Romanulu, ianuarie 1875 (Anul 19)

1875-01-24

ț SERVICIULI TELEGRAFICE ALU «ROMANULUI». Paris, 3 Februarie.— Au format majoritatea, votândă amendamentulu d-lui Valon, 1) cinci miniștrii, șase jeci deputați din centrulü drepta și tóte grupele stângei. Se crede deja că — după votarea în totale a legilor constituționale — noulă cabinetă se va forma de centrula drepții cu centrulu stângii. Belgrad, 3 Februarie.— Noula cabineta s’a formatű supt președința lui Stefanovici, care ocupă și portofoliul departamentului de interne, și se compune astfelü : Milanovici la justiția Măriei la agricultură, comercii și lucrări publice; Mijatovicî la finance; Novacovici la culte și instrucțiunea publică; Bojitovicî la esterne; Pratici la resbelț. In programarea, noulü ministeriă declară că va conduce afacerile pe calea progresului modernă și va aveaă politică pacinică și reale. Londra, 3 Februarie.— Daily Netws crede probabile scomptulu răspândită că ’n curendü cabinetulu Disraeli îșî va da demisiunea. Madrid, 3 Februarie.—Generalele Loma a luat tote posițiunile Carliștilor. Mariones a aprovisionat. Pampeluna. St. Petersburg, 3 Februarie. — Guvernul rusă a recunoscută pe Don Alfons ca rege al Spaniei. Ambasadorele rusă de la Madrid a și primită epistolele ’i de acreditare. nrn if Lon BUilliDlil, 23 calindaru. 4 FAURARU. Soirile ce ne aduca și azi telegramele din Francia continuă a fi din ce în ce mai bune. Dup’oă lungă durată a ’nvălmășelii și desbinării partitelor din camera de la Versailles, insemnatulü vota de ieri se pare a fi văzare aruncată n situațiunea parlamentului francesc, premergetóre unei lumini mai depline, care e naturală se ’l urmeze. Pre câtă resultă din testul ă telegrameloră de ieri și de a$1, 60 deputați din centrulü dreptü s’au unită cu celă stângă și cu diferitele grupe ale stângei republicane din Adunare, formândă n majoritate de vre 440 voturi. Déca acestă unire va fi stabilă, nu rémâne înduială că majoritatea vs fi favorabile Republicei, pe care va consolida-o prin înlăturarea provizoriului de azi, prin votarea legiloru organice și constitutive. Probabilitatea formării unui cabinetă compusă de centrala stângă și de cela drepta confirmă acesta deducere și lasă a se ’nțege că situațiunea politică a Franciei va ’ncepe să se desemne și se se lamuresca din ce în ce mai multă, avendă ca consecință liniștirea spiriteloră, desvoltarea interiore a vigurosei națiuni și n afară uă ’urmurire care totodeuna a prinsa bine naționalitățiloră apăsate. Déca suntă semnificative voturile luate în Camera din teatrul de la Versailles, prin cari s’aă admisă cele două amendamente ale d-lui Walen, nu mai puținu semnificativă e și votulü din Adunarea de pe dealul Mitropoliei, prin care s’a realesă vicepreședinte d. Tell, ș’asupra cărui votă crede că necesar să a reveni. Nu Jicemü că este identitate între aceste voturi, derit și unulă și altulă au mare importanță, deși din neste puncte de privire cu totul neasemănate. Voturile Camerei de la Versailles susemneza una triumfă ală ideielor democratice în contra ideielor retrograde, după cum arăta rămă mai susți, pe când votulu Adunării de pe dealul Mitropoliei semnifică triumffc ură moralității în contra corupțiunii. Ne explicămă mai pe largă în privința votului din urmă. In adevără, ce înțelesă altulă se pote da realegerii d-lui Tell ca vicepreședinte, în împrejurările în cari 1) Acestă majoritate de 449 voturi în contra a 249 s’a formată la votarea celui d’alü douilea a»mandamentu alu d-lui Valon. A se vedea scriile din afară, s’a făcută, de câtă înțelesulă unei manifestări în contra guvernului d-lui Lascară Catargi? E destulă se combinămă faptele pentru ca se vedemă acesta patentă și necontestabilă"Semnificare. Se cercetămă însă lucrurile de la oă epocă puțină mai înapoiată de votulu realegerii d-lui Teil, vota dată în ședința de la 21 ale cuvintei. După deschiderea sesiunii ordinare 1874—1875, procedăndu-se, în ședința de la 18 Noembre, la alegerea a patru vice-președinți, majoritatea a alesă pe aceste persone: d. C. Nanu cu 56 voturi, d. G. Manu cu 53, d. D. Cornea cu 39 și d. Chr. Tell cu 33, din 69 votanți. Celelalte voturi au fost împărțite între mai multe persone. Va să fică, déca se ține semn că d. D. Cornea face parte din majorittea guvernamentală, nu se pote nega că și d. Tell a fost alesă atunci tată d’acesta majoritate, deorece diferința voturiloră între d-sea și d. Cornea, membru din majoritate, n’a fostă decâtă de 6. Cu atâtă mai multă suntemă în dreptă a crede că acesta alegerea eșită din voturile majorității guvernamentale, cu câtă avemă în vedere următorea declarațiune făcută atunci de d. Tell, care negreșită că nu s’a retrasă din ministenă pentru deplina armonia ce exista între onestula săi colegă Petre Mavrogheni și protectorelor acestuia, primul-ministru Lascara Catarge. „Mulțămescă Adunării, ijise d. Tell, pentru onorea ce mi-a făcută d’a mă alege vice-președinte, déri împrejurări particulare mă silescă se declină acésta onore.“ Acum, ca să dovedimă și mai multă că „împrejurările particulare“ despre caii a vorbita d. Tell erau tocmai împrejurări neplăcute fostului său colega de la financie, onestulü d. Petre Mavrogheni, este faptulă că d. Tell a supt scrisă, în ședința de la 5 Decembre, moțiunea celor 26 deputați în contra precederii arbitrare a majorității la luarea în desbatere a rentei Mavrogheni-Chitargi. Acea moțiune constata că discusiunea în cestiunea rentei se începe „într’ună modă atâta de neregulată, și ’n contra tutoră principieloră de procedură regulatore a discusiunilor” — fără delegați în numărulă prevăzută de regulamentă și fără raportă,“—în câtă supscriptorii „declară că nu potă lua parte nici la discusiunea, nici la votarea acestui proiectă de lege“. Este deja constatată prin acestă faptă oficiale că d. Tel, după retragerea’ din ministeriă, a intrată în rândurile oposițiunii. Apoi, abia trecură numai nouă zile de la propunerea moțiunii de mai sus, și la 14 Decembre, desbatendu-se interpelarea d-lui Nicolae Ionescu, privitóre la scandalul Mavrogheni-Herz- Offenheim, care răsturnă pe celă d’ântâiă de la ministeriă, și d. P.P. Carpo, membru al majorității, amică intimă ală d-lui Mavrogheni, susținu cu căldură pe fostul ministru, denundată de tovarășială să( Herz ca coruptă și corupătoră, declarândă, pe onore și consoiință) că d. Mavrogheni nu este vinovată. Guvernulă dedese mai dinainte mijlocele acestei apărări, atât prin faptulă d’a nu începe îndată că urmărire legală în contra tuturoră celoră denundați prin destăinuirile făcute în procesură Offenheim de la Viena, câtă și prin declararea în Cameră a d-lui primă-ministru că d. Mavrogheni n’a luată mită, ei despăgubire pentru ostenelele sale, ca tovarășă cu Offenheim. Mai mulți deputați ceră u anchetă parlamentară; guvernulă și majoritatea o combată numai în ceea ce privesce pe d. Mavrogheni. D. Tell, luândă cuvântule, agraveza posițiunea d-lui Mavrogheni prin urmatire la doua denundări de corupțiune : «Da la începută amă fostă pentru uă anchetă parlamentară, care se examineze acestă afacere, și încă se împingă ceva mai departe cercetările sale, căci președintele consiliului scie forte bine, precum sciă mulți deputați, că ’n registrele monopolului tutunuriloră esiste uă sumă de 600.000 franci ca chiăltuielî preliminare..* Acele chiăltuieli ■ unde, s’aă făcută ? S’aă făcută cu miniștrii seu”Cu deputații? Eu amu fostă și ministru și deputată, și scă că n’amă luată nici vă pară. Este cineva din d-vóstre care se fi luată vr’uă para? Apoi cum figureză avem 600,000 franci la chiăltuielî? Dj președinte ală consiliului so ia acesta și n’a luată nici uă măsură d’a trimite pe procuroră se resfoiescă acele registre. Rogă pe miniștrii și pe colegii mei se adere la propunerea de anchetă, ca se cerceteze cum s’aidblăltuită acei 600,000 frânci, și voiă adauge ancă, fiindă că se face multă vorbă, că de la beuturele spirtóse s’aă luată 200,000 franci; acea anchetă déri se cerceteze și cestiunea acésta, căci cine n'a participată la asemenea abuzuri, nu trebuie să aibă Urnă de anchetă parlamentară.» Peste șapte zile de la pronunciarea acestui rechisitoriu în contra d-lui Mavrogheni în parte și a întregului guvernă Catargi-Mavrogheni, în genere se face alegerea de ună vicepreședinte și resultatulă este : votanți 108, bilete albe 3, majoritate absolută 53. d. P. P. Carpo, membru din majoritatea guvernamentale și apărătorul onestului d. Mavrogheni, întrunesce numai 42 voturi, era d. Tell 54. Intrebămă derit, cu ale cui voturi s’a realesă d. Teil, de nu cu ale oposițiunii și cu ale câtoră-va membrii din drepta, ale căroră simțuninice de pudure s’aă indignată su facia scandalósei afaceri Offenheim-Herz-Mavrogheni și a sfruntatei susțineri cea găsită în guvernă unulă din complini iei? Cine nu scie că în ajun ală acestui votă s’a ținută întrunire între ómenii ordinii, cu scopu d’a ’i strînge rândurile și a alege de vice-președinte pe d. Carpo? Unele organe oficiase însesemeérea a susțină că alegerea d-lui Teil n’are nici oă semnificare politică in contra guvernului, și ceva mai multú: se prefacă că se bucură de acesta alegere „în persona unui barbatü ca d. Teil“. Déru se potrivesce acesta bucuria simulată cu o statură d-lui primă-ministru, cândă a imputată d-lui Tell că desvăluirile sale sunt pornite din „pasiuni politice“ ? Dérü adauge organulă oficioșii ală guvernului, spre a-și întări aserțiunea, ea „déca esistenă semnificare politică în alegerea biuroului, acesta se vede la alegerea președintelui Camerei“. Stransă teoriă constituțională! Daca acesta teoriă ară pute fi adevărată, atunci cum se intempla că ’n tóte părțile lumii, și la noi mai cu semn, supt regimul ordinii, toți membrii biuroului se alegă numai din majoritate? Cum se pare ca alegerea unui vice-președinte să n’aibă uă semnificare politică, cândă și d. V. Boerescu, și d. G. Cantacuzino s’aă luată în ministeriă de pe fotoliurile de vicepreședinți ai Camerei ? Ori-câtă de mare se fiă artea sofisticei d-lui Boerescu, și oricâta silință și-ară da întregulă guvernă d’a acoperi lovitura primită din partea Camerei prin realegerea d-lui Tell ca vice-președinte, faptulă rămâne faptă, și ’ntr’ună regimă sinceră constituționale, ‘unu ministeriă astăfelă lovită nară mai fi posibile nici unu minată, care s’ară fi încercată se imiteze pe d. de Radovici. țiarele francese republicane, cu data de 1 Februarie, daă uă mare importanță votului camerei prin care s’a admisă amendamentulu d-lui Walon (bonapartistă înclinată către Republica moderată). Vă dovedi despre însemnătatea votării acestui amendamentă o cifra voturilor, care a întrunită în favore’i. Votanți au fostă 705; aă votată pentru 354 și contra 353; cu alte cuvinte camera a fostă împărțită în două, prin urmare majoritatea reacțiunii s’a dislocată. Uă altă dovada nu mai puțină insemnată sunt încercările nereușite ale câtoră-va membrii din centrală dreptă, conduși de d. de Broglie, d’a face se cadă sau celă puțină se devie ermafrodit amendamentul l lui Walon. E îndestulă se reproducemă ună estradă din desbaterea asupra acestei cestiuni, spre a convinge pe oricine de adevără. La ’nceputul ședinței, d. Ventavon, raportorele comisiunii legilor constituționale, a declarată că comisiunea respinge amendamentulü d-lui Walon, care i se trimisese in examinare în ședința precedintă. Atunci d. Walon își dezvoltă propunerea sea cam în acest! termini: „D-sea, după ce observă că legea din 20 Noembre nu e índestulatare d’a pune mă capătă provisoriului și că nu face decâtă a pune uă termină in 1880, în care partitele se se întâlnescâ cu mai multă furiă, după ce constată că țara e sătulă de provisorist, apoi declară că proiectul comisiunii nu face decâtă a prelungi incrtitudinea de care sufere Fraueia. Adresându-se către conservatori, îi esortezi astfelă : déca mănțineți acesta situațiune precariă, alegerile din tóte Z^els vă probeza că Republica se va face sau fără voi în contra vo3tru sau că veți indura din noă imperială, adică ruina și rușinea. Ați promisă se dați vă constituțiune Franciei; nu puteți se faceți monarcia, nimeni n’a ’ndrosnită se vă propune imperială. Primiți Republica, consimțiți la densa, fiindăcă ea are responsabilitatea electivă de tată ce sa face supt numele iei. Déca ea nu convine Fraudei, nu va pute se dureze în contra voinței sale; déca va face afacerile țărei, vă puteți bucura ca buni cetățeni.“ In urma acestei înțelepte cuvântări, care a făcută uă impresiune atâtă da bună asupra Adunării, încâtă chiară unii membrii ai centrului drept, se vedeau de pe acum dispuși a părăsi pe ducele de Broglie, ună credinciosă ală acestui vecinică aspirantă de portofoliu, d. Desjardins, a presintatu ună amendamentă, ca preambulu la amendamentulu d-lui Valon, prin care nu făcea altă de câtă se întunece, se sfărâme cu totulü înțelesul amendamentului Valon. In realitate nu era nimică altă de câtă ierași menținerea provisoriului în locul unei soluțiuni definitive, căci éce ’i conținutulă: „La espirarea puteriloră date mare și ale lui Mac-Mahon prin legea de la 20 Noembre 1873, și daca nu se va procede la revizuirea legilor constituționale, conformă artidelor„ de mai jos”“, și de aci încolo urmeza amendamentul d-lui Walon, în acești termini: „președintele Republicei e alesă cu majoritatea voturilor de către senată și camera deputaților, întrunite în adunare națională; elă se alege pe 7 ani și e reeligibile“. Acțienă cuvântul ântâiă d. Raoul Duval, represintând bonapartismul, și apoi d. Chesnelong, represintând monarchia legitimista, și ambii pe rând combată amendamentulü d-lui Walon, declarândă că véciil ’ntr’ensula recunoscerea Republicei. D. Raoul Duval dice: „Mă temă că se petrece ceva în suzeranele parlamentare. (Scomotă). Nu vădă în amendamentul d-lul Walon decâtă reluarea amendamentului d-lui Laboulaim; deci, nu e nici ună cuvântă a desface a fi cev a ce amă făcută ieri. „Câtă pentru adausulă propusă de d. Desjardins, n’am avé altă efectă de câtă a prelungi provisoriulă dincolo de 1880. Déri cândă vă Adunare nu e în stare a face ceva netiîdă și precisă, trebuie ce se ’ntorca în fada alegâtoriloră. „Numai Franciei aparține dreptului d’a dispune de destinatele sale. Daca Republica trebuia să fiă guvernul definitivă ală țărei, trebuie scrsa dintr’uă mare manifestare a voinței naționale. Acesta este, cum a zisă d. Gambetta la 1871, singurulă mijlocă de a da guvernului forță spre a sfărâma obstadele.“ (Mișcări diverse.) D. Geasnelong combate Republica, ca cea mai periculosă formă de guvernă ; o declară ca ună periculă în contra familiei, religiei și proprietății, și ca producătóre de tóte calamitățile. Cu tote diatribele însă aruncate cu multă profasiune în contra Republicei de acestă înverșiunată legitimista, se găsi chiară un monarchist liberale, d. Clapier, care explica „că interesulăpartitei conservatore este d’a părăsi și monarchia și imperiulă și a se mulțămi cu Republica, singurulă guvernă posibile în facia unei democrații puternice“. D-sea termină pronunțându-se în favorea amedamentului Walon. In fine mai urmezaarecari explicări ale d-lui Ventavon, cu scopă de a înlătura amendamentulu d-lui Walon, déra acesta luând o replică, arăta că proiectul comisiunii organiseza numai puterea unui oină, fără să facă uă constituțiune, era că amendamentul său, din contra, curmă cestiunea constituțională, căci pune pe adunare în posițiune să se pronuncie deca voiesce numai organisarea puterilormare și ale lui, sau pe acelea ale președintelui Republicei. După aceste explicări, punându-se la vota amendamentulu d-lui Desjardins, camera ’să respinge cu 542 voturi în contra a 132, din 674 votanți, și admite pală d-lui Walon. După cum vedemă ânsă iu Ziarul ă le Liecle, d. Walon n’a propusă numai"amendamentulu votată, ci ună totală de amendamente, avândă de scopă să transforme radicale proiectulă comisiunii. E că cuprinderea acestor amendamente . Art. 2. „Drepturile și datoriele președintelui Republicei sunt regulate de artielele 44, 49 până la 57 și de la 60 până la 64 din Constituțiunea de la 1848. „Pe lângă acesta ele pate, după oinsură conformă ale senatului, să disolve camera deputaților. Înainte de espirarea legală a mandatului său. In acestă casă, colegiile electorale sunt convocate pentru noul alegeri în termină de 3 luni. Art. 4. „In casă de vacanță prin marte, sau prin ori-ce altă causă, ambele camere întrunite proceda, în termină doua lună, la alegerea unui nou președinte. In acestă intervală, vicepreședintele consiliului este investită cu puterea esecutiva. Art. 5. „Legile constituționale se pot revizui după cererea sau a președintelui Republicei, sau a uneia din cele două camere. „Cu totte acestea, în timpul duratei puteriloră date prin legea de la 20 Noembre 18?3 mare și ale lui Mac- Mahon, acesta revisiune nu póte ave iocăl decâtă după propunerea președintelui Republicei. Se asigură că d. prefectă al poliției capitalei și-ar fi dată din nou demisiunea, însă de astă-dată din causa unui conflictă e’ună de consule.