Romanulu, mai 1875 (Anul 19)
1875-05-05
RIȘCURESCI, FLORARU. Guvernulü ne spune c’a triumfată din nou pe totu linia. Elu <zice că națiunea, liberu consultată în tótu țara și ’n tóte colegiele, s’a pronunciatü în unanimitate și ’n asclută libertate pentru domnulu Lascarii Catargi și pentru bărbații bandiți recunoscuți, de către însuși primula organü oficiosü , demni d’a fi membri activi ai partitei ordinii. Domnii miniștrii sunt ă șiruri că ’ntru nimica nu voiniu să le turburamu fericirea de care se bucură. Ei sunt și curi, fiind destul de inteliginți pentru a sei că suntu fericiri de carii se ’nfiorezá toți ómenii onești, sunt biruinți mai ucisătare de câte cele mai mari înfrângeri. Sunt și cum că nu voiru să le tulburamü fericirea unui triumfu cenuști, națiunea întregă și toți represintanții puterilor străine, cunoscu că nu este de câtă acela alü virtorul asupra virtuții, mândra isbândă a unei cete de bandiți asupra cetățenilorfi desarmați, carii avură și d’astă-data patriotismulu d’a voi so stea desarmați. Domnii miniștrii sciu asemene că déca vorbirämii și vorbimü despre actele guvernului—bine cunoscute și durerose simțite de națiune—o facem numai fiindu ca suntemi datori, ca ziariști, se ’nregistram actele cjilei, se punemü în comunicare de idei, de cunoscințe și de simțiminte pe cetățenii din tota țara, și se facem ca, cunoscându-se bine din actele filei relele și periclele viitore, se se ’ntrunesca toți,—mai curendu sau mai târziu, acum ca și ’n trecută—și se scape din nou țara loru de supt cuțitulă de junghiare alü inamicilorü iei. Suntemü datori încă se mai constatămai că, după cele ce spunü d-nii miniștrii în modii oficiale ș’oficiosii, oricare aru fi limba giulă nostru, întru nimicu elü nu’i póte supăra. Dumneloru $icü că fiindu drepți, buni, dulci și bine-făcătorii țârei, națiunea se scaldă ’n fericiri. Dumneloru susțină că partita ce represintamu noi este d’atâția ani respinsă de totu țera, și că redactorii Românului, vechi și noi, nu mai potț găsi uuü unghiu macaru de unde se nu fiu îmbrânciți de către marea majoritate a națiunii. Décáderű adevĕrulu este celu care ’lu arată d-nii miniștrii, întru nimicu nu ’i potu atinge nedreptele nóstre critice; déca, din contra, cu noi este dreptatea s’adevĕrulu, nu se potu asemene supăra, căci dumnéloru sciți, trebuie sé scie că cu câtu neadevĕrulu și lingușirile perdu guvernele și chiaru tronurile cu atâtă adevĕrulu salvă și națiunile și guvernele. Asigurați dérit că nu putemu împlini datoria far’a supăra câtu de puțind pe d-nii miniștrii, ne urmāmu calea, ieri și publicarämu unu comunicată alu Eforiei spitaluriloru, prin care doui efori, dechiara cati constatata dumneloru, că Raducanu Popai, nu era bétu. Intrebama : Cine a autorisatu pe doi efori se constate starea în care se află ómenii carii intră în spitalu ? Pe câtü scima, eforii, n’au nici dreptulü, nici cunoscința, nici îndatorirea d’a face asemene constatări; prin urmare, bd. Dumitru Ghika, Grigore Cantacuzino, și ânsuși d. Davila, au avută unii interesü precare, spre a eși în acesta casă din atribuțiunile dumneloru. Interesulüesistendo nu póte fi altulü de cátü pentru a nega adevĕrul, care este, cu agintele poliției, deghisata și beta, viola legile și provoca despr»dinile. Ecederű dovedită că dd. Dumitru Ghika, Davila și însuși d. Grigore Cantacuzino, se facă solidari de faptele ilegale și criminale, comise de către agenții poliției. Acestă solidaritate devine cu atâtă mai semnificativă cu câtü susține că, pene se va pute dovedi contrariulți, că domnii medici, Dumitrescu, Marcovici și Trandafirescu, au constatată că béta era deghizatulü aginte și bătăușiă ale poliției. Adăugămu că însuși d. Davila a declaratü unora— la trebuință Îl vomu numi — că beta era acelaa pe care astăzi ílu ié supt nobila d-sele protecțiune. Revenimu asupra acestui actu, deși destul de micü, spre a arăta uâdată mai multă că guvernulu este capulă bătăușilor ă ș’ar fi ucis tetorilorü și tristele curse în cari câ^u însuși d. Grigore Cantacuzino. Guvernul spune că are pentru densulü mai tótá națiunea. Acesta de chiar are o susține ș’o dovedesce puindu tótá țara supt bâtele bandiților și, conduși de polițiă, susținuți d’una parchetă pusti d’a dreptul a supt ordinile administrațiunii, precum și protegiați toți de gendarmi și chiar de armată. In fada acestor crime națiunea, în genere vorbind, isbuti și d’astădată a ’și năbuși indignațiunea și se mai încerca se scape de crimele ce-o bântuie și de periclele ce-o amenință, adresândă din tote judeciele Domnitorului, miniștrilor, procurorilor , 4iarie orii libere, protestări sunt scrise de către bărbații cei mai însemnați, cei mai avuți, cei mai pacinici și cei mai sinceri și adevărați conservatori. Guvernul are cu densula și pentru densulii marea majoritate a națiunii, și d’acea a, pe lingă bandele de pușcăriași, polițiă, gendarmi și armată, o dată pretutindeni și urmézá d’a da mandate de arestare cu nume deschise, cu carii agiuții poliției astăzi chiar a persecută sute de cetățeni, bată, speculă ș’arestază pe cine vora. Guvernulü a vende cu dênsula și pentru dénsula mai tóta națiunea, nu se mulțumi numai cu crimele cunoscute, ci mai netedă nouă dovadă de legala și reala sea putere, compuindu mai multe din biurourile sale electorale cu președinți, cu membrii de tribunale și chiar cu procurori, și arestândă pe cetățenii alegători fără nici unu motivü chiarü in sala alegerilorü, care este, trebuie să fiă unu templu, de unde nici unii alegetoru care nu tulbură ordinea nu póte fi luată. Guvernul, puteri cii prin unanima iubire, recunoscință și devotamentă ale națiunii, și tare prin înălțimea la care a rădicată drapelul armatei, nu se se mărgini numai d’a aresta pe d. Fiera, supt acusarea cea mai infamă și totu-d’ua-data cea mai ridiculă pentru cei cari o facu, dérit constată încrederea sea ln națiune și respectul ce are pentru demnitatea armatei, conducându pe d. Fiera, de la tribunale la poliție, în mijloculu a două companii, comandate d’una colonelă. Constatată fiindu, de toți și pe deplinii, încrederea ce are guvernulu în națiune, precum și iubirea și respectul- său pentru armată, atragemii acum atențiunea adevăraților bărbați ai ordinii asupra altui faptu, care are uă serios o însemnătate politică. Déca guvernulu este legale, buna și dreptu care se fiă causa că bărbații cei mai pacinici și cei mai însemnați din vechile partite, numite ale ordinii, s’afi retrasă de dênsula cu groza? Nu vomü căuta aci cari și câți din acei bărbați mai sunt rămași lingă guvernă, ne marginim numai în a ’ntreba pentru care caută foștii miniștrii, domnii Manolache Costachi, Constantină Gradiștenu, General Tell, Mihail Cogálnicenu, George Manu, A. G. Golescu, Mârzescu, Vernescu, Bozianu, etc. etc. etc., de chiar astăzi, în faca națiunii ș’a Europei, că criminale suntu procederile guvernului d-lui Catargi ? Ambițiuni personale, răspundü dd. miniștrii. Pe cine éu se face voru se crétija c’acești domni suntu mai ambițioși de câtă domnii Boerescu, Dumitru Ghika, Lahovari, George Cantacuzino, Maiorescu, etc. etc. etc.? Pe cine face-vor se cred Ju c’acești bărbați n’arü fi putută dobândi și deoșii favorea domnului Catargi, ș’a lui Popa-Tache déc’arți fi voită sĕ se supuie negrelorü lorü cerind, precum s’au supusu doi. Dumitru Ghika, George Cantacuzino, etc. etc. ? Dérü magistrații cari protestară când a ver ura pe faciă usurpată puterea judiciară de către dd. miniștrii, totii de ambițiune meschină și de interesa personale demisionară, deși mulți dintre denșii n’au cea mai mică avere ? Déru primarulu Comunei capitalei și cu unii din ajutorii séi, totu împinși de ambițiuni meschine și de interese personale protestară, prin demisiunile loru, contra acteloru guvernului ? Déru acei numeroși bărbați maturi, proprietari avuți, și ’n tóte fórte moderați, totu îmbrânciți de ambițiuni meschine și de interese personale denunțară Domnitorelui, parchetului, națiunii, crimele comise în alegeri și detara astfelu puterii esecutive cele mai salutarie avertismente ? Aicii, domni miniștrii, ascultați-ne pe noi, cari va vorbim, fără cea mai mică pasiune și fără nici una interesă personale; ascultați-ne, pene mai este timpu, și v’asi curama că ne veți binecuvânta. V’amü spusu ’naintea alegeriloru, că daca veți triumfa prin Popa-Tache, Ticu, Gămbașiu, prin Temelia vóstrâ în fine „va fi atâtă mai rea pentru voi.“ N’ați voită se ne ascultați și vedeți deja cum se rădică asupra-vé acei nori teribili cari se numescu hula himei. Opriți-védérii, vé conjurama în numele acestei multă amărîte națiuni, căci sciți bine că nu este putere care póte resista hulei generale. Națiunea sciu, din fericire, se ’și domnescu și d’astă-dată indignarea. Ați vei jura că ’n facia atâtoru crime, că chiaru în facia acelora bande carii bântuiescă țera d’atâția ani, carii batu, fură ș’ucidă pe omu chiaru în onorea sea, marea majoritate a cetățenilor și din capitală sciuse’și năbușască indignarea, ș’astă-felă 3e putu face ca resturarea biblică, totodeuna urîtă, se se restrîngă într’una mica cercu. Profitați dérit, péne mai este timpu, de ’nvățămintele de moderațiune, de 'nțelepciune și de patriotismu ce vedete și d’astă-dată, nobila națiune română, ș’opriți-vă aci cu fără delegile. Sciți bine că, marea majoritate a națiunii fiindu pe deplina contra vóstră, nu mai puteți d’acum s’o mai domniți c’vă sută de deputați ce v’ați alesu. Sciți fórte bine, deși vă prefaceți că n’ați sei, că ’n facia durerii generale, în facia suferințelor și feluritelor, pericule ce copleșesc și națiunea este peste putință, acum mai multă de câte oricându, ca toți bărbații din tóte partitele, vechi și noul, se n’asculte ’n fine vocea națiunii, și să nu se ’ntrunescă în lumina mare, spre a o sustrage de supt cuțitulă morții ș’a o de salva propria iei mânia, de desperarea care face poporele se -și facă singuro dreptatea. Vorbindu ieri de óritinii cari mai rămaseră încă pe lingă guvernă pentru a primi funcțiunile din cari fugiră atâția magistrați, și vom fugi de sicurți cei mai mulți, promiserămă că vomă reproduce, după Telegrafulü, articlulu ultra-dinasticü scrisă de d. M. Costescu mai iu ajunulu numirii sale în funcțiunea de suplininte de tribunal. Astăzi ne ’mplinimu promisiunea reproduce oda jisulu articlu, pe care’la recomandamu celora cari servescu guvernulu actuale și se dau în facia lui de ómeni ai ordinii și sinceri dinastici. tazică Ghika pe la 1870 ni se pare; și atunci, ca și acum, d-lui era președinte la culorea roșie. Și atunci, ca și acum, d-lui a declarații că d-luî singurii, cu nostima mea personă, formeza biurourii centrale; și măcarii că legea nu ’i da unai asia teribile privilegiu, déru de ce se nu și ’la ié singurii ? Majoritatea case a celorlilalți președinți și celelalte secțiuni se adunară atunci, ca și acum, în localurii primăriei, constituiră toți împreună biurouri centrale și proclamară pe deputați. «Iertf d. Pantazică, singura în 1870, ca și în 1875v, își făcu lista d-lul și o proclamă atunci, cum o proclamă și astăzi prin gazete. „Ierü Camera legiuitóre, la acea epocă, nici că luâ în seriosu acestă farsé, și se verifică aleșii cei serioși.” Făr’a ne ocupa de nobilele limbagiu ale nobililor puterici ai Jilei, ne vomă mărgini numai în a constata că dată mai multă ce este adevĕruri oficiale de astăzi. Este fórte adevărată că alegerile din Bucuresci, făcute la 1870, 29 Maiü, au fost bântuite de lande. Este fórte adevărată că ș’atunci, d. Pantazi Ghica a președ ută colegiulu centrale. Este asemene fórte cunoscută că d’asta-dată alegerile făcute în Bucuresci și legitimate de către secțiunea centrală, președ ută de d. Pantazi Ghika, sunt fórte valabile, preuma vomü dovedi la timpu. Este apoi dovedită, în moda ce nu se póte nega, c’atunci Camera a casata acea alegere și c’alegătorii capitalei au realesü din nou la 1830 ianuariu 1871, pe domnii Ștefană Golescu, Nicolae Golescu, Dumitru Brătianu, C. A. Rosetti, Teodoră Mehedințanu și George M. Ghika. Intr’una din filele trecute raporta ramii c’um aginte polițienescfi de ghisatü și bétü, a fostü adusu rănită la spitalú. Ama raportată că trei medici, și după dânșii ensuși d. Davila, au constatată că țjisulă aginte polițienescfi deghisatü era bétu. În urma acestui faptu primirama Organulü guvernului $ise, mai de»ună tri, între multe alte lucrase adevăruri, și pe cele urmatorii : „Ori de câte ori roșii voru ave nevoia de vreunu deputatu. d. Pantazica va fi aci, d-lui va închiria unu procesiiverbale. Se va suptstitui în loculu alegotoriloru, și va chivernisi cu deputății pe cine va voi! „Asta felu chivernisi pe cești șase presupuși aleși ai capitalei. „Asta jocu l’a mai facutü d. PanCetățenii arestați cu scopu de a le împedeca acțiunea în timpulu operațiunilor electorale, și de a intimida pe aceiaa cari arü fi stăruită a merge la votu cu ori-ce prețil, s’au liberatu. D. Fiera singura este ținută în temniță. Ințelegem și acestă favore deosebită, pe care o merită talentulu d-lui Fieva și vinele simpatii pe cari națiunea i le manifestă. Care este cnse utilitatea guvernamentală a prelungirii arestării ? Vădată alegerile terminate, domnii Buescu, Vulturescu, G. Florescu etc. au fost eliberați; arestarea ne mai avându rațiunea sea de a fi. Care este énse rațiunea de stată a regimului ce face sĕ se mânție d. Fie va arestată? $scema „rațiune de stată a regimului,“ adică inichitate revoltatóre, căci cei cari plătescu aginții polițienesc ca se depuie contra d-lui Fieva, nu potu se nu cunosca câtu de infamă este acuzarea pe care i-o facu. Scopulu prelungirii arestului d-lui Fieva se fiă are de-a ’ntreținâ, printr’uă inichitate mai multa, iritarea și adânca nemulțămire publică? Acésta póte se convie oposițiunii, dérü nu vedemü îu ce arü puté folosi régiméiül. Póte are guvernulu se’și facă cea mai mică ilusiune în privirea condamnării d-lui Fiera? Negreșitfl că nu, căci mai ântâiă scie câtă de ineptă și de monstruosă este acusarea, și apoi nu póte se aibă nici uă ’ndou-