Romanulu, iulie 1874 (Anul 18)
1874-07-10
ANULU ALO OPTÜ-SPREZEDELE VOIESCE ȘI TEI PUTE Grice cereri pentru România, se adreseză la administrațiunea ciar mint. ANUNȚURI. In paga IV, spațiul si 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 leî. se adresa LA PARIS : la d. Órain 9 rue Drmiot. LA VIENA: la d-nii Haasenateru §i Vogler Wallfischgasse 10. Scrisori și orice trimiteri nefrancate vom fi refusate.—Articlele nepublicate se vor arde. 20 BANI ESEMPLAIULU. Redacțiunesl șt Aum .......—* t'Mi»»WY’t«iim tVifiVift^y**TM***»***uisfrAtltnea, Strada öéimior No. 14 ’ Edițiunea de sera» MERGUBl, 10 IuLiu id.» -i. LUMINEZ ATE ȘI YEI FI ABONAMENTE In Capitale: unei anii 48 leii ș ese Iaul 24 lei; trei luni 12 lei; uă .ună, 5 leii. In înso iite: un anii 58 lei; șese luni 29 lei; trei luni 15 lei; uB, lunii 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimiatru fr. 20. Austria și Germania, pe trimestru franci 18. A se adresa LA PARIS: la d. Darraa-Halgrain, Bue de l’ancienne comedie 5, și 1» d. Órain 9, rue Drouoí. LA YIENA la <L B. Ö. Popovicl, Fleici markt, 15. BUCllRESCI, i CUPTORE Cestiunile terminate și secate, avemü de regulă a le lăsa lasă parte. Chiar daca desbaterea loru ne-amu pute servi ca partită politică, âncă nu vedemü ce folosit arü retrage de aci publiculă în genere. Suntă atâte cestiuni, multă desbătute nădinidră și pe cari astăzi abia le mai amintim la ocasiune, prin câteva cuvinte: astafelu este și cestiunea funcțiunilor și, deca reula e săvârșită, și ne făcurămă penă în capătă datoria de-a ’le combate, ce se mai luptămă astăzi contra cea-a ce nu se mai póte înlătura! Totuși organulü guvernului, care atâtă de desti ne impută că esploatamü în nesfîrșire unele cestiuni, nu voiesce se ne permită a curma să desbatere, ce nu mai are scopu practică. țilele trecute s’a desbatutü in dieta de la Pesta convențiunea pentru funcțiunî și s’a date unu votu care confirmă cu cea mai mare putere totó ce diserămă asupra înlesnirii cu care s’arü fi pututu refusa aceste funcțiuni, din causa conflictului dintre interesele austriace cu cele unguresci. Inteligioții scriitori guvernamentali, în locul de a învălui în tăcere acesta adeverire strălucită a viselor noóstre, face din contra mare larmă, și susține că 107 deputați unguri, votându contra juncțiuniloru, de aci resultă că bune pentru noi Românii simtă aceste juncțiuni. Lăsându-i ca prin sofisme demne de decadența Atenei se tragă asemeni conclnsiuni, se vou să spune că noi speramă âncă mai multă de la Camera ungurescă; speramă se respingă cu totulfl juncțiunile, și astfel o patriotismulă esclusivistă la culme ală Ungurilor, se ne scape și pe noi Românii de cea mai deplorabilă operă a regimului actuală. Acesta s’ar fi și întâmplată pótetica guvernală ungurescă, ce închiriase ună compromisă cu celă austriacă, n’ar fi făcută Gestiune ministerială din sancționarea legislativă a combinațiunii sale. E cădâră inteligințl scriitori că, departe de-a ne surprinde ca pe d-vóstra votală a 107 deputați Unguri, amă fostă din contra durerosă impresionați că interesulă esclusivă ungurescă, ce nu admite compromisuri cu Austria, n’a triumfată în Camera maghiară, și nu ne-a scăpată astăfelă și pe noi. Care este însă causa că guvernulă ungurescă a reeșită atâtă de anevoiă în Cameră ? Causa este, precum diferămă necontenită, că în acestă cestiune interesele unguresci suntă în conflictă cu cele austriace. Ungurii nu aprobaă convențiunea, fiindăcă ea acorda și intereseloră austriace juncțiunea Vărciorova. In esclusivismulă loră națională, vădăndă că cărele loră ferate mergă rău și crezăndă că se voră ruina deca intregă transitură internațională nu va trece pe densele, nu admiteau delocă joncțiunea Verciorova, de temere să nu atragă în favorea linielor austriace și celoră române măcară uă parte din tranșită. Ungurii, ca adevărați patrioți, ce trebuie să se îngrijescă de interesele naționalilor, fară mai presusü de tote, nu puteau suferi să ve$i că se acordă Austriei și Românilor juncțiunea Vărciorova, pe cândă connaționalii loră Secuii de la Oituză n’aveau încă nimică positivă. Juncțiunea Predela părea optimismului loră patriotică să compensare neindestulatare pentru perderea ce suferiaă Secuii de la Oituză, și pentru partea de tranșită câtă le-o lua juncțiunea Verciorova. Linia Ploiesci-Predele deschide în adevărătă minunată cale strategică; însă Ungurii, ajunși astăzi, după cum arăta rărnă într’ună numără din urmă, a avea mari temeri pentru propria lor r esistență, din causa deplinei mini economice care atârnă asupră-le, precum și din alte cause, la3ă pentru timpuri mai primeiesc preocupările strategice, și pentru momenta să îngrijescă mai multă decădere cari ari putea da tutoră părților, naționalității foră prosperitatea și prin urmare puterea. Ungurii voiau déré, pe lingă juncțiunea Predelu, și linia Oituză în aceleași condițiuni; pe acesta au cerut-o necontenită, încă de la 1869, după cum atestă chiară în Cameră d. Congâlnicénu; totu-d’uä-data ei refusau juncțiunea Verciorova, neavendă Ungaria nici ună interesă de densa. Acesta voiau Ungurii și de aceaa, cu tota cestiunea ministerială, 107 deputați din dieta de la Pesta votară contra convențiunii.: Ensă ceaa ce voiau era absolută peste putință, și pentru Austria și pentru România, interesate de năpotrivă la juncțiunea Vărciorova. Noi însă nici că aveamă nevoiă să luptămă contra pretențiunilor imposibile ale Ungurilor . Austria se însărcina singură cu acesta luptă, cum s’a și probată. Posițiunea nóstra devenia doril din cele mai plăcute și mai lesne : naveamă decâtă să opunemă mă refusă, și Austria era interesată a’să sprijini indirectă sau chiară directă, spre a dobândi Verciorova. Déca Austria ne cerea în cele din urmă să suprscriemă compromisul! dintre densa și ministerială ungurescă, compromisă atâtă de ruinătorii din tote punctele de vedere pentru noi, n’aveamă iarăși decâtă să respundemă forte respectuosă că nu mai putemă construi noue linie ferate de câte 30 de milione; n’aveamă decâtă să ne arătămă cu totulă negrăbițî de-a resolve cestiunea, și Austria nu remânea mai puțină interesată la juncțiunea Vărciorova, și totă atâtă de multă stăruia s’o dobândéscá. In locă de acestă atitudine românescâ și lesne, guvernul închină interesele României naintea compromisului austro-ungurescă. Déjü se nu mai revenimă asupra cestiunii. Se constată că numai că 107 deputați Unguriau votată contra convențiunii, nu pentru că se temeaă de vr’uă cotropire militară sau economică din partea României, cum instituie cu obicinuita ’i bună credință orga nulă guvernului ; ei au votată contra numai fiindă-că interesulă ungurescă nu era exclusivă favorisată, căci se dedea și Austriei Verciorova, contra interesului ungurescă, și nu se acorda Oituzulă Secuiloră. Votul dietei din Pesta confirmă deja ceea ce diseramă necontenită despre conflictul dintre interesele austriace și cele unguresci,și stigmatisóza guvernală din România, care n’a voită se se folosescu spre binele țârei de aceste ascepționale împrejurări. Organulu guvernului, în numărul ă sea de la 7 Iulie, disertândă pe lungă asupra neacordării unei audiențe domneșci domnului Deșliu, rice între multe altele : „Astăzi palatul nu mai este închisă nimănui, și eapulă Statului nu este considerații ca capii de partită, ci ca șefă supremă ală unei națiuni.“ Rsceadă numai în trecere pe scriitorii guvernamentali se se gândască că ună Domnitoră constituțională nu se pote numi „șefă ală unei națiuni,“ — termină întrebuințată astăzi numai la triburile indiane din America,— se le atrage că atențiunea asupra unui altă punctă. Dumneloreplică că „astăzi capulă Statului nu este considerată ca capă de partită, etc.“ Spre lămurirea acestui punctă, întrebămă : este sau nu adevărată ceea ce relateză Telegrafulü de la 6 Iulie, că Maria-sca „dojeni aspru pe d. Panait Filitis că s'arü fi uniții cu Roșii“ ? Cerem o ună respinsă netedă și deslușită , și numai atunci Vomă vededaca organulu guvernului se rădică până a spune adevărulă, celă puțin o cândă vorbesce de Domnitoră. Uă nenorocită poporațiune năbușiasce, se sbuciuma și lâncenesce in aertilă acestui cuibă infectă de molime ce se numesce capitala României. Se mulțămască, părințiloră de până acum ai orașului, se mulțămâscă, înalta lui guvernă, care a impusă și a mănținată cinci ani nesce părinți atâtă de duioși, împrumuturi și de 10, și de 6 milióne, și de 500,000, și de diferite alte cifre, s’aă făcută și s’aă strecurată, iară se lase orașiului nici ună altă suveniră de câtă găurile din paragiă, in cari pedestrulă este la totă pasulă amenințată se și frângă gâtură, de câtă parfumură ce ’să opresce de a respira. Se mulțămimă părinților orașiului, se mulțămimă înaltului guvernă, și toți părinții cari și-aă perdută copiii în aceste înfecțiuni, și toți copiii cari ș’aă perdută părinții se le cânte imnuri în orele foră de suferință. Pe timpul cândă domnia âncă în Bucuresci poliția hioticâ, onorabilii părinți ai orașiului, dați acum afară de guvernă, protestau că poliția fiindă în conflictă cu dumneloru, în urma bușelelor, de la c azarma sergenților de orașiă, le refusa orice concursă în aplicarea măsujelor de curățenie. Ei bine, acum orașiulă a scăpată de acea autoritate prefectorale, însă de cele-lalte infecțiuni n’a scăpată de locă, din contra, elenă mai crescută, deși suntemă și cum că poliția nu refusă concursulă săă bunilor părinî ai orașiului, îndestularea cu apă, în locă de-a cresce, scade de nădată astafele, încâtă nici înalta nobilime— cum <ficÖ și reclamele comerciale — atâtă de faverisată pănă acum prin udarea și oșeleî, nu mai póte pătrunde în acestă locă de preumblare, [din causa noiforă de pulbere ce învăluie totală. Rădicarea necurățenielor de pe strade, în locă de-a se face mai regulată, nu se face asta $băudă de locO; ] se lasă timpă stîrvurileră se infecteze tóte stradele. Pretinșii măturători, atâtă de numeroși pe ștaturile de la primărie, în locă de-a mătura, adună felă de meșteșugă abominabilă ei mișcă pulberea în drepta și ’n stânga, spre a face se pătrundă prin locuințe câtă mai mulți nori de plafă, ■ și restulă remâne totă pe stradă, pănă ; a doua nópte, cândă este supusă la aceași operațiune, până cândă vine s uă plóia și’să preface în noroiă, etc. Dérü în fine acum lucrurile s’aă schimbată : „douî fii de Domnă/ după [ cum. ^ise ună pre care ^iară, suntă în lista consilieriloră aleși, și nume onorabile împodobască acestă consiliă, cu care guvernulă a voită de astă-data , se se recomande țărei. Acum de sicură lucrurile se vorăi preface, afară numai deca majoritatea : nouilor aleși va ține se probeze mai puțină capacitate și activitate decâtă reputația ne, și déca chiară aceste nume considerate păstrază uă nouă desilusiune orașiului. In curêndü déré nu va fi una sub plîdă pentru nefericitală locuitoru aloi capitalei d’a eși pe stradă. Prin mai multă îngrijire de salubritate, infecțiuni oribile nu ne voră mai năbuși la totă pastilă, muncindu-ne stomachuîă și ruinându-ne sănătatea; și însutindă îndestularea orașiului cu apă, se va spăla în parte celă puțină acea pulbere nesuferită, care murdăresce totă, jnéca și orbesce. Vé^á ori cine déca se mai póte vorbi in România de pasiuni politice, cândă noi punemă atâtă de frumóse speranțe într’ună consllid comunala compusă numai din adversari politici, cândă facemă atâtă de mari laude personelor alese după recomandațiunea guvernului. Fostului consiliu nici că ’ mai faceamă vr’uâ rugăminte, nici că ’i mai atrăgeamă atențiunea asupra vr’uneia din calamitățile de cari sufere orașială; sciamă bine că de altă natură suntu preocupările sale. Ei bine, nou să consiliă nici c’a intrată âncă în funcțiune, și spre a ’i arăta deferința I nóstru, écé venimă înecați de ins fecțiuni și acoperiți de plafă sfcri gândul: apă și ierü apă, apă și curățeniă, căci Bucuresci! aă devenită iarnă asasinată. 4 I Dîmbovița necanalisată și necui k I țată, primindu tóte necurățeniele unei părți a orașiului, a devenită ea sănsășiună focariă de miasme învecinate. Regularea Dâmboviței face parte din primele lucrări de însățiere toșire a orașiului. Prin urmare, îndestularea orașiului cu apă în cantitate câtă mai mare, organizarea unui serviiiă întinsă și forte rigurosă de curățenie și regulatrea cursului Dâmboviței, oco uă opera care, de se va îndeplini repede, seriosă și ’n condițiuni avantagiose, fără îngăduirea speculelor neoneste ale cunoscuților samsari, va atrage noului consiliu recunoscința tutoră cetățianilor. Se vă vedem la lucru; opera recomandă maestrului până atunci vă salutămă cu speranță. Reproducemü urmatorele din edițiunea de dimineța a numărului președinte: Madrid, 14 iulie. — Gacetta anuncia cu caricotiî au atacată Cuencia, care se apără cu energia; mai multe trupe din Madrid s’autrimisă în ajutoru’l. Atena, 16 iulie. — Primarele din Zante și-a dată demisiunea, protestândă contra falsificăriloru electorale comise în defavorea republicanului Lombardos, care, deși alesă cu majoritate deputată , n’a fost proclamată. Fostule comandante din insula Corfu a fost trimisă ’naintea unei anchete. Viena, 17 Iulie. — in Septembre se voră face manevre militare în Boembia, la care voră asiste și două coloneii Români. Londra, 15 Iulie.— La Oshkose, in Wisconsin, a fostă ună incendiă, care a cansată perdari prețuite la 1 milion de dolari. Paris, 15 iulie. — Tribunalele corecționale a condamnată la amendă pe d. Appert pentru căa vândută fără autoritare fotografiate intitulate «majoritatea principelui imperiale». — Independința belgică publică următorea telegramă, cu data de 14 iulie : Lordul Derby a adresată uă telegramă cancelarului Rusiei, prin care apreciază ca totă profunditatea motivele ce au condusă pe împeratură a propune conferința de la Bruxelles, dară că nu e convinsă de necesitatea proiectului, a cărui desbatere póte da nașcere a«fi unoră cause de neînțelegeri și de recriminațiuni între unii delegați. Guvernul englese nu înțelege totă importanța ce se dă delibarațiunilor. Engist era a dată mai din ’nainte dovedi că voiesce se ’mpedece suferințele nefolositore. Ea nu se va opune desbaterii câtorăva amănunte relative la operațiunile militare, dare este cu Ilăbiă decisă a nu participa la desbaterea regulelor privitore la drepturile ginților, cari determină relațiuuile între beligeranți, nici a primi noul îngagiaminte relative la principi ele generali, atunci mai cu osebire, când nouă guvernă are celă puțină intenjțiunea d’a trimite unii delegată ală marii uei, A ’ntinde compatința conferinței la chestiunile navale ară fi ceva fatale. Lordul Derby crede a fi iu acordă cu simți*mintele împeratului, protestândă mai bin ’nainte contra acestei procederi. vânnămmwi Esfce câtă va timpă de cândă tóta presa européna se ocupă de esistința unui comitată centrale bonapartistă, care și-ară fi arăndă reședința în Paris și d’aci ară fi lucrândă in mai multe departamente prin supreomi*itate. Ună corespondinte din Paris ală ? farului Times îl transmite mai multe amănunte despre descoperirile ce ară fi făcută ancheta numită de guverm ? ca se cerceteze și se constate deca esistenesce asemeni coitate și ’n ce constă acțiunea loră. Esteragemă din darea de somn a griului corespondente urmatorele părți mai principale : « Principalle mijloce de acțiune ale comitetului consistaă în publicare și respândire de 4>ore, pamflete și fotografii. Visitele domiciliare contribuiră se se puie mâna la scrisori și corespondințe cari permisară megistrațiloră însărcinați cu ancheta sa’gi dea