Romanulu, noiembrie 1874 (Anul 18)
1874-11-25
lNULU ALU OPTU SPREZECELE --------1--------------------------------VALESCE ȘI YEI PUTE *ce cereri pentru România, se adresa administrațiunea «Jiariului, ANUNȚURI. tag ’ a IV, spațiulu 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit 6 lei. se adresa LA PARIS , la d. Órain 9 rue Drouot. I LONDRA: la d. Eugene Ivlicoud, No. 12, Peters Street, Islington, VIENA: la d-nil Hansonatein gi Vogler Wallfisehgasse 10. risorile nefrancate se refusă. 10 BAJI ESEMPLARULU. SEImCLULU TELEGRAFICII ALU ROMANULUI. Belgrad, 6 Decembre. — Cabinetulu s’a schimbată și s’a constituită ună altulă în modulă următorii : D. Zamits, președinte al consiliului și ministru de interne; d. Protschanotz la esterne; Mizatovits la financie; Garatsehanin la lucrări publice; Rojitschevits la justiția; Protits la resbelă; Novakovits la curte. Nouă cabinetă a declarată că va fi liberale, reformatore, reale și conducătorii ale unei politice de pace. (B) Edițiunea de dimineța BUCURESCI, 27 UNDREA. Noua reacțiune, reardicată supt regimulü întronată la 1866, și-a împlinitii în cea mai mare parte misiunea : avendü tote defectele și videle vechiei reacțiuni, fară nici una din calitățile iei, a facuta pe cei mai mulți se suspine dupa trecută. Acesta cugetare, care circulă, deja din gură în gură, cu exagerarea ce nasce din uitarea in parte a trecutului și din durerosa simțire a piesintelui, devine din cei în §i mai mulții refrenulu plângerilor generale. Chiară în ultimele zile, în faca purtării barbare și lipsite de simțurii moralii către cei cinci școlari, arestați în urma incidentului de la statua lui Mihail Vitezula, se aminti, totu cu părere de rea după trecută, demna și morala purtare a lui Vodă Bibescu ș’a guvernului sau într’uă împrejurare multă mai gravă. D. Simeona Miehălescu, descriindă cu vivacitatea de colori ce’i este propria înjositele miijloce de cari s’aă servită cei orânduiți a ține cu ori ce preță pe școlari la temniță, se făcu și d-sea interpretulu aceluiași strigăte; terminândă, d-sea repetă antica trásé de atâtea ori aplicată miserieloră din timpii moderni : „qu’on me raméne aux carrières“, 1) ceaa ce are, în casuță de faciă, înțelesulă următoră : se mé reducă în întunericul ă din care amă fostă scosă , căci și mai tristă este cea a ce vede astăzi la lumină. Și în adevere că în multe cazuri, deosebirea ca esiste între întunericulu din trecută și ziua mare de astăzi, este că reacțiunea da atunci nu cuteza se facă la întunericu, ceaa ce noua reacțiune face acum la lumina zilei. Sfruntarea, disprețuia legilor, disprețuia moralei, care se afișeză astăzi, s-ar fi considerată atunci ca celă mai manscruosă scandală. Rele erau în adevere legile, și forma de guvernă spre ce absolută făcea adesea lege din singura voință a Domnului; casé modul în care se aplicau acele legi, și în care se esercita voința absolută, n’aveauă parte atâtă de imorale ca a procederilor, prin cari se aplică astăzi legile și voința celora de la guvernă, voință 1) D. Miehălescu «fisese în epistola d-sele: «Omenii .... aă începută se repete și cu voce mai tare desperarea acelui mare omn ... «qu’on me raméne aus carrières.» ln locu de «mare omn,» se tipări ease «mare Doamn,» și asta felu, fiindu-că era vorba și de vodă Bibescu , acestă Domnă primi calificarea de mare — negreșită numai prin erore de țipară. Nota reacțiunii, care, deși travestită într’ună modă perfidă, nu este mai puțină absolută. Spre exemplu, în casuță de care se ocupă d. Miehălescu în rectificarea ce face aserțiunilor procurorului, voința absolută a guvernului a fostă de-a ține pe școlari arestați, contra tutorii principielor, legislațiunii nóstre. Acesta voință absolută, arbitrariă și-a împlinită o totă timpul ă câtă a voitu. Decă mă casă cu totulă identică sară fi întâmplată cu douăzeci de ani mai ’nainte, miniștrii sén Domnulă și-ară fi împlinită asemenea voința absolută, marea deosebire ce ară fi fostă case între procederile de acum două<zeci de ani și cele ce le re Șurămă astăzi, este că atunci nu s’ară fi călcată legislațiunea țârei, pe cândă astăzi s’a călcată, este că atunci s’ară fi putută urma cu francheță, cu fruntea sasii, pe cândă acum a trebuit se se întrebuințeze viclenia, astuită, manopere nedemne ca cele denundate de d. Miehălescu, este că atunci n’ară fi avută nimeni trebuință se se înjosiască, pa cândă astăzi s’aă degradată toți aceia cari au dată concursul ă loră spre a se mulțămi voința arbitrariă. Deosebirea este cară de la imoralitate pene la moralitate, sau, cum tjte o limba giulă măreță ală poporului română , „deosebirea este de la pământă pene la cerü“. Esceptămu epoca domnirii străine a Fanarioțiloru, care a stricată țara, care a adusă pe ânsuși poporală română în stare se nu se mai poată recunosce, care a făcută pe ori ce patriotă se se întrebe astăzi cu uă nespusă sfâșiare: „acésta este Românulă gloriósei istorie naționale?“ Esceptomii țlicemu acea veenea blăstemată epocă, derti cată despre domnieie române ce-i urmară, oricâtă de pline de păcate și de umilințe au fostă ele, nu este mai puțină adevărata că francheța procederilor lora, fiă bune fiă chiară rele, că predomnirea are carora bune simțiminte, și păstrarea cu religiositate a unora antice tradițiuni naționale, au pregătită vigurosa generețiune de la 1848, pe cândă falsificările degradătore ale regimului constituțional, nă făcută de la 1860 încóce educațiunea aceloră generațiuni cari ’și îndouiescă capetele supt tóte infamiele, și mergu chiar pené a le da concursulu sau a le încuragia prin bine-voitórea loră pasivitate. De câtă despotismul ă travestită supt masca constituționalismului, două mii de ori mai morală și mai puțină funestă este dorft franculă despotismă. Despotismulă francă pare nevoie de câtă de puterea brutală; elenare trebuință să se ocupe de coruperea sufleteloră, de pervertirea judecății și a caracterelor: elă sdrobesce ce i se opune, ucide cela multă corpură, fără a atinge sufletulu. Despotismulă travestită supt masca constituționalismului nu se póte înse mănține numai prin puterea brutală, căci din acela momenta ensâși forma constituțională n’ară mai avea rațiune de a fi; elă are déjit trebuință de uă falsificare generală și sistematică, și acestá falsificare nu se pote săvârși decâtă prin însăși falsificarea consecințelor și a caracterelor, prin distrugerea sistematică a credințe în echitate și în moralitate, prin adoptarea în genere a încelăciunii, a neadevărului, a artificielorü de totă felüle, ca singurele mijloce de reușita. Supt despotismul travestită, calea coruperii generale este fatală : mai nainte de tóte este trebuință de corpuri <fiss legiuitóre, cari să nu aibă a îndeplini de câtă nesce deplorabile formalități, la adăpostură cărora să se potă menține regimul. Fabricarea unor asemeni corpuri aste însă falsificarea regimului represintative de la basele sale, apoi spre a le fabrica trebuiască unealte, cari nu potă fi decâtă imorale, trebuiescă prefecți capabili de a face meseria de falsificatori; aceștia la rândulă soră alegă suptprefecți imorali și falsificatori, apoi funcționari subalterni, primari, consilieri etc. de aceași categoră. Guvernul, ce se organiseză astăfelă, n’are mai ântâiă în vedere decâtă de a se menține cu orice preță la putere , dară care este resultatul o celă mai nenorocită ală acestei organisări? Țara întrâgă e dată pe mâna falsificatorilor, lipsiți de fimță morală;orice preocupare de binele țărei dispare, și împreună cu dânsa credința în bine, credința în moralitate și chiară consciința binelui și a răului; numai caracterele cele mai nemmlădiose scapă de grozava molimă; celă mai mare numără icoalea corupțiunii, a înjosirilor ăscă celă mai puțină a complăceriloră culpabile spre a parveni. Astăfelă spiritulă publică se viciază, câți nu suntă cu totul stricați, ajungă a fi indiferenți, și puținele caractere necoruptibile sunt reduse la neputință, ba devină chiară un obiect de spaimă ca cei ciumați, și mulți se sfiiescă a le rosti chiară numele. Acesta este îngrozitore operă a regimului constituțională falsificată, și cine privesce starea morală în care se află astăzi nenorocita nostră țară, adică ce felă de regimă este celă care ne dormesce. Vomă arăta în alte numere efectele materiale pipăite ale acestui regimă; câtă pentru astăzi, ne oprimă aci, recomandând publicului a citi mai la vale cuvintele pe cari primul-ministru le rosti astăzi în Cameră, și cari caracterisă cu uu rară sfruntare falsificarea regimului constituțională. disolvere a camerei, în casulă cândă n’ară aveaă majoritate stabilă și ’ndestulă de puternică pentru a guverna regulată.“ Generarele Garibaldi a adresată unui amică ală săă următorea epistolă : Caprera, 17 Noembre. Pre scumpului meu generalul Bordone, Primindă alegerea ăntâiului colegiu din Roma, voiă fi nevoită a mă duce mai curândă seă mai tânjră. Ințelegă ca și tine că ’n mijloculă acestui parlamentă suntă ca să plantă eroticâ, dară ce vrei? Mă voiă duce se ’mi daă votulă cum amă voită se ’lă daă și la Bordeaux, în favorea causei justiției, ca și la Bordeaux, voiă fi, de sicură, dată pe ușiă afară. Ce ’mi pesâ? M’amă supusă consciinței mele. Neavândă altă ceva, îți trămită primul ă exemplară din a doua edițiune a celoră Una milă. Salutări afectuose. G. Garibaldi. _________________________ ' üa telegramă din Spania, de la Burg-Madame, cu data de 1 Decembre , anunță că Carliștii înconjură Berga și suntă cu puteri mari la Ripoll; se ascuptă a sosi și la Cerdagne. Circulă scomptulă că Sabauls se află la Perpignan. Sorii de la Madrid, cu data de 24 Noembre, confirmă atâtă scomptele răspândite despre desbinarea ce există în ministeriă între d. Sagasta și ceilalți membrii, câtă și intențiunea mare și ale lui Serano d’a chrăma la cârmă ună ministeriă de conciliare. Cu ocasiunea citirii în camera Italiei a mai multor propuneri din partea deputaților stângei, pentru a se vota uă pensiune anuală generalului Garibaldi, d. Minghetti, președintele consiliului, a declarată că primeșce și d-sea desbaterea acestoră propuneri, căci și guvernulă voia se presinte unu proiectă pentru același scopu; acum ensé, adauge, își reservă dreptulă a ’lu presinta la comisiunea care va cerceta celelalte propuneri. Intr’uă corespondința din Italia către ziarul) la République frangaise, găsimă următorele aprecieri în privința situațiunii cabinetului faciă cu nouele alegeri: „Oricari ar fi triumfurile efemere ale guvernului, se asigură că el este forte preocupată de noua situațiune parlamentară, și curtea este preocupată și mai multă. Se ziee că regele ar fi dispusă a primi ună ministeriu luată din oposițiune, temperată cu câțiva membrii din elementul dreptei, ceaa ce ară ajunge la uă combinațiune Nicdera Sella Depretis. D. Minghetti cunosce tóte aceste disposițiuni ș’ară voi se ’mpedece ori ce asemeni proiecte preparândă vă nouă La alegerea președintelui camerei de la Versailles, majoritatea cu care s’a alesă d. Buffet a fostă numai de 348 voturi din 556 votanți, neavândă pe nimeni de adversară, căci astăfelă se decisese de birourile celor trei grupe ale stângei. Centrală dreptă a ținută uă întrunire, în care d. Audiffret-Pasquier declarândă că renunță la președenția acestei grupe, s’a alesă în locul i d. Bocher. In aceași întrunire desbătându-se asupra atitudinii ce trebuie să ție acestă grup, s’a constatată că membrii iei sunt împărțiți în doua fracțiuni: unii voiescă Republica, cu condițiunea ca ea sâ fiă cu totulă conservatore, condusă de centrală dreptă, și alții preferă imperiulă, cu condițiune ca sspre natură sâ fiă condusă de dânșii în acesta sensă. In capulă primei fracțiuni se află d. Audiffret-Pasquier, care este dispusă a primi unirea cu centrală stângă pentru organisarea Republicei cu septenatură nepersonale și cu darea vicepreședinței ducelui d’Aumale, secunda fracțiune ascultă de consiliele d-lui duce de Broglie, care voiesce sa reconstruiască majoritatea de la 24 Mai, pentru a organisa septe natură personale, avândă ca obiectivă, la espirarea sea, imperială. Orice desbatere ânsa în cameră, într’ună sensă sau alială, se crede că nu va începe de câtă după anulă noă. barulă Times, vorbindă de proiectulă ce ară fi avândă guvernulă Rusiei ca se convoce anuală douilea ! 25, 26 NOEMBRE, 1874. LUMINEZA-TE ȘI YEI FI ABONAMENTE In Capitale: ună anii 48 lei; gre Ioni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 5 lei. In Districte: un ană 58 lei; gese luni 29 lei, trei luni 15 lei; uă lună 6 lei. Francia, Italia și Anglia, pe trimistru nr. 2V Austria și Germania, pe trimestrul franci 18. A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Halgrain, Rue de l’ancienne comedie 5, și la d. Drain 9, rue Drouot, LA VIEffA la d. B. G. Popovici, Flerin» markt. 15. Articlele nepublicate se vor arde congresă ca cele de la Bruxelles, face urmatorele represiuni : „Se zice că Rusia proiecteza oă nouă sesiune a conferinței de la Bruxelles, care va desbate ’n curânda uă codice de resbelă. Oricine ’și aduce aminte c’acea conferință, provocată de guvernulă rusă, a ținută numeróse ședințe in cursul ă verii și că delegații întruniți primiră, în totală sau în parte, câte-va modificări de introdusă în facerea resbelului. Asemenea ’și amintescă toți câți au urmată dărilede semn despre deliberările conferinței că Engliteza participă mai multă de politeță decâtă cu speranța d’a trage,^^ vr’ună folosă din desbaterile iei, că " comisarul" guvernului englese fu însărcinată se faca reserve formale și că nu lipsia ’ncunosciința că presința sea implica mărginirea puteriloră conferinței. Intr’uă depistă adresată lordului Auguste Loftus, la 4 iulie trecută, lordul Derby esprima părerea guvernului reginei in acesta privință. Nu vedemă nici uă caută d’a pune ’n cestiune justiția principielor susținute în acesta depeștă și credemă că se recomandă atențiunii viitorilor miniștrii englesiș’a guvernelor străine.“ Aci marele organă al Londrei face istoriculă congresului de la Bruxelles și atrage băgarea de somn a cititorilor asupra clansei care considera ca insurgenți și rebeli pe toți locuitorii unui teritoriu ocupată de armatele de invasiune, cari s’ară rescula să se lupte. „Ară fi de prisasă, continuă <jiaruli englese, s’arétáma tóta însemnătatei acestei clause. Ea lasă năvălitorului dreptul d’a decide singură daca puterea îi este sau nu stabilită, și cari luptători prinși cu armele ’n mână trebuie să fie priviți ca indivizi cari facă parte din poporațiune. Și fiindă că tóte acestea nu pre mergeau destulă de departe, delegatură germană propuseră definițiune mai precisă, conțiindă că presința unoră coloneară fi de ajunsă ca se stabilesca ocupațiunea unui teritoriu. După cum oricine trebuia să se ascepte la acesta, represintanții puterilor celor mici nu pre găsiră plăcută acesta doctrină. Delegatură belgiană afirma dreptul unei națiuni d’a se scula ’n mésa în contra năvălitorului. Delegații Olandei, Spaniei, Portugaliei, Elveției și altor state îi susținură argumentarea, că uă țară năvălită n’ară pute fi limitată prin sorgintele din care -și trage mijjlocele de apărare și că pute ave recursă la tote mijlocele găsite sert imaginata de patriotismă. O alegatură elvețiană declară că, în acestă punctă, interesele marelor armate erau opusa în modă neconciliabilă intereseloră poporelor năvălite. După lungi desbateri, clansa fu retrasă și, împreună cu dânsa, perfecționarea propusă de Germani. „Istoricul acestei desbateri, cea mai însemnată din tóts, probeza că prudința arătată de guvernul englese era la locul ă séu. Déc’acésta tiranică disposițiune s’ard fi adoptată ca uă parte a legii publice a Europei, s’ară fi impusă comunității națiunilor,ună réu mai teribile decâtă orice roü pe care li s’ar pute impune întrebuințarea plumbului nu în glonnțe sau în alte obiecte de care s’a preocupată umanitatea conferinței. Prin urmare credemă că guvernul englese trebuie să stăruiască în prudintea’i atitudine, că nu trebuie se subsemna orbesce orice tratată,