Romanulu, iulie 1874 (Anul 18)
1874-07-24
L 648 țg/m*. in rjiTijirTinmiiiiiTr^^MgrisysBSMata»«« sj!MMMWBa>iaB»iaiii<ii«iiiii»iiwBSM—^iinniiiMiiii»inimiMiiniiiii la acele mișcări ale majorității, la acele crise succesive prin care trecură tóte partitele. Acesta obosala se mai complică cu una nou chinii: tóte partitele cunoscutâ dulcața d’a se sui, se crezură mai presus de tóte celelalte , aprópe dada de cerü, și flăcare numai de câtă recăzu din nou. Legitimiști, orleaniști, bonapartiști, septenariști, toți trecură paci. Ense causa adevărată și principală a oboselii Adunării sunt cei patru ani ce are ’n urmarea lungă durată, în toți timpii, pentru Adunările cele mai bine constituite. Și de câte ’ncercări, silințe și nemulțămiri nu fu plină acastă legislatură? Căci, în adevĕru, legifera, intrigă, discută, desfăcu treburile abia făcute, intenta procesă unuia, adus la recriminări altuia. Suntű obosită ilice ații. Ei bine, nu, nu e oboselă, ci decrepitudine, și uă sesiune mai multă, precedată d’uă vacanță de câteva luni, nu va fi n stare să’i dea prima vigóre. Oricâtu e de ’mbătrânită, Adunarea pare că totă mai are poftă să constituie : ca sajungă aci, va trebui uă minune mai mare decâtă aceaa care puse capătă stîrpiciunii Sareî și să se noteze bine că Adunarea n’are Abrame. Déca vacanța va fi ună adevărată repausă, Adunarea pate spera dintr’ensulă nu uă fecunditate—căci nu mai póte fi fecunditate pentru dânsa—cină ocasiune d’a mai pute saluta pentru ultima ora splendorile orașiului Versailles.“ Pentru mandatură de deputată vacantă în Calvados, și-a pusă candidatura d. Leprovost de Launay care, în profesiunea’i de credință adresată alegătoriloru, declară c’a rămasă fidele imperiului și suveranității naționale, eră că ’n cameră va sprijini cu sinceritate, pe câtă voră fi legale, puterile mare și ale lui Mac-Mahon. ROMANULU 24 ULIU 1874 Cu data de 27 iuliu, se scrie de la Metz (Jiarului Le Lieche că de trei săptămâni Germanii au organisată serbări forestiere, după modelul ăcelora de care vorbesc e Tacită în opera sa despre Germania. Aceste serbări, d’una caracteră mai multă bactică, se țină în valea Monvaux, d’a lungul drumului dintre Metz și Montmédy. Spectaclulă și ’să imaginezá oricine: grămezi de butaie cu bere, ștnicării și cutii cu cigari. Ună «fiară germană, care apare pe țărani Rhinului, se bucură de aceste serbări și spune că s’aă instituită cu scopă d’a face multă mai facile prusificarea țării anexate. Pén’acum ease poporațiunea indigenă nu și-a perdută încă căldura simpatieloră către Francia și respunde cu indiferință unoră asemenea procederi. Intr’uă corespondinț a fóiei Le Messager d'Orient, datată din Roma, găsimă uurmătorele reflesiuni, a căroră importanță nu va scăpa neobservată cititorilor noștrii. „Astăzi Italia "și întorce privirile spre Francia, căci spre densa o atragă simpatiele naturale, simpatii tari și durabile, care nu se nască din împrejurări, ci care ’și aă rădăcinile ’n comunitatea rasei și intereselor», in însuși pămentulă celoră două țări. Serbările ce se deferă de ambele părți ale Alpilor și pentru solemnisarea celui d’ală cincilea centenară al lui Petrarca procurară celor două popope latine ocasiunea unei noui și strălucite manifestări a simpaticelor ă fară simțiminte. împrejurările ’n care fu pronunțată discursură d-lui Nigra la serbarea din Avignon; înalta posițiune a oratorelui și titlulă oficiale cu care se presinta, ca ambasadore ală Italiei la Paris; unanimele aplause cu care T acoperiră cuvintele presa francesă și cea italiană, dar acestei manifestări uă importanță cu totulă deosebită, un caracteră cu totul„ simnificativa“. Câtă despre noi, n’amă dori ceva mai consolătoră și mai ferice pentru intrega ginte latine, decâtă apropiarea din ce în ce mai pronunțată între cele două mari națiuni, pe care ună lungă șiră de pasiuni le-a desbinată atâta timpă. Relativă la Spania, resumămă următorele puncte dintr ’uă corespondență a diarului La Republique francaise. Celu d’ântâin e că președintele puterii executive și-ară fi ’ntorsă din noă privirile asupra șefilorpartitei republicane și— ceaa ce adî nu mai e ună secretă — idealele sertară fi intrarea d-lui Castelar la afacerile publice. Prudintele omă de stată case s’ afirma că nu e dispusă să primască uă asemenea posițiune. Și pré bine face, căci ce-ară deveni autoritatea și popularitatea, sea amestecându-se cu cei ce-aă pusă mâna pe putere la 3 Ianuarie gonindu camera prin lovituri de baionete? Al douilea punctă e relativă la barbariile esercitate de Carliști în Guenda. Reproducemă însoși cuvintele corespondinței, din care se va vede pene la ce grabă a ajunsă turbarea omenilor, carii jefuiescă în numele moralei, religiunii, dreptului divină: «După coprinderea primei baricade, infantele Don Alfonso ordona trâmbițașilor să sune jafului sugrumarea. Asaltatorii se năpustiră prin orașiu, măcelărindu cu baionetele pe comercianți, pe voluntari și pe soldați. Ună martoră oculare afirmă că episcopul orașiului se dusese mijlocesca ’n favorea orașiului pe lângă faimósa principesă Blanca, socfia lui Don Alfonso, care asista la ’nfiorătorele scene: densa ensă, forte escitată de spectaclul sângelui, îl primi cu cea mai mare asprime și’idise, înfruntânduTă : „mulțămesce lui Dumnezeu c’ai scăpată, d-tea care ai fostă complice cu acești miserabili”. Episcopulă, nobile bătrână pe care clerulă spaniole ară trebui se’să iea de modelă, nu se credu învinsă , stărui din noă, fu elocinte ș’aprope amenințatoră, ceră... nu putu dobândi nimică. Suburbele orașiului ardeau, strigăte sălbatece s’amestecau cu trosnetele focului și cu ultimele bubuituri ale luptei. Brigadiarulă Iglesias , care comandase garnisona, același care ’n 3 ianuarie , la 3 ore dimineța, intrase ’n cameră ’n capulu gendarmiloru,d’astă-dată căduse’ n puterea carliștiloră și d’abia scăpa prin ajutorul unui fostă căpitană de marină, actualminte generală în armata principelui Don Alfonso. Cadavrele soldaților erau străpunse de baionete și despoiate de orice vestminte. „N’a lipsită ele câtă ună lucru, adauge marturulu menționată , adică se fia și mâncați d’acele fiére„. Jăfuirea orașiului a fostă completă. Rufe, lucruri scumpe , banii locuitorilor ă, totală a fostă violată : insurgenții uciseră și furară fără distincțiune, lăsândă lui Dumnedeu grija d’a cunosce care erau și care nu de opiniuni carliste. Ca s’ascundă propriele lorăierderi, și-aă arsă morții pe nesce imense ruguri, procedere ’ntrebuințată pentru ’ntâia și data.“ Eco lista compleță a represintanților a diferitelor state în congresul ă pe la Bruxelles: Francia, baronulu Baude și generarele Arnaudeau, Italia, baronulu Blanc și colonelele Lanza; Rusia, baronul Jomini și generarele de Leer; Englitera, sir Alfred Horsford, maiore generale; Germania, generarele Voigts-Rhetz și încă trei deputați; Austria, comnitele Chotek și generale Schonfeld; Spania, ducele de Tetuan, generarele Servet y Rumigalli, admiratele de la Pezzuela; Olanda, d. de Lansberge și generarele Van der Schrick; Belgia, baronul Lambermont, colonelele Mockel și Faider, procurore generale ală curții de casațiune; Grecia, colonelele Mănos ; Portugalia, d. d’Antas și generarele Palmeiia ; Suedia, colonelele Staff, Elveția, colonelele Hammer, Turcia, Carateodor-Bfendi și colonelele Edhem-Bey; Statele Unite n’au trămisă delegată, era Danemarca nu și l’a făcută încă cunoscută, atribui mai multă instigărilor« d-lui de Bismark. Propunerea n’a fostă bine primită de opiniune nici în Englitera, nici în Francia, nici în Italia. In urma examinării proiectului presintată, punema ideiă ce impresioneză mai multă ’mpedicarea concursului, adesea forte prețiosă, ce poporațiunea civile a unei țeri pote da ’n casă cândă patria are trebuință de apărare. După cum înțelege oricine, că asemenea disposițiune nu póte fi favorabile decâtă Prusiei. De aceaa a circulată și circulă încă scomptură că Italia, Francia și Engliteza s’aă înțelesă împreună asupra punctelor ce vom susține în acestă congresă, trimițendă instrucțiuni identice represiotanțiloră loră. Gazetta d’Italia comunica că ’n sterile politice din Roma a ’nceputu din noă se circule scirea despre uă visită ce ’mpĕraturü Germaniei va face regelui Victore-Emanuele, în Septembre viitorul la Roma, unde va fi primită în Chinală. Guvernul Germaniei a transmisă biroului camerei însemnatele proiecte de legi pe care le-a aprobată deja consiliule federale. Acele proiecte conțină codicele de procedură civile, de procedură criminale, organizarea judiciară, precum și legea prin care se introducă aceste organisări. Fiecare proiectă e însocită de câte oă expunere de motive forte desvoltatore și vor fi presintate camerei în sesiunea de la Octombre viitoră. Cele mai multe organe înclină a crede că congresul de la Bruxelles, deși convocată de Rusia, ense se póte citi, 5 Augustă st. n., se va ’ntruni din nou dieta Croației spre a desbate diferitele proiecte ce i s’aă supusă, relative la reformarea administrațiunii politice, a ’nvețimêntului primară etc. Congresul serial din Carlovitz, estrămată a’și alege patriarehă, și’a dată voturile pentru episcopulă din Buda, Stojkovici. Intr’una din ședințe énse, congresul a primi scriea că, printr’ună decretă regale, acesta alegere e invalidată și prin urmare din nou pusa la ordinea dilei alegerea altui patriarhă. Oă parte din membrii erau deciși se’și dea voturile pentru candidatură cabinetului ungară, d. Gruh. In casulă acesta, orice ne ’nțelegere va fi ’nlăturată, căci corona are dreptulă d’a alege între candidatură majorității ș’ală minorității. Ministrul de culte din Austria, d. de Steinayr, proiecteza un măsură generale ’n privința sporirii tratamentului clerului de joșu. Spre a cunosce cum și în ce proporțiune trebuie să se facă acestă sporire, ministrulă a cerută opiniunea clerului și de câtăva timpă conferințele eclesiastice nu se ocupă de câtă cu soluțiunea ce li se cere. Unii strigati de umanitate. Supt acestă titlu, societatea francesă a Amiciloru păcii, a cărei reședință e în Paris (1) a trimisă președintelui congresului din Bruxelles ori órea adresă: Domnilori delegați ai guvernelorü europene în congresulti de la Bruxelles. Domniloră, Noî supt semnațiî, membrii ai societății francese a Amiciloru păcii și delegați ca se ’ndeplinimutații, în numele acestei societăți, mandatari ce și-a dată d’a urmări condamnarea pretinsului dreptă ală cuceririi, suprstituirea arbitragiului în loculă forțiî și lățirea ideielor, de justiția și libertate în relațiunile internaționale, avemă onore se va atrage că atențiunea asupra următorelor considerațiuni : Proiectul convențiunii din Bruxelles astăferă cum s’a presintată de guvernuîă rusă, a causată cea mai crudă surprindere tuturoră câți, considerândă ca și noi manifestările făcute nu de multă de opiniunea publică din ambele lumi, acceptau ca șefii (1) Strada Saints-Pieres, No. 71. Francies, vice-președinte al societății; IL Bellaire, secretară generale; Ch. Renouard, procurare generale ală curții de casațiune; Ch. Fauvety, Gagneur, deputată; Lichtenberger pastore catolică; Ch. Mammn, deputată; Ducuing, deputată; Edmond Thiaudiere; Farrasse, consilieră generale din Seine-et-Oise, De Gaste, consiliară generale din La Manche etc. etc. etc. națiunile nu se bine-voiască a se inspira dintre cnsele. Ne vine greu se neesplicămă cum unu guvern luminată se mai gândesce a regulamenta starea de resbelă atâtă de fatale chiară țerii divingetóre, cându d’aci ’nainte e vorba se se puie basele unui codice internaționale în stare se micșioreze orice isbiri sângeroseprobabile și póte, într’unu vii oră mai multă scă mai puțină depărtată, s’asicure păcii preeminința între popore. Totulă îndemna pe guvernulă rusă se ’șî rădice pân’aci ambițiunea și se pare că acestă mare plană nu era tocmai pré mare pentru densulă, deră, fiindu-că nu s’a concepută, noi conjurămă pe fiecare guvernă represintată în congresă se ’ntroducă, în cursulă desbateriloru, contra-proiectulu alu cărui spirituală vomă arăta ș’a cărui literă o va pute găsi ’n resoluțiunea votată la 17 luniu trecută de camera represintanților din Statele Unite. Conjurămă mai în particulară guvernele englesă, italiană și suedien , care nu voră ave nicî-uă dată să mai solemnă ocasiune d’a realisa dorințele emise mai nainte de resoluțiunea americană de către parlamentele Englitezei, Italiei și Suediei, după gloriasele propuneri ale d-loru Henri Richard, Mancini și Jonas Jonasson. Déca cu tote astea diferitele guverne represintate ’n congresulă din Bruxelles, dându-se ’napoi din naintea unei sarcine în adeveră sfinte, care n’ară depinde de câtă de densele pentru a se îndeplini, ară înțelege se se marginescă ’n regulamentarea stării de resbelă, sperămă celă puțină, pentru onerea loră, că nu voră păstra din proiectă de câtă articlele relativă la prisoniarî și la răniți, și că voră respinge pe tóte cele-lalte care tindă se schimonosescă ideia de justiția, stabilind ă protecțiune pentru celă mai tare și rădicândă la nălțimea unui dreptu violența ’nvingătorelui, la nălțimea unei datorii nevoia impusă ’nvinsului. După ’nțelesulă nostru, după eternulă simță alu omenilor, demni d’a ave uă patria, cotropitorulă violeză nesce drepturi sfinte cându se póte purta ca stăpână pe pămentulă străină pe care Tu ocupă, pe cândă cotropituru nu mai are de câtă uă’ singură, datoria, deră că datoria imperiosă de ’mplinită către țeră și către sine însuși, acea-a d’a respinge pe cotropitură. Și conștiința umană nicî uă dată n’a făcută deosebirea mai multă subtire decâtă adevărată, înscrisă și proiectă, între soldată și cetățeni, ci din contra, a zisă amândorora : — «apărați-ve patria prin tote mijlocele pe care le aprobă onorea». Găsi-se-vaderă a f i în Europa vr’una guvernă lacomă de cuceriri, care, voindu-le mai lesniciose pe viitoră de câtă în trecută s’ară gândi se schimbe ’n folosulă seă cele mai imperióse prescrieri ale consciinței umane ? In acestă casă, domniloră, convențiunea propusă votării d-vóstre s-ară permite se neutraliseze ori ce patriotismu: eu modulă acesta națiunile cele mai pacinice, din înțelepciune sau din interesă, deră și cele mai gelose d’a fară independință, ară fi nevoite ; se ’i-se dea organisate gata mai nainte chiar d’a fi fostă învinse. Ei bine, unu asemenea lucru e cu neputință. Nici unul din guvernele represintate ’n congresul ă din Bruxelles nu va cuteza se consfințescă acestă doctrină implică pentru cetățenii ne’nregimentațî ai unei teri cotropite e vă strictă ’ndatorire d’a nu ’mpedica delocă acțiunea cotropitorului, d’a trece chiară imediată în servițiul lui, d’a mă ajuta cu lucrul ă seu în cucerirea definitivă, într’ună cuventă d’a deveni ajutătorulă distrugetorelui patriei (1) Bine-voiți a primi, d-loru, omagială respecteloră nóstre. Pentru Societatea «Amiciloru păcii» ,Consiliul de administrațiune. A. Irandi, membra ’n institută, profesore de dreptură internaționale la Colegială 1). Ni se va ’nțelege și mai lesne protestarea după ce se va fi citită art. 3 și 4 din proiectură supusă congresului din Bruxelles. După prescrierile acestoru artide, «funcționarii administrațiunii, poliției și justiției sunt obligați se continue exercițială funcțiunii loră supt priveghiarea și controlul șefului armatei de ocupațiune. Anima oricărui omă onestă se împle de indignare și orare gândindu-se că cetățenii unei țeri cotropite voră fi, nu siliți, ci ’ndatorațî de drepții, de dreptură internaționale, se facă poliția pentru inamică, pentru sugrumătorii patriei loră; se’i verse ’n mâni, spre a servi la ruinarea și robirea națiunii loră, fructură muncii și economieloru compatrioții loră, în fine se mânjescă sanctuarulă și se desonoreze pene și numele justiției, dândă—ca magistrați—aresturi după comanda și amenințarea unei aripate străine. PARTEA SCINTIFICA. IGIENI PUBLICA Caforn considerată ca alimentă. Nu e multă de cândă cafeua și-a luată loculă între alimentele omului. La ’nceputu considerată ca medicamentă, mai târziu ca uă băutură de rusu, în urmă ca uă băutură stimulante, astăzi, grația progreseloră ce fisiologia realiseră continuă, cafeua ocupă mă rocă bine meritată și e apreciată după just ca’í valore. Causa ce făcea ca cafeua se nu figureze ’n clasea alimenteloră era că nu i-se scia composițiunea și prin urmare ce rolă póte juca ’n economia, îndată case ce i s’a cunoscută acea composițiune și s’avea«tă că’nsușeste tóte condițiunile ce caracterisă uă alimentă, i s’a dată loculă ce merită ’n viața domestică a omului. In adevĕrü, ce este ună alimentă? Uă substanță de orice natură, care servă la nutrițiunea corpului și iea parte la unul din cele două acte mari, asimilațiunea și desasimilațiunea. Cafeua, prin composițiunea sa, iea parte la amândouă actele, pentru că conține și substanțe azotate și neazotate, și se scie că, cu câtă ună alimentă este mai azotată, cu atâtă este mai stimată. Cafeua vine imediată după ureă, care este cea mai azotată dintre substanțele organice. înainte case d’a intra în detaliurile subiectului nostru, ne simțimă datori a face uă distincțiune într’ună medicamentă și una ritmată: ebuie se aratămă care este diferința a aceste două feluri de supstanțe. La acesta respundemă că nu putemu face mai bine decâtă a cita definițiunile date de câțiva autori iluștrii; astăfel, Dl. Bernard a zisa : „orice supstanță, care nu găsesce analogă în economia, este ună medicamentă!“ Acestă definițiune n’a putut fi admisă, din cauză că multe săruri luate din clasea medicamenteloră se găsescă și ei economia : cine putem zice că chlorurile, fosfatele, carbonatele, etc. nu sunt medicamente, și cu tote acestea există în organism ű ? La acestă definițiune, d. G. Lee, profesore de clinică la Paris și vechiă profesore de terapeutică, a suptstituitu uă alta, cară s’apropie mai multă de adevera. Flă a zisă : „orice, supstanță, capabile d’a modifica ’abinescu în reă elementele anatomice în organism, este un medicament.“ Acesta arătare la prima vedere că e cea mai bună definițiune, dérü i se pote obiecta: ună alimentă, oricare ară fi, pentru ca elă se fie nutritoră, nu trebuie se modifice elementele anatomice, și cu tóte acestea este alimentă? Prin urmare se pote vede că ’n starea actuală a schinței este dificile d’a face uă distincțiune între aceste două substanțe, pentru că ș’una ș’alta suntă capabile d’a modifica elementele anatomice în țesături. Unii au zisă că medicamentul ă se ’ntrebuințeză în scapă curativă, pe cândă alimentulă în scapă nutritivă. Pre bine. Deră ce este carnea crudă și laptele, care se ’ntrebuințeză la femei chîorotice, denunesce alimente, și cu tóte acestea se daă în scopă curativă? Noi credem că distincțiunea într’ună medicamentă și alimentă esiste ’n dosa și modulă de administrare, și ca probă vomă lua câteva substanțe: I. Uă ceșcă de cafea luată dimineța — dimineța absorțiunea este mai activă — este ună alimentă, hrănesce și stimuleză corpulă : 10 cesci de cafea, luate totă dimineța, producă fenomene toxice ; 2. Sarea de bucătărie, în dosă mică, e ună alimentă , îngrașe, în dosă mare produce vărsături; 3. Arseniculă ase]menea ’n dosă mică este ună alimentă. *