Romanulu, noiembrie 1874 (Anul 18)

1874-11-02

Se da citire programei pentru concursul­ asupra memoriului destinată congresului de geografia ce se va ține la Paris în luna lui Aprile. Cestiunile puse la concursă sunt­ cele trei următore: 1. — Care este punctulu de plecare ală emigrațiunilor­ galice în Italia : are cen­­trul­ Galiei sau valea Dunării ? 2. — Cărei grupe de popare aparținu Dacii? Nu este óre cu putință a se explica numirile geografice ale teritoriului lord, cari ne au fost­ transmise de către Pto­­lemeu, de fabula lui Peutinger și de alți autori și monumente clasice, prin mijloci­rea uneia din idiomele cunoscute ? (§ 72 și 73 din programa congresului). 3. — Cari suntă situațiunea și caracte­rele etnografice ale Românilor­ din Mace­donia, Tesalia, Epiră și alte părți ale im­periului orientale (adausa la programa ti­părită a congresului). Urmeză observațiunile academiei pentru a precisa natura disertațiuniloru cari voră trebui se aibă 50 pagine de țipară, în 8, ordinară cu litere garmond. Manuscriptele voră trebui se fia depuse înainte de 28 Februarie 1875. Premiulu este de 1.200 lei, care va pute fi împărțită între doue seu trei memorie, déca nu voră trata ace­­așî cestiune. Ședința din 5 Septembre. Se comunică la adresă a d-lui de Las­­teyrie, membru onorară al­ societății, care trimite o­ notiță inedită «sur l’orfèvrerie des barbares, precum și două disertațiuni despre Pave­la dacă și despre tesaurulu de la Gaurrazar». Delegațiunea este însărci­nată a mulțămi d-lui de Lasteyrie. D-nii Gregoriu Ștefănescu și Aureliană oferă pentru bibliotecă colecțiunea anului din urmă a Revistei științifice. Se primesce cu mulțămire. Ședința din 6 Septembre. Societatea admite amânarea sesiunii sale anuale mai departe de timpul a­fișată prin statute, adică peste Ziua de 16 Augustă. După acea­a decide se ție în 8 ale lunii Sep­tembre ședința[ sea de închidere și regu­­leză programa acestei ședințe. După propunerea președintelui d. A. Treb. Lauriană, se decide ca a doua zi, fiindă îmormântarea repausatului Ștefană Golescu, fapt a cărui președință de mi­­nisteriu s’a deschisă societatea, membrii sei, pătrunși de venerațiune pentru acestă bărbată, se nu ție ședință, ci se iea parte la funeralie. Asemenea decide se reproducă în anale discursul­ repausatului, pronun­țații cu opaațiunea deschiderii societății academice române la 1 August­ 1867. Ședința din 7 Septembre. Se reguleză diurnele mem­brilor­ pe fi­­lele de la 1 pene la 8 Septembre. Se numește secretară d-lă Andrei­ Adamescu. Se decide se nu se libereze garanția se­cretarului demisionată, înainte de achita­rea sumei ce priveșce fondul­ societății. (Va urma). ACTE OFICIALE. Prin înaltele decrete cu No. 1,527, 1,528, 1,529, 1,531, 1,532, 1,533, 1,535 și 1,536 de la 1 Octombre 1874, sunt­ confirmați în funcțiunile de primari : D-nii Ahilă Cerlenti, în comuna Brăila. Nicolae Ganea, idem Iași. Barbu Bălcescu, idem Craiova. Dimitrie Haritonă, idem Plo­­iescu. N. Eliade, idem Ismailă. T. Docanfi, idem Botoșiani. C. Vărzaru, idem Pitesci. M. Ștefănescu, idem Turnu-Măgurele. M. Radianolf, idem Bolgradfi. G. Ludescu, idem Tergu-Vestei. Toma Ipoianu, idem Severină. Istrate Rudeni, idem Câmpu- Lungă. Constantină Popovici, idem Petra. Costantină Ardeleni, idem Focșianî, Ior­­dache Morțună, idem Romană. M. Ia­­mandi, idem Folticeni. Andrei Ionescu, idem Berladă, N. Rășcanu, idem Vasluiă. Al. Mărgăritescu, St. Constantinescu, idem Râmnicu-Sărată, idem Cahulă. Gh. Cuza, idem Tecuciă, Dimitrie Bădulescu, idem Giurgiu. Gh. Gociu, idem Huși. Dr. Constantină Prodan, idem Bacău. Amza Jianu, idem Caracală. Constantină Slăvi­ ROMANULU 2 NOEMBRE, 187­4 teseu, idem R.­Velcea, lordache Burgheli, idem Dorohotă. Barbu Poenaru , idem Că­lărași. M. Xenu, idem Roșiorii-de-Vede. Va­­sile Erimov , idem Herța. Gr. Calcandraur, idem Mihăileni. Panaită Davidoglu, idem Reni. Zaharia Aculai, idem Kilia. Achim Brscov, idem Velcovă. Sake Nanoescu, idem Curtea-de-Argeșiă. Nae Roșea, idem Găiesci. Pandele Zăh­ărescu, idem Alesandria. G. I. Giurgea, idem Odobescu. Ionă N. Elliad, i­­dem Filipescu. Andrei Georgiu, idem Câm­­pina. Ionă Boeroiu, idem Vălenii. C. Po­­pescu, idem Urlați. Ionă Teoharie, idem Nemțu. Ionă Popescu, idem Baia-de-Aramă. Dimitrie Pancea, idem Cerneți, Ilie Popescu, ide­­m Drăgășianu. G. Bengenu, idem Ocna (Vâlcea). Nicolae O. Silimescu, idem Zim­­nicea. George Pralea, idem Târgu-Frumosă. George Ghindaru, idem Panciu. Dimitrie Trătinescu, idem Oltenița. Ionă Galeri, idem Hârlău. Monitorule oficiale de ieri, Vineri, con­ține următorele acte: D. Leonida Paciurea, fostă procurore­ ge­­nerale și directore de ministerie, se numește directore al­ ministeriului de justiție, în locul­ d-lui N. I. Costacopolo, care trece, după a­cea cerere, membru la Curtea de a­­pelă din Bucuresci. Colegiurile III și IV electorali, pentru con­­silieri generali din judecial­ Nemțu, sunt­ convocate: ală III la 25 Noembre și ală IV la 30 Noembre, spre a împlini prin a­­legere doue vacanțe esistente în consiliu. Delegații colegiului IV se vor­ alege in zilele de 19 și 20 ale cuvintei. Sunt­ confirmați definitivă: d. Samson Bodnărescu, doctoră în filosofie, în postură de directore, unită cu catedra de pedago­gia la institutul­ Vasile Lupu din Iași; d. G. M. Fontanină, actuale profesore de limba și literatura română la liceul­ din Craiova, în postură de directore la acestă liceă; d. Michailă Eminescu, doctorandă în filoso­­fie, în postură de bibliotecară ală bibliote­­cei centrale din Iași; d. profesore C. S. Stoicescu, licențiată în litere și filosofie de la universitatea din Bucurecci, în postură de directore al­ gimnasiului Michail­ Bra­­vură, d. I. Stamatiu, absolvinte ală facul­tății de științe din Iași, în postură de șefă ală arh­ivei sucursale din Iași. Prin decretulă No. 1783, se deschide mi­nisteriului de finance u­ă credită de 4000 lei din fondur­ creditelor­ suplimentare și estraordinare, pentru plata chiăltuialelor a comisiunii însărcinată cu pregătirea primei tarife vamale, precum : «plata de indemni­­sări membrilor, comisiunii, adunare de do­­cuminte și probe de mărfuri necesare, cum­­părătore de biurouri, mobile și altele». FELURIMI După predarea generalul­ui engleză Cornwallis la Yorktown — cee­a ce făcu definitivă independința Ameri­­cei — Washington dărui lui Lafayette, în memoria, acestui eveniment­, una ceasornică, pe care pusese se i-se sape numele. in 1825, Lafayette întor­­cându-se ’n America, ceasorniculu­i­ se fură împreună cu alte obiecte și, cu tóte cercetările făcute, râmase per­­duta în timpü de mulți ani. Fórte de curéndu énse, nareza le Sibcle, uă ’ntâmplare neasteptată făcu­se se gasescá la una neguțătoră de diferite obiecte, și cele două camere ale congresului americană, după ce constatară autenticitatea obiectului, luară, în ședința de la 22 Iunie tre­cută, uă unanimă resoluțiune d’a se rescumpăra ceasorniculü și d’a ’le o­­feri ca omagiu moștenitoriloru lui Lafayette. D-lă Washburn, ambasa­­dorele Statelor­-Unite la Paris, va fi însărcinată se transmită acestu oro­­logiu istoricii moștenitorilorü ilustru­lui tovarășii de arme ale lui Was­hington. * Scena se petrece într’uă bibliotecă. Unü domnü. — Vreți se ’mi dați una dicționară ? Bibliotecarulu. — De ce autorii, te rogu ! Domnulu. — Care o fi mai naltu din tóte, căci... voiu se șed­ă pe den­­sula ! * Proiectulu d’a se lega Marea­ Ne­­gră cu Marea de Azoff printr’uă li­niă ferată, care se treca prin istmul­ Perecop, pare a lua consistință, după cum afirmă Le Danube. Déca se va realisa, porturile Mării de Azoff vor­ câștiga fórte mult­ în comercialii de esportațiune, puțină prospera actu­­alminte din causa lipsei de căi pen­tru transacțiuni. Pe d altă parte se semnaleza câtă de deplorabilă e sta­rea marelui drumu ală Siberiei. După spusa călătorilor, ce ’nu străbată, a­­cesta drumă, care legă ’ntre densele cele două părți ale imperiului, abia e practicabile. * In săpăturele de la Pompea s’a des­coperită uă pictură murală, reprezin­­tândă pe Orfeu în mijloculü unora numerose grupe de animale, cari se o­­presc­ în cale la sunetele lyrei sale. Figura lui Orfeu e colosală și ca­­pul e fórte frumosă; corpul­ ănsă nu corespunde perfecțiunii capului. Colorile sunt­ fórte viui. S’aă luată disposițiuni a se face m­ă facsimile. * In anulă viitoră se va sărbători din noă la Vaucluse memoria marelui poetă italiană Petrarca. S’a și consti­tuită de pe acum ună comitată, care să adune suptscripțiuni pentru rădi­­carea unui monument­. Cu proiectul o­­schiță este însărcinată totă artistul, care a făcută busiculă lui Petrarca, d. Courconne. * Este constatată că, cu ocasiunea luptei dintre Comună și VersaiesI, aă dispărută prin bombardări și incen­­diuri dă mulțime de obiecte de artă și numerose anticități, cari se aflaă în diferitele așezăminte publice și mai cu semă în Tuilerii. Dintre tote a­­ceste preținse anticități, nici una însă n’are oă valore istorică mai în­semnată,—­relativă vorbindă,—de­câtă ună rocă de dominos, care a aparți­nută fiiului Măriei Antoaneta și ală regelui Ludovic ală XVI, adecă acelui copilă care era șe fiă Ludovic ală XVII. E că, în resumată, după Débats și le Siecle, istoricul­ acestui dominos: La 1 ianuarie 1791, familia regală care locuia palatulă Tuilerii vor să se arate în pavilionul­ l'Horloge, pe cândă mosica guardei naționale din Paris venise și cânta penă ’n­­ fiuă supt ferestrele palatului imnură de felicitare pentru Ziua anului noă. Că mulțime numerasa se afla în curtea palatului și strigăte imense, mai multă sau mai puțină ostile, se au­­diau din tóte părțile. Cu tote aces­tea regele și regina detera ordine, după încetarea felicitațiunii musicale, a lăsa să se apropie de dânșii cor­­porațiuniie cari voiaă și ele a aduce ale loră om­agie. Printre aceste corporațiuni se afla și corporațiunea vingetorilor a Bastiliei, cari se compuneau din grenadirii guardei parisiane. In numără de ore 40, purtândă la pălării ramure de imortale, pre­cedați de uă musică, acești bravi defilară pe din naintea regelui, prin sala cea mare din centru. Apoi u­­nul­ din ei se presinta în fac­a moș­tenitorului,­­atunci în vârstă de 6 ani, și -i oferi uă cutia, care conținea ună rocă de dominos. Piesele acestui dominos erau fă­cute de pétru și de marmoră, luate din sfărimaturele Bastiliei, dărîmată de doui ani. Partea inferioră a pie­­­selor­ era de pétru și partea su­­perioră de marmoră, unită între ele printr-ună șiurupă de aramă țic­­tuită. Moștenitorul­ tronului în credința mamei sale acestă dată, unică în fe­­lul­ săă, și Maria Antoaneta citi, cu lacrămele ’n ochi, dedicațiunea în versuri, care era săpată pe cutia. Sensul­ acestoră versuri, cari, după memoriele din acela timp­, nu stră­­lucină nici prin corecțiune, nici prin eleganță, era următorulă : «Nesco­petre din zidurile Bastiliei, cari țineau închise atâtea victime inocinte ale puterii arbitrare, au fost­ transformate în jucăria pentru a se oferi voite, monseig­­niore, ca ună omagiă ală iubirii poporu­lui și ca ună învețementă despre a lua putere.» Regina încredința și ea obiectulă uneia din damele sale, cu recoman­­dațiune ca să-’să păstreze bine, căci,— adause, — într’uă zi acestă dată va deveni forte curiosă pentru istoria timpului Revoluțiunii. De atunci acestă dominos a tre­cută prin mânele celor­ mai mari personagie și chiar­ suverani, cari, supt consulată, primulu imperiu, res­­taurațiune și secundară imperiu, nă­căl­cată prin Tuilerii și prin palatură de la Saint-Cloud, fiă ca simplii visi­­tatori, fiă ca invitați la serate de pe­treceri. Napoleon I mai cu osebire juca adesea în întrunirile intime de la­ Saint-Cloud san Paris cu acestă domi­nos, pe care ’la și nu mia le jet­ de Mon­sieur. După Waterloo, Ludovic ală XVIII, instalându se în Tuilerii, făcu inven­­tariu de tóte mobilele, obiectele și bi­­juteriele cari se aflaă în acestă pa­iață. De la acésta epocă, păstrată aci cu religiositate, așezată cândă pe uă mobilă, cândă e spusă privirii amato­­rilor, iluștrii, și scăpată din tóte de­­vastațiunile cari s’aă întâmplată de atunci încot în acestă locașu ală su­­veraniloră, a dispărută séu s’a con­sumată de flăcări cu ocasiunea incen­dierii Tuilerielor, în lupta dintre Ver­­saiesî și Comună. Perderea unui as­menea obiectă antică, atâtă de prețiosă prin origi­nea și istoria sea, este în adeverit forte de regretată, cu atâtă mai multă că reamintia, în facia puterii capete­­loră coronate cari l’ară fi elaminată, puterea poporului. 5 caice deșarte, pornită uă corabiă încărcată, sosită și pornită câte 1 va­poră. Bastimente în portă 57—60. Grâulă ghirca 48—52 lei chila, po­rumbulă 48—50. Brăila, 30 Octombre. — Sosite și pornite încărcate câte 4 caice, sosite și pornite deșarte câte 2­ pornite 3 corăbii încărcate și 1 deșârtă, sosite 2 vapore și 1 pornită. Grâulă ghirca 58 lei 61 bani —78.91 chila, ciacâră, cal. I, 59. 59 — 75. 81, po­rumbulă 60. 63—80. 83, ovasula 45. 48—48. 52. S’aă esportată 611 chile de­­ grâu, 3913 de o u, 834 de p­­vești. Ism­ailu, 31 Octombre. — Por­nită uă corabiă încărcată și sosită țină vaporă. Grâulă ciacâră, cal. I. 66 — 69 lei chila, cal. II 66—67, po­rumbulă 47 — 50, o vâsulă 25— 19, se­cara 23—26, lâna țigară nespălată 145—188 lei suta de oca, cașcava­­lulă de câmpă, suta de oca. 115—138. S’aă esportată 32—35 chile de po­rumbă. MIȘCAREA PORTURILORÜ *­I Severină, 30 Octombre. — Sosită și pornită câte ună vaporă. Grâulă ciacâră, cal. I. 60—68 lei chila, cal. II 56 — 60, porumbuță 60 — 64. — 31 Octombre. — Pornită ună vaporă. Productele s’aă vândută cu aceleași prețuri. Cal­af ață, 29 Octombre. — Sosită și pornită câte uă corabiă încărcată, sosite 2 vapore cu pasageri și 2 cu mărfuri, éra por­nite 4. Grâulă cia­câră, cal. 1,57—59 lei 50 banichila­.S’aă esportată 46 chile de grâu. — 30 Octombre. — Sosită și pornită câte uă corabiă încărcată. Iu portă ună bas­­timento. Grâulă ciacâră, în greutate de 58 —59 livre, 57—60 lei chila. S’aă esportată 42—45 chile de grâu. Bechetü, 30 Octombre. — Sosite Suntemă rugați a anuncia cititori­­loră noștri­ că ’n curendü d. A. R. Blanc va ținâ uă ședință despre mag­­netismă. BIBLIOGRAFIA Aă eșită de fapt presă : ^„încercări critice asupra unorü Cl’C­dințe, ©aține și moravuri ale po­porului română“ de G. Dem. Teodo­­rescu, precedate d’uă prefașiă de d-lă Ales. 1. Odobescu. Prețulă 2. lei De vânzare la administrațiunea Româ­nului (strada Domnei, No. 14, vis­ă­­ri de poștă). * A eșită de supt presă și se află de vân­­zare la librării, alți douilea numără din Snove­scu povești populare, adunate din gurile celoră ce sciu multe de ună culege­­toră-tipografii. Prețuia 30 bani. * Deja a aparutü și se află de venilare a pasagiu la românii și la librăria Socec et, Comp. CALESIDARILU „GHIMPELUI”, 1875 conțiindu­in 15 case — 11­­ imprimate și 3 £ litografiate — oă bogată parte calendaris­tică, târgurile de peste anii din totă țara, parodiarea mai multor­ cântece și poesii cunoscute, câte­va studii literare, o­ bo­gată colecțiune de poesii seriose și umoris­tice inedite, diferite article î n presă, scene, canțonete etc. și ilustrată cu 24 gravuri po­litice și sociale, desemnate cu cea mai mare acurateță. Prețulă 2 lei. TEATRUL!) Teatrulű cela mare. Duminecă, 3 No,mbre, 1874, artiștii asociați, vor­ reprezinta pentru a doua oră piesa Mâna lui üumpez eu, dramă în 5 acte, de d-nii Anicet Bourgois și Albert, tradusă de d-na Maria Flechtenmacher. Marți, la 5 Noembre, se va repre­­sinta Vicontele de Letorier, vole­­vilă in trei acte, și Bitru Lăutarulu Teatrulu-circu. Compania dramatică, represintată și diriginta de M. Pas­­caly, va represinta Duminecă 5 No­embre, din noă piesa Haimanalele. Advocatulu Ionuț I. Pallă s’a mutată în casele sele strada Sca­unele No. 41 , în rendi cu casele d-lui Constantină Brăiloiu, Batiștea. Advocatulu N. Blaremberg îț sciințâzâ clientela sea că s’a reî ntors­ din străinătate și că șâde totă pe po­dul­ Mogoșioiei, No. 200.

Next