Romanulu, ianuarie 1873 (Anul 17)

1873-01-24

ANULU AL ȘEPTE­ SPRE­Z­ECELE VOESCE ȘI VEI PUTE Ori­­ ce cereri pentru România, se adre­­seza la administrațiunea diariului. ANUNȚURI n pa­gina a IV, spațialii de 30 litere 40 bani In pagina a III, linia 2 lei. A se adresa LA PARIS: la d-nii Órain et Mi­­coud, 9, rue Drouot, 9. LA WIEN­A : la d-nîi Haasenstein și Vogler Neuermarkt, II. Scrisori și orî-ce trimitere l­efran care voră fi r­ef­usate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 RAM ESEMPLARUL II. Redacț­iunea și Administrațiunea, Strada Academiei, No. 26. MERCURI,­24 JANUARIE 1873 LUMINEZI­TE ȘI VEÎ FI ABONAMENTE u Capitale S­undând 48 lei; șese luni 24 let; trei luni 12 lei; uă luna 5 lei Iu Districte Lună ană 58 lei; Șese luni 29 Ni trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 2. Austria și Germania, pe trimiatru franci 18. A se adresa LA PARIS, la d. Darras-Ha­­legrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d-nuí Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA IVIENA: lad. B. G. Popovici,Fleisch­markt, 15. 23 4 CSlindarii. Făurarii. Terminămă astârji publicarea pro­iectului românu de „­Bancă de scumptii și circulațiune“. Totă-d’uă-data publi­­camă un petițiune supt scrisă de cei mai însemnați comercianți din piașia., cari ceru, rogă pe Domnitorii sé iea supt protecțiunea sea acesta institu­­țiune naționale și bine-facétóre. Au facutu bine represintanții celei mai însemnate pieste a României, se nu rămână nepăsători în facia mare­­lorii interese ale economiei naționale, atâta de seriosü amenințate de încăl­cările străinilorii ajutate de complicii lorii din țară. Cuvântulü miorii ase­meni represintan­ți, mai cu semă cândti vedemu printre denșii mai mulți ban­­ch­­ări și proprietari de case de scumptii, trebuie se fiă cu totalii convingătorii în asemene materie. Aui făcuții bine derii de-a esprime voința lorii ch­iarü către Domnitorii. In alte împrejurări amu fi considerații ca nepotrivită uă a­­semene petițiune, mai cu semă cândă Camerele sunt­ deschise; in cestiunea de faciă ense, petițiunea este la locului iei. Camerele ne mai avăndu­ nevoie, sperama, de-a li se demonstra că cu nici una preță nu trebuiescu­ predate și aceste mari interese in m­ănele stră­inilor ”. Un asemene espresiune a voinței țărei este cu atâtai mai necesariă, cu câtă vedemu că nici pănă astăzi gu­­vernulu nu voita se presinte Camerei proiectul" Bancă nationale a României", și fără de acesta în deșertă sar acorda concesiunea creditului fond­arü alü pro­­prietariloru romani. Banca nationale de scumptii si circulațiune este abso­lută necesariă creditului fondară ro­mână; fără densa acestă credită, me­nită a salva și rădica proprietatea română, pote încerca cele mai mari greutăți încă de la începută, compro­­mițăndu-se astă­feră cu totulă intere­sele proprietății. Banca de scumptă pote pra bine prospera și fără de credită fond­ara, pe când­ acestă din urmă nu pate înainta decá nu va esiste uă institu­­țiune de scomptu și circulațiune, care să dea cursă efectelor­ sale și să le urce prin înlesnirea scomptului. Prin urmare, a susține proiectul­ de credită fondară română și a com­bate sed, a lăsa la uă parte Banca ro­mână de scomptü și circulațiune, este în faptă a­ le combate pe amândoué, căci acordăndu-se concesiunea credi­tului fondară română, și respingân­­du-se acea­a a Bancă naționale române de scomptü și circulațiune, efectele creditului fond­arü vom­ rămânea la discrețiunea speculanților­ străini, ală căroră interesă este de-a le discre­dita cu totulă, spre a veni ei a­­poi se fundeze uă instituțiune de credită fondară. Acum deci pe lângă creditulă fondară română, în locă de-a se acorda și concesiunea Bancă naționale române, se va admite arta străină de scumptü și circulațiune, creditulă fondară este cu desăvârșire și de sicură perdută. Ori­cine înțe­lege că uă asemene bancă, ținendă creditulă țărei in mână, pate cu cea mai mare înlesnire să facă se cadă efectele creditului fondară română. Acestea vă dată căzute, vomă vedea venindă ’naintea Camereloră, și de astă dată cu succesă, propuneri străine de credită fondară în locală celui ro­mână; astă­felă va cădea în mâna străiniloră și singura avere ce ne-a mai rămasă, pământală strămoșescă. Prin urmare a acorda concesiunea creditului fond­arü la Români, și acea­a a Bancei de scumptü și circulațiune la străini, este în adevără, celă mai si­­gură mijlocă de-a face nu numai să cadă creditulă fondară română, dorit să se întărescă credința nefericită, cre­dința baltoită de străini în animele scepticilor” din România, că „Româ­nii nu suntă în stare se facă nimică prin ei înșii.“ Vă dată ajunși aci, domnirea străiniloră asupra acestei nefericite țări va fi pe deplină și pen­tru totu­de­una asigurată. Anca ua dată dejű, instituțiunea­­ română de credită fondată este nea­părată a fi creată în același timp și cu instituțiunea, asemene română, de scomptă și circulațiune. Cee­a ce ne dă mai multă încă acestă convingere, este că în consiliul­ de administrare ală Bancei de scomptă, vedem­ figu­­rândă numele d-sor­ Dimitrie Ghica, George Cantacuzino, Vasile Boerescu, Ion Brătianu, Ion Codrescu, George Vernescu, etc., adică tocmai ale acelo­rași bărbați cari, împreună cu d. Ion Ghica și alții, au luată inițiativa și a creării instituțiunii de credită fon­dară. Prin urma­re nu pate se remână cea mai mică indouială că aceste două instituțiuni sunt­ strînsă legate una de alta, suntă absolută necesarie una alteia, au fostă concepute în adinsă, spre a se completa una pe alta. A­ le despărți, a susține pe una și a combate pe cea­l-alta, este a­ le com­bate in faptă pe amândouă, spre a a­­sigura cu timpulă trium­fulă străini­loră. Acestă modă sfiiciosă și neleală de-a le combate, este ense­m­ă lucru ca­racteristică ală epocei. Curentul­ vo­inței publice a devenită atâtă de pu­ternică contra ori­carora întreprinderi străine in România și spiritul­ între­­prinderilor­ și ală asociațiunilor, a în­cepută atâtă de bine a pătrunde prin­tre Români,­ în­câtă ori­ce guvernă, flă­cută de înstrăinată cu inima și cu originea, nu­mai cuteza a susține pe fadă pe străini contra Românilor”. E că pentru ce avemă credința că instituțiunile române voră triumfa, și că silințele străinilor­ se voră sfâri­­ma de violența curentului voinței pu­blice, reformele votate, întrebămă: are scl­­ința, are principiele nestrămutate aă condusă câtuși de putină pe reformă­rii regimului și în corecționalizarea crimelor­? In deșertă amă căuta cea mai mică urmă de șciință și principie, nu găsimă de câtă arbitrariu, tóte aceste reforme nu sunt­ motivate de­câtă pe preo­­cupațiuni momentane, pe necesități de actualitate, cari mâne potă dis­părea cu uă schimbare de ministeriă. Ei bine, astă-felă se reformă are le­gile? Apoi nu se gândeșce regimulă ce deplorabilă, ce anarh­ică precedentă crează? Nu vede­­re că déci se va lua în seriosa ună asemene precedentă, atunci codicele nóstre se voră reforma cu fie­­ce schimbare de ministeriă, și țara și chiară judecătorii zăpăciți, năuciți nu voră mai sei căroră legi să se se su­pună și pe cari se aplice ? Tota cestiunea stă aci. ".Juriul ă nu place regimului, fiindă­ că achită pe acuzații politici și de presă. Acesta e lucrură de căpetenie. Vine apoi a doua causă de persecu­ți­un­e . Juriulă nu place regimului, fiindă­că nu vrea se condamne după simpla cerere a ministeriului publică, adică a ministrului, căci instrucțiunea pro­­ceselorii fiindă vă curată deridere in cele mai multe cozuri, jurații, spre a condamna, ară trebui să se întemeieze pe simpla cerere a ministeriului pu­blică. De aci, Juriulă nu place regimului, prin urmare crimele se devină delicte! Juriulă nu place regimului, prin ur­mare infanticidală nu mai e uă crimă care se pedepseșce chiară cu munca silnică, ci ună simplu delictă ce atra­ge celă multă câți­va ani de întemni­țare ! Juriulă nu place regimului, prin ur­mare se se îndouiescă pedepsele co­­recționale !! Juriulă nu place regimului, prin ur­mare să se micșioreze pedepsele cri­minali !! Juriulă nu place regimului, prin ur­mare să se amestece crimele cu delic­tele, astă­fel­ în­câtă rațiunea se nu le mai potă descurca! J­uriulă nu place regimului, prin ur­mare se se transforme delictele în contravențiuni!! Și mai cu semn, și mai presusă de tate . Juriulă nu place regimului, fiindă­că achită pe chiariști, prin urmare se se legifereze condamnarea lor d in faptă de-a dreptur­ de către guvernă, prin arestarea preventivă cu sun­ele!! Ce logică minunată! Nu este are rușine, de mii de ori rușine pentru România a se face ase­mene absurde și deplorabile reforme intr’m­ă codă care face admirațiunea lumii ! Ore ave-vomă durerea, ca Români, de-a vede aceste rușinose reforme, din cari sunt d escluse și știința, și princi­­piele, și bunulă simții chiară, trecândă prin totă filiera obicinuita și dobân­­dindă putere de lege !........................... 4 luni. ORE SERA Suntemă întrerupți de un mare, de uă mărâță scrie ce ne vine de la Ca­meră: Reforma codului penale a cădut! Acesta reformă, care avea se fiă un­ monument de nesciință și rușine pentru România în facia lumii, este nimicită. Camera refusân­dă de­ a vota măsu­­rile coercitive și preventive cerute de guvernă contra presei, și votândă, din contra, ună amendamentă prin care se prescria espresă că nu pate fi arestă preventivă în materia de presă, gu­­vernul­ a declarată că retrage între­­gulu proiecții ele reforme! Sa constatată, s’a declarată dorit, in modă positivă și resunătoră, că tote aceste reforme nu erau propuse de­câtă numai și numai spre a năbuși presa prin falsificarea Constituțiunii. Singură presa a mai rămasă în a­­cesta nefericită țară, ca apărătorii ale celui persecutată, ca censură și denun­c­ator neadormită ală imoralității, venalității și corupțiunii ce se întinde sistematică asupra societății române;, singură presa mai este mijjloculă ce­­loră ce suferă de-a face se se audă plângerile loră; singură presa mai este stânca de care se temă pirații ce nă­­vălescă în marele vasăal­ Statului ro­mână. Se se sugrume dérü presa, și atunci vocea suferinților­ va fi năbușită, nu va mai existe nici m­ă controla asupra conducerii afaceri­lor­ publice, și pi­rații vor­ putea face totă ce le place, fără nici un tema. Ense Camera înțelese acestă mare rolă ce are astăzi presa in România; mai mulți deputați, de la cari se ce­­re să scuse că nu ne asceptamă se’i vedem o vorbindă cum aă vorbită, se rădicară spre a apăra acestă singură refugiă contra feluritelor­ abusuri și violențe ce bentuiescă țăra, precumă și acestă luminătură activă și neobo­sită ală națiunii. Atragemă cea mai seriosă băgare de somn asupra dării de somn a șe­­dinții de astăzi. Se va vede că, pe câtă eraă de pitici miniștrii, cari cu miij­­loce înjosite,—ca acela de­ a pretinde că prin reformele propuse el voi să se n­blamjesca urmărirea contra presei, — speraă a surprinde votulă Camerei, pe atâtă era­ de susă, ca principie și ca demnitate, acei cari apăraă drepturile constituționale ale presei; chiară acei dintre oratori, cari nu potă uita câtăaă fostă de adâncă mușcați de presă, s’aă constituită cei mai călduroși apărători ai iei. Onére soră, onore celoră 12 de­putați, cari aă făcută se triumfe Con­­stituțiunea, Știința și Principiile. Ei aă făcută se se probeze presti­­giulă ce­a dobândită deja presa in Ro­mânia, prestigiu pe care acum, în fa­­ia votului Camerei, ea este dotóre a’să păstra ș’a’lă rădica mai multă de câtă ori cândă, prin demnitatea iei; ei aă salvată România de rușinea ce­loră mai deplorabile reforme; ei aă si­lită pe guvernă se márturescá ca tóte reformele nu le-a concepută, că n’a pusă Camera la atâta muncă și dis­­cuțiune, de­câtă numai spre a năbuși presa. Onare soră! Vomă mai reveni asupra acestui mare faptă. Se renimă iorü la discuțiunile de as­tăzi din Cameră, până când­ discuți­unile de mâne poimâne ne voră face a ne ocupa sorü de gestiunile econo­mice. Amă demonstrază deja că simplulă faptă ale corecționalisării crim­­elor, constitue uă călcare de Constituțiune, pentru cuvântul­ că sustrage de la juriu pe acuzații trimiși de Constitu­țiune în modă espresă­naintea lui. Deja chiară lăsândă cu totul ă la­să parte călcarea Constituțiunii, care supt­ună regimă morale ar­isbi de nulitate MARIEI SELE DOMNITORULUI Măria Tea! Suntă ani îndelungați de cândă se simte trebuință pentru comercială și industria română a înființării unei banci de scumptă și de circulație. Aflămă acum cu multă mulțămire că camera și guvernul­ Măriei Telé suntă convinși ca sosită timpulă a se înființa acestă institută. Ense mulțămirea nostră și-a între­gului comerciă este și mai viiă, cândă vedem­ că enșiși comercianții însem­nați din plad­a nostră aă luată iniți­ativa a forma astă instituțiune. Uă bancă naționale română numai atunci va corespunde și mai bine la scopul­ ei, când­ ea va fi formată în țară, prim­­ă asociațiune în țară, inspi­rată și dirigiată numai din întrulă țe­­rei și după interesele numai ale co­mercialul și industriei nóstre națio­nale. Stimă Pre înălțate Domne­cum Mă­ria Tea ești tot­de­una în capul­ ori­cărei idei naționale și folositóre popo­rului. Venimă derit a ruga pe Maria Vos­­tră ca se luați luptă înalta Măriei Vostre pr­otecțiune și acesta lăudabile inițiativă a comercianților­ și a mai multora altora persone din țară, și mare va fi binele ce cu acesta veți face comercialul naționale. Înalta protecțiune a Măriei Vostre și sprijinul­ guvernului Măriei Tele vor face a se realisa inceputul­ unei nouă ere, pentru desvoltarea comer­­ciului română. Suntemă ai Măriei Vostre pre ple­cați supuși. L. Șabechi, G. N. Șoimescu, V. Gagiu, G. St. Coengeopulo, Hristofor­ Stoianovici, Pa­­raschiva Atanasiu, Ilia Zamfireacu et G-nie, Ionn Petcovici, Ionuț V. Lăzărescu, G. Bur­­sană, N. H. Stoica, Socecete­nie, B. Suditu, Frații Petrescu, Stancu R. Bechianui, Petre Enciulescu, Frații Chihtescu, Sava Vasiliu, Mic­­ailă Anastasia, G. Danielescu, C. D. Atanasiu, Nae Niculescu, C. Panaiotu, I. N. Triandafilii, B. B. Verza, Ch. Tabacovici, A. Zahariad­es et C­nie, I. Poenaru Bordea, Ge­orge Niculescu, Dimitrie A. N­. Pan­teli, Frații Ch­icleanu, G. Bacaloglu, Ionti Nacu, V. Cu­­țarida, P. Custoff, Toma Popescu, S. Dan­­covici, H. C. Warta, Frații Georgescu, Ionn­ Angelescu, N. Carapati, A. B. Dancovici, Petre T. Dancovici, P. M. Ch­ristescu, M. Gh­ristu et P. Gheorghiu, S. Papadatu­, An­tonii Constantinescu, Teodosiu­ Ivanovici, Petrache Dimitriu, Elie Bosianu, D. Bib­­­escu, Hie Nicolescu, I. Oressa, Anghela Teodoru­, D. G. Popp, Grigoriut Apostolia­­des Polih­roniac, Ioniț G. Manu, Dimitrie Moroianu, Nicolae Pancu, Vasile Capșa, V. Grigorat, Frații C. G. et Capșa, Adolf Deutsch, Const. Feldescu et C-une,D. Staicovici, I. Săl­­cianu, A. Popovici, N. A. Danielopulu, Hâtsch er Müller, Ioniț[Christescu, Nacu Mincovici, I. Grigorescu, G. Badescu, G. Radulianu, B. Titirigu, Atanasie Simeonu­, Dumitru Pavelă, Ales, I. Protopopescu et C-nne, D. Petrescu, N. Vernescu. Pe lângă fondatorii creditului fon­­ciară română, a căror­ nume s’aă pu­blicată deja, écu âncă alții ce aă re­clamată acésta onore ș’au fostă tre­cuți între fundatori. D. Vasile Boerescu netrecutu din erb­ie ’n lista d’ântâiu­. D-nii G. Goga, doctoruiii Keresteni, M. lonescu, Ilie Bosianu, N. N. Manolescu, G. I. Ghika, Theo­­doru­ Doforescu, Niță Va­sil­escu.

Next