Romanulu, iulie 1872 (Anul 16)

1872-07-24

612 tulațiunii de­­ a Sedan. Ne teraemü énse ] ca nu cum­va dorința patrioții rul S[ re­­­m­âie liberă militä. După Gottt­a­d El­berfeld, orașiului Carlsruhe ar fi fi decli­­nate propun iea, și pare-se că toto ase­­men­ea a tăcută și Munich, și alte or­­șie de va­re se de fre­care importanță, ca Nu­­ren­­b­rg și Erlauben. E p­robabile c’aoftistă, f­umfiss (?) id­io nu va mai promce ii­] tu'ia^mii la Berlin. Berti­mle n’are limpü se t­e ocupe cu astfi­lü de petreceri și, împreună cu den­sule, nici popurulă în­­trege. Vomă mai adauge de la noi că nați­un­a n are gustă și nu vede nici ne­cesita­tea nici rațiunea d’a se face un a­­semenea sei­bare.“ Cu data de 25 iub­tr. uă de peștă trans­misă Agilii Havas din capitala Rusiei incunot­ ctnifiză că Dariulă de Sint- Petersburg publică un o decretă relativă la destituirea d-lui Ca­n­ary, ministru plenipoținte ale Rusiei în Statale Unite, dec­larându în a­elași timp­ că broșura d­lui Catacazy intitulată „unu incidinte diplomaticii“ pare a apărută la Paris,'­șa publicată fără cunoscința și voința guvernului. Independința belgică res­tă următoarele : Murica lui Juarez din Mexic e proba­bile că va avfi ca consecință potolirea rezbelului civile, care tulb­ră încă aceasta țară, înainte d’a muri. Trevinos, care con­duc a lupta în provinciele ’nvecinate cu Statele­ Unite, intrase n tratați­une cu den­­sula și trimisese la Mexic negoțiatori ca se trateze­­ spre pice. Acumu vora ave se se înțeleigă cu d. Lerio de Te­­j­da și, pentru că mai alesă realegerea lui Juarez ca preș dinte ală Republicei rădicase nemulțămirea statelor­ de mfidă­­nfipre, se speră că ’n curéada și forțe lesne se va pute ’nehiu a uă ’nvoiélá în’ tre părțile care se luptă. Conflictulu dintre Brasilia și republica Arginntină în privin­ța ți­nutului Paraguaye pe cale d’a se liniști. Guvernul­ brasilianul a re­punse notei argent­ne printr’uă de­­peștâ c­are, după ultimele noutăți din Rid­­­aust­ro, a produsă uă impresiune favo­rabile. Trebuie se se spere că și Boli­via care pretindea uă parte din beneficiele resbelului, da care cu tote as­ta rămă­sese o râină, va ’nțelege necesitatea d’a ’și între a dora­ța, în facia ’nvoielii fă­cute ’ntre cele două mari state ale Ame­­ricii de mfidă­ di. C­ onsiliulu de stată ală Republicei fran­caie sa formată definitivă, după patru voluri Mai toți membrii suntă comb­ilații părții drepte din Adunare. Le Liech conține seriile următoare : Vă serbare patriotică s’a ținută în 21 Iulie la Vilefranche, pe Bomn, cu o*a­­siuma Ofitanî pentru naționalitatea fran­cise a Alsacia dloră cari locuiseü în a­­celă orașiă. Toți, fără excepțiune de mici m­ult celu puțină, ac refusata d’a de veni Prusian!. In numeră de peste uă sută și c’une dranchd tricolore nainte, aă strâ­­bătură or și ulfl, în ovațiunile intusiasta ale mulțimii. LIndependence de l'Est anunță că d. Uhring, că­pita­nă de geniul, fimle bătrâ­nului generare cu același nume, a fostă însărcinată de guvernulu francesé a vi­su­s construirea baracelor, destinate pen­tru trupele prusiane în departamentele Ardennes, Verges, Meurthe-et-Moselle și Meuse. Încercarea făcută de se ’mpăca cen­­­trulu dr< piff cu centrule stângă din Adu­narea de la Versailles a căzută cu descr­verșire. Centrulü t­tâi­gu nici nu vrută se des­bri­z , căci, după informațiunile lui de, s’a găsită p’acestă inițiativă provenia de la iâd­ va intuibril cari deja, âncă de la m miist punea din 21 muniu, se o­­lt­astra se facă ca­isă comună cu ur- 4 tori orleanisti din centrală ări­ptu. i o» Area ’n căre­i pune nota tenta­ivă il-va sili negieșitQ se fisă din centrulă stângă spre a .­6 ’n­ crie n celQ dreptu, care are mare nevoie da ’și fa­c câți­va recruți, mai cu sfimă n starea de neputință și slăbiciune bine constatată ’n care a câzutat. Pe d altă parte alegerea consiliului de stată a­ramată și mai multe omriile dr pte. Le Constitutiones raportezi că a diviinii­a de 25 iulie se urmaseră pesce isplicaț­iine forte animate, în pri­vința unuim candidaturi, între deputații Ifg timi­zi și ork­aniști. Cel din urmă re­clamau voturile pe­ntru unulă din colegii lură. Iritați de rena-voință ce intervine, amenințară pe deputații uiu­i streina orfistă da se desface pe fașiă de dânșii și a trece la centru lu stânga, fiOMANUL I, 25 II LIU, 1872 Cu pensiunea desființării ilegale a gvardei naționale, mai mulți ce­­t țianî din portul­ Galați au adre­sată M. S­ile Domnitorelul urmă­­torea protestațiune: M. Sele Domnitoreluî Românîloră, Măria tea, Acumfi, cândfi guarda civică din a­­cestii orașiă Galați s’a desarmatu cu li­niște, subîtemă liberi a denunța Măriei tele abusurile de putere comise de d-la generale Fiorescu, ministru de resbelu, cu călcarea legii esistente a guardei oră»­șiănescu. După art. 2 din lege, guarda orășiă­­ne­scă este pusă supt atribuțiunile minis­trului de interne. După art. 18, totű din aefista lege, tote gradele se numesc, și se alegă pe 3 ani etc. Aceste două articule­ s’afl violată cu decretulö No... . publicată în Monitorulu oficiale No. 139 din anulă cuvinte cu care d. ministru de resbelü intra în a­­tribuțiunile ministrului de interne, și în­lătura alegerea gradelor și. Mai multă, Măria tea, d*lui desarmfiză gvarda numai din ordinile sfile, fără a fi una dmretă domnescă, cerută de art. 7 din legea guarde I, pentru disolverea și motivele infracțiunii la lege. La 5 Min, pe la ora 2 după prânzjfi, prin surprindere, oâ trupă înarmată ocupă pa­tul­ de la gvarda drapelului, fiindfi deji înlăturată guarda orășiănească de co­lonelă Caeu, mai multe posturi de prî­­veghiări fără ocupare în orașiu de trupe mi­litare; totul­ se pune în mișcare; aginții polițienisci frecveata strad,le­ terfirea e la culme. Pe la 5 ore sera, ordine de 4i date șefului legiunii, d. colonelă Cucu, se afișfiză pe strade, cejcudü de la gar­diști se depună arc­ele. Disarmarea cetâțianiloră, Măria tea, s’a făcută în facia și ’n derîderea străinilorfi ce locuie­sca și frecventă portulu nogru. Umilirea și degradați­unea a fi fostă în celă mai rușinosă gradă. Această flagrantă călcare supuindu-o la conopcinta Măriei téle, ne permitemă a protesta în modulă celă mai energice, ruginau-ve respectuos, se bine-voiți a face dreptate. Sunteme, Miria tea, cu celă mai pro­fundă respectă devota­ții M­ vfistre, (armé^ft­eupt-sem­năturile) loră. Eeă, d-le redactare, cumă este a­­devfirulul . De mai multă timpă, că bandă de tâl­hari se arătase în ju­dețul­ Ilfovö, înse autoritățile nu puteau se scie dtspre el mai multu, de câtă jefuirile ce oomiteaă î n diferite loialități, și că locul­ loru de preferință era în arondismen­tulu Mos­ișcea. Urmăriri, o dine în ifn­e părțile se se prin­dă acei tâlhari, case, ca și în alte părț ale țfireî, ordinele remâneaă scrise pe h­ârtie, firă tâlharil­ă și eser­vă meseria. In sfîrșitu, supt prefectura de Mostișcea, căpătândă fire­ pari informațiunî, se înțe­lege cu sergentulă Anghelă șî în săptâ­­mâna Moșilură, armisrindu’i prin baieră, a reușită se pună mâna pe unulă dintre tâlhari, care interogată, D’a mai făcută nici ună felă de oposițiune, cî a decla­rată că face parte din banda unui Stoica Dimianfi , că cai­tiarulă, sflă conaculă lor fi obicinuită, este în pădurea Urlatu din co­muna Micșiunescu­-Greci, că camarazii sei sunt­ duși prin alte părți după tâl­hării și, în fine, a declarată și anume parte din jăfuirile săvârșite de el. Tóte aceste declarațiuni s’aă trecută într’ună procesă-verbale, care împreună cu bandi­­tulö s’a înaintate comandantelui escadro­­nului de călărași din Ilfovö. In urma acestoră informațiunî, supt­­prefectnlfl și sergentul­ Anghelă, com­­binândă tóte măsurile pentru prinderea și a celora-l­alți tâlhari și Duminecă la 2 (14) luliei, prini adu­none informațiunî că în acea noapte tâlharii au se intre în pădure la conaculă lor și, îndată au pornită se stu­dieze posițiunea pădure­ și se așeze gaz­­dele necesarie. In acestă intervală, gă­lăgie mare în Ferbințî, d-nii comisară de galbenă, Sarandi și m­ă supt comi­­saru veniseră se prinzi pe tâlhari în pădurea acelei comune, pe când­ el erau în pădurea Urlatu. Sergentulă Anghelă, care se prepara a porni cu dorobanții se­ după tâlhari, ye4éndu dibăcia cu care a­­cești trei d-ni­­ veniseră se’și arfite vitejia, le spune adevărat nifi rocă unde erau tâl­harii și le adaugă că dfică tote autorită­țile ar fi­ ar fi informațiuni ca ale d-lora, fe­rice de tâlhării din țară. In cele din urmă, d-nnî agînd­ al po­liției ven­indu-se în fiasco, se mulțămiră a urma cu trăsura pe sergentulă Anghelă spre pădurea Urlatu, cnse fiindfl nfiptea­ zefirii câmpielor­, ajutați de dulcele și profumatulö aeră ală nopței,­ trămiseră pe bătrânul­ Morfen lângă d-nil­agiați, și d-lore ne mai putea da resista, opriră trăsura și se aruncară în bracie­e­rul. D-ni! comisară de galbenă, Sarandi și supt»­omisarulă dormină, era sergentulă, vi4en­du­ș) de drumă, se așezase la pândă într’ună focă alesă de cu4iva, Dfire, fită d-le redactare, ce­ se nnsimplă . Pe cândă zefirii trimiseseră pe Morsefi lângă d-nil aginți, în același timp, instinc­tul o sculase din somnă pe Stoica Dimianu, șeful­ bandei, și pe la miezul­­ nopții, 'I îndreptase pașii tocmai în direcțiunea unde erau d-nir aginți cu trăsura. Ce tâlharu împerîiurnte , vede trăsura în câmpă și, ou uă obrăznicie necalificabile, se apro­pia, și mai mai rnudă nici mai puțiiă, se apuci și fură chiarű de lângă tră­sura în care dormină inamicii sei, trei găini 1) ce erau destinate la dejunuii de diminfi­ă, și, fără se se deranjeze,­­și ni­­mfiză ca ba fiuerâudă pfi aria : Căc! ciocoii Mi-au­ luată boii Și mâusatuli Epiat­tulu,­ Tóruá Négo, tnma! La­să distanță fire­ care, dă peste sergentulă Anghelă, care indată Tu se­­mfiră se se predea. Tâlharul e surprinsă, și vé4endu că aci nu mai surită gămî de furată, voi se ifi la sanfu­fisa, onsé ser­­gentula descärcând fl doué arme asupra-i, tâlharule fu silită se’șî scape visita aler­­gândă , stratagema d’a se face că e râ uita. Atunci sergentulă cu doro­anu­l se­, legândulă ca p ună fedeleștă,’lă dace, împreună cu gâinele, plecând d -lorfi a­ 1) Tâlharulă a făcută mistă de e­arațiune chiară semtorului prefecturei, ginți polițienesci, pe cari’l rugă semfrigă cu dênsula în pădure spre a prinde și pe cei­l­alți copii ci. La această rugăciune, de voie de nevoie, respinse numai d. Sa­randi iera d. comisară se mulțămi a nu se miș­a din loca. E de prisosă credă d-le redactare, se mai uarezii restul a prinderii celora­l­alți tâlhari și împușcării unuii­a dintr’fișii, căcî îl fi sciți și d­v. Asia derfi, rrvenimi la comunicată. S’a exprimată vii mulțămirî a ginților și po­liției capitalei. Pentru ce? Pentru că au dormită cândă s’au furată găinile și cândă sergentură, șî espunea viéța spre a prinde pe tâhari! Bravo dreptate!... Trâi fiscă slujbașii poliției! Primiți, ve roga, d-le redactare, asigu­­rarea prfi osebitei mele stime și consi­­derați unî. T. I. Bădulescu. D-lui redactare alu pianului ROM­ANULU Domnule redactori, In Monitorulu No. 150 de la 8(20) iulie, ama văzut­ publicată ună comu­nicațiî, prin care se esprime mulțămirî poliției capitalei și în speciale d-luî co­­m sile de g#db nil, pentru că s’ar fi fi distinsă în prinderea bandiților și cari bân­­tuiaă de multă timpu județul­ Ilfovfi. Ca se se convingă ori­cine câtă de driptă șî câtă de meritate suntfi aceste mulțămirî, dați-mi voie, ve rogö, domnule redacta­e, se arata due a­prinsă pe a­­cești tâlhari și ce atitudine, ce volă aă avută omenii poliției capitalei la prinderea DESPRE FRIGURI. — Urmare 1) — Se numescu friguri periculose cele cari suntű așia de tari că la ală douilea șefi la ale treilea accesă omală mare. Acce­­sulă se compune sfiă de ouă tremură în­­spăimâintătură, sfiă de­uă căldură teribile, sfiă de nă subfire nepomenită, de remâne omul, în urma unui acces, totă asta de ruinată de sanătate ca și cândă ară fi ajunsă la ora morții. Altă dată accesele periculose se compună de convulsiuni (spasmuri ca în epilepsia gfiu bfila copii­­lor­) sfiă de apoplesia, cea de ordinare ca nă c­oleră sec de ună junghiă din cele mai tari, etc. Nu putemm­ face descripțiunea regulată a friguriloru periculose, fiindu-că ne­ama propusă aci se tratama numai de acci­­diistele cari se pot­ vindeca de ver­eiie în casă de lipsă de medică. Frigurile periculoase cnse nu se potă recunfisce și trata de câtă de ună medică competinte. Vomă adăuga cnsé că frigurile peri­culoase sântă rare in câmpiei ® nfistre. Suntö cnse destulă de dese la­gödié Dunării (Galați, Reni, Ismaile). In aste locuri r­uie se revarsă, apoi reintrânde în albia lui, lată pe margine locuri pline de un a­nomorfi insectă (puturosă) de nu poți trece pe acolo fără se’ți astupi­nă­rile. Din aceste noroie esti miasme multă mai otrăvitore și pe cari venturu le duce la câți­va kilometri de distanță. In timpul­ resbelului Orivntelui, Fran­­cesii au perdute mulți soldați în Dobro­­gea, la gurele Dunării, din causa frigu­­iilor­ periculose. Aceste friguri se are­­tau cu gălbinire, vărsături de venînil, durere de pântece, în câtă medicii fran­cosi mal äatusü au crezută ca militarii mariați de tifusai. Mai in urmă au recu­­noscute ca nu era tifusa, ci friguri pe­­riculose, și atunci aă scăpată de la miirte pe cea mai mare parte din cei loviți, casé nu ’I a fi scăpată de câtă dându-le dose mari de chină. Anulă acesta chiară (1871) sau ivită multe casuri de friguri periculose la Br­ă­­ila, Galați și mai alese la hmailul. Și astă dată mulți au luată această malatiă dreptă tifusui. Amă avută eu chiarű septemâna tre­cută (lunie, 1871) m­ă malită care, cum a venită din Brăila, a eäisatö prinsă de friguri periculose.. A scăpată omulu­ifirăși numai prin ajutorulu chiuei. Amă disti­că în câmpiele noastre frigu­rile periculose sunt­ rare. In Bucurescî aă venită la­ cunoscința nfistra trei cașuri de acfista grea malatiă, afară de cei­ de anulă acesta șî de care vorbi romii. Câte trei au perdutu vifita fiindu că nu s’a dată china de loca sftă sa dată puțină și aefista din causa fricei absurde și neso­cotite ce are lumea pentru chină Pentru a termina cu frigurile pericu­­lase, vomă 4iCfî că, daică medic­ulii nu da chină cam ce cade (de 2 sau 3 ori mai multă de­câtă pentru friguri ordinari), sflă mai bine deci familia nu !a.4 (1) A redé „Romanului* de la 20 cariate peae a^l­oe medici în pace se dea china cum tre­buie, malatule mare. Și ce e mai r­ic, prostimea pretinde că malatule a mu­rită fiindă­că medicină i-a dată puțină chină. In adevére mare fiindu-eá i-au data puțină, căci de i se dădea multă mala­­dulu scăpa. (Pentru vindecare veni mai departe § 4, § 16). 4. Accese ascunse (f­riguri ascunse), se numescu unele friguri cari nu se a­­rfită de­câtă prin puțina căl­d­ură. Multe persoine (și mai alese copiii) n’au fiori, nu’l îm­brică cu frigă, vine căldura peste nfipte, și a doua z> malatii au o fatensilă, micșiorarea puterilor­, facla palidă, lipsă de apetită. Dfică această căldură vine maî multe nopți de a­rendule, perifidele au debilitatea miasmaticâ. Djică e vorba de unö copilă, cată se’li cerceteze cine­va bine, și va afla că sfira elă va avfi fruntea, mânele și pântecele agende. —­ Copiii mai au sete tare, s’aă făcută snpgrăcioșî, plângă, mîrîie, gemă, nu sunt­ mulțămiți cu nimicfi. (Pentru vindecare vechi mai departe § 4, § 16). 5. Nevralgie. Nevralgia este uă du­rere ce simte cine­va într’ună nervă. Multe nevralgie sunt­ produse de rocok. Sunt și altele produse de miasme, și cami vin ® cu perifide, adică în tóte filele sau la doué dile­mă dată, și camă la acea­ași oră, mai alesă pe sfiră, apucă pe omü­nîsce dureri într’uă parte a capului, sfiă numai într’ua parte a feciei, séö numai într’una ochiă și împrejurulă ochiului, sfiă în fine numai într’uă falcă. Aceste du­­reri se mai numescă friguri la capă. Cândă nevralgia, se află în falcă, omulü simte dureri in toți dinții și măselele din partea acea­ a. Unele persoine au pusă de le-au Becșit dinții cei buni dreptă dinți stri­cați. Totă-d’uă-dată cu durerea dură nu totă-dfi­ana vine și căldură, lipsă de pu­tere, lene, sete. Durerile semen! pare că aru fi nisce cuțite, cari ar fi pătrunde în carne la fie­care secundă. Aceste dureri sunt­ mai tari cândă aplfica cîne­va ca­­pulă în josfi, sau cândö face vre-oo miș­­care camă repede .aică nevralgia se află în fald și iul dinți, malatul c­are scuipată mai multă acumulată (grămădită), în partea gurei unde este durere. Daică nevralgia vine la una ochie, malatule simte că lacri­mile curge mereu­ din ochiulă acela, toto vă-dată albului ochiului e roșuă ci cladfl­ară fi pusă cine­va piperă pe elă. După trecerea periodului totă mai rămâne cea va roșață, și la acces­ula următoră rosfița se face și mai vină, ochiulă pare îmflată-Și unii durerile suntă asia de nesufe­rite că le vine se’șî ifi câmpii. Amü vé­ 4uta une ténoru arménü care voia se se­­ucidă cu pistolulö din pauza unei nevral­gie în ochiu. China Ta vindecată de totut. Omenii din poporul în asemene circum­stanțe ’șî pună pe capü și pe obraze cataplasmele cele mai ciudate: sare, ță­ri­țe, cfipă, usturoifl, păcură, lână nespă­lată, tămâiă, noroiil, seu, câlți, olive (mâ?­­line), baligă, rachiu, brosce, ficara de po­rumbeii, slănină râncedă, grăsime de ie­pure, pete de pisică, one de coțofană, a[ liftă de molotru, albuștă ou, delteș, pâne cu vine, făină cu miere, jumuri, aluatfi, turtă de ismă, untură de ursă, fotă d­e tutunü, fotă» de hreană, semințe de do­­vlecii, felii de mămâligă, prune fierte și pisrte, etc.’ Cond­ accesula se termină se înțelege că durerile trecfi, și atunci omenii cei simplu­ credă că durerile au încetată pen­tru cft ’și aă pusă pe capă cutare sau cu­tare cataplasm!. Dora a doua di acesula revine din nou; mala­di­a se face mai tare ! și mai anevoit de vindecată. Câte uă dată nevralgia se află între­­ două coste, pe laturele peptulni. Unii o numesc o flata. Medicii îi 4ieu nevralgia întercostale. Es­te uă durere care ține nu­mai câte­va ore în fii­oare 4L care se simte între coste, și care este mai sim­țită cândă omală inspiră (resuflă). Totă­ră dată vine și căldură, dara nu totü-de-una. Unele persfine au oă simplă flotă sau nevralgie intercostală, și ele credă ea au ună junghiu. ■— Erii­ea (greșfila) acesta

Next