Romanulu, septembrie 1872 (Anul 16)

1872-09-15

Citima ín l'Independance belge : Negoțiarile pendinți între guvernul francese și guvernulu italiană, pentru modificarea tratatului de comerciă actualminte 'n vigore, fura obiectulu unoră contradicetore aserțiuni. L'Italia da nesee esplicari cari parti a stabili adevărata stare a lucruriloră, asigurândă că pen’acumă negoțierile preliminarie n’au trecută peste limita unor simple convorbiri amicale, destinate mai multă a sonda intențiunile cabinetului italiană in privința Franciei de câtă a ’ncepe ’n realitate nâ negoțiare. In același timp, declara că Italia, forte înclinată către principiile libertății comerciale, nu va face concesiuni pe teremuri economică decâtă că condițiune dă dobândi compensațiuni politice și „din acestă punctă de vedere, Francia póte oferi compensațiuni forte însemnate.“ Aceste compensațiunî foia din Roma nu le arétá, énsé e lesne de ’nțelesă ca ele se raportă la politica Franciei faciă cu papalitatea. Elă derű ânseă un negoțiare în care d. Thiers va găsi uă pedică principale din partea dreptă a Adunării de la Versailles, fi esprimată lui Piu IX simțimintele’i de devotamentă către Biserică și țară fi asecurată că, în casă cândă conclava nu sa vă pute strînge la Roma, Austria va pune la disposițiunea sacrului colegiu orașiului Trento. Din partea i, Englitera, în casulă unei asemenea eventualități, ară fi oferită insula Malta, și d. Thiers ar fi dată ideia că conclava sară pute ține la Monaco, unde ar fi protegiată de flotele ntrunite ale Franciei șale Austriei. Partita dreptei francese vrea ca viitorea sesiune a camerei se fiă întrebuințată pentru facerea de legi monarhice, pentru ca monarhia se se nască de voia de nevoiă. Republicanii trebuie se bage de semă și se nu le dea mână de ajutoră in acestă completă parlamentară. Ii se vor presinta legi cari se vor numi conservatore și cari vor fi curate machine de resbelă monarhiste. Intre aceste legi, legea electorale va figura de sicur’ă in prima linie. Prin mutilarea sufragiului universale drepta se va ’ncerca se impuie Franciei monarhia. Republicanii conservatori vor pute fi ispitiți se caute și dânșii, în unele restrîngeri aduse dreptului de sufragiu, garanții în contra predomnirii posibile a radicalismului în viitorele alegeri. Oricare le-ară fi éuse dorința dă da Republicai ce voră se fundeze mă caracteru profundă conservatore, e ună lucru pe care nu ’să potă nici uita, nici ascunde , ca se fîă durabile, acea Republică trebuie se fiă la adăpostă de orice imputare privitore la originea ei. Eși ta dintr’ună corpă electorale restrânsă, ară avea contra i pe toți monarhiștii neconvertițî și pe republicanii excluși, și nu va reeși se resiste multă timpă în contra atacurilor simultane ale acestoră două categorii de adversari. Uă corespondință din Roma, publicată de Univers, dă uă scrie destul de neprevăzută n privința întâlnirii de la Berlin a celor trei împărați. Cardinalele Antonelliară a fost însărcinată de Papa se presinte fiecărui imperato la Berlin comunicări verbale, în cari— fără trata cestiunea politică — ar fi declarată otărîrile curiei romane pentru casulă unei conclave. Aceste otărîri, pe cari dăltmintrelea le cunoseemă de mai bine dumană, suntă că colegiulă-sacru nu va ntruni conclava n Italia, deca la mortea Papei Italia va fi totă supt jugulă revoluțiunii actuale și Roma în puterea casei de Savoia. Prin urmare se ntreba déca conclava, intrunindu-se afară din Italia, nară întâlni vr’uă oposițiune din partea puteriloră presinte . la Berlin. Comunicațiunea trebuie șe se fi făcută la 10 Septembre. Foia ultramontană nu dă scirea de câtă „supt reservele ce reclamă“ și adauge că ’mpératuru Austriei o dată Papei asigurările cele mai formale d’a nu permite naintea sea se se trateze altă felă cestiunea Romei decâtă „după dreptate.“ După dreptate însevaneză, in limba giulă ultramontană, in sensulă restaurării puterii temporale. Déjü, décampératura Frantz-Josef a făcută uă astăfelă de declarațiune, cum o vampăca ore cu escelentele relațiuni ce ntreține cu regele Victor-Emanuele și cu guvernulu Italiei, chiară la Roma ? Le Français confirmă soliile date de Univers asupra pașilor făcuți de cardinalele Aittonelli pe lângă ’mpărații strînși la Berlin, in privința ținerii viitorei conclave. Organul clericalismului pretinsă liberale spune că, după informațiunile sale particulare, • ímperatulu Austriei, în două rânduri deosebite, arăi itimă în l'Avenir militaire. Peste forte puțină timpă cinriură oficiale ală Republicei francese va publica lista de membrii ce voră compune consiliul de resbelă, însărcinată a judeca pe marerialele Bazaine. Admiratele Tréhouart, însănătoșită din boia sea, a consimțită se primescă dificila responsabilitate a președinții desbaterilorú. D- generale de brigadă Seré de Riviere, obligată se se consacre esclusivă numai pentru instruirea acestei afaceri, după cererea sea a fostă înlocuită in inspecțiunea direcțiunii fortificărilor de la Havre. La Republique franchise conține scrrea că guvernul din Berlin ară fi stabilită la Paris ună comitată însărcinată ar ptreține dese relațiuni cu Germanii ce locuiescă in Francia. Scopul acestei instrucțiuni, faptă cu autoritățile francese, ar fi numai uă misiune de caritate și de propagandă religiosă pe sema bisericei luterane intre Germanii din departamentele francese, énse ’n fondă ară fi arendă de obiectă mai cu semn se centraliseze informațiunile strinse de prin Francia și se trimită raporturi la birourile stabilite i Hanovra si la Bielefeld. ROMANULU, 16 SEPTEMBRE, 1872. Decisiunnea tribunalelor arbitrare constituită în virtutea art. 1 din tratatul în eliiniatü la Washington, la 8 Maiti, 1871, între Statele Unite din America și maiestatea sea regina Regatului Unit și alü Jlarei Britanie și altt Irlandei’. Statele Unite din America și M. S. regina Regatului Unită alü Marea Britanie și Irlandei, învoindu-se prin art- .l din tratatul semnații și ’ ’nchiriată la Washington în. 8 Maid, 1871 'se supune tote reclamațiunile «cunoscute supt numele genericii de reclamațiunî ale Mohamei» la unu tribunale de arbitragiu compusa de 5 membrii, numiți unulü de președintele Stateloro-Unite, umilă de maiestatea sea britanică, unula de maiestatea sea regele Italiei, unulü de prședintele confederațiunii elvețiane, unulü de maiestatea sea impSratulă Brasiliei, și președintele Statelor Unite, maiestatea sea britanică, maiestatea sea regele Italiei, președintele confederațiunii elvetice și M. S. Imperatulü Brasiliei numindu fiecare pe arbitrul lorü, adică: maiestatea sea britanică pe pre onorabilele sir Alexandru James Edmund Codibuin, consiliarulü sau privată, bri §erü al justiției din Englitera; maiestatea sea regele Italiei pe escelența sea d. comite Frederic Sclopis de Salerano, cavalerü alü ordinii Annonciade, ministru de stafcü, senatore al regatului Italiei; președintele confederațiunii elvețiane pe d. Jacques Staempfn, maiestatea sea împăratul Brăsiliei pe escelența sea d. Marcos Antonio d- Araujo, vice-comite d’Itajuba, demnitaru alü imperiului Brasiliei, membru ’n consiliului. 8. împăratului Brasiliei, trimisulu sen estraordinarü și ministru plenipotențiar in Francia. Și cei 5 arbitrii susă-numițî intrunindu-se la Geneva, în Elveția, întruna din salele municipalității, la 13 Decembre, 1871, coboram art. II din tratatul de la Washington din 8 Mai, același anu, procedându la examinarea și verificarea caetelor, de numire respective, găsite ’n după - și datorită formă. Tribunalele de arbitragiu s’a declarată constituirii. Aginții numiți de fie care din înaltele părți contractante, în virtutea aceluiași art. II, adică pentru Statele Unite din America d. John C. Bancroft Davis esquire și pentru M. S. britanică d. Charles Stuart Aubrey, lord Tenterden, pair alü Regatului Unitu, soeia alüi pre onorabilele ordine Bain, ’ supt secretarii de statu ajutore pentru afacerile esterióre — ale căror puteri s’fie găsită asemenea 'n bună și detorită formă—au înmânată atunci fiecărui arbitru memorialu- imprimată, redactatu de fiă-care din părți, susópția de documinte, de corespondință oficiale - și de alte probe pe cari se fundeză fiă-care dintr’casele, tóté în termenul art. III din menționatura tratată. • In virtutea otărîrii luate de tribunale ’n prima’î ședință, contra memoriulu însocitit de documinte, de corespondință oficiale și de probele adiționale, despre cari se vorbesce la art. IV din menționatulă tratată, s’a înmânată de agințiî respectivi ai celor done părți secretarului tribunalelur, la 15 Aprile, 1872, în sala conferințelor, la municipalitatea din Geneva. Tribunalele, conformă amânării fișate ’n a doua ședință a sea ținută la 16 ale lunii Decembre, 1871, s’a ’ntrunit din nou la Geneva în 15 ale lunii din Innin, 1872, și agintele fiecăreia din cele doue părți a înmânată fie cărui arbitru și aginte ale celer-1-alte părți pledoaria menționată ’n art. Vala tratatului. Tribunalele — după ce a luată cunoscință de fisura tratată, de memoriele mai sus) enunțate, precum și de cele-l-alte comunicări ce i-s’au făcută de ambele părți în cursulu ședințeiorii sale și după ce le-a examinatu cu imparțialitate și că ’ngrijirea aotărîtu cele consemnate ’n acestă actă . In vederea art. VI și VII din menționatură tratată: Considerândă că arbitrii suntă ținuți, in puterea menționatului art. VI, se se conforme, in decisiunea cestiuniloră ce li s’aă supusă, cu cele trei regule ce suntă enunțate ’ntr’ensulai și la nesceastă felă de principie ale dreptului ginților, care, făr’a fi ’n desacordă cu acele regule, voră fi fostă recunoscute de arbitrii ca fiindă fostă aplicabile ’n spațiu . Considerândă că «detoritele ’ngrijiri», despre care se vorbesc e ’n prima ș’a treia din spusele regule, trebuie se fie ’ntrebuințate de guvernele neutre 'n raportă directă că periclele ce ar fi pute resulta pentru unulü sau celulalte beligerante din lipsa de observare a detortelorü neutralității din parte-le’. Considerândă că ’mprejurările, în mijloculu cărora s’au produsă faptele cari formezi subiectul! . causei, erau de natură a descepta totă solicitudinea guvernului M. S. britanice, privitóre la drepturile și detoriele de neutralitate, proclamată de regina ’n 13 Maiü, 1861. Considerândă că consecințele violării neutralității, comisa prin construirea, echiparea și înarmarea unei nave, nu se ștergă deloc și prin faptul unei comisiuni guvernamentale pe care beligerantele, nn profitul căruia s’a violată neutralitatea, ară fi acordat-o ’n urmă menționatei nave; că’n adeveră e inadmisibile ca causa finale a delictului se devina movisnzlü. vio 31 Ű6ll CU6ntty Illi și ca opera fraudei săvârșite se nască mi^loculă d’a desvinovăți pe fraudatore. Considerândă că privilegiul de este mortalitate acordată navelor de resbelă ’s’a ’ntrodusă in dreptul publică nu ca ună dreptă absolută, ci numai ca să procedere de curtenii și de respectă între diferitele națiuni și că nu s’ară pute invoca ca s’acopere acte contrarie neutralității. Considerând că lipsa unui anunșiu prealabile nu póte fi primită ca uă lipsă de considerațiuni, comandate de dreptură gințiloră, acolo unde nava purta cu sine propria-i condamnare. Considerândă că — pentru a atribui aprovisionăriloră de cărbuni ună caracter contrariu regulei a doua, privitore la oprirea pentru ună portă sau pentru apele neutre d’a servi ca basă a operațiunilor navale pentru ună beligerante — trebuie ca menționatele aprovisionări se se lege cu nesce ’mprejurări particulare de timpă, de persone și de locuri, care se concurgă a le atribui acestă caracteră. In cee a ce privesce nava Alabama: Aven dă în vedere că din tote faptele relative la construirea acestui vasă, arătată mai ântâiă prin cifra 290, in portul Liverpool, la echiparea și înarmarea lui pe costele Terceirei prin îngrijirea bastimentelor Agrippina și Bahamia, venite din Englitera,, resuită lămurită că guvernul Marei Britanie a negligiată se ’ntrebuințeze detoritele ’ngrijiri pentru menținerea datorieloru neutralității sale, pentru ca cu tote amenințările și reclamările oficiale ale agenților diplomatici ai Statelorü Unite in cursul construirii lui 290 menționatul guvernă n’a luată nici uă măsură cuviincioși la timpulu utile și că cele ’n sfîrșită luate spre a face se se oprescă pomenita navă - fură atâtă de târ jiă ordinate in câtă nu se putură esecută. Aven dă in vedere că măsurile luate după fuga menționatei nave spre a face se fiă urmărită și oprită fură atâtă de incomplete incâtă n’aduse £ăr"nici ună resultată și nu potă fi considerate,ca ’ndestulătore pentru a ’nlătura respunderea luată de Marea Britanie. Avendă in vedere că, cu tóte ’nfrângerile neutralității Marei Britanie comise de 290, totă aceași navă, cunoscuta atunci supt numele de corsarul confederată Alabama, fu de mai multe ori liberă primită ’n porturile colonielor britanice, când ară fi trebuită se se procedă ’n contra ei, în tote porturile supuse jurisdicțiunii britanice unde ară fi fostă întâlnită. Avendă în vedere că guvernulu M. S. britanice nu s’ară pute justifica de lipsa datoriteloră îngrijiri protestândă ne’ndestularea mijloceloru legali de carî putea dispune. Pentru aceste motive patru din membrii tribunalelui și celu d’ală cincilea pentru motive ale sale proprii sunt de părere că Marea Britanie a lipsită prin omisiune de la datorțile prescrise ’n prima ș’a treia din regulele stabilite prin art. VI ală tratatului de la Washington. In cee a ce priveșce nava numită Florida: Avendă în vedere că, din tote faptele relative la construirea lui Oreto ’n portulu Liverpool și la eșirea’î din acestă portă, care fapte n’aduseră din partea autorităților britanice întrebuințarea măsurilor proprii a ’mpedica violarea neutralității Marei Britanie, cu tote anunțurile și repetatele reclamări ale agenților Statelor Unite, resultă că guvernulu maiestății sale britanice a negligiată a ’ntrebuința detoritele ’ngrijiri pentru menținerea datorieloru neutralității sale. Avendă în vedere că, din faptele relative la staționarea lui Oreto la Nassau, la eșirea’î din acestă portă, la ’nzolarea unui echipagiu, la aprovisionarea, la înarmarea sea cu ajutorul navei angleze Principele Alfred in Green Day, resultă c’a fostă neglejință din partea autorităților coloniale britanice. Avândă in vedere că, cu tote înfrângerile neutralității Marea Britanie, comise de Oreto, aceași navă atunci cunoscută ca corsară confederată, Florida mai fu de mai multe ori liberă primită ’n porturile colonielor britanice . Avendă in vedere că achitarea judiciară a lui Oreto la Nassau n’ară pute ’nlătura d’asupra Marea Britanie respunderea ce și-a luată în virtutea principiului dreptului ginții oră. Avendă în vedere că, faptul intrării Floridei in portura confederată Mobile și staționarea’î în acestă portă în cursă de patru luni, n’aru pute distruge respunderea d’asupra Marei Britanie. Pentru aceste motive, tribunalele — cu majoritate de 4 voturi în contra 1 — e de părere că Marea Britanie a lipsită prin omisiune de la datoriile prescrise ’n prima, a doua ș’a treia din regulele stabilite ’n art. VI ală tratatului de la Washington. In ceea ce priveșce nava numită Shenandoah . Avenda, în vedere că din tote faptele relative la plecarea de la Londra a navei comerciale Sea King și la transformarea acestei nave ’n corsară confederată supt numele de Shenandoah lângă insula Madera—resultă că nu se pute acusa guvernul maiestății sale britanice c’a negligiată pen’atuncî d’a ’ntrebuința détoriele ’ngrijirii pentru menținerea datorieloru neutralității séle, Ense, avendă in vedere c — din tote fantele relative la staționarea lui Shenandoah la Melbourne și mai cu semn la sporirea făcută pe supt ascunsă, precum ș’a admisă chiară din partea guvernului britanică, a echipagiului seu in acelă portă — resultasta íeia c’a fostă negligință din partea autorităților britanice. Pentru aceste motive tribunalele este de părere, in unanimitate, că Marea Britanie n’a lipsită, nici prin acțiune nici prin omisiune, de la datorțele enunțate în cele trei regule ale art. VI din tratatul de la Washington sunt recunoscute de principiile dreptului ginților cari nu suntă în desacordă cu acele regule, in cea a ce privesce nava numită Shenandoah mai nainte de intrarea sea ’n portul Melbourne. Și cu majoritate de 3 voturi în contra , că Marea Britanie a lipsită prin omisiune de la datoriile enunțate ’n a doua ș’a treia din menționatele regule, in cee a ce privesce aceașî navă, după intrarea ei la Hobson Bay, și că e responsabile pentru actele comise de acea navă după plecarea din Melbourne la 18 Februarie, 1865.Câtă despre navele Turcaloosa, tenderul Alabamel, Clarence, Tacony, Archer, tenderele Floridei, tribunalele, în unanimitate, e de părere că tenderele auxiliare, cari trebuie se fie considerate ca accesorie, ele trebuie de nevoie - se urmeze sortea navelor principale , și se fie supuse la aceleași decisiuni cari le iubescă pe acestea. In privința navei numite Retribution, tribunalele, cu majoritate de trei voturi contrar, e de părere că Marea Britanie n’a lipsită nici prin acțiune nici prin omisiune de la datorțile enunțate ’n cele trei regule ale art. VI din tratatul de la Washington sunt recunoscute de principiile dreptului ginților care nu suntă în desacordă cu acele regule. În ceea ce privesce navele numite Georgia, Sumter, Nashville, Tallahassee, Chicka■mauga, tribunalele e de părere, în unanimitate, că Marea Britanie n’a lipsită, nici prin acțiune nici prin omisiune, de la datoriile enunțate ’n cele trei regule ale art. VI din tratatul de la Washington sau recunoscute de principiile dreptului ginților, cari nu sunt incompatibili cu acele regule. In ceea ce privesce navele numite Sallie, Jefferson Davis, Music, Boston, V. SL Joy, tribunalele a fost, de părere, în unanimitate, se le elimineze din deliberațiunile sale, din cauza lipsei de probe. In privința cererii de despăgubire, formulată de Statele Unite, tribunalele — considerândă că «cheltuielele de urmărire» a corsarelor confederate trebuie se se confunde cu cheltuielele generale ale resbelului susținute de Statele Unite — e de părere, cu majoritate de 3 voturi contra 2, că nu e facă d’a adjudeca Statelor Unite nici uă sumă cu titlul de indemnitate pentru acestă scopă. Considerândă că «profiturile eventuali» n’ară pute fi obiectul nici unei compensațiuni, pentru că e vorba despre lucruri viitore și nesăcure, e de părere, în unanimitate, ca nu e locu d’a adjudeca Statelor Unite nici uă sumă cu titlu de ’ndemnitate pentru acestă scopă. Considerând ca, pentru stabilirea unei compensațiuni ecitabile a pagubelor suferite, trebuie se se depărteze «reclamațiunile îndouite» și se nu se admită reclamațiunile pentru «inchiriări» de câtă daca represiată «chilia curată». Considerândă că e justă și raționabile d’a se aloca dobândi intr’uă ecitabile proporțiune. Considerândă că, după spiritul și litera tratatului de la Washington, e preferibile se s’adopte sistema adjudecării unei sume totale, de câtă se se refere la consiliul de asesori, prevăzută de art. Sală menționatului tratată, discusiunile și deliberațiunile ulteriore, și — osândă de puterea ce i-e dată prin art. VII ală disului tratată. — Tribunalele, cu majoritate de 4 voturi contra 1, adjudecă Statelor Unite suma totale de 15,500,000 dolari de aur, cu titlul de indemnitate, pe cari Marea Britaniă va trebui se plătescă pentru tóte reclamațiunile deferite tribunalelui,conformă prescrierilor menționatului tratată. Și, conformă art. VI ală 4i £ ul'aî tratată, tribunalele declara pe deplină, absolută și definitivă regulate tóte reclamațiunile menționate ’n tratată și supuse tribunalelor. Afară d’acesta declară că fiecare din pomenitele reclamațiunî, care i s’aă notificații, făcută, presintata, supusă séu nu, e și remâne definitivă regulată și d’act ’nainte inadmisibile. Spre credința cărora, presintele actă de decisiune s’a especiată în îndouită originale și s’a suptsemnată de arbitrii cari aă consimțită la densulă, totul în conformitate cu art. VII din menționatul tratată de la Washington. Făcută și deliberată la municipalitatea din Geneva — Elveția—in a 14 ani a lunii lui Septembre, anulă Domnului Nostru 1872. C. F. Adams, Frederic Sclopis, Staempfli, vice-comite d’Itajuba. Ploiescu, 2 Septembre, 1872. Domnitorii redactori aii ROMÂNULUI Domul redactori, In Românulă de la 15 Augustă, inserândă epistola mai multor comercianți ploiesceni, despre desordinele ce se facă pe strade de aginți, administrativi cu pensiunea trecerii personelor inalte la Sinaia și de la Sinaia, aț recomandată acea plângere de loră miniștrii, rugandu-i a scuti orașială Ploiescu de neajunsurile ce’i causeza. Omenii de ordine, arendă obiceiulă evreiescă da nega fără sfruntare totă ce facă la lumina Zilei in vederea a mii de ómeni, aă pusă numai de câtă se facă să contra-epistolă, care s’a publicată in Ziariulă vendută Pressa, spuindă între altele că n’ară fi adevérate cele din plângerea publicată de d-vostră. La acea contra-epistolă s’a cercată poliția. Împreună cu primarele ei, s’adune mai multe suptscrieri de la cetățianii comercianți, dérü nu s’a putută alege de câtă cu ale puținilor omeni ai ordinii ce se numescă la noi zestrea poliției. o t Forțele acelei contra-epistole ni se spune că se resumă în întrebarea de ce nu cuteza a se suprscrie anume comercianții ploiesceni cari se plângă. Acesta in adeverü este uă cerere demnă de siste-