Romanulu, martie 1875 (Anul 19)
1875-03-26
* ÎNTRUNIRE PUBLICA SALA BOSSII Vineri, 28 Martin curenții la 8 ore sera Se va trata despre cestiunea electorali. SERVICIUL TELEGRAFICII ALUI ROMANULUI». Venezia, 5 Aprile.—împăratul« Austriei, în tot» cursul« călătoriei de la fruntaria și pSn’aci, a fost« primiții pretutindeni cu solemnitate. Sosind« la gara Venezieî unde era asceptată de rege și de principele moștenitorii, Franz Iosif îmbrăeișia pe rege și strînse manele principesei. Imperatulu și regele porninduî apoi c’uă gondolă pe canal«, spre locuința pregătită, au fostă aclamațî cu entusiasmis d’uă mulțime imensă. In urma ovațiunilor« făcute, imperatulu și regele au apărută în balcon«. Venezia, 7 Aprile.—A seră a fostă ună prâmtă de 80 invitați. Regele Victor« Emanuel a rădicată acest« toată , beaă în sănătatea maiestății sale împăratul« Austriei și regele Ungariei, ilustrulă meă ospețe, frate și amică, pentru fericirea și unirea în toto-de-una a acestoră două state. Imperatură a răspunsă : cu simțămintele celei mai mui recunoscințe de cordiala primire ce găsescă aci, beaă în sănătatea maiestății sale regele Italiei, fratele, scumpură meăamică de familiă regală și pentru buna stare și propășire a Italiei. BUCURESCI. ”»SS0“ Ia alegerile de la Februarie 1871 »•Francia, ocupată mai pe jumne tate de oștirile străine și amețită d’atâtea catastrofe, voi pacea cu orice preță; ea trimise déja în Cameră vre 500 de regaliști și abia vre 200 de republicani de tote nuanțele. D. Thiers, unul dintre monarhhiști cei mai sinceri, alesa deputată de 28 de departamente, fu desemnată ca capă ală puterii esecutive; de cederii monarchiștii nu cutesară se’ proclame monarchia? Fiindăcă simțită c’opiniunea publică favorabile păcii era contrariă monarehiei. Restabilindu-se pacea, opiniunea publică începu a se manifesta din ce în ce mai clară pentru Republică, astăfelă incâtă celă mai inteliginte dintre monarhisti, și totă-d’uă-data celă mai patriota, bătrânulă Thiers, o simți, o recunoscu și fu silită se se ’ncline iei. Monarchiștii, orbiți pe d’uă parte ,de pasiuni și de interese personali, și pe d’alta deprinși d’a meprisa poporulă, credendă că elă n’are altă simțimăntă decâtă acelă a ală fricei, atribuiră treptatele manifestări ale opiniunii publice slăbiciunii d-lui Thiers, și chiar a unei încuragiâri din partea sa și să împinseră se demisioneze. Capulă Statului fu acum ună soldată, că simplă sabia, cum fisera enșii monarhiștii, și ministerială declarâ că este și va fi „ună guvernă de combatere;“ și nimică nu mai rămase necombătută, nelovită. ț Legile cele mai monarchice, cele mai reacționare, cele mai despotice îi părură pre liberale, și majoritatea Camerei le refăcu și mai draconiane. De la pazniculă pădurară pâné la celă mai înaltă funcționară, totală fu schimbată și nlocuită cu cei mai supuși, mai corupți și mai corumpători aginți ai tutoră monarhielor căzute, da, fură desgropați și repuși în vecinele lor funcțiuni. Tóte fiarele republicane, fie cele mai moderate, fură lovite, oprite d’a se vinde prin chioșchiuri când nu erau suspense sau suprimate pentru toto-deuna. Se deschiseră procese de totă feluile și se instituiră chiară tribunale militare, cărora li se trimiteaă acuzați pentru acte retroactive. Guvernul merse pân’a pune în serviciulă candidațiloră séi nu numai puterea colectivă centralisate în măsele séle, derai și averea publică, promițendă, acordândă seă refusândă înaintări în funcțiuni, burse, linii ferate, canaluri, decorațiuni și tóte favorite sau lovirile de cari póte dispune ună guvernă despotică și arbitrariă; și cu tóte aceste misbuti, în timpă de doui ani, se facă se triumfe în alegeri uă singură candidatură proprio guvernamentală sau septenalistâ, cum îi plăcea să le numescă. Și pentru ce acesta crâncenă neputință morale aceloră cari aveaă atâta-putericia materială? Fiindăcă totu-de-una și pretutindeni guvernele cari lovescă, în locă d’a turti prin lovirile loră, provocá, mai curându séfi mai târziu, tresăltarea. Durerea, necazulu, rușinea descepta ’n fine pe cei mai adormiți și revoltă pe cei mai paeinicî și mai molateci prin natura loră. Desceptarea produse unirea tutoră partiteloră pe fărămură suveranității națiunii. Unirea tutoră partiteloră pe teren aiată celă mai solidă , suveranitatea națiunii, produse acțiunea cea mai puternică. Legile esistenți oprindă întrunirile publice, afară din scurta perioda cândă este deschisă colegiulă electorale, cetățenii se despărțiră, sau mai dreptă se ’mpărțiră în grupe mici, derit din ce în ce mai multe, și se ’ntruniră astăferă în case particulare, în tote orașele mari și mici, și chiar în cele mai multe cantone. Aceste întruniri particulare produseră legămintele cele mai strînse între tote nuanțele partitelor republicane și naționale, de unde decurse acțiunea cea mai întinsă și mai activă, și cea mai puterică disciplină morală. Deputații se duseră necontenită în departamentele loră. Ambii loră politici cutreierară fiecare orașă, fiecare cantonă, fie-care sată, și stabilindu-se astăfelă unitatea în idei, ea stabili firesce și unitatea în acțiune, de unde decurse asemene necurmata manifestare a opiniunii publice in tote ocasiunile, fiă mici, fie mari, fiă în subscrieri pentru chiăltuieli electorale,unde trebuiescă mii și mii de lei,— fia în a conduce ună cetățănă bună până la gura momentului. Unitatea și disciplina în tote nuanțele partitelor republicane și naționale din țară produseră neapărată unitatea și disciplina în partitele din Cameră, ș’astăfelă se putu face acea minune ce făcuse ’neremenescá íntrega omenirea: votarea și constituirea Republicei de către însăși Camera cea Chiară morții, cum se ’ficea în Franța o monarchistă, condusă de celă mai reacționară și ’nrăutățită guvernă din lume. Acestă scurtă amintire a faptelor, fiindă pe deplină cunoscută de toți Românii, întrebămă: Nu suntemă și noi, cu orecari mici varianți, mai în aceaașî situațiune? Lovirile n’au fostă ânca la noi destulă de tari, pentru ca se producă tresăltarea? Periciulă naționale, generală și personală, nu este destul de mare și de evidente spre a sili pe toți omenii cei onești, din tote partitele, să se ’ntrunescă pe teremura suveranității naționalei Manifestările,—deși ’n adevără forte mici în comparațiune cu suferințele ce ne bântuiescă și ca periclele ce ne amenință,—nu suntű énse d’ajunsă spre a face pe toți se simtă și se veita că națiunea nu mai pate? Bătrâna și luna drepta, atâtă de compacte și mândre acum patru ani în jurul d-lui Lascar Catargi, cum are mai staă ele astăzi? Și spre a n’aminti de câtă pe cei mai multă cunoscuți din aceste două partite, întrebămă: unde suntă d-niî Manolache Costeachi, Alesandru G. Golescu, Tall, Constantină Gradistenu, Nicolae Cretzulescu, Costa-Foru, colonela Manu, Cogălnicenu cu toți ambii loră politici și cu totă pleiada de legist, proprietari mari și comercianți grei, carii se vedeau în jurul guvernământului ordinii? Fostu aței orenesce demagogi ascunși sau, cum d. Lascar Catargi cuteză a pune mai de mă<fi în gura Capului Statului, „nesce ambițiuni personali, înfrânate ’n fine prin energia“............................bandeloră electorale ? Neputândă s’admitemă d'adevărate aceste delicate și nobile spresiuni ale d-lui Lascar Catargi în privința atâtor foști miniștrii ai bătrânei și junei drepte, stărui mă a crede [ pene loviții] și pălmuiții de mâna cea delicată a d-lui Lascar Catargi și de nobila palmă a d-lui Vasile Boerescu nu voră deghiarâ că le aă bine meritată— că toți acești bărbați și cu amicii loră aă fostă seuduițî tare de suferințele țărei,s’aă spâimentată forte de periclele la cari espuna țara asoluta domnire a d-lui Lascar Catargi, și d’aceaa s’aă retrasă de dănsulă spre a se repune cu cei suferinzi pe teremurű dreptului ș’ală suveranității naționale, întingându-ne privirile mai departe, nu vedem vă durere ș’uă desperare generală gata d’a se manifesta ? Dérü ce este are nobila și teribila denundare făcută d’a dreptul către Caputa Statului de către milionarulú proprietară din Craiova d. Teodoru? Și ce sară fi ’ntâmplata déca se suprescria acea patriotică și legală protestare de către toți proprietarii, comercianții și bărbații cei mai însemnați din Craiova? Nu este ’nvederată că domnia biciului d-loru Logadi și Catargi s’arü fi curmată îndată ? Ce suntü adesiunile ce vină, cam încetU negreșit”, dérii cari vine în fine treptată la comitatul alegerilor libere ? Ce este, in fine, manifestarea făcută la Craiova de către cei mai însemnați „proprietari mari , comercianți și industriași, bărbați cu profesiuni libere și omeni din tote clasele, cari se ’ntruniră în sera de 10 Februarie, 1875, constituiră ună comitată ca se lucreze pentru efectuarea alegeriloră libere“ și funciară ș’ună organă de publicitate, pe care ’lă numiră Libertatea, în capul căruia pisară puterii esecutive și națiunii: «Guvernul« de la 11 FEBRUARIE, 1866, «în capul« căruia s’afla d. Lascar Catargi, «actual« primu-ministru, voind« se justi«fice ’naintea puterilor« garanți detronarea «lui Cuza-Vodă, le-a adresat« că nota cir«culară, în care, vorbind« în numele parti«tei conservatóre, spuse că Cuza-Vodă a «căicat« fiind«că supt densul« nu s’a res[pectată libertatea electorală». — «Prin ingerințele guvernelor« sale, atâtQ iu alegerile comunale cât« și ’n cele pentru Cameră și Senat«, aducându-ne în tóte aceste adunări deliberante, nu aleșii națiunii, ci creaturele administrațiunii, puterea executivă a remasa fără control«. Ca orice putere care n’are grija controlului, acele guverne a« căicat» în abateri de tot« felul», cari s’au tradusă in finance prin prodigalități, și ’n justiție pân’a se mesteca și la procesele private.—» «Cerem« déru, adauge Libertatea, respectarea libertății electorale, în numele «căreia a revoluțiunea de la 11 Februari« «a detronat« domnia pământenă a lui Vodă«Cuza, libertate ce ni s’a promisu în nu«mele Domniei nouă, pe care cu toții amui votatu-o supt drăzășluirea acestora in«gagiaminte.» Ce suntă, întrebămă din nou, aceste manifestări, de nu dovada pipăită că vasula dureriloră s’a împlută și că proprietarii cei mari, comercianții cei avuți, bărbații ordinii ș’ai legalității din tóte partitele, vă^endă periclele, se întrunescă, pe d’uă parte pentru a da puterii executive prevestirile cele mai reali, mai patriotice, mai moderate și mai înțelepte, era pe dalta spre a face apelă la toți bărbații cei înțelepți din țară spre a sa ’ntruni cu toții pe fărămură suveranității naționale ș’a ’nvinge astăferă puterea brutală a bandiștilor, prin puterea morală a dreptului ș’a legalității? La lucru dorit toți câți voiescă acum triumfală dreptului ș’aîă legalității, căci țara se frământă ’n dureri, și de la unirea ș’activitatea vóstra pe tărâmulă suveranității naționale ea cere reafa, liniștita și legala salvare. tiv« în materia de presă, violeză constituțiunea. Cum se invoiesce dar« d-sea cu colegul« sa 8 de la justiția, care tolerez« acestă violare a pactului fundamentale ? Tribunalul« Uforu, secț. I, în majoritate a respins« apelul« pentru ștergerea ruralilor« din colegiul« MI. D. judecător« G. I. Constantinescu a remas« de opiniune pentru admiterea apelului. Din afară. — J Bayona, 31 Marti«. — Cu tote desmințirile Ziarelor« carliste, este cert« că între Don Carlos și consiliele provinciale din Navara și din provinciele basce există desbinare. Junta din Navara a părăsit Estella și s’a transportat« la Elizondo, aprope de fruntaria Franciei. La Reuteria, Oyarzun și ’n jurul« orașiului Bilbao, carliștii au rădicat« drapelul« alb« ș’a« fraternisat« cu alfoniștii. Barcelona, 13 Marti«. — Camats, unul« din cei mai vestiți capi de banda calista din Catalonia, s’a supus« autorității guvernului din orașiul« Balagner. Don Carlos a chlămat« supt arme pe toți tinerii de 18 ani din Navara și din provinciele basce. Capul« de bandă Neu de Prades a fost« împușcat« din ordinul« lui Don Carlos, fiindu c’a voit« se se supune guvernului. Villalain a fost« destituit« și arestat«. Reproducem« după edițiunea de dimineță a numărului precedinte următorele: Serviciul« telegrafic« al« Românului. Gorice, 5 Aprile. — Imperatulu Austriei a sosit« iei, venind« de la Triest. A fostă primită cu aclamări intusiaste. Sora orașlui a strălucit« iluminat«, burgesie a organist« unu conduct« cu facle. Imperatula a plecată apoi astăzi la 7 ore dimineța la Venezia. La Udina a fost« primit« la optu ore dimineța de către generalul« Menabrea care l’a salutat« în numele regelui Italiei. A primitu apoi presintarea autorităților« civile și militare. In momentul« punerii supt presă, aflămu că d. Al. Macedonski, direstorele Ziarului Oltulu, adusu Duminecă séra de la Craiova in Bucuresci, cu mandatu de aducere, a fost« trimisu la Văcăresc! astăzi cu mandată de depunere al« d-lui jude de instrucțiune I. Z. Crețoinu și ’n urma conclusiunilorü ministeriului public«, ca prevenit« de faptele prevezute de art. 47, 181 și 229 din codicele penale, pentr’unu articulu de 7or« publicată în Oltulu, în anulă trecută, luna luni». Ce Zice acum d. Maiorescu ? Este se« nuuă călcare de constituțiune acestă procedere a judecătorilor«? l-sea, la votarea modificărilor« procedurii penale, a declarat« că judecătorul« care ar« da aresta prevenCorespondința Havas comunică: țiarele din Copenhaga spună că în cele 5 districte din Schlesingul de Nord, 738 individe au făcută păsurile necesare spre a înceta de a mai fi supuși prusiani. In cele patru districte, numărulü persanelor cari aă urmată totă asemenea este de 101, în ducatul Holstein se urcă la 246. Cea mai mare parte din aceste individe n’au nici 17 ani. Mai mulți jesuițî și popi catolici, goniți din Germania, voindă să scape de justiția prusiana, au fugită în Olanda și s’aă stabilită pe fruntariă, de unde nu înceteze d’a agita poporațiunile. Guvernul prusiană, ^ice Gasetta de Colonia, a decisă să puie capătă acestoră uneltiri, stabilindă una cordonă de priveghiare pe fruntarii. Irlanda a perdută ună ală douilea apărătoră ală drepturilorăiei în camera comunelor : deputatul Martin, alesă la Limerik, a ’ncetată din viață. Cumnată și coreligionară cu repausatulü John Mitchell, era unul din ultimii represintanți ai junei Irlande, care la 1848 s’a despărțită de politica pacifică a lui Ocowell, voindă a emancipa Irlanda de dominațiunea centralisatore a Eoghiterei, prin mijloce violente. Cu mortea acestora doui capi ai partitei irlandese, guvernul regatului unită va ave mai puțină de luptă în camera comunelor, căci nu mai are în facio’l decâtă pe adepții scelei home rulers, conduși de d. Butt, și pe câțiva partizani solațî ai Feneanilor. Gasetta d'Yedoo anunciă ca împărătesa Japoniei a decisă să facă a se construi unu nou colegiu pentru tinerele fete cari sa destină la învăță mântu ș’a dată 258,000 franci din casetatea particulară pentru a contribui la acestă așez âmentă. Poșta străină n’a venit. Marți. Direcțiunea poșteloru n’a facutü cunoscută causa; pe câtă ni se spune dérit, ea ar fi provenită din causa unei machini care s’a stricată pe lingă stațiunea Ruginosa. DISCURSULU D-LUI VICTOR HUGO la înmormântarea lui Edgar Quinet. Viu în facia acestui morméntö se salut« unui mare sufletu. Trăim« într’un« timpu la care glorios« abundă scriitorii și filosofii. Cugetarea umană are culmi forte inalte, în epoca nostră, și pe aceste culmi Edgar Quinet este unu piscu. Strălucirea senină a adevărului este pe fruntea acestui cugetător«. D’acea a ’1« salutu.