Romanulu, noiembrie 1872 (Anul 16)
1872-11-25
ANULU ALU ȘESE-SPRE gEDELE IVOESCE ȘI VEI PUTE Ori ce cereri pentru România, se adresezi la administrațiunea diabiului. ANUNȚURI In pagina a IV, spațiuîn de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS: la d-nii Crain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA WIENA: la d-nn Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și orice trimiteri nefrancate vor fi fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI EXEMPLARULU. SERVICIULU TELEGRAFICII ALU «ROMANULUI» Pesta, 5 Decembre. — In cele doue camere ale imperiului, s’a dată citire rescriptelorii regale prin cari se numesc e d. Szlavy președinte alii consiliului de miniștrii, se continuă ceî-lalțî miniștrii î n posturile ocupate pen acum și se numesce cornițele Zichy ca ministru de comerciu. Noulț cabinetu presintându-se celor 11 done camere, președintele seft d. Szlavy declară că acestui ministeriu, pe câtd îi va fi cu putință, va continua se urmeze pe aceleașî căi ș’aceleașî principie ca și predecesorele sett, spre a se bucura de ’ncrederea majorității. Sarcina principale a Reichstagului — dice noultt prim-ministru — este d’a regula financiele. In același timp si anunță apoi că va presinta proiectele de legi relative la nouă împrumuturi și la reformarea impositelor et. Redactiunea și Administrațiunea, Strada Academiei, No. 26. (A) în i Seral S"a lămurită in fine împrejurarea bătăiei de la Severină. Un epistolă, pe care o publicămă mai la vale, din partea d-lui I. Anghelescu, ne dă uă deplină lămurire. Totă prima nostră informațiune a fostă mai exactă; președintele consiliului, era nu prefectură, a mâncată calcavura. Déma fiă oricare va fi, faptulă este că putem număra încă uă autoritate pălmuită suptă regimulă actuală. Oricâtă sar muta palmele de pe ună cinstită obrază pe altulă, autoritatea totă pălmuită rămâne. POST-SCRIPTUM, a 4 ore sera. In ședința de aur a camerei, s’a continuatii disensiunea generale asupra raportului comisiunii însărcinate cu verificarea compturiloru statului pe esercițiile aniloru de la 1860 înainte. După ’nchiderea discusiunii generale, s’a primitii art. I din conclusiunile raportului. Desbaterea va continua și mâne. Versailles, 30 Noembre. —Aginia Havas anunță că votul de ieri e considerată ca ună triumfă decisivă ală guvernului francesc, triumfă care asigură organisarea Republicei. Birourile voră alege ’n curénd la comisiunea ’nsărcinată cu acesta organisare. Telegramele din departaminte constată că votulă de ieri a provocată pretutindeni să viiă satisfacțiune. SAMBATA, 25 NOEMBRE 1872 LUMINEZITE SI VEI FI ABONAMENTE In Capitale : unii anii 48 lei; șese luni 24 leî; trei luni 12 lei; un lună 5 lei Iu Districte: unu anii 58 lei; șase luni 29 lei trei luni 15 lei; uă lună 6 lei Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru frânei 18 A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Halegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nií Drain et Micoud, 9. rue Drouot, 9. LA WIENA: lad. B. G. Popoviel,Fleischmarkt, 15. iiicuiiisci, « Eric- Autoritatea este ceva mai presusü de societate; pe dânsa nu privescü nici legile, nici cuviințele, nici simțimintele, nici opiniunea societății. Autoritatea este ceva carei-a totulü este permisii,și care nare a da nimănui semn de nimicit. Autoritatea este in fine legea supremă, care are se dicteze tuturort, fără ca nimeni și nimicii se potă pune lă margine puterilori iei. Autoritatea póte se dispună după bunu’i placa de totü ce respiră și nu respiră în Statu; totul este lucrulu iei. Legile suntü pentru totă lumea, nu cnsé pentru densa; ea pedepsesce cu asprime pe oricine calcă legile; înse cândă le calcă ea însăși, ceea ce se întâmplă mai adesea, cine s’o pedepsescă?.... Era unii revoluționarii obrasnicii, morarulü care cuteză se răspunde regelui Frederik, că „suntu judecători la Berlin,“ și acelă rege a fostü unit ineptuséü cele mai puținii unu smintită ca se i-se pară că morarul are dreptate și se'i respecte voința. Cine nu crede tóte aceste, nare de câtă se privescá la tóte actele regimului actuală, și la cele ce spune organulu séu. In adevĕrü, remasa uă singură lege ce era in puterea regimului actuală s’o violeze și nu violat-o? Mai remasa vr’uă garanție pentru persona, cândă celă dantâră agentă polițienescă te póte maltrata, sicură de nepedepsire, ba totă celă bătută este dusă la temniță? Mai rămasa vr’uă siguranță pentru avere, cândă, suptă pretestată aplicării unei legi utile, se dispune Intr’ună modă discreționară de munca, adică de singura avere a întregilor poporațiuni rurale? Este forte instructivă fe-a vede modul în care Pressa predică respectulă către autoritate și însemnătatea iei în societate : totulü este permisă autorității, nimică particularilor; nimeni nu trebuie se aprețuiască actele iei; toți se i-se supună și altă nimică. E că sintesa tutoră elucubrațiuniloră celoră de la Pressa. Mai cu semă în cele ce spuse despre scandalurile provocate de poliție , lăsă se se întreve^á aceste juste și generose precepte. Ea se indigneza, se revoltă, contra purtării junilor, ce zacă ancă în temniță, contra junelui care se satisfăcu de insultele ce suferise eră și camarazii lui de la inviolabilulă prefectu, déru nu voiesce delocă se recunoscă că causa , că provocatorulă tutorii acestora scandaluri este autoritatea, este demnulü prefectü, care coborîndu-se pene la actele cele mai revoltătore, elaspera pe cei cari ajunseră a crede că în acesta țară nu mai este nimică de așteptată , dte câtă de la propria sea desperare. In adevera, „pentru uă intrigă de actoriță“,ciungise primulă ministru, demnulü prefectü atrage în cabinetul ü prefectorială pe unu teneru, și acolo, unde persona introdusă trebuia sé’i fia îndouitlt sacră, ca omă și ca mnulă ce era, în puterea și chiar d in Camera sea, pune de’lă bate într’ună modă lașiă și revoltatorii. Tenerulü, scăpată din acea cursă ce se chiamă poliție, merse de petiționă imediată ministrului din întru. Acesta, în locă se proceda de îndată astă-felă cumă trebuia să-i dicteze demnitatea adică se suspende pe prefectură care se degradase și se constate imediată dacâ faptulă este sau nu exactă, nu face absolută nimică. Suspendândă imediată prefectură și constatândă faptulă, procederea ministrului ar fi fostă de trei ori lăudabilă și binefacotare : ea ar fi rădicată demnitatea prefectorale din decăderea unei asemeni lașități, dândă prestigiu autorității, ar fi pedepsită unii culpabilii, și, în fine, ar fi făcută ca victimele lașiului arbitrar să se nu se mai temă a denunța infamiele comise asupră-le. Un asemene purtare ar fi fostă ună actă de dreptate, de moralitate publică și privată, ș’ar fi înlăturată cu siguranță scandalurile cari se ’ntemplară în urmă. Prin urmare, cine este principalulă culpabilă în scandalurile cari se 'ntemplară? Prefectură, și apoi ministrulă. Cu tote aceste, cei atrași în culpabilitate de nedemna purtare a prefectului sunt aruncați în pușcărie, mulă condamnată deja la doui ani de închisore, pe cândă principalulă culpabilă este nu numai apărată de orice pedepsa, dora și mănținută la poștă, batjocorită și pălmuită. E că ceva se ifică a fi autoritate. Frumósa, drepta și curată autoritate! Și se mai crucesce Pressa de palmele pe cari le primi și le mistuie. Hiotu! Și se mai totă întrebă cu neliniște: „Déca flăcare neamă permite se ne clamă dreptulă enșine, etc., unde amă ajunge ?“ Asta este: au cuvântă logistic de la Pressa. Dérü cândă dreptulă nu se mai găsesce nicăiri, cândă totă celă bătută și torturată este aruncată în temniță și pedepsită, cândă autoritatea își permite tóte infamiele, sigură de nepedepsire, întrebămă la rândulă nostru: „unde putemă ajunge", de nu la elasperarea care indemna pe omă n’și face singură dreptate? „Trebuie se fiară dreptate în lumea acesta“,pre pretutindeni poporulă, și fiindă că uă dreptate trebuie se fiă, cândă omul n’o mai pote găsi nicăiri, și-o face singură. Acesta este uă lege infalibile a naturei, pe care pre adesea o uită impilătorii poporelor; și reă facă, nebuni simtă de-o uită. „Toți omenii de bine, <Jice Pressa, au „fostă indignați de precedarea acelui „domnă (d. A. Florescu) care a avută „recursă la una actă reprobată de morală și de lege. Dacá fiecare omă, luptă unu protestasau altulă, și-ar permite ași face dreptate sieși, și a ataca autoritățile, înțelegemă cu toții că acesta ar fi cea mai deplorabilă anarhia.“ Asta este: ar fi anarchic, în totă puterea cuvântului, și anarchie este. Déri pentru ce este?... piceți, onorați legist! de la Pressa, că celă care a pălmuită pe prefectu a comisă una actă ,,reprobată de morala,și de lege.“ ^ Jieru are actulă lașiă ală prefectului de a^rage pe ună omă in Camera sea ,deAnă palmiri, nu este do-uă mie de ori mai „reprobată de morală și de lege?“ Nu este are do-uă mie de ori mai imorală adusă prefectului,, de-a atrage în camera sea una omă, și de-a’lă pălmui cu lașitate, negândă în urmă, decâtă acela ală junelui care, pălmuindă pe prefectü, faén cele puținii acésta în lecu publică, cu piragiă și fraudhețâ, espunându-se la tóte consecințele, astăfelű încâtă, dreptă vorbindă, nici că se póte spune că actulă este imoralii, ci numai contrarii legii. Nu vomă dice contraria și echității, căci echitatea cerea se se dea imediată satisfacere societății de ultragiere ce-i făcuse prefectură, prin bătaia în camera prefectorială și chiară pe stradă: acea satisfacere nu s’arată, prin urmare ar fi absurdă de-a se invoca echitatea contra celui ce pălmui pe prefecto. Amă spusă că trebuie se bă uă dreptate; mai curându sau mai târziiă, ori cumă, ea trebuie se se facă. Și décá vom ă sta se enumerăm!!, la câte violențe, ultragie, bătăi, batjocore, la câte „acte reprobate de morală și de lege,“ case cu totul nepedepsite,asistarămă, până ce veni și rândulă prefectului se primesc înapoi a mia parte din cea-a ce dedese, va trebui neapărată se recunoscemă că echitatea este departe de-a fi satisfăcută; și că décá ministrulă nu voiesce se'i dea satisfacere, apoi mulți eredi torgie felulii d-lui A. A. Florescu trebuie,se mai aibă domnulu prefectu. Dóru^ânditu-s’nu are bine cei de la Pressa, la declararea ce facă, că suntemă în stare de anarcie? Ce este, și de unde vine anarcia? etimologia cuvântului chiar ne-o explică: el vine de la greca«’, lipsa, v, pusă de eufonie, și *'prin autoritate, lipsă de autoritate. De aceea, și ori de câte ori se cjice că ună Stată este în anarhie, acuzarea se îndrepteza numai și numai guvernului, care, pemțendu-și prin acte nedemne prestigială, nemulțămindă pe toți și atrăgându-și disprețială tuturoră, face se dispară ori ce autoritate, aduce uă stare de desordine, care produce acte de acele pe cari Pressa le numesce „a ’și face sieși dreptate.“ Asia dorü, cel de la Pressa, mărturisindă că suntemă în anarhie, recunoscu lipsa de orice prestigiu al autorității, prin actele necalificabile ce’ia ă atrasă desprețintă tuturoră, recunoscu că nu mai póte fi autoritate cu prestigiu, acolo unde ea este și remâne mereu pălmuită, in derîderea și despre țială tuturoră; că nu mai póte fi respectată, acolo unde ea nu mai respectă nimică, unde legile devină în mână Iuă criminală jucărie, unde nedreptățile și infamiele cele mai revoltătore eiasperă pe omeni, péne a ’i sili se ’și facă singuri dreptatea. Cei de la Pressa recunoscendă că suntemă în anarhie, că nu mai este autoritate, aăi trebuită implicită se recunosc! și aceste cause ale perderii autorității. Fiă schinteiarea adevărului, fiă că „gura păcătosului adeverit graiesce,“ luma actă de declararea celora de la Pressa. Ei bine, vă dată ajunși aci, unde putem o óre ajunge? Cândă totă lumea, erasperata de cele mai strigătore nedreptăți și jafuri, suspinândă mereu după dreptate n’o va găsi nicăiri, cândă toți, însetați de demnitatea numelui românescă, atâtă de tăvălită, voră căuta se și facă singuri dreptate, ce va resulta ore ? Nu se gândesce regimul ă că ațîțâridă și iritândă mereă, chiar pe aceia cari i-au fostă devotați, va aduce curânda lucrurile acolo unde celă mai ghiloadă nu póte scăpa de câtă cu coda tăiată? Nu se gândesceare că râdicându autoritatea de asupra tutorii legiloră, că nedândă nici uă dată indignațiunii publice uă legitimă satisfacere, că fiindă deuă asprime estremă către particulari, pentru aceleași culpe, pe cari aginții autorității se comită, șiruri de nepedepsire; mi se gândesce, în fine, că din totă acesta clocire de infamii și inichități nu potă nasce de câtă monștrii, căci moralitatea se perde, credința în virtute se ucide, și ție ulă custode ală marei majorități ajunge se fiă numai puterea și violența ? își cloceșce singură peirea, nesocotitulă regimă; uă singură dată nu lasă se recesca cuibură fără delegitoră, grăbesce câtă pete șliua ciocnirii, pentru ca se se implinescu nestrămutatul!! principii! ală moralei că : „Fiecare pâcată își găsesce în sine însuși pedepsa“. Noi îlă consiliamu să se scule de pe cuibu, déci mai este tâmpă, pentru ca nu apoi cuibulă să se urce peste densul și se să năbușiască. Le Sieche z zice că ziua de 30 Noembre va fi vă di memorabilă,Ziua proclamării celei d’a treia Republice francese. Apoi adauge: „E uă victoriă. Nu vremii nici se’i exagerămă, nici se’i mic șiorămu importanța, casé repetaim! că e uă victoriă care va causa n totă Francia și ’n totă Europa uă profundă simțiciune. Détorima orecare recunoscința adversariloră noștrii. Fără dânșii, fără violențele loră de limbagiu, fără pretensiunile lori, cestiunea pare că nu s’ară fi pusă cu claritatea pe care i-am dat-o. Grația loră,semnificațiunea votului memorabile ală acelei zile nu póte fi ’ndouiosa pentru nimeni. Numai în favorea Republicei' s’a pronunțată majoritatea Adunării, numai Republica ese triumfătóre din acelă scrutină. Însé acesta succesăm’să detorimü numai monarciștilor. Déca eină avută meritulă d’a pune cestiunea în termeni forte preciși, d. preșidinte ală Republicei a avută meritulă d’a o resolve. Limba giulă stă atâtă de simplu și de onestă, lealitatea mărturisirilor ă sole aă determinată resultatulădilei. De câte ori cei ce adi sunt â ■si pentru Republică n’au trecutu prin acele neotărîri despre cari d. Thiers a vorbitu c’uă bună-credință atâtii de răpitore. De câte ori nu se von vede pe ei în portretul și ce-a depinsă despre propria conștiință! Patriotismul, bunulü simți! învinge manoperile și intrigile partitelori! monarchice. Dup’atâtea încercări durerose, dup’atâtea agitări, Francia avea dreptul ă la acestă triumfi! și la acesta liniște.“ Domniorii redactori ai ROMANULUI. Domni redactori. Daca cei ce ve aducă informațiinile nu găsescă de cuviință se vi ledea exacă, permiteți-mi a ve spune eu cu încredințare că conflictul de la Severină a fostă între ună membru din comitatul permanente, d-lă lon Nucșorenu, cu președintele comitatului, d.Bâlteni, și prin urmare cele avansate in numerile <[iariului Ciomănulii de la 22, 23 și 21 Noembre curinte în privința prefectului de Mehedinți simtă cu totul nefondate. Câtă despre directorele prefecturei, d.N. I. Voinescu, ființă repausatului colonelălon Voinescu, suntemă și cum că, daci ați cunosce caracterul, educațiunea și instrucțiunea distinsă a acestui june, nu l-ați fi numită cu atâta grațiositate „bătăiosă.“ In interesul adeverului și pentru onerea fratelui meu Pavel Angelescu, prefectură de Mehedinți, ve rogase binevoiți a trece acesta epistolă in celă d’ântâiă numero ală diariului Românulu. Primiți, ve rogă, domni redactori, asingurarea celei mai distinse considerațiuni. Ion Angelescu, CORESPONDINȚA PARTICULARA ROMANULUI. Viena, 23 Noembre, 1872. A Tema de predilecțiune a diarielor guvernamentale este discnsiunea proiectului de lege pentru reformarea modului de alegere practicată pen’acum în Cisleitania și pe care cabinetul actuale are intențiunea d’a’să presinta viitorii sesiuni a senatului imperiale, care e probabil e că se va deschide pe la prima jumătate a liniei viitore. Acelă proiectă de lege, care, după căderea cabinetului Hohenwart-Iricek, a devenită cuventură politică ală partitei centraliste supranumită „fidelii constituțiunii,“ este „ prima liniă ună atentată politică ’n contra dietelor provinciali, era în consecință una atentată perfidii și diabolică in contra autonomiei provincielor, locuite de elementele negermane. Acesti proiectă de lege, prin primirea senatului centrale și prin sancțiunea monarhului, rădicându-se la ranguld de lege fundamentale de stată. Austria va număra și istoria sea constituționale uă lovitură de stată mai multă.