Romanulu, iulie 1874 (Anul 18)

1874-07-24

L 648 țg/m*. in rjiTijirTinmiiiiiTr^^MgrisysBSMata»«« sj!MMMWBa>iaB»iaiii<ii«iiiii»iiwBSM—^iinniiiMiiii»inimiMiiniiiii la acele mișcări ale majorității, la a­­cele crise succesive prin care trecură tóte partitele. Acesta obosala se mai complică cu una nou chinii: tóte partitele cunoscutâ dulcața d’a se sui, se cre­zură mai pre­sus­ de tóte cele­l­­alte , aprópe da­da de cerü, și flă­­care numai de câtă recăzu din nou. Legitimiști, orleaniști, bonapartiști, septenariști, toți trecură paci. Ense causa adevărată și principală a obo­selii Adunării sunt­ cei patru ani ce are ’n urma­rea­ lungă durată, în toți timpii, pentru Adunările cele mai bine constituite. Și de câte ’ncercări, si­lințe și nemulțămiri nu fu plină a­­castă legislatură? Căci, în adevĕru, le­gifera, intrigă, discută, desfăcu tre­burile abia făcute, intenta procesă unuia, adus la recriminări altuia. Suntű obosită­­­ ilice ații. Ei bine, nu, nu e oboselă, ci decrepitudine, și uă sesiune mai multă, precedată d’uă vacanță de câte­va luni, nu va fi n stare să’i dea prima vigóre. Ori­câtu e de ’mbătrâ­­nită, Adunarea pare că totă mai are poftă să constituie : ca sajungă aci, va trebui uă minune mai mare de­câtă acea­a care puse capătă stîrpi­­ciunii Sareî și să se noteze bine că Adunarea n’are Abrame. Déca vacanța va fi ună adevărată repausă, Aduna­rea pate spera dintr’ensulă nu uă fe­cunditate—căci nu mai póte fi fecun­ditate pentru dânsa—ci­nă ocasiune d’a mai pute saluta pentru ultima ora splendorile orașiului Versailles.“ Pentru mandatură de deputată vacantă în Calvados, și-a pusă can­didatura d. Leprovost de Launay care, în profesiunea’i de credință adresată alegătoriloru, declară c’a rămasă fidele imperiului și suveranității naționale, eră că ’n cameră va sprijini cu sin­ceritate, pe câtă voră fi legale, pu­terile mare și ale lui Mac-Mahon. ROMANULU 24 ULIU 1874 Cu data de 27 iuliu, se scrie de la Metz (Jiarului Le Lieche că de trei săptămâni Germanii au organisată serbări forestiere, după modelul ă­ce­­lora de care vorbesc e Tacită în o­­pera s­a despre Germania. Aceste serbări, d’una caracteră mai multă bactică, se țină în valea Monvaux, d’a­ lungul­ drumului dintre Metz și Montmédy. Spectaclulă și ’să imagi­­nezá ori­cine: grămezi de butaie cu bere, ștnicării și cutii cu cigari. Ună «fiară germană, care apare pe țărani Rhinului, se bucură de aceste serbări și spune că s’aă instituită cu scopă d’a face multă mai facile prusifica­­rea țării anexate. Pén’acum ease po­­porațiunea indigenă nu și-a perdută încă căldura simpatieloră către Fran­cia și respunde cu indiferință unoră asemenea procederi. Intr’uă corespondinț­ a fóiei Le Mes­­sager d'Orient, datată din Roma, gă­­simă uurmătorele reflesiuni, a căroră importanță nu va scăpa neobservată cititorilor­ noștrii. „Astăzi Italia "și întorce privirile spre Francia, căci spre densa o atragă simpatiele­ naturale, simpatii tari și durabile, care nu se nască din împre­jurări, ci care ’și aă rădăcinile ’n co­munitatea rasei și intereselor», in în­­suși pămentulă celoră două țări. Ser­bările ce se deferă de ambele părți ale Alpilor ș­i pentru solemnisarea celui d’ală cincilea centenară al lui Petrarca procurară celor­ două popope latine ocasiunea unei noui și strălucite ma­nifestări a simpaticelor ă fară simți­­minte. împrejurările ’n care fu pro­nunțată discursură d-lui Nigra la ser­barea din Avignon; înalta posițiune a oratorelui și titlulă oficiale cu care se presinta, ca ambasadore ală Italiei la Paris; unanimele aplause cu care T acoperiră cuvintele presa francesă și cea italiană, dar acestei manifestări uă importanță cu totulă deosebită, un caracteră cu totul„ simnificativa“. Câtă despre noi, n’amă dori ce­va mai consolătoră și mai ferice pentru intrega ginte latine, de­câtă apropia­­rea din ce în ce mai pronunțată în­tre cele două mari națiuni, pe care ună lungă șiră de pasiuni le-a des­­binată atâta timpă. Relativă la Spania, resumămă ur­­mătorele puncte dintr ’uă corespondență a diarului La Republique francaise. Celu d’ântâin e că președintele puterii execu­­tive și-ară fi ’ntorsă din noă privirile a­­supra șefilor­­partitei republicane și— cea­a ce adî nu mai e ună secretă — i­­dealele sert­ară fi intrarea d-lui Castelar la afacerile publice. Prudintele omă de stată case s’ afirma că nu e dispusă să primască uă asemenea posițiune. Și pré bine face, căci ce-ară deveni autoritatea și popularitatea, sea amestecându-se cu cei ce-aă pusă mâna pe putere la 3 Ianu­­arie gonindu camera prin lovituri de ba­ionete? Al­ douilea punctă e relativă la barbariile esercitate de Carliști în Guenda. Reproducemă însoși cuvintele corespon­­dinței, din care se va vede pene la ce grabă a ajunsă turbarea omenilor, carii jefuiescă în numele moralei, religiunii, dreptului divină: «După coprinderea primei baricade, infantele Don Alfonso ordona trâmbița­­șilor­ să sune jafulu­­i sugrumarea. Asaltatorii se năpustiră prin orașiu, mă­­celărindu cu baionetele pe comercianți, pe voluntari și pe soldați. Ună martoră oculare afirmă că episcopul­ orașiului se duse­se mijlocesca ’n favorea ora­­șiului pe lângă faimósa principesă Blan­ca, socfia lui Don Alfonso, care asista la ’nfiorătorele scene: densa ensă, forte escitată de spectaclul­ sângelui, îl­ primi cu cea mai mare asprime și’i­dise, înfruntânduTă : „mulțămesce lui Dum­nezeu c’ai scăpată, d-tea care ai fostă complice cu acești miserabili”. Episco­pulă, nobile bătrână pe care clerulă spaniole ară trebui se’să iea de mo­delă, nu se credu învinsă , stărui din noă, fu elocinte ș’aprope amenințatoră, ceră... nu putu dobândi nimică. Su­­burbele orașiului ardeau, strigăte săl­batece s’amestecau cu trosnetele focu­lui și cu ultimele bubuituri ale luptei. Brigadiarulă Iglesias , care comandase garnisona, același care ’n 3 ianuarie , la 3 ore dimineța, intrase ’n cameră ’n capulu gendarmiloru,­­d’astă-dată căd­u­­se’ n puterea carliștiloră și d’abia scăpa prin ajutorul­ unui fostă căpitană de marină, actualminte generală în armata principelui Don Alfonso. Cadavrele sol­­daților­ erau străpunse de baionete și despoiate de ori­ce vestminte. „N’a lip­sită ele câtă ună lucru, adauge martu­­rulu menționată , adică se fia și mân­cați d’acele fiére„. Jăfuirea orașiului a fostă completă. Rufe, lucruri scumpe , banii locuitorilor ă, totală a fostă vio­lată : insurgenții uciseră și furară fără distincțiune, lăsândă lui Dumnedeu gri­ja d’a cunosce care erau și care nu de opiniuni carliste. Ca s’ascundă propriele loră­ierderi, și-aă arsă morții pe nesce imense ruguri, procedere ’ntrebuințată pentru ’ntâia și data.“ Eco lista compleț­ă a represintanți­­lor a diferitelor­ state în congresul ă pe la Bruxelles: Francia, baronulu Baude și gene­­rarele Arnaudeau, Italia, baronulu Blanc și colonelele Lanza; Rusia, ba­ronul­ Jomini și generarele de Leer; Englitera, sir Alfred Horsford, ma­­iore generale; Germania, generarele Voigts-Rhetz și încă trei deputați; Austria, comnitele Chotek și generale Schonfeld; Spania, ducele de Tetuan, generarele Servet y Rumigalli, ad­miratele de la Pezzuela; Olanda, d. de Lansberge și generarele Van der Schrick; Belgia, baronul­ Lamber­­mont, colonelele Mockel și Faider, procurore generale ală curții de ca­­sațiune; Grecia, colonelele Mănos ; Portugalia, d. d’Antas și genera­rele Palmeiia ; Suedia, colonelele Staff, Elveția, colonelele Hammer, Turcia, Carateodor-Bfen­di și colone­lele Edhem-Bey; Statele­ Unite n’au trămisă delegată, era Danemarca nu și l’a făcută încă cunoscută, atribui mai multă instigărilor« d-lui de Bismark. Propunerea n’a fostă bine primită de opiniune nici în Englitera, nici în Francia, nici în Italia. In urma examinării proiectului presintată, pun­e­ma ideiă ce impresioneză mai multă ’mpedicarea concursului, adesea forte prețiosă, ce poporațiunea ci­vile a unei țeri pote da ’n casă cândă patria are trebuință de apărare. După cum înțelege ori­cine, că asemenea disposițiune nu póte fi favorabile de­câtă Prusiei. De acea­a a circulată și circulă încă scomptură că Italia, Francia și Engliteza s’aă înțelesă îm­preună asupra punctelor­ ce vom­ susține în acestă congresă, trimițendă instrucțiuni identice represiotanțiloră loră. Gazetta d’Italia comunica că ’n ste­­rile politice din Roma a ’nceputu din noă se circule scirea despre uă visită ce ’mpĕraturü Germaniei va face regelui Victore-Emanuele, în Septembre viitorul la Roma, unde va fi primită în Ch­inală. Guvernul­ Germaniei a transmisă biroului camerei însemnatele proiecte de legi pe care le-a aprobată deja consiliule federale. Acele proiecte con­țină codicele de procedură civile, de procedură criminale, organizarea ju­diciară, precum și legea prin care se introducă aceste organisări. Fie­care proiectă e însocită de câte oă expu­­nere de motive forte desvoltatore și vor­ fi presintate camerei în sesiunea de la Octombre viitoră. Cele mai multe organe înclină a crede că congresul­ de la Bruxelles, de­și convocată de Rusia, ense se póte citi, 5 Augustă st. n., se va ’ntruni din nou dieta Croației spre a desbate di­feritele proiecte ce i s’aă supusă, rela­tive la reformarea administrațiu­­nii poli­tice, a ’nvețimêntului primară etc. Congresul­ serial din Carlovitz, estră­­mată a’și alege patriarehă, și’a dată vo­turile pentru episcopulă din Buda, Stoj­­kovici. Intr’una din ședințe énse, con­gresul a primi scriea că, printr’ună de­cretă regale, acesta alegere e invalidată și prin urmare din nou pusa la ordinea dilei alegerea altui patriar­hă. Oă parte din membrii erau deciși se’și dea voturile pentru candidatură cabinetului ungară, d. Gruh­. In casulă acesta, ori­ce ne ’n­­țelegere va fi ’nlăturată, căci corona are dreptulă d’a alege între candidatură ma­­jorității ș’ală minorității. Ministru­l­ de culte din Austria, d. de Steinayr, proiecteza un măsură gene­rale ’n privința sporirii tratamentului clerului de joșu. Spre a cunosce cum și în ce proporțiune trebuie să se facă a­­cestă sporire, ministrulă a cerută opini­­unea clerului și de câtă­va timpă confe­rințele eclesiastice nu se ocupă de câtă cu soluțiunea ce li se cere. Unii strigati de umanitate. Supt acestă titlu, societatea fran­cesă a Amiciloru­ păcii, a cărei reșe­dință e în Paris (1) a trimisă preșe­dintelui congresului din Bruxelles or­­i órea adresă: Domnilori delegați ai guvernelorü europene în congresulti de la Bruxelles. Domniloră, Noî supt semnațiî, membrii ai societății francese a Amiciloru­ păcii și delegați ca se ’ndeplinimut­ații, în numele acestei societăți, mandatari ce și-a dată d’a urmări condam­narea pretinsului dreptă ală cuceririi, supr­­stituirea arbitragiului în loculă forțiî și lă­țirea ideielor, de justiția și libertate în relațiunile internaționale, avemă onore se va atrage că atențiunea asupra următorelor­ considerațiuni : Proiectul­ convențiunii din­ Bruxelles astă­f­eră cum s’a presintată de guvernuîă rusă, a causată cea mai crudă surprindere tuturoră câți, considerândă ca și noi mani­festările făcute nu de multă de opiniunea publică din ambele lumi, acceptau ca șefii (1) Strada Saints-Pieres, No. 71. Francies, vice-președinte al­ societății; IL Bellaire, secretară generale; Ch. Renouard, procurare generale ală curții de casațiune; Ch. Fauvety, Gagneur, deputată; Lichten­­berger pastore catolică; Ch. Ma­mmn, de­putată; Ducuing, deputată; Edmond Thi­­audiere; Farrasse, consilieră generale din Seine-et-Oise,­ De Gaste, consiliară generale din La Manche etc. etc. etc. națiunile nu se bine-voiască a se inspira din­tre cnsele. Ne vine greu se neesplicămă cum unu gu­vern luminată se mai gândesce a regulamenta starea de resbelă atâtă de fatale chiară țerii divingetóre, cându d’aci ’nainte e vorba se se puie basele unui codice internaționale în stare se micșioreze ori­ce isbiri sân­ger­ose­­probabile și póte, într’unu vii­ oră mai multă scă mai puțină depărtată, s’asicure păcii preeminința între popore. Totulă îndemna pe guvernulă rusă se ’șî rădice pân’aci ambițiunea și se pare că acestă mare plană nu era tocmai pré mare pentru densulă, deră, fiindu-că nu s’a concepută, noi conjurămă pe fie­care guvernă repre­­sintată în congresă se ’ntroducă, în cur­­sulă desbateriloru, contra-proiectulu alu că­rui spiritu­ală vomă arăta ș’a cărui literă o va pute găsi ’n resoluțiunea votată la 17 luniu trecută de camera represintanților­ din Statele­ Unite. Conjurămă mai în particulară guvernele englesă, italiană și suedien , care nu voră ave nicî-uă­ dată să mai solemnă ocasiune d’a realisa dorințele emise mai nainte de re­soluțiunea americană de­ către parlamentele Englitezei, Italiei și Suediei, după gloria­­sele propuneri ale d-loru Henri Richard, Mancini și Jonas Jonasson. Déca cu tote astea diferitele guverne re­­presintate ’n congresulă din Bruxelles, dân­­du-se ’napoi din naintea unei sarcine în adeveră sfinte, care n’ară depinde de câtă de densele pentru a se îndeplini, ară înțelege se se margin­escă ’n regulamentarea stării de resbelă, sperămă celă puțină, pentru onerea loră, că nu voră păstra din proiectă de câtă articlele relativă la prisoniarî și la ră­niți, și că voră respinge pe tóte cele-l­alte care tindă se schimonosescă ideia de justiția, stabilind ă protecțiune pentru celă mai tare și rădicândă la nălțimea unui dreptu­ violența ’nvingătorelui, la nălțimea unei datorii ne­voia impusă ’nvinsului. După ’nțelesulă nostru, după eternulă simță alu omenilor, demni d’a ave uă pa­tria, cotropitorulă violeză nesce drepturi sfinte cându se póte purta ca stăpână pe pămentulă străină pe care Tu ocupă, pe cândă cotropituru nu mai are de câtă uă’ singură, datoria, deră că datoria imperiosă de ’mplinită către țeră și către sine însuși, acea-a d’a respinge pe cotropitură. Și conștiința umană nicî­ uă­ dată n’a fă­cută deosebirea mai multă subtire de­c­âtă adevărată, înscrisă și proiectă, între soldată și cetățeni, ci din contra, a zisă amândo­­rora : — «apărați-ve patria prin tote mi­j­­locele pe care le aprobă onorea». Găsi-se-va­deră a f i în Europa vr’una gu­vernă lacomă de cuceriri, care, voindu-le mai lesniciose pe viitoră de câtă în trecută s’ară gândi se schimbe ’n folosulă seă cele mai imperióse prescrieri ale consciinței u­­mane ? In acestă casă, domniloră, convențiunea propusă votării d-vóstre s-ară permite se neutraliseze ori­ ce patriotismu: eu modulă acesta națiunile cele mai pacinice, din înțe­lepciune sau din interesă, deră și cele mai gelose d’a fară independință, ară fi nevoite ; se ’i-se dea organisate gata mai nainte chiar d’a fi fostă învinse. Ei bine, unu asemenea lucru e cu nepu­tință. Nici unul­ din guvernele represin­tate ’n congresul ă din Bruxelles nu va cu­teza se consfințescă acestă doctrină impli­că pentru cetățenii ne’nregimentațî ai unei teri cotropite e vă strictă ’ndatorire d’a nu ’mpedica de­locă acțiunea cotropitoru­lui, d’a trece chiară imediată în servițiul­ lui, d’a mă ajuta cu lucrul ă seu în cuceri­rea definitivă, într’ună cuventă d’a deveni ajutătorulă distrugetorelui patriei (1) Bine-voiți a primi, d-loru, omagială res­­pecteloră nóstre. Pentru Societa­tea «Amiciloru păcii» ,­Consiliul­ de administrațiune. A. I­randi, membra ’n institută, profe­sore de dreptură internaționale la Colegială 1). Ni se va ’nțelege și mai lesne protestarea după ce se va fi citită art. 3 și 4 din proiectură supusă congresului din Bruxelles. După prescrie­rile acestoru artid­e, «funcționarii administrațiunii, poliției și justiției sunt­ obligați se continue exer­­cițială funcțiunii loră supt priveghiarea și con­­trolul­ șefului armatei de ocupațiune. Anima ori­cărui omă onestă se împle de indignare și orare gândindu-se că cetățenii unei țeri cotropite voră fi, nu siliți, ci ’ndatorațî de drepții, de dreptură internaționale, se facă poliția pentru inamică, pentru sugrumătorii patriei loră; se’i verse ’n mâni, spre a servi la ruinarea și robirea națiunii loră, fructură muncii și economieloru compatrioții loră, în fine se mânjescă sanctuarulă și se deso­­noreze pene și numele justiției, dândă—ca magis­trați—aresturi după comanda și amenințarea une­­i aripate străine. PARTEA SCIN­TIFICA. IGIENI PUBLICA Ca­forn­ considerată ca alimentă. Nu e multă de cândă cafeua și-a luată loculă între alimentele omului. La ’nceputu considerată ca medica­mentă, mai târziu ca uă băutură de rusu, în urmă ca uă băutură sti­mulante, astăzi, grația progreseloră ce fisiologia realiseră continuă, ca­feua ocupă m­ă rocă bine meritată și e apreciată după just ca’í valore. Causa ce făcea ca cafeua se nu fi­gureze ’n clasea alimenteloră era că nu i-se scia composițiunea și prin ur­mare ce rolă póte juca ’n economia, îndată case ce i­ s’a cunoscută acea composițiune și s’a­vea«tă că’nsușeste tóte condițiunile ce caracterisă u­ă alimentă, i­ s’a dată loculă ce merită ’n viața domestică a omului. In ade­vĕrü, ce este ună alimentă? Uă sub­­­stanță de ori­ce natură, care servă la nutrițiunea corpului și iea parte la unul­ din cele două acte mari, asimi­­lațiunea și desasimilațiunea. Cafeua, prin composițiunea s­a, iea parte la amândouă actele, pentru că conține și sub­stanțe azotate și neazotate, și se scie că, cu câtă ună alimentă este mai azotată, cu atâtă este mai stimată. Cafeua vine imediată după ureă, care este cea mai azotată dintre sub­stan­­țele organice. înainte case d’a intra în detaliu­­rile subiectului nostru, ne simțimă datori a face uă distincțiune într’ună medicamentă și una ritm­ată: ebuie se aratămă care este diferința a­ aceste două feluri de sup­stanțe. La­­ acesta respundemă că nu putemu face mai bine de­câtă a cita definițiunile date de câți­va autori iluștrii; astă­­fel, Dl. Bernard a z­isa : „ori­ce sup­­­stanță, care nu găsesce analogă în economia, este ună medicamentă!“ Acestă definițiune n’a putut­ fi ad­misă, din cauză că multe săruri luate din clasea medicamenteloră se găsescă și ei economia : cine pute­m zice că chlo­­rurile, fosfatele, carbonatele, etc. nu sunt­ medicamente, și cu tote acestea există în organism ű ? La acestă defi­nițiune, d. G. Lee, profesore de cli­nică la Paris și vechiă profesore de terapeutică, a suptstituitu uă alta, cară s’apropie mai multă de adevera. Flă a zisă : „ori­ce, sup­stanță, capa­bile d’a modifica ’abinescu în reă ele­mentele anatomice în organism, este un medicament.“ Acesta ară­tare la prima vedere că e cea mai bună definițiune, dérü i­ se pote obiecta: ună alimentă, ori­care ară fi, pentru ca elă se fie nutritoră, nu trebuie se modifice ele­mentele anatomice, și c­u tóte acestea este alimentă? Prin urmare se pote vede că ’n starea actuală a schinței este dificile d’a face uă distincțiune între aceste două sub­stanțe, pentru că ș’una ș’alta suntă capabile d’a mo­difica elementele anatomice în țesă­turi. Unii­­ au zisă că medicamentul ă se ’ntrebuințeză în scapă curativă, pe cândă alimentulă în scapă nutritivă. Pre bine. Deră ce este carnea crudă și laptele, care se ’ntrebuințeză la fe­mei chîorotice, de­nu­nesce alimente, și cu tóte acestea se daă în scopă curativă? Noi credem­ că distinc­­țiunea într’ună medicamentă și ali­mentă esiste ’n dosa și modulă de ad­ministrare, și ca probă vomă lua câte­va sub­stanțe: I. Uă ceșcă de cafea luată dimineța — dimineța absor­­țiunea este mai activă — este ună alimentă, hrănesce și stimuleză cor­­pulă : 10 cesci de cafea, luate totă dimineța, producă fenomene toxice ; 2. Sarea de bucătărie, în dosă mică, e ună alimentă , îngrașe, în dosă mare produce vărsături; 3. Arseniculă ase­­]­menea ’n dosă mică este ună alimentă. *

Next