Romanulu, iulie 1875 (Anul 19)

1875-07-31

686 ta* ROMANULU, 31 IULIV 1875. . ■i M Tivimirmiîin imin— virtutea căreia de la n­um­irea delegaților IS și pene la Ziua votului inclusivă se vor îi ține întruniri electorale pentru numirea senato­­rilor”. Aceste întruniri vor­ fi precedate d’un declarațiune făcută celă m­aî târziu în afm­ă de șapte alegetori domiciliați în arondis­­mente și indicândă localulu, z­iua și ora î n­­trunirea, precum și numele, profesiunea și domiciliul a candidaților­­ cari vom­ trebui se se presinte acolo. D. Baudot a voită se reia idea părăsită de d. Buffet ș’a împinsă chiară lipsa de bună simță pen’a propune unu articol , astu­felă concepută : «Este interzisă ori­cărui eligibilă d’a se presinta ca candidată alegetoriloră pentru senată. Alegerea unui eligibilă care, cu tota interzicerea acesta, își va fi pusă și susți­nută ensuȘÎ candidatura, se va anula.» V8 veți întreba fara ’ndouiéla créea d. Raudot a vorbită seriosă sau c­éca a voită numaí s’aréte d-luî Buffet consecințele ce s'ară pute trage din principială pusă de dénsula. Propunerea d-lui Raudot a trebuită se fiă un adevărată pedepsă pentru d. Buffet și n’a fostă singura. In adevără, raporto­rul comisiunii, d. Cristophle, a jucată d-lui vice-președinte ală consiliului farsa d’a ’i aduce aminte ună discursă, în care d. Buffet zicea în 1868 : «E naturală și conformă cu bunulă simță ca ună deputată, cereada alegetorilor, re­­învuirea mandatului s­ă, se le de sémn, fa­­ciă ’n faeiă, despre usură ce­a făcută cu acelă mandată; sau ea­m­ă candidată se le potă espune titlurile ce are la încrederea loră.» Ceră ce e uă palm­odia mai multă sau mai puțină în istoria palm­odhiloră miniș­­trilor­ noștrii! Totuși d. Buffet, care a supărăciosă și ca nimeni altulă, a luată rea literulă și, după ce a susținută, cu totulă celă mai violente, că nu ’și schimbase opiniunea, dorit că era uă mare deosebire între alegerile de sena­tori și cele de deputați; că ’n Statele­ Unite, unde senatorii sunt­ numiți de legislature, întrunirile sunt­ inutile, etc. etc., d. Buffet a declarată d-lui Christophla că n’a fostă nici­ vă­ dată cu densulă înainte d’a fi mi­nistru și că nu va fi asemenea cândă va mai fi ministru. Acesta ruptură violente cu centrală stângă forte stângăcia ară pute pune pe d. Buffet într’uă posițiun­e forte încurcată, mai cu semn cândă s’ară adeveri rumarea că d-sea lucreză une­ori și supt presiunea ambasa­­dorului germană. ț­ianulă Spectator din Londra, vorbindă d’acestă rumare, e că cum se esprimă: «Lupta în Francia numai este astazi în­tre monarc­ia și Republică, ci intre pseudo- Republicanî și adeverata Republică, și nu se vede clară pe care parte crede oportună d. Bismark a o favorisa. Daca marele can­celarii ale Germaniei ară raționa ca ună Whig englesă, ară preferi necontestabile a­­devărata Republică. «In adeveră partita republicană, nă­ data la putere... s’ară feri forte d’a mări im­po­­si cele, séu d’a respinge datoria publică ș’a’și perde astă­feră buna reputațiune a sistemei sale. Membrii sei, liberi in privința trecu­tului, ară fi puțină tentați d’a căuta Insulă unei resburărî, de­și obligați­a face totu­l posibilulu pentru a recâștiga Alsacia și Lorena, ară compta pentru acesta, cum făcea d. Thiers, pe mijloce diplomatice. In fine că adevărata republică în Francia n’ară putea fi ultramontană. Condusă de d. Thiers san de d. Gambetta, ea ară avea uă politica, anti-clericale, și deca vr’uă­ dată­­ acesta politică într’uni­i momenta ară putea avea Vaticanulă de aliată, ea se va despărți de densula îndată ce victoria ară fi câști­gată sau pacea asigurată. «Dară nu e de­locă sigură că principele de Bismark are se raționeze cum ară ra­ționa în loculă scü­ună whig englesă. El­ e incunjurată de omeni cari detestă pluă și numele de Republică. Temerea de radicali și ura centra­le suntă la densula simți­minte tradiționale și are, póte, are­ eari cuvinte se credă c’uă adevărată republică în Francia ară esercita uă mare atracțiune și ară fi póte pré tare. Ori­ce triumfă mare ală democrației are uă influință considera­bile asupra tutoră statelor­ din Europa ș’ori­câtă de puternică ară fi monarh­ia Prusiei, nici principele de Bismark, nici stăpânulă n’aă uitată pe 1848. Ori­care republică trebuie s’aibă m­ă capă și, cu tote că guvernul­ din Berlin ară pute primi pe d. Thiers, nu e sigură că elă a părăsită decisiunea d’a nu primi pe d. Gambetta. In cele din urmă pe lingă aces­tea oă schimbare de președință u’ară adune ne-apératü pe d. Thiers la putere. Dénsulü în adeveră ară are mai mulți sorți de re­­ușită; deră majoritar a adunării intârziază a pronuncia disolățiunea pentru care d, Thiers e îngagiată și, într’un­ moments de terore sau de ciudă, ară puté alege pe du­cele d’Aumale, cea­ a ce n’ară produce uă mai mică consternațiune la Berlin de­câtă alegerea chiară a d-lui Gambetta. E deră posibile ca principele Bismark se prefere ca republica să nu fiă reală, ca constitu­­țiunea se fia amânată, și cu nici uă modi­ficare să nu s’aducă guvernului franceză. Dacă e asta, m­are și alulă de Mac-Mahon și cabinetul ă seu, caii deja sunt­ forte alar­mați prin siguranța crescânda d’a vede a­­legerile generale dându triumfă partitei re­publicane ’n adunare, de sicură trebuie se f­ă împingi de Germania a lucra iu direc­țiunea pe care d’altă­ felă și eî o preferă; și cându ua asemenea preferință esiste deja, nu e trebuință se mai spunemu că presiu­nea străină pote produce multe efecte fără a fi enorma.» Amă crezută necesară a vă traduce oă parte a articolului din Spectator. Acestă articolă e forte semnificativă și publicarea s­a în Francia, suntă forte sigură, ea va fi plăcută d-lui Buffet; asemenea speră că va contribui a face se se deteste, atâtă câtă merită, acestă omă și politica sea an­­ti-francesă. Pe lângă acesta, festa pe care d. Christoph­r începuse a s-o juca, citândă discursulă din 1868, din care amu dat mai susți ună alineată, a fostă completată în modulă cela mai crudă de Ziarul ă la France care, supt titlul" Dosarü politicii ale d-lui Buffet, a publicată ieri­unu resu­­mată din discursurile și voturile principale ale d-lui Thiers de la 1848 pene în zilele acestea. Se vedă de töte la acestă resu­mătă, protestațiuni fie liberalismă în ori­ce lucru și chiară uă profesiune de credință republicană făcută în 26 Martie 1848, deră cândă trecemă de la cuvinte la vo­turi, le găsimă tóte reacționarie. In cu­vinte suntă mai mulți Buffet, în faptă nu e de câtă m­ulți. Mai e asemenea ună lu­cr­u care dă dreptate aceloră ce se numescă intransignuți și pe «ari s’ară cuveni, póte, mai bine se ’î­­ntnimit prevăzători, că par­tita transacțiuniloră nu s’a putută incela nici­ uă­ dată ’u d’ajunsă asupra acestui omă pentru a se bucura că ’l-a vedută intrândă in ministeră. Inainte d’a părăsi pe d. Buffet, se men­­ționămă că altă mică retragere, care s’ară fi putută schimba în adevărată învingere, daca câțî­va deputați din stânga și cen­trală stângă n’ară fi făcută se cară uă ce­rere de scrutină la tribună. Sciți că d. Tal­ion, susținută de d. Buffet, propusese a rădica consiliereră generale verificarea pu­­teriloră membriloră loră ș’a da acestă dreptă consilieloră prefecture!. Asupra acestui punctă d. Buffet s’a vé­­zuta forțată d’a sa retrage. In loculă ju­­risdicțiunii consilieloră prefecture!, care n’ară fi fostă de câtă onei putința prefec­­t­oră, a trebuită să primescă jurisdicțiu­­nea consiliului de stată. Acesta e uă fu­nesta lovitură dată legii de la 1871, care mărise autoritatea și atribuțiunile consilie­­ror­ generale și care începuse a slăbi le­găturile spăimen­ta terei centralisări, care dă­­bușesce ori­ ce libertate locală; deră In fine, ori­câtă de funestă e acesta lovitură, totă e mai puțină de­câtă deca verificarea pu­­teriloră ară fi fostă încredințată consilie­­rară de prefectură. Acestă artă­a fostă a­­doptată cu 827 din 688 votanți. E u o ma­jori­tate de 29 voturi, care s’ară fi putută schimba în minoritate, déca s’ară fi făcută scrutinală la tribună. In adeverü, cu acestă modă de scrutină nu se pute vota pentru absinți, căci adesea drepta ne sdrobesce cu buletinele puse în numele deputaților­ ab­sinți. In acea zi se putea dejuca acesta tactică, ară fi trebuită a o face cu atâtă mai multă cu câtă legea din 1871, care consac­ra independința relativă a consilie­lor­ generale, e forte poporală și ară fi a­­vuta tota țera pentru sine. Deră stânga pare a uita pre multă ac­ea­ a ce țera adeată de la ea. Eco legile consti­tuționale terminate și Zi­la cândă adunarea nu mai are nici una protestă pentru a pre­lungi durata puterilor­ sale este tocmai acea pe care ea o alege pentru a amâna punerea în vigore a acestei constituțiuni și a’și lua vacanțe trei luni. Și contra aces­tei depărtări de la datoria sea, nu s’a ră­dicată nici un alta voce de­câtă acea a intransignuțiloră. Cele trei grupe ale stân­gei, învoite d’a nu lăsa acesta sesiune să se termine ast­­felă, cu totă opiniunea con­trarul a d-lui Gambetta, aă decisă a nu fi face n­imică. Se vor­ publica manifeste. Deră ce suntă manifestele pe lingă un mare desbatere, în care oratorii stângei ară fi a­­vută, incontestabile , rolulă celă mai fru­mosă și care ară fi lăsată țara, la timpulü vacanțelor, adunării, supt influință verită­­ților, pe cari starea de asediu nu le-ară fi putută opri d’a fi ascultate? Acesta e uă greșelă din partea stângei, și 'n loculă acestei mari desbateri în care amicii noștriî ară fi avută frumósa ocasi­­une de a imputa majorității și guvernului acesta scandalosă părăsire a operii­loră, care consiste in a amâna indefinită pune­rea in practică a constituțiunii pe care a­­dunarea a votată-o, amă avută uă protes­tare solemna făcută în numele legitimității de d. marchisă de Franclieu, care a tra­tată cu noblețe republica conservatore, născuta din constituțiunea de la 25 Fe­­bruarie etc. «seîndura unsă pe care alu­­necămă către abisară in care vomă dispăre pentru totu-de­una.“ Tóte acestea pentru că Francia n’a voită se chiame în ajuto­­rul ă seă «acestă principia de vieță, pe regele, care a fostă obligată d’a rămâne in­esilă.» Acésta e cam comică, deru­tă credință sinceră, chiară atunci când­ ea jură cu totă ce o împresură și se esprime într’ună limba giă care face dintr’ună rege unu prin­cipiu de vieță are ce­va respectabilă in ea. D. marchisă de Franclieu pare se fia ună omu nepractică; déri sinceritatea, fideli­tatea sea ne impună respectulă ce nu ni­se cere. D-nii Barbie, de Broglie, Buffet potă fi omeni înțelepți, forte înțelepți, dară înalta loră înțelepciune, cu tóte titlurile ce pretindă a ave la respectur ă tuturoră, nu inspiră de­câtă desgusta și dispreță. Așa voi se vă vorbescă puțină despre banchetulă pe care lordulă­ mair­ală Lon­drei Fa dată, săptămâna trecuta, prefectu­lui Senei și primarilor e seu sindicilor­ din Roma, Florența, Turin, Bruxelles, Am­sterdam, Lisbona, Quebec, Christiania, Du­blin, Edimbourg și din nu seid din câte alte orașie, între cari nu vedemă — lucru de însemnată — nici ună orașiă germană. Nu e admisibile c’acestă omisiune a Germani­­loră n’a fostă voită, premeditată. Déru déea Germanii găsescă mijloce d’a se face urîți de lumea ’ntregă, nu ni­ se cuvine nouă, Franceafloră, a ne plânge seă a ne desola d’acesta. Spectacl­lă saîei banchetului era, spună tóte ziarele, minunată, serbarea a costată 18,000 livre sterline (450,000 fr.), aceșt­i e nebunia. Prefectură Senei, d. Ferdinand Duval, care e ună omă forte ș frumosil, a avută ună mare succesă câtă n’a vorbită; déra interiorulă, cică fiarele englese, n’a fostă atâtă de frumosă ca esteriorulă. N’amu nici ună cuventă se n’o credă. Bie­­tulu prefectă, care practică starea de ase­diu pe țermii Senei, se duce a face elo­giu să seii gouvernăm­entului pe fermii Ta­­misei! Mărturiți că e de rîsu. La Paris toți ridă d’acesta. Sciți că asta se consolă Francesii de relele loră, asceptândă ce­va mai bine. dată m­ă Zia^ă guvernamentală s’a­­runcă asupră-mi și strigă: „falsifici cifrele pentru a injuria guvernulă!“ Mai ântâiă rogă pe redactorele mascată care redige Gub­erulu Bu­­curescilor, să se convingă că n’amu intențiunea d’a injuria pe nimeni,— nici chiară pe densulă. Déca injuria îi este d-lui familiară, nu s’arétá­­nsé nici­ vă­ dată supt pena mea. Câtă pentru falsificarea cifrelor­­, acesta e mai lesne fie Zistl­c^e­y­ monstrată. Eu séu­d. Ch. H. Kessler pune în paralelă kilogramele și hectolitrele, ca și cum aceste două măsuri ară fi echivalenți ? Onor. Ziaristă care-mi impută că falsifică cifrele ară fi óre atâtă de bună ca se-mi spuie daca 10 bani aă avută vr­eo­dată aceași valore ca 10 fr., căci aci e același casă. D. Ch. H. Kessler. Zice 996,431 hectolitre; ea arata aceași cifră; dera cândă voiescă se compară două cifre exprimate una în hectolitre, cea­l­altă în kilograme, trebuie neapărată’ se reducă tóte aceste cifre sau în hec­tolitre sau în kilograme. Acesta amu făcută, luândă ca basă cifra media 70 kilogr=1 hectolitru. 1) Déca dérii suntă nescari cifre fal­sificate, nu suntă acelea pe cari le amă produsă eă. Déru fundă c’aceste note s’adreseză publicului română, deprinsă mai spe­ci­alminte a numera in kile de câtă în kilograme și în hectolitre, vomă reproduce tote cifrele în Idle. Este admisă c’uă kilă echivaléza cu patru hectolitre, prin urmare: 1j. Esportațiunea pentru Adriatic­i, Anglia, Belgia, Francia, Italia și O­­landa a fostă un 1874. D’uă parte dera 628,423 kile es­­portate, de cea­l­altă numai 190,754 kile. Schimbă acesta în ce­va conclusi­­unile nóstre de Sâmbăta trecută? Chierulu Bucurescilor­, înainte d a se arunca cu imprudință în polemică, ar­ fi trebuită să scie că acea­a ce eră negă este mărturită chiară de guvernă. Pentru a se convinge con­­­tradictorulă­u acesta, nare de­câtă să-­i arunce ochii pe Notița asupri­­ României (1868) și va citi acestă fra­a caracteristică, în urma tabloului con.­ 1) A 86 vadé „Notice officielle sui laRoumam ' (Paris 1868). Grâu . . . . . , 249.108 kil®. Porumbii........................... 233.578 » Secară 38.110 „ OrZü ...... 93.892 „ Ovésü................................. 13.735 , Totală . . . 628.423 kile. 2­. Pentru Austria, Germania și Elveția: Grafi................................. 24.325 kile. Porumbă........................... 112.350 „ Secară ...... 7.624 » OrZă................................ 31.706 „ Oves” ...... 14.749 kile. Totală . . 190.754 kile. " ' Ca și cum 1 kilogr.= 1 hectolitru Déca iu Ziarist c^ e mai cu semn ce­va neplăcută, e de sicură a dis­cuta cu adversari de rea credință. Amă publicată in Românulu de Sâmbătă câte­va cifre relative la es­­l­portarea cerealelor­ din România. In­ FOITIA „ROMANULUI“ CARTEA CU ÎNCUIE­TORE 1) de Amédée Achard 2). III. Timpulu cândă era sé vie Jacques și amiculu se s'apropia. In fie­care zi puteau se sosesca la Courtil. Es­ther se dusese pe josh, întruna din zile, la modestulü preotu aici unul cátunü, căruia 'i ducea mici miloste­nii spre a­ le împărți săracilor­ din ve­cinătate. Ii plăceau aceste preumblări, pe cari d-na de Carnavon îi permi­tea să le facă singură. Cine nu cu­­noscea pe ospeții de la Courtil la patru seți , cinci leghe împregiură? Cându mergea asta-felü în lungulu cărăriloru smălțuite de levanțică și de cimbru, seu­ pe câmpii, cu ușiu­­rința unei ciocârlii care alergă pe pajiște, tristeța nu mai avea nici oă putere asupra funetei séle: Esther a­­vea ânrma mulțămită și veselă. După ce dete milosteniele și con­versă puținii cu viearulă, lua dru­mul ti cele mai lungii pentru a se întorce. Afundată în pădure, unde umbra o încongiura de recere, Es-1) A vede Homânuiii de la 2S și 29 aminte. 2) Traducțiune de X. G. Hibicescu după hérnie de deux mondes, cher își micșiora pasiuin, culegându flori pentru abstracțiune, și oprindu­­se din cându în cându pentru a as­culta acea ce i spuneau gândurile séle. Unu omu, care șchiopota pu­țind, trecu­­eră arunca întrunii sacă pe care su purta pe umeri ciuper­cile ce le culegea. Acestu­ omu era unu felu de cerșetorii bine, cunoscută in tota ținutulă, care umbla în cóce și a­colo, dormindă în câte uă șură și trainda cu câte­va coji de pane, cari i-se dau séu de frică séu d’a­­mieta. Era cunoscuții supt numele de omulu care 'și féréscé piciorulu și priviții ca ghicitorii de noroca. La vederea­ sbura totă veselia Estherei. Eco­le Ronquier, își zise densa, as­­tăgli mi­ se va f­templa, de sicură, vr’uă nenorocire! Omulu care și fe­réste piciorul, trecea în acesta mo­­mentu pe cărarea pe unde mergea densa, ș’o saluta. Esther își făcu cruce pe ascunsă. Dimineța, Zise den­­sula, e frumósă și plăcută pentru d­­șprele cari culegu flori, dorii trebue să vé păziți, suntú vipere în pădure. Esther o lua printr’unu desișm făr­ă respunde și se îndreptă către unu drumu, ale căruia sinuosități albe se coborau pânt iu fundulú unei văi. Sarele începea să se înalțe la orizonte, căldura venise. Atunci zări uă ca­brioletă care, bine umbrită prin uă pânză pusă pe covertirü, trecea îna­­inte'i. O ajunse îndată și conducto­­rulu, care era din vecinătate, o rugă sé se așeze la umbră, pe una brață de paie.—La amérá vomu­ fi la Cour­til, Zise căruțașului. Vecinulu, vorbindu necontenită, șe­­zuse pe crucile, căruței cu piciorele atârnate și calula înviorată, prin­să lovitură de biciu, porni cu unu pasű mai viu. Unii tenori apăru în acestü mo­­mentu pe cărarea de pe laturile colinei pe lingă care trecea drumul­. Razele sarelui cădeau­ perpendiculară pe stîn­­cile gole și aerului încinsă de foculü ce venia din cerü usca busele cari fu respirau. Calétorul­ arunca­tă pri­vire invidiosă asupra cabrioletei, că­tre care flü ducea drumu’l oblică. Din loculă unde se afla, tăria marginele unei rochii d’uă stofă semănată cu bu­chete de flori albe și două botine cari lu­­crau în sare. Privirile’i se opriau cu plă­cere asupra celor a două piciorușe pe cari umbra covertirului nu le acoperia. Espuse cu adrasnela la lumină, ele aveau ună aeră tencri. Așezate cu co­chetăria unulă lângă altul­, stau une­ori imobile, par­că ară fi voită se li­ se admire arcuirea fină și grația formeloră lară elegante, eră alte­ ori se mișcau cu neastâmperii, par­că ar fi fi fostă coprinse d’nă subită dorință d’a juca. Necunoscutul­, care mer­gea printre mărăcini, privindu-le cu coda ochiului, se grabia s’ajungă ca­brioleta înainte d’a trece cotitura colinei și ajunse in adeverü acolo chiară în momentulă când o calulă, care scutura cu veselia marii ciu­curi de lână roșie atârnați la gâ­­tu-i, își presinta capul­ la cotitura drumului. — El, amice, striga către conduc­­toră, care pocnia din biclă. Esther scóse capulă din trăsură și frumósa-i faeiă apăru la viua lumină a Zi­lei , acesta și spera cálétorulu'. Trădătorul­ își' scose răpede peleria și zise cu unu aeră de politețe: — Ier­tare, d-soră, nu vé zărisemă. — Ce putemă face pentru servi­­ciul ă d-vostră, domnule ? — Abia cuteză s'o spună... Suntă străină, m­amă rătăcită și ostenela începe a mĕ doborî. — Acesta va se­rica o de locă supărată d’a face uă bucată­­ de drumă în trăsură? — Déca drumul­ pe care mergeți duce la Courtis, o mărturescă. — Acolo mergă și că. Cabrioleta s’oprise, par’că și calulă care o țâra ară fi înțelesă de ce era vorba; mișcarea persónei care suin­­dea în umbră arăta calotorului că putea să se urce; elă­sări răpede pe scara trăsurei și se așeza pe snQ­l pulă de paie, cu capulă descoperită; ventula care-i sufla ’n fa­lă îlă ră­cori­a. — E bine aici, zise densula, ară merge cine­va asta­feri pâné la marginele lumei. Esther elamina pe furișă pe so­­clu­l de călătorie. Era ténérü, e uă fisonomiă plăcută, cu ochi cari ri­­deaă, cu tóte că aveaă ună aeră de suferință. Frate-seu vorbise dună amică, pe care era sex să aducă la Courtil. Dec­ară fi dênsulü? dérű a­­tunci Jacques nu putea fi departe. Privi răpede în tóte părțile, colina și valea erau deșarte. — E imposi­bile, cugetă densa; prin ce întâmplare Jacques ară veni singură și pe jo­­s ? D’uă­ dată, la eșirea dintr’ună ră­­gașă, în dosulă unei grămezi stânci, cari se intindeau ca uă lim­ba pe câmpia sămănată cu vii și măs­lini, se vezu marea schinteiătore, care părea că rostogolesce diamante topite în valurile sale. Ună buchetă de palmieri perduți in azură se­ ră­dica pe vârful­ unei culmi, de unde alte buchete de pini ca umbrela se coboraă către țărmuri in șiruri lungi. Uă lumină strălucitore inunda spa-

Next