asecutare tuturoră că puțină âncă și Francia se va areta mai mare și mai puterică de câtă ori cândă. Nenorocirile, flă câtă de mari, cândă omule sau națiunea sale se profite de dânsele, servescă ca uă flicără purificatoare, devină ună sare luminătură și dâtătoră de viață, și încă uă viață nouă și cu multă mai puterică. Cu fericire de la po­­porele vechi și constată că nenoro­cirile cari bântuiră Francia, o cu­­râuiră de defectile ce o rodeau, și 0că­ o acumă pregătindu-se a intra cu tóte pândele deschise pe marele Ocean ală libertății și ală dreptății, având o dreptă busolă instrucțiunea, moralitatea și educațiunea omului liberă. Nenorocirile ce-o bântuiră în a doua jumătate a anului trecută și în prima a anului corinte, făcură pe toți se ved­ă că despotismulă este fatalemente însoțită de imoralitate și corupțiune. Imoralitatea și corup­­țiunea slăbescă și brațele, și ani­­mele și inteligința; și toți am vă­zură că în mare parte ele fură cel mai puternos inimici ai Franciei în resbelulă trecută. Despotismul­ ucide inițiativa in­dividului. Elă îlă deprinde a nu mai cugeta, și a lăsa ca alții se cu­gete și se lucreze pentru dânsulu; și toți văzură că lipsa de cugetare și de inițiativă, însoțite de corupțiune,­ distruseră în resbelulă trecută ar­matele cele vechi și cele nouă ale Franciei. Despotismul­ este m­amiculă na­turale ală instrucțiunii publice. Și toți vădură că lipsa instrucțiunii in­duce despotismul­ și cu dâoSdlă ruina și mortea. Despotismul­, imoralitatea și lipsa instrucțiunii fură causa că ’n urmă Francia, încremenită de catastrofele ce o bântuiră, își perdu cu totulă cumpătură și ai alegerile ce se fă­cură îndată după curmarea resbelu­­lui, comunele rurale votară mai tate pentru candidații partiteloră legiti­miste și Orleaniste, și deferă astă­­felă Republica, abia născândă, în brad­ele inamicilor ș iei naturali. Ma­joritatea Camerei, orbită de ură, de pasiuni, și condusă numai de inte­­resată candidaților, la domnie, pro­vo­că fires­c temerile republicanilor­. Temerile acestora ațîțară șaci pasi­unile, și pasiunile îmbătate p­in i­­deiele comunaliste, prin vechia co­rupțiune și prin intrigile Legitimi­­știlor­, Orleaniștilor­, Bonapartiști­­lor­ și ale inamicilor, din afară, a­­junseră până la defiră și se îne­­cară în deliru. Acastă nenorocire însă ca și cele-l­alte, serviră ase­menea de lumină, de­spre dătătură de viață. Escesele și nefericirile incalcula­bile grămădite asupra Parisului lua­ră ori­ ce putere, ori­ ce înrîurire partisaniiloră comunei și prin ur­mare nimiciră în acastă parte o­­posițiunea ce se făcea guvernului. Pe de altă parte puterea și înrmu­­rirea legitimiștilor, fură nimicire cu desevârșire de însuși candida­­tură loră la tronă, comnitele de Cham­­bord, care mai filele trecute a pu­blicată m­ă manifestă­­ profesiune­­de­ credință, atâtă de ultramontană, atâta de asorută, atâtă, în fie, de inspirată de dreptură divină, în­câtă a fostă desaprobată în modă publică de ânsuși partizanii lui cei mai zeloși. Astă-felă căd­u, mai na­­inte d'a fi pusă chiară, candidatura dreptului divină. Căd­ândă stindariulă în jurul­ căruia se ’nd­răgase­ră partită, cărei­a numai uă galvanisare mo­mentană, produsă prin nenorocirile Franciei, putea se’l mai du­uă apa­rință de viață, se nimici și puterea oposițiunii ce acastă partită tăcea guvernului lui Thiers. Orleaniștii carii represintaă mo­narh­ia modernă, se compromised farte prin alianția ce făcuseră cu monarh­ia asolută a dreptului di­vină și astă­feră acumă cea mai mare parte din regaliști se raliază, la prin­­cipiul. Republicei vrândă ne­vrândă, admisă și dorită astă­zi de către toți în Francia, ca singurulă regiune menită a o rădica sute din nenoro­cirile în cari o aruncase corupțiunea monarc­iei. Republicanii ridicaț­ din parte-le, vânlândă la Paris efectele desastruse ale unei pre ardinte nerăbdări d’a păși d’uă dată peste secle, stă celă mai puțină peste dece­nii se raliază și e, la regimele stabilită, puindu-și mintea și inima spre ună viitură, pregătită prin muncă și stăruință, spre ună viitură la care caută a ajunge mai cu semn prin educa­țiunea și instrucțiunea morale și fi­­sică a tuturoră și ,în deosebi a țe­­ranului, mal­totă atătă de incultă în Francia ca și la noi, și pusă pe uă fatale plină de câtre jesuițiî și clerură catolică care-l­ domnesce pe deplină, cea­a de care, pentru marea nóstra fericire, am scăpată. Prin acestă concursă ară impre­­jurăriloră și prin neauzita grăbire cu care se oferi Franciei sumele colosali de cari avea nevoie, se creă guvernului actuale posițîunea cea mai facile și cea mai frumoasă ce s’a dată vr’uă dată unui gu­vernă se aibă. Facă se ca­­lă se soie profita pentru fericirea, deplina reardicare și gloria Franciei și cu dânsa a în­treg­­i ginte latine! ț)iartele ne spună că viața, că mișcarea ce se vede astă­zi­ în Paris se pote compara doră numai cu cea­a ce era Parisulă în timpul d­esposițiunii universale din 1867. Atelierele abia potă găsi destui lu­crători pentru a satisface treptată comandele ce primescă. Comerci­­ală cu mare anevoință parvine a respunde la tote cererile ce primesce. Lumea ’ntregă, înțărcată atâtea luni de Parisulu­iei, năvălesce din tote părțile pentru a gusta, în schimbul­ aurului și vieței sale, luminele, ci­­vilisațiunea și bunurile cetății uni­versale. Când­ vânturile împrăștiază d’a­­supra Parisului în ruine fumulă ce’i ascundea doliulă, Francia și lumea întregă esclamară abătute: „perderile sunt­ incalculabile și nereparabile­­“ Astă­zi deja — după câte­va septe­­mâni,— nimeni nu se mai îndouiesce despre curânda reparaibilitate a tu­­toră desastreloră. Fenixulă renăs­când mai bine și mai admirabile din cenușia sea, uimesce și fermecă din nuoă lumea ’ntregă. In curândă guvernală va fi pe deplină mutată și așezată în capi­tala Franciei. Parisulă e totă Paris! e tote ce­tatea universale! delicială și fatulă lume! întregi! à la Bucuresci, am găsită deja ces­­tiunea decisă de majoritatea Camerei. In trei ședințe din secțiuni unite secrete, și în secțiuni separate, am susținută principiurile de josă: 1. Resiliarea prin judecată arbi­­trale a concesiunii acordată d-rului Strousberg et consortium. 2. Respingerea a ori­ce ide! de garanție a statului către detentorii d’obligațiunî pentru trecută, pre­­siune și viitoru. 3. Estimațiunea căiei ferate ș’a materialelor­ în ființă, ală cărora­ eci­­valentă se se pune la disposițiunea detentorilor­ d’obligațiunî ca avere a companiei Strousberg care le ser­­vesce de garanție ipotecară, pe prin­cipul­ că nimeni nu se pate îna­vuți cu averea altui­a. Suntă ferice a vede că pentru întâia dată cestiunea căieloră fe­rate Strousberg nu s’a compro­misă în Camera Deputațiloră. Mâ unescă dară cu acei 67 de­putați, cari în ședința din 6 iulie, respingândă proiectele guvernului, au resolvată cestiunea într’ună șansa justă și ecitabile. Este cu tóte acestea uă nuanță la propunerea majorității, care că­unulă ași fi dorită se lipsască, a­­dică dreptul ă ce se acordă deten­­torilor­ de obligațiuni de a se sub­stitui în loculă concesionariloră. A­­cestă dreptă nu’să potă ave, din momentă ce concesiunea se va re­­silia prin uă judecată arbitrar?: cu astă combinațiune suntemă în pe­ri clu a nu scăpa de Strousberg și de concesiune. Primiți, etc. Bucuresci, 9 iulie 1871. D. Vasescu. D-lui redactare ală facrului ROMANULU. Domnule redactore, Ve roga se ’mi faceți­onarea d’a pu­blica în etimabilulü d­v. (jiariu, epistola de mai jos) către alegotorii colegiului II din districtulu Sucéva. Primiți asigurarea despre înalta mea considerațiune. D. Vasescu. Domnitorii alegători. Ca represintare ală d-vóstru, da­­toră a va da sumă pentru ce n’am luată parte o votă în Camera depu­­taților, la renumita cestiune Strous­­berg, și care suntă opiniunile mele în acestă obiectă, am onorea de a ve face cunoscută, că, silită a mâ duce pentru căte-va­­ zile la Iași, nu m’am putută întercera timpulă utile din causa inundațiunilor, cari aă sfărîmată podurile de pe tate rîurile nóstre, făcândă comunicațiu­­nile imposibile. Căndă m’am întorsă Gambetta a adresată urmatorea epistolă către membrii comitetului republicană de la Bordeaux și din Gironde: „Scumpi concetățeni. . . „Nu vă puteți închipui de ce bucurie imensă m’a împlutit pe mine ca și pe toți republicanii francezi, succesul și sem­nificativă ală candidaților­ d-vóstră la a­­legerile de la 2 Iulie. Trebuie cu tote astea se esprim­ă toată satisfacțiunea pen­tru presiune și speranța ce póte da a­­cestă triumfă în alegeri pentru viitoră; căci voiă în personă se aderă la înțe­­lepta și patriotica voistră adresă către a­­legătoril țeran). Da, se rem­ânemă cu toții uniți și vomă întemeia republica, singu­­rulă guvernă care ne póte da în același timpă ordinea și prosperitetea în întru, și prestigiulă și influința franciei în afară. Alegerile din urmă constată că Francia s’a oforită a lucra bine ș’a face totă ce’I va sta prin putință, spre a’și redobândi posițiunea, de pe înălțimea căreia a fostă aruncată de monarc­ie, de la guvernulă nostru acceptă Francia mântuirea și re­­nascerea sa. Se lucrămă dere cu toți ne­contenită, cu energie și cu moderațiune, cu abilitate și cu îngrijire pentru ca re­publica, în care totă lumea onestă are a­­cumă încredere, se fie pentru nenoroci­ta nostră patrie, portură în care se pot ă gusti în fine repaosă In prosperitate și pace sociale după atătea încercări și fur­­tune. Spre acesta scapă, repetă, trebue se înlăturămă ori­ce exagerațiune, se re­­mânemă uniți, tari, vigilinți, moderați și perseveranțî în ori­ce casă, și atunci vii­­torul­ va fi ală principiiloră nostre. Ală vostru din inimă. Paris, 6 luliö, 1871. Leon Gambetta.

Next