Romanulu, iunie 1874 (Anul 18)

1874-06-03

4­84 legi împreună vomu consolida administrarea generale a statului românii, eră pentru d- Vostre în deosebi goră fi un ă­ titlu la recu­­noscința țărei. In mesagiulu meă din 23 Maiu 1871, presintată d-vóstre totu prin guvernulu ac­tuale, v’amă esprimatu încrederea ce amu în destinele României și speranța că națiu­nea întregă, luminată prin esperiență după atâtea grele încercări și obosită de lupte sterile, va merge prin mandatarii sei cu pași sigurî pe adevărata cale a progresului, prin ordine și stabilitate, încrederea mea a fost a­fundată, speranța s-a realisată. Ve esprimii dorii, domnilorii senatori, domnesca mea mulțumire și rogii pe Dum­nezeu­ se ve aibă în sânta sea pază. Sesiunea estraordinară a corpurilor­ le­­giuitóre este închisă. CAT? OL. (I­rmeza semmăturele tuturora miniștrilor…). No. 1,168. 1874, Maia 31. la Focșiani a apărută unü organi ebdomadarii întitulată „Ediculă Fu­t­nel,“ „chiară aici intereseloru locale“. Ca programă, publică în capul­ pri­mului numeru, supt titlulii „Ce sunt ternii,“ urmatórele rânduri : «Ca cronicari imparțiali, vomă aduce ser­­vițiele nóstre administrațiunii și justiției, vomă fi apărători, vomă lăuda meritele ori­unde le vomă găsi, cândă vomă vede ca suntü la înălțimea misiunii loră, că lucreza în interesulu generale , după dorințele și aspirațiunile județului menite a contribui la binele comună, le vomă combate și des­­aproba faptele, când­ ele voru devia de la lege. Stabilitate și progresă, acesta ne va fi devisa nostră.» ROMANULU­I IUNIE 1874 ASCENSIUNEA N­ALULULU MICHAIU-BRAVULU. Domnule redactor. Conformă promisiunii mele, ve trâ­ntită câte­va notițe asupra ascensiunii balonului Michaiu­ Bravulu. — Cunos­­ceți neripetiele prin cari amî trecută pregătirile acestei ascensiuni, împede­­cările ce ne-au pusu atâta timpul, câtă și óm­enii. In fine totă publiculu Bucuresciului a putut­ vede înălța­rea balonului la 4­­ ore, înălțarea a fostă m­aiest­­ră. Pena d-vóstre va sei­a o descrie mai bine de câtă mine: eu me marginescu a va relata cele întâmplate după pornire. îndată după reificarea balonului la 300 metrii, d. Villemot a începută a arunca puțină 1st (risipă spre a mențina greutatea) și amă luată sborulu nostru spre nori c’aă vitesa de 250 metrii la minutu. Bucurescii și satele vecine apareau supt noi ca pe uă h­artă geografică. S’autjia numai scomptula depărtată ar fi trăsurelor, și aerul locomotivelor o­­amenii păreau ca furnicele pe strade. Barometrul­ arata 2,100 metrii, ter­­mometrulă 8 grade căldură. Nu pu­­t ți se va figurați impresiunea mă­­reță ce resimte cine­va în acestă mo­­mentă. Omul­ se simte mândru de superioritatea sea intelectuală în crea­­țiune; lumea josă pare mică, mes­chină cu pasiunile iei mici în com­pa­­rațiune cu liniștea maiestasa a ce­rului. Drapelulu română fâlfăia mân­­dru din înălțimea la care se găsia, pare că avea conseiință de numele glorioșii pe care îl­ purta un nori. Eu mă gandiamă că, câtă de susu vomă purta acestă nume, nici-vă­ dată nu ’să vomă putea duce la înățimea unde l’aă dusă aripele gloriei! Bietulă Villemot, șter­ge idu’și fruntea, îmi dădu mâna, mul­­țumindu’mi pentru conființa ce amă avută în­ elă, și îmi spuse tóte calom­­niele, tóte insultele ce a avută a su­feri caisele trecute fără nici să vină din partea lui. Ei i-amă trecut plescu­­ța cu Cigane,$inându’i,se trăiascăiran­­m 1 lb­­rigînd traiessa România, aruncă 20 de chilogr. de lest, în câtă ne suirămă d’uă-dată la 3800 metrii. Termometrulă indica 2 grade supt 0. Ne îmbrăcarămă cu paltenele și d’uă-dată ne amă vei juta înconju­rați d’uă ceță albă și umedă, care pica pe noi ca lapovița de iarna. Era 5 ore și 50 minute. Pamântul a dispă­­ru, nu mai vedemă de câtă nori și scrii nori. Pe cândă eramă ocupată cu obser­vații barometrice, Villemot îmi strigă: regarded cest magnifique! In adevĕr era admirabile. Balonul­ nostru se repro­ducea în nori prin fenomenul­ marke­llel, cu cea mai mare exactitate. Fie­­care mișcare era exactă reprodusă, și totu acestcă tablou era înconjurată de una curcubeu circulară, în câtă balonulă părea a fi încadrată într’ună cadru splendidă de culori, cari se per­­deau într’ună modă nesimțitoră în atmosferă. Bramă la 4100 metrii, ter­mometrul­ indica 4 grade supt O. O­­rele erau 6.50. Din pricina noriloră, nu sclamă unde ne găsimă. Schimbasemă­­ direcțiunea primitivă. Deja condensațiunea gazu­lui, produsă prin­ ramificațiunea ae­rului, începu a produce m­ă efectă descendințe asupra balonului. Prin aruncare de lest ne amă mănținută la înălțimea de 4000 metrii aproxima­tivă, spre a ascepta unu curinte care se ne ducă unde­va, spre a nu pica pe orașiă. Acestă cuvinte se produse spre N. E. Atunci amă începută că­derea spre a ne orienta. Uitându-me cu oehianul,amă crezută că recunoscă moșia d-lui C. Blaremberg, care era a­­parinte prin eleșteală ce lucra ca uă oglindă. In acestă mormăită eramă la 2800 metrii, orele erau 7 și 5 minute. Vederea era forte întinsă. Se vedea Dunărea ca ună fir și argintiă șerpu­indă pe pământă. Carpații la 600 metrii mai josă de­câtă noi, derü a­­coperiți cu nori, orașele Ploiesei, Mi­­zilă și altele, cari nu se puteau cunosce în depărtare. Presiunea descendinte devinea din ce în ce mai mare. Picăm 100 metrii la minutü, fără a da dru­­mul­ gazului. Ajunși la 2000 metrii, amă începută a ne orienta. La 1500 metrii amă recunoscută de sigura eleș­teulă de la Pașcani și amă începută a ne ocupa de­ a alege lomlă celă mai aptă pentru a ne cobori. La 1000 de metri i amă începută a vede locui­torii cari lucrau pe câmpă și omenii călări cari ne urmăriați din sală pe drumă. Momentul­ era propice. Vil­lemot ’noi­­fice: attention et du sang froid surtout. Xu adeverit că apropi­­indune de pământă la 500 metrii, forța căderii, îndouită prin răpeziciu­­nea deja dobândită, devenea îngrozi­­tore. Ea apucă m­ă sacă de nisipă și î ncepe a arunca. Villemot asemenea. Căderea începe a fi mai moderată. La 300 metrii strigă omeniiora cu trompeta so se­ție de noi spre a apuca frânghia Flăcăii respund : lasă pe noi, o fugă câtă potă. Mai a­cum Amu­lest spre a trece uă limbă de pădure și pe uă arătură de meiu, judecând o mo­­mântură bană. Villemot strigă tare : dla sou pape. Ne asverlim amendoní pe frânghia supapei. Bârnă drumulă unei părți de gază și ajungeam la 50 metrii, in­cât frânghia nostră de siguranțâ în­cepu a lovi pamântul­. Ancă uă arun­cătură de nisipă, și de nă­dată ne­­amu simțită lîngă pămentă. Aux cordages, țipă Villemot. Ne apucămă, elă de frânghiă, că de funia supapei, spre a da totă-vă­ dată drumulă ga­zului. Uă mică lovitură se simte, și ne suimă ierü la 150 metrii (aproxi­­mativa). Villemot -ml ajută la supapă spre a nu pica la pădure și, ia momen­tulă cândă iarăși ajungemfi la pă­mântă, aruncă ancora, care prinde în pământulă celă mult de arătură. La baterea clopotului și la sunetul­ trom­petei alungă sătenii și s’acață de ba­­lenă, întrebă unde suntemă, Își ni se răspunde: la Vărăsel, la cuconulă san­cu Deșliu. După 10 minute de manopere, în care sătenii ne-au ajutată multă, cu tóta frica ce le inspirau mișcările violente ale balonului, sosi și d. Deș­­liu, care a fostă d’uă amabilitate es­­traordinară. Prin d-sea amă avută tóte înlesnirile pentru coborîrea, des­­îm­flarea, încărcarea balonului și pen­tru mijlocele de transportă în capi­tală. Ii mulțămimă în numele uma­nității. D-sea ne observase și pregătise chiar­­ mésa, déra n’ama putută profita de grațiosa sea ospitalitate, întorcându-me la Bucuresci cu d. Deșliu, amă simțită îndată că suntă pe pământă, prin dosebitele vederi po­litice ce le-am d esprimatu amândoui. Eco, d-le redactare,relațiunea fidele a ascensiunii nóstre. D. Villemot a fostă totă timpulă la înălțimea dato­­riei lui. El­ are tóte calitățile aero­­nautului. Curagiă, sânge-rece și ’ncre­­dere în sine. In câta me privesce, ea suntă fatalistă. Spera că publicula română va­sei se dovedescu d-lui Villemot că ’n Ro­mânia se prețuiesce curagială și per­­severința. Vé­roga, d-le redactare, a primi în­credințarea deosebitei mele conside­­rațiuni. Ventura. Ieproducemü după Economia na­tionale urmatórele notițe statistice, importante, despre împărțirea topo­grafică a vielor­ din ju­dețuîn Prahova, not­ițe adunate de laboriosulü redac­­tare ale Revistei științifice, în escur­­siunile ce­a făcută prin disula ju­­dețul. NOTIȚE ASUPRA ECONOMIEI RURALE A JUDEȚULUI PRAHOVA. împărțirea topografică a vielent din ju­­dețulii Prahova, Supt numirea de Delulu-m­are se co­prinde tóte viele din județul­ Pra­hova, incepandu de la comuna Bobo­­cesel și pene la Vadu sapata, de unde începă inele din județul­ Buzău. Tóte aceste podgorii se pot­ împărți in patru grupe principale, forte bine de­limitate, și a­nume : 1. Delulű-Scăenii și Deluli-frumoșii. Aceste două deluri sunt­ limitate la apusă și spre sudă de către lunca pirîului Telejenu; eră spre nordă și estu de către lunca pîrâului Buco­­velut. 2. Delula Cernăteșciloru, limitată spre apusă și sudă de către lunca Bucovelului și a Telejenului, spre nordă de către muchia del­ului și spre estu de către rîul­ Cricovu. 3. Delula Urlaților­ și Merunțișulii, limitată la apusă de către rîulă Cri­­covală, la sudă de către prelungirea luncei Telejenului, la nordă și la estă de către pîrîulă Ceptura. 4. Delula Ceptura, limitată la a­­pusa de către pîrjulă Ceptura, la sudü de către calea Buzeului și co­muna Fontânelele, la nordă de către Valea Rotarii și Maîulu roșia, era la estu da către pîrjură Seheiloră. Aceste patru grupe, podgorii sau deluri sunt­, după cum se vede, mai multă sau mai puținu împresurate de pîrîuri, circumstanță topografică de mare însemnătate în situațiunea vidorii. Considerată în totale, Delura-mare este limitată la apusă și la sudă de către lunca Telejenului, la nord, de către lunca pîrîului Sărăcelu și a Cricovului, era la estă de către pî­rîul­ Seheiloră. Fie­care din cele patru deluri se suprîmparte în mai multe văi, ale carora nume desemneza și numele podgorielor.­ Unele grupe se supt­­împartă în mai multe deluri și de­­l­urile în văi. Delulű Scăenil și Delulii frumoșii. Acesta grupă se suptdivide în trei deluri, cari sunt­ : Delula Scăenil, Delula-frumosii și Dâlmeiele. Suptîmpărțirile principale ale a­­cestei grupe sunt­, începândă de la Boldescu : 1. Delulu Scăenii, 2. Valea Gratiei, 3. Delulu-frumosü, 4. Valea cu apă, 5. Risen gâlmeieloră, 6. Gâlm­eiele cari daă în Buco­­vili. Limita septentrionale a vneloră din acesta grupă este Slemna, care începe din comuna Boldescu­, merge pe mu­chia delului trecându prin Secia, stră­bate Gâlmeiele pene dă în Bucoveli; — limita occidentale și meridionale sunt­ comunele Boldescii, Scăenii, Tu­­fenii, Pleșa; — limita orientale este partea cea mai apropiată a luncei Bucovelului. In partea septentrionale, dincolo de Slemne, se mai află câte­va vii și mai cu semă ună delișioră, care începe din Gâlmeie și merge pené a­­própe de pîrîul­ Bucovelu. Din acesta grupă se deosebesce, prin posițiunile cele mai favorabile pen­tru cultura viei, Délulü-frumosu și Gâlmeiele. Délulu Cernătesciloru. Acestă déíe, unulü din cele mai renumite și celă mai întinsă, se supr­împarte în văile urmatóre, incependu de la pîrîul­ Bucoveni : 1. Valea Bighilini, 2. Valea Chițorani, 3. Valea Calului, 4. Valea Scurtă, 5. Valea Oriei, 6. Valea Orțiței, 7. Valea Zidului sau Valea popii, 8. Valea Calugoreseá, 9. Valea Mantei, 10. Valea Poienei, 11. Valea Ursoii, 12. Valea Nigovanilor 1î, 13. Valea Largă, 14. Valea Meiloră, 15. Valea P­erii, care ține pene la cătunul­ Jărcălăii. In susă de valea Petrii se afla una munticelü care da în Cricova, și se Dumeste Șonțu. Pe acestă delii suntă mai multe vii, pe cari le vomă co­prinde totă în grupa Cernătescilor­. Limita septentrionale a culturei viei în acestă délu este Lremnea, care începe din lunca Bucovelului, se urcă pe muchia delului, trece pe dinaintea monastirii Schină, pe la fundulă văiei Meilorü, străbate valea Petrii pene la poleia delului care se opresce in lunca Cricovului. De la Schină se rupe un slemuie care se duce péné la Șonțu. Peste slemne, spre nordă, mai cu semn în dreptul­ monastirii Schină, se mai află pe vâlcele câte­ va vii de puțină însemnătate. La capetele despre nordă ale Cer­nătescilor­ se află vestita pădure unde se construiaă și se con­struiescă și pene astăzi cele mai multe tiscuri și linuri. Delulű Mărunțișului și ala Urlațiloră. Acestă delu se suprîmpărte într’oă mulțime de văi și vâlcele; ne vomă mărgini a menționa pe cele prin­cipale : 1. Valea Bobului, 2. Valea Sorlița, 3. Valea Giud­uvela, 4. Valea Nucetu, care spre fundă se desparte în Valea bătrână, 5. Valea Crângului, 6. Valea Urloi, 7. Valea lui Semană,­­ 8. Valea Gardului. Vila este cultivată în acestă grupă mai în tote părțile, cu alte cuvinte nu are un limită septentrionale ca’n cele­­l­alte deluri; cu tote acestea inele de ore­care valore mergă pene în­s­em­­nele cari începă de la Plavia, și trecu pe la Iordăchianu. Delulű Ceptura. Ceptura se suprîmparte în văile urmatóre : 1. Valea­ Migăiu, 2. Valea Monastirii, 3. Valea Țiganii, 4. Valea Butei, 5. Valea Bobei, 6. Valea Coșiii, 7. Valea lui Stană, 8. Valea Secă, 9. Valea Bozienilor­, 10. Valea Buluiasca. Valea Buduresca este peste pîrîul­ Secheiloră pe hotarul­ districtului Pra­hova despre Buzău. In partea despre nord, cultura viei este limitată de către valea Rotaru, Malu-Roșiu; dintr’acestă punctă se mai urcă în susu, trece peste pîrîul­ Schei­­leră, și se opreșce în Muntele Caprei péne und­e se întinde valea Bozieni­lor­. Acestea sunt­ delurile principale ale județului Prahova, deluri bine de­terminate atâta topograficesce câtă și climatologicesce. Afară de aceste deluri cultura viei o­­cupă âncâ una loca însemnată in alte localități din acestă județă, localități, putemü sé­­ sh­ema, cele mai multe­­suntü­uă continuațiune a delurilorü de mai susü. In acesta categoriă intră mai âu­­tâiü I­arvele, adică tote viele cari se află la polele delurilor­ și dincolo de drumulü care duce de la Pioiesei la Buzéu. Aceste vii, cari sunt­ cele din urmă ramificațiu­ni ale delurilorii, in­­ceputulu șesului ce se află d’a lungul­ delului mare, sunt­ comune din causa situațiunii și a composițiunii terenuri­lor ü în cari se află plantate. De la Bordesei, punctul­ de unde începe delula Scăenii, mergându pe drumul­ Văleniloră, d’a lungul­ Tele­­jenului, trecând­ pe la Măgurele, a­­jungemă la Berivoiă, acestă punctă este limita inelară din județul­ Pra­hova. De la Berivoiă, apucândă spre Buzău, se desfâșoura uă serii de de­luri mici acoperite cu vii, deluri cari sunt­ despărțite de cele cinci deluri principale printr’un frumos o vale în care află situate satele Magurelele, Balcescii, Scocurile, Podenii-Noui, Pra­hova pâné la Plaghia, punctă de unde începe deluri Mărunțișiu. Viele din aceste localități sunt ă in mare parte plantate de curendu, cu alte vorbe suntă podgorii nouî. Pentru mai multă claritate, vomă împărți tóte aceste vii în delurițe sau podgoriele urmatóre : 1. Délulű Berivoiă, 2. Délulű Magurenii,

Next