Romanulu, aprilie 1873 (Anul 17)
1873-04-22
ANUJLU ALU SEPTE SPRE-TIECELE Refractliunea și Administriiiwian^ Strada Academiei, No. 26. VOERCE SÎ VEI PUTE __ Ori-ce cereri pentru România, se mir o* sînăla administrațiunea bariuitu, ANUNȚURI n pagina a IV, spațialii de 30 Utero 40 hant In pagina a III, Unia 2 lei. A se a dreaa LA PARIS s la d-uil Órain cl Miooud, 9, rue Drouot, 9. LA WIEAA :lad-nil HaasensteinșiVuglor Neuermarkt, II. Scrisori și ori ce trimiteri nefrancate vor f 6 retușate.— Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI ESEMPLARULU. ■1 MARȚI, MERPURI 22, 23 MAIU 1873. UTIINEZI-TE ȘI VEI FI ABONAMENTE la Capitale: uniiami 48 lei; șese luni 24 ,î trei luni 12 lei; uâ lună 5 ei 1 u Districte: unii anii 58 lei; șiwe luni 29 1, î trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru fr. 20 Austria și Germania, pe trimistru franci 18 A se adresa LA PARIS, la d. Darras-R*iegrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și 1 d-nu Órain et Micoud, 9, rue Drouot, 9. LA VIENA: lud. B. G. Popovici,Fleischmarkt, 15. Aflrmă că principele GEORGE D. BIBESCU, I ultimulă Domnă română ce L mai era în viață, a repausată Sâmbăta din urmă la Paris, g unde va fi și învaor möntatü. « buci», ? își, Publicămă mai la vale uă corespondințâ a d-lui C. A. Rosetti, care ne arătà starea lucrurilorü și a spiritelor d in Francia, in vmna manoperei reacționare, care a răsturnată pe d. Thiers și-a adusu în locu-î pe mareșialulu Mac-Mahon. Acesta corespondință confirmă părerile ce am emisă îndată după primirea telegramelor, ce ne faceau cunoscută evenimentul din Francia. Am o putută dură constata, și cu acestă ocasiune, că busola sigură a principielor și vocea simpatielor profunde conducă totu-de una spre adevére. Nici imensa depărtare ce ne desparte de Francia, nici lipsa de sciri destulă de întinse, nici impresiunea ce trebuie se producă nu atâtă de mare noutate, n’a putută se neclintesc. In credința că principiele astăzi domnitóre la națiunea francese voru învinge negreșită, țiserămă chiar el, — ceea ce confirmă acum ,tarnele și corespondințele — că aceste principie suntă susținute astăzi cu atâta putere de națiunea francesc, încâtă ele vor învinge prin singura putere morală, fără concursul puterii materiale , care totudeuna pregătesceua întorcere spre rău. Vedemă că nici asupra generalului Mac-Mahon nu neamă amăgită cu totulă : el înțelege a guverna realmente cu țara legale, și ijiamele clericale luntă chiară de pe acum esasperate de aceste disposițiuni ale noului președinte al Republicei. Cu tote aceste faptulă straniă ală unui președinte de Republică, ce nu este câtuși de puțină republicană, nu pate se nu fiă uă încurajiare pentru adversarii neînduplecați ai Republicei. După cum ne spune énsé d. C. A. Rosetti, curentulă principielară este atâtă de puternică in Francia, și națiunea francese scie atâtă de bine ce voiesce, și cum trebuie se și puie voința în lucrare, în câtă este peste putință ca acesta véloare a reacțiunii se nu flă uă ultimă isbucnire a flacărei ce se stinge. Ceea ce va cade ca ună slaiă de ghindă asupra speranțelor ă iei, va fi de sigură și ună faptă politică din cele mai însemnate, ce sa produsă cu ocasiunea căderii d-lui Thiers. Acestă faptă este nemulțumirea cabinetelor străine. Calulă de bătălie ală reacțiunii era că Francia rămâne isolată de celelalte puteri, că-i lipsescă alianțele, din causa predomuirii partitei republicane. Ei bine, grație învingerii reacțiunii, e că și acestă casă scăpată de supt pintenii cavalerilor de la Versailles. Punerea mare și ale lui Mac-Mahon în locul d-lui Thiers, departe de a atrage Franciei simpatiele și alianțele puterilor străine, nu le inspiră, din contra, decâtă neîncredere. Englitera, Italia și însășî Germania își arāta nemulțumirea într’ună modă destulă ele vădită, piariulă Times, de care se scie că este nu numai răsunetul opiniunii predomnitore în Englitera, derit că are relațiuni puternice chiară în Germania, deploră in termini cei mai categorici manopera ce-a răsturnată pe d. Thiers; e să își esprime totode-nădată neîncrederea și temerea în privirea liniei de purtare ce o va adopta guvernul mare și ale lui Mac- Mahon. Afară de acesta, Germania s'a ancitată atâtă de puțină mulțumită de cele petrecute la Versailles, iucâtă mareși alură Mac-Mahon s’a văzută redusă a scrie elă însuși împăratului Germaniei, de sigură pentru a’lu încredința despre bunele séle intențiuni, spre ai repeti ceea ce spusese deja in modă oficiale, că „în afară va urma politica predecesorului său.“ Acestă singură curentă este cea mai mare laudă, pe care reacțiunea o póte aduce d-lui Thiers și totă-de-vă-dată mărturirea incapacității iei de-a face mai bine. Credemű dejit că triumfal, apariție și momentană ală reacțiunii actuale din Francia, va servi a proba slăbiciunea și incapacitatea iei și a asigura astă feră triumfală solidă și difinitivă ală causei progresului. Este câtăva timpă de cândă ama cerută d-lui ministru de resbelă să ne spuie ce s’a petrecută la punctul ă de fruntarie Vărciorova și în ce modă a recompensată d-lujină militară care s’a purtată acolo cu demnitate românescá. Pănă astăzi și Monitorulii și ^tariele oficióseră tăcută ca mormăntulă asupra acestei cestiuni, ne vomă ține déla promisiunea de-a spune noi ceaa ce nu’i da mâna guvernului se spuse. La punctulă Vărciorova, unde staționeză că compania de grăniceri, linia fruntarie este însemnată prin nesce stelpi, puși chiară pe marginea șioselei, la orecare depărtare de ună părîft numită Bahna, care curge pe teritoriul românescă. De la stâlpul de petră ce însemneză fruntaria austriacă și care este la 5 metrii depărtare de stâlpul nostru, începe măsura șioselei austriace cu o. Acesta probeza că ensiși Austriacii recunoscu că aci este fruntaria. La 1859, ună ingineră română de circonscripțiunea adausă pe lângă stâlpul ă de pază, ună stâlpă chieometrică cu inscripțiunea „România" De atunci a rămasă acela stâlpă neatinsă până la 1871, cândăună căpitană austriacă scoțândă într’uă nópte cu compania sea și stâlpulă chilometrică și stâlpul de pétru ală fruntariei, inaintă cu dânșii pe teritoriulă românescă, și ’i aruncă dincolo de podulă de peste perîulă Bahna. Căpitanulă română ce comanda la acelă punctă, văzăndă acestă activ, și bănuindă pate că este resultatulă unei înțelegeri cu guvernulă românescă, a raportată de îndată la București. Însă după un activă corespondință de mnăană , n’a putut dobândi alte ordine decâtă acela de a menține statu-quo. Dera ce însemna ore în acesta împrejurare acestă statu-quo diplomatică ? însemna elă are restabilirea stării de mai naintea violenței căpitanului austriacă, sau supunerea cu umilire la acea încălcare ! O stașială română nu putu admite acestă din urmă și rușind să alternativă; el o mai consultă și pe iimiomi lui Stoilov, și ambii conveniră că sudura o nu putea însemna în 1C'A '.o .ocasiune, decâtă starea legale de’naintea încălcării căpitanului austriacă. Prin urmare in Martie, 1873, căpitanul li Merișescu lua diua mare stâlpii aruncați de căpitanulă austriacă și, împreună cu compania sea, ii restabili, la locuri de unde fuseseră scoși. Trei zile după acesta ună căpitană austriacă sea ungurii înaintau, compania țsea spre pichetul ă română. Capitanulă Merișescu iieșinainte, și, după orecare convorbire, îl soma să se retragă, privind faptulă seă ca uă violare de teritoriu și declarândă că se pune de îndată în apărare. La acestă energie primire, căpitanul austro-ungurescă, împreună cu compania sa, se retrase. Totuși, ceea ce nu cuteză a face cu curagiă la lumina mare, o făcu nóptea pe furiși«. Scose din aoă intr’uă nópte stâlpii români și, temendu-se de-a ’nainta cu dânșii pe teritoriulă românescă, îi aruncă chiar acolo în drumă. In Aprile trecută, cândă ni se comunicară aceste amănunte, stâlpii și tabla română eraă totă aruncați iu drumă, spre rîsură, desfidătură ală companiei austro-unguresci și spre durerea companiei de ostași români. Ni se asigură ca positivă că în urma acestei a două violențe, căpitanul Merișescu raportă de îndată ministeriului. Însă, în loc de ordinul de restabilire ce ascepta cu nerăbdare, primită adresă de reprimandă, in care demnii miniștrii români, încuragiatori ai fapteloră românesc! și vitejesci, îi spuneaă cu asprime, se nu mai Indrasnescá în viitoră se se atingă de statu-quo! Seră statu-quo ! Și nu era de ajunsă acesta reprimando, pentru ostașiulă care -și făcuse cu demnitate datoria, și care nu cerea de câtă permisiunea de-a și-o face din nou, i-se mai numi și-ua anchetă. Lucrurile iei nu le cunoscemit âncă, déra de și cum ea nu avea misiunea de-a acorda medalia militară unui ostașiă ce susținuse cu demnitate drepturile României. Astă felă este faptulă, după cum ni se raportă de persone directă informate. Déca este în totală sau chiară in parte numai exactă, precum avemă temeri de-a o crede, apoi elă depinge fidelă avilirea regimului domnitor, facia cu străinii, supunerea țărei la tote vlbragiele ce i-se potă face din afară, și totă-de-nă-dată învrăjbirea în sînul României, ațîțarea pasiuniioră interiore, despărțirea națiunii în caste, gata a se sfășia între densele. La Giurgiu, fiindăcă militarii români se aflaseră în trista necesitate de-a se încăiera într’uă luptă fratucidă cu concetățianil loră, demnulă ministru de resbelă a împărțit nu numai medalie militare, dorü a făcută acea împărțire și prin cuvinte de ură și învrăjbire, vorbindă despre inamicii din întru, ca și cândă România ară fi în prada bandelor carliste, bântuitâ de resbelulă civilă. Nesce asemene cuvinte, rostite de ună ministru, semăna cu vâ ațțare la resbelulă civile. La fruntaria Verciorova, ună militară are nobila ocasiune de-a apăra demnitatea țărei, și, fiindă că -și face datoria cu vitejie, in locă de medalie, i se dă reprimandă. Acesta ne arăta demnitatea românescă și respectulă de țară ală regimului străină ce domneste astăzi asupra României. Citimă în le Danube. După câtă se pare, discordia începe cu tabăra coalițiuni de la Versailles. Domnit bonapartiști, cu modestiate cunoscută, formuleză pretensiuni care ’ne urcă pe regaliști, aliații lorü. Gintea devotată dinastiei lovitoriloru de stată cere na completă schimbare a prefecțiloru în profituludeii personale. Abia formată, cabinetulu «coalițiunilor imorale», după cum se esprime le Loir, se iubesce și deusubi de mari dificultăți, căci majoritatea se gândesc, se evite revenirea criselor guvernamentale delimitând și responsabilitatea președintelui Republicei și asemnândîi puterilormare și ale lui Mac-Mahon uă durată de cinci ani. După ce a resturnato pe d. Thiers, era că ultra-conservatorii suntu obligați se recunoscă, a doua zi după victoria, că nu le mai e permisu sĕ trăiască de câtă cu forma de guvernă ce 'și promiteau solemnă unii altora s’o 'ngrope fără scomptu și ’ntânjiare. Suferă legea naturală, orî ca nascele ’n contra naturei are ca consecință stîrpirea. După ce Soir, mareșialele Mac-Mahon ară fi forte otărîtă se nu se facă instrumintele nici unei partite care se certă pe pelea ursului mai nainte d’a ’lu fi ucisă. Într’uă convorbire cu ducele de Broglie și alți noui miniștrii, mareșialele, după ce a repetată testuale declarațiunea coprinsă ’n epistola sea către Adunare, ară fi adausă: «luntă în ordinile majoritații Adunării, orî care ară fi, și țină dreptă uă onore se ve prevină că, déc'acea majoritate s’aru schimba, îmi voi face asemenea datoria d’a mă Supune ei». Aceași foia spune că d. Thiers, care se afla ’n conferință cu Mac-Mahon cândă biroul ă Adunării comunica celui din urmăotărîrea care să proclama președinte ală Republicei, a ’ndemnată forte multă pe mare și ale se primescă. Et î 'n ce termini relată V Union convorbirea delegațiloră Adunării cu mareșialele Mac-Mahon în noptea de 24 Maiu : Colonelele de statu-maiore, adjutantele mareșiale lui, cândă s’aniințâ Adunarea i eși înaintea delegațiloră și le arăta părerea de reă «că mareșialele nu e acasă, ci la presidențiă, la d. Thiers, că i-s’a comunicată oase presința unei delegațiuni a Adunării naționale și că nu póte ’ntăruia mai multă de 2~ 3 minute». Delegații Adunării intrară prin salonă în cabinetulu mare și ale lui ș’abia șepuseră josă, cândă s’anunțâ mare și alele. Mac- Mahon, în mică ținută de generare de demisiune, merse d’a dreptulu în cabinetul ă seu și saluta pe membrii biroului. D. Buffet, președintele Camerei, luă cuventulu:. «Escelență, d Thiers și-a datu demisiunea din președinte ală Republicei și a depusă în manile Adunării puterile ce primise Adunarea naționale, ca se nu lase î ntrerupere in puterile publice, a votată alegerea unui nou președinte ali Republicei înlocuiți d-lui Thiers Adunarea ve chiamă, maarestale, la naltele funcțiuni de președinte, noi, membrii delegați ai biroului sed, avemd cuőre se vă comu uicămîn acesta resoluțiune și se soliei tăind primirea d-vóstre». In piciure lângă mesa sea de lucru, marerialele primi acesta comunicare c’vă viia emoțiune. Trecu und momentanăr’a respunde, ca și cum e’ard fi gândită mai intaid la grena responsabilitate ce i-se impunea. Rădicândd apoi capul îl, <jise c’unu tonti modestii : «Domuitoru din Adunarea naționale, suntu atât d de multu simțitorii la dovada de naltă ’ncredere cu care mă onoră Adunarea, nu câtu nu me potu esprime; déru, domuiloru, permiteți’mi se vi* spună că ed. nu suntu de iocu unu omu politică, ci unu soldații și acestu titlu, cu care vie onoră, xi’ard puté fi pre esploatatd în profitulu precărorii susceptibilități diplomatice? In fine nie greu se succedă d-lui Thiers, cu care amu avută totuiéuna cele mai intime și cele mai afectuóse relațiuni. Printre d-vostră, d-lord, aveți ómeji de nalte merite carii ard pute ’ndeplini mai bine de câtu mine acestu postii delicații. Ed poli promite oricăruia va primi funcțiunile de șefă alu puterii devotamentului celei mai absolutu și ’Id void da deplinii. Din contra, ceea ce se numesce prestigiuld cu care me onoră Franeia ard pute scăde déca așî fi 'a capulu afaceriloru. Cred d o’așî fi maî utile țărei iu capulu armatei de câtu la presidențiă. > D. Buffet respunse : «Mareșîale, motivele ce ne ațî opusci ne autori să totui se stăruimd în numele Adunării. In afară ea și ’n năuntru, nimeni de bună credință nu se va amăgi asupra caracterului misiunii ce țe va vrea se vă ’ncredă. In acestu moment d e vorba, afara de orice preocupare, d’a se pune la afacerile publice omulu care represintă ’utr’und modă mai gloriosd în Francia antagonismul in contra anarciei și care ’ntriinesee în personalea tóte garanțiele ce reclamă preservarea sociale. Concursulu Adunării, alti tutorui puterilor publice și ale Franciei oneste veea si curato, doveda aelamarea represintanțiloru țerei. Imensele servinie ce ațî adusu Franciei ne dad dreptulu d'a reclama de la patriotisraulii d-vóstre servițiulu care se puie culme tuturord acteloru unei viețe devotate patriei cu atâta generositate, cu atâta noblețe. Mareșiale, ora e solemnă, puterea nu póte, iu împrejurările actuale, se sufere cea mai mică întrerupere. Bine-voitî a va gîndi la cea-a ce se póte ’nterapla mâne, déca Francia s’ard găsi fără guverno. Ard fi una din acele critice situațiuni pe care le ad cunoscută numai filele cele mai rele ale istoriei nostre. Responsabilitatea d-vóstra, d-le mareșiale, aru fi, prin refusuru d’a respunde la asceptarea țerei, d’uă estremă gravitate. Nu puteți refusa, prin primirea d-vóstra, d’a salva țera, după cum n’ați eșutatd nici-vă dată se’i dați sângele, se’i sacrificați esistența pe câmpurile sale de bătălia. Mâne Francia ’ntregă va scote, daca veți primi a’î lua ’n mână destinele, un dimens oftatd de ușturare, va simți unu fioru de recunoscință, care va lăsa departe pe celo ce’lu datoresce de multumarelord d-vostră serviție.» Gâsimă urmatórele în leiSiech: E cestiunea forte seriosă despre uă interpelare emanată de la ună ore care numeră de deputați republicani, care tinde a cere explicări noului ministeriu despre politica internă. Ună numeră de primari, de consilieri generali, de consilierî municipali din provincie aă scrisă represintanților stângei, întrebându’Î daca trebuie se’și dea demisiunile. Se va publica dorü uă manifestă spre a’i invita se remână ’n funcțiuni, pentru că Republica n’a ’ncetată d’a fi guvernală tereî. Proiectul de prorogare a Camerei, propusă de câțîva membrii din drepta, se pare dată uitării. ■