Romanulu, iulie 1875 (Anul 19)
1875-07-31
686 ta* ROMANULU, 31 IULIV 1875. . ■i M Tivimirmiîin imin— virtutea căreia de la numirea delegaților IS și pene la Ziua votului inclusivă se vor îi ține întruniri electorale pentru numirea senatorilor”. Aceste întruniri vor fi precedate d’un declarațiune făcută celă maî târziu în afmă de șapte alegetori domiciliați în arondismente și indicândă localulu, ziua și ora î ntrunirea, precum și numele, profesiunea și domiciliul a candidaților cari vom trebui se se presinte acolo. D. Baudot a voită se reia idea părăsită de d. Buffet ș’a împinsă chiară lipsa de bună simță pen’a propune unu articol , astufelă concepută : «Este interzisă oricărui eligibilă d’a se presinta ca candidată alegetoriloră pentru senată. Alegerea unui eligibilă care, cu tota interzicerea acesta, își va fi pusă și susținută ensuȘÎ candidatura, se va anula.» V8 veți întreba fara ’ndouiéla créea d. Raudot a vorbită seriosă sau céca a voită numaí s’aréte d-luî Buffet consecințele ce s'ară pute trage din principială pusă de dénsula. Propunerea d-lui Raudot a trebuită se fiă un adevărată pedepsă pentru d. Buffet și n’a fostă singura. In adevără, raportorul comisiunii, d. Cristophle, a jucată d-lui vice-președinte ală consiliului farsa d’a ’i aduce aminte ună discursă, în care d. Buffet zicea în 1868 : «E naturală și conformă cu bunulă simță ca ună deputată, cereada alegetorilor, reînvuirea mandatului să, se le de sémn, faciă ’n faeiă, despre usură cea făcută cu acelă mandată; sau eamă candidată se le potă espune titlurile ce are la încrederea loră.» Ceră ce e uă palmodia mai multă sau mai puțină în istoria palmodhiloră miniștrilor noștrii! Totuși d. Buffet, care a supărăciosă și ca nimeni altulă, a luată rea literulă și, după ce a susținută, cu totulă celă mai violente, că nu ’și schimbase opiniunea, dorit că era uă mare deosebire între alegerile de senatori și cele de deputați; că ’n Statele Unite, unde senatorii sunt numiți de legislature, întrunirile sunt inutile, etc. etc., d. Buffet a declarată d-lui Christophla că n’a fostă nici vă dată cu densulă înainte d’a fi ministru și că nu va fi asemenea cândă va mai fi ministru. Acesta ruptură violente cu centrală stângă forte stângăcia ară pute pune pe d. Buffet într’uă posițiune forte încurcată, mai cu semn cândă s’ară adeveri rumarea că d-sea lucreză uneori și supt presiunea ambasadorului germană. țianulă Spectator din Londra, vorbindă d’acestă rumare, e că cum se esprimă: «Lupta în Francia numai este astazi între monarcia și Republică, ci intre pseudo- Republicanî și adeverata Republică, și nu se vede clară pe care parte crede oportună d. Bismark a o favorisa. Daca marele cancelarii ale Germaniei ară raționa ca ună Whig englesă, ară preferi necontestabile adevărata Republică. «In adeveră partita republicană, nă data la putere... s’ară feri forte d’a mări imposi cele, séu d’a respinge datoria publică ș’a’și perde astăferă buna reputațiune a sistemei sale. Membrii sei, liberi in privința trecutului, ară fi puțină tentați d’a căuta Insulă unei resburărî, deși obligația face totul posibilulu pentru a recâștiga Alsacia și Lorena, ară compta pentru acesta, cum făcea d. Thiers, pe mijloce diplomatice. In fine că adevărata republică în Francia n’ară putea fi ultramontană. Condusă de d. Thiers san de d. Gambetta, ea ară avea uă politica, anti-clericale, și deca vr’uă dată acesta politică într’unii momenta ară putea avea Vaticanulă de aliată, ea se va despărți de densula îndată ce victoria ară fi câștigată sau pacea asigurată. «Dară nu e delocă sigură că principele de Bismark are se raționeze cum ară raționa în loculă scüună whig englesă. El e incunjurată de omeni cari detestă pluă și numele de Republică. Temerea de radicali și ura centrale suntă la densula simțiminte tradiționale și are, póte, are eari cuvinte se credă c’uă adevărată republică în Francia ară esercita uă mare atracțiune și ară fi póte pré tare. Orice triumfă mare ală democrației are uă influință considerabile asupra tutoră statelor din Europa ș’oricâtă de puternică ară fi monarhia Prusiei, nici principele de Bismark, nici stăpânulă n’aă uitată pe 1848. Oricare republică trebuie s’aibă mă capă și, cu tote că guvernul din Berlin ară pute primi pe d. Thiers, nu e sigură că elă a părăsită decisiunea d’a nu primi pe d. Gambetta. In cele din urmă pe lingă acestea oă schimbare de președință u’ară adune ne-apératü pe d. Thiers la putere. Dénsulü în adeveră ară are mai mulți sorți de reușită; deră majoritar a adunării intârziază a pronuncia disolățiunea pentru care d, Thiers e îngagiată și, într’un moments de terore sau de ciudă, ară puté alege pe ducele d’Aumale, cea a ce n’ară produce uă mai mică consternațiune la Berlin decâtă alegerea chiară a d-lui Gambetta. E deră posibile ca principele Bismark se prefere ca republica să nu fiă reală, ca constituțiunea se fia amânată, și cu nici uă modificare să nu s’aducă guvernului franceză. Dacă e asta, mare și alulă de Mac-Mahon și cabinetul ă seu, caii deja sunt forte alarmați prin siguranța crescânda d’a vede alegerile generale dându triumfă partitei republicane ’n adunare, de sicură trebuie se fă împingi de Germania a lucra iu direcțiunea pe care d’altă felă și eî o preferă; și cându ua asemenea preferință esiste deja, nu e trebuință se mai spunemu că presiunea străină pote produce multe efecte fără a fi enorma.» Amă crezută necesară a vă traduce oă parte a articolului din Spectator. Acestă articolă e forte semnificativă și publicarea sa în Francia, suntă forte sigură, ea va fi plăcută d-lui Buffet; asemenea speră că va contribui a face se se deteste, atâtă câtă merită, acestă omă și politica sea anti-francesă. Pe lângă acesta, festa pe care d. Christophr începuse a s-o juca, citândă discursulă din 1868, din care amu dat mai susți ună alineată, a fostă completată în modulă cela mai crudă de Ziarul ă la France care, supt titlul" Dosarü politicii ale d-lui Buffet, a publicată ieriunu resumată din discursurile și voturile principale ale d-lui Thiers de la 1848 pene în zilele acestea. Se vedă de töte la acestă resumătă, protestațiuni fie liberalismă în orice lucru și chiară uă profesiune de credință republicană făcută în 26 Martie 1848, deră cândă trecemă de la cuvinte la voturi, le găsimă tóte reacționarie. In cuvinte suntă mai mulți Buffet, în faptă nu e de câtă mulți. Mai e asemenea ună lucru care dă dreptate aceloră ce se numescă intransignuți și pe «ari s’ară cuveni, póte, mai bine se ’întnimit prevăzători, că partita transacțiuniloră nu s’a putută incela nici uă dată ’u d’ajunsă asupra acestui omă pentru a se bucura că ’l-a vedută intrândă in ministeră. Inainte d’a părăsi pe d. Buffet, se menționămă că altă mică retragere, care s’ară fi putută schimba în adevărată învingere, daca câțîva deputați din stânga și centrală stângă n’ară fi făcută se cară uă cerere de scrutină la tribună. Sciți că d. Talion, susținută de d. Buffet, propusese a rădica consiliereră generale verificarea puteriloră membriloră loră ș’a da acestă dreptă consilieloră prefecture!. Asupra acestui punctă d. Buffet s’a vézuta forțată d’a sa retrage. In loculă jurisdicțiunii consilieloră prefecture!, care n’ară fi fostă de câtă onei putința prefectoră, a trebuită să primescă jurisdicțiunea consiliului de stată. Acesta e uă funesta lovitură dată legii de la 1871, care mărise autoritatea și atribuțiunile consilieror generale și care începuse a slăbi legăturile spăimenta terei centralisări, care dăbușesce ori ce libertate locală; deră In fine, oricâtă de funestă e acesta lovitură, totă e mai puțină decâtă deca verificarea puteriloră ară fi fostă încredințată consilierară de prefectură. Acestă artăa fostă adoptată cu 827 din 688 votanți. E u o majoritate de 29 voturi, care s’ară fi putută schimba în minoritate, déca s’ară fi făcută scrutinală la tribună. In adeverü, cu acestă modă de scrutină nu se pute vota pentru absinți, căci adesea drepta ne sdrobesce cu buletinele puse în numele deputaților absinți. In acea zi se putea dejuca acesta tactică, ară fi trebuită a o face cu atâtă mai multă cu câtă legea din 1871, care consacra independința relativă a consilielor generale, e forte poporală și ară fi avuta tota țera pentru sine. Deră stânga pare a uita pre multă acea a ce țera adeată de la ea. Eco legile constituționale terminate și Zila cândă adunarea nu mai are nici una protestă pentru a prelungi durata puterilor sale este tocmai acea pe care ea o alege pentru a amâna punerea în vigore a acestei constituțiuni și a’și lua vacanțe trei luni. Și contra acestei depărtări de la datoria sea, nu s’a rădicată nici un alta voce decâtă acea a intransignuțiloră. Cele trei grupe ale stângei, învoite d’a nu lăsa acesta sesiune să se termine astfelă, cu totă opiniunea contrarul a d-lui Gambetta, aă decisă a nu fi face nimică. Se vor publica manifeste. Deră ce suntă manifestele pe lingă un mare desbatere, în care oratorii stângei ară fi avută, incontestabile , rolulă celă mai frumosă și care ară fi lăsată țara, la timpulü vacanțelor, adunării, supt influință verităților, pe cari starea de asediu nu le-ară fi putută opri d’a fi ascultate? Acesta e uă greșelă din partea stângei, și 'n loculă acestei mari desbateri în care amicii noștriî ară fi avută frumósa ocasiune de a imputa majorității și guvernului acesta scandalosă părăsire a operiiloră, care consiste in a amâna indefinită punerea in practică a constituțiunii pe care adunarea a votată-o, amă avută uă protestare solemna făcută în numele legitimității de d. marchisă de Franclieu, care a tratată cu noblețe republica conservatore, născuta din constituțiunea de la 25 Februarie etc. «seîndura unsă pe care alunecămă către abisară in care vomă dispăre pentru totu-deuna.“ Tóte acestea pentru că Francia n’a voită se chiame în ajutorul ă seă «acestă principia de vieță, pe regele, care a fostă obligată d’a rămâne inesilă.» Acésta e cam comică, derută credință sinceră, chiară atunci când ea jură cu totă ce o împresură și se esprime într’ună limba giă care face dintr’ună rege unu principiu de vieță are ceva respectabilă in ea. D. marchisă de Franclieu pare se fia ună omu nepractică; déri sinceritatea, fidelitatea sea ne impună respectulă ce nu nise cere. D-nii Barbie, de Broglie, Buffet potă fi omeni înțelepți, forte înțelepți, dară înalta loră înțelepciune, cu tóte titlurile ce pretindă a ave la respectur ă tuturoră, nu inspiră decâtă desgusta și dispreță. Așa voi se vă vorbescă puțină despre banchetulă pe care lordulă mairală Londrei Fa dată, săptămâna trecuta, prefectului Senei și primarilor e seu sindicilor din Roma, Florența, Turin, Bruxelles, Amsterdam, Lisbona, Quebec, Christiania, Dublin, Edimbourg și din nu seid din câte alte orașie, între cari nu vedemă — lucru de însemnată — nici ună orașiă germană. Nu e admisibile c’acestă omisiune a Germaniloră n’a fostă voită, premeditată. Déru déea Germanii găsescă mijloce d’a se face urîți de lumea ’ntregă, nu ni se cuvine nouă, Franceafloră, a ne plânge seă a ne desola d’acesta. Spectacllă saîei banchetului era, spună tóte ziarele, minunată, serbarea a costată 18,000 livre sterline (450,000 fr.), acești e nebunia. Prefectură Senei, d. Ferdinand Duval, care e ună omă forte ș frumosil, a avută ună mare succesă câtă n’a vorbită; déra interiorulă, cică fiarele englese, n’a fostă atâtă de frumosă ca esteriorulă. N’amu nici ună cuventă se n’o credă. Bietulu prefectă, care practică starea de asediu pe țermii Senei, se duce a face elogiu să seii gouvernămentului pe fermii Tamisei! Mărturiți că e de rîsu. La Paris toți ridă d’acesta. Sciți că asta se consolă Francesii de relele loră, asceptândă ceva mai bine. dată mă Zia^ă guvernamentală s’aruncă asupră-mi și strigă: „falsifici cifrele pentru a injuria guvernulă!“ Mai ântâiă rogă pe redactorele mascată care redige Guberulu Bucurescilor, să se convingă că n’amu intențiunea d’a injuria pe nimeni,— nici chiară pe densulă. Déca injuria îi este d-lui familiară, nu s’arétánsé nici vă dată supt pena mea. Câtă pentru falsificarea cifrelor, acesta e mai lesne fie Zistlc^ey monstrată. Eu séud. Ch. H. Kessler pune în paralelă kilogramele și hectolitrele, ca și cum aceste două măsuri ară fi echivalenți ? Onor. Ziaristă care-mi impută că falsifică cifrele ară fi óre atâtă de bună ca se-mi spuie daca 10 bani aă avută vreodată aceași valore ca 10 fr., căci aci e același casă. D. Ch. H. Kessler. Zice 996,431 hectolitre; ea arata aceași cifră; dera cândă voiescă se compară două cifre exprimate una în hectolitre, cealaltă în kilograme, trebuie neapărată’ se reducă tóte aceste cifre sau în hectolitre sau în kilograme. Acesta amu făcută, luândă ca basă cifra media 70 kilogr=1 hectolitru. 1) Déca dérii suntă nescari cifre falsificate, nu suntă acelea pe cari le amă produsă eă. Déru fundă c’aceste note s’adreseză publicului română, deprinsă mai specialminte a numera in kile de câtă în kilograme și în hectolitre, vomă reproduce tote cifrele în Idle. Este admisă c’uă kilă echivaléza cu patru hectolitre, prin urmare: 1j. Esportațiunea pentru Adriatici, Anglia, Belgia, Francia, Italia și Olanda a fostă un 1874. D’uă parte dera 628,423 kile esportate, de cealaltă numai 190,754 kile. Schimbă acesta în ceva conclusiunile nóstre de Sâmbăta trecută? Chierulu Bucurescilor, înainte d a se arunca cu imprudință în polemică, ar fi trebuită să scie că aceaa ce eră negă este mărturită chiară de guvernă. Pentru a se convinge contradictorulău acesta, nare decâtă să-i arunce ochii pe Notița asupri României (1868) și va citi acestă fraa caracteristică, în urma tabloului con. 1) A 86 vadé „Notice officielle sui laRoumam ' (Paris 1868). Grâu . . . . . , 249.108 kil®. Porumbii........................... 233.578 » Secară 38.110 „ OrZü ...... 93.892 „ Ovésü................................. 13.735 , Totală . . . 628.423 kile. 2. Pentru Austria, Germania și Elveția: Grafi................................. 24.325 kile. Porumbă........................... 112.350 „ Secară ...... 7.624 » OrZă................................ 31.706 „ Oves” ...... 14.749 kile. Totală . . 190.754 kile. " ' Ca și cum 1 kilogr.= 1 hectolitru Déca iu Ziarist c^ e mai cu semn ceva neplăcută, e de sicură a discuta cu adversari de rea credință. Amă publicată in Românulu de Sâmbătă câteva cifre relative la eslportarea cerealelor din România. In FOITIA „ROMANULUI“ CARTEA CU ÎNCUIETORE 1) de Amédée Achard 2). III. Timpulu cândă era sé vie Jacques și amiculu se s'apropia. In fiecare zi puteau se sosesca la Courtil. Esther se dusese pe josh, întruna din zile, la modestulü preotu aici unul cátunü, căruia 'i ducea mici milostenii spre a le împărți săracilor din vecinătate. Ii plăceau aceste preumblări, pe cari d-na de Carnavon îi permitea să le facă singură. Cine nu cunoscea pe ospeții de la Courtil la patru seți , cinci leghe împregiură? Cându mergea asta-felü în lungulu cărăriloru smălțuite de levanțică și de cimbru, seu pe câmpii, cu ușiurința unei ciocârlii care alergă pe pajiște, tristeța nu mai avea nici oă putere asupra funetei séle: Esther avea ânrma mulțămită și veselă. După ce dete milosteniele și conversă puținii cu viearulă, lua drumul ti cele mai lungii pentru a se întorce. Afundată în pădure, unde umbra o încongiura de recere, Es-1) A vede Homânuiii de la 2S și 29 aminte. 2) Traducțiune de X. G. Hibicescu după hérnie de deux mondes, cher își micșiora pasiuin, culegându flori pentru abstracțiune, și oprinduse din cându în cându pentru a asculta acea ce i spuneau gândurile séle. Unu omu, care șchiopota puțind, trecueră arunca întrunii sacă pe care su purta pe umeri ciupercile ce le culegea. Acestu omu era unu felu de cerșetorii bine, cunoscută in tota ținutulă, care umbla în cóce și acolo, dormindă în câte uă șură și trainda cu câteva coji de pane, cari i-se dau séu de frică séu d’amieta. Era cunoscuții supt numele de omulu care 'și féréscé piciorulu și priviții ca ghicitorii de noroca. La vederea sbura totă veselia Estherei. Ecole Ronquier, își zise densa, astăgli mi se va ftempla, de sicură, vr’uă nenorocire! Omulu care și feréste piciorul, trecea în acesta momentu pe cărarea pe unde mergea densa, ș’o saluta. Esther își făcu cruce pe ascunsă. Dimineța, Zise densula, e frumósă și plăcută pentru dșprele cari culegu flori, dorii trebue să vé păziți, suntú vipere în pădure. Esther o lua printr’unu desișm fără respunde și se îndreptă către unu drumu, ale căruia sinuosități albe se coborau pânt iu fundulú unei văi. Sarele începea să se înalțe la orizonte, căldura venise. Atunci zări uă cabrioletă care, bine umbrită prin uă pânză pusă pe covertirü, trecea înainte'i. O ajunse îndată și conductorulu, care era din vecinătate, o rugă sé se așeze la umbră, pe una brață de paie.—La amérá vomu fi la Courtil, Zise căruțașului. Vecinulu, vorbindu necontenită, șezuse pe crucile, căruței cu piciorele atârnate și calula înviorată, prinsă lovitură de biciu, porni cu unu pasű mai viu. Unii tenori apăru în acestü momentu pe cărarea de pe laturile colinei pe lingă care trecea drumul. Razele sarelui cădeau perpendiculară pe stîncile gole și aerului încinsă de foculü ce venia din cerü usca busele cari fu respirau. Calétorul aruncată privire invidiosă asupra cabrioletei, către care flü ducea drumu’l oblică. Din loculă unde se afla, tăria marginele unei rochii d’uă stofă semănată cu buchete de flori albe și două botine cari lucrau în sare. Privirile’i se opriau cu plăcere asupra celor a două piciorușe pe cari umbra covertirului nu le acoperia. Espuse cu adrasnela la lumină, ele aveau ună aeră tencri. Așezate cu cochetăria unulă lângă altul, stau uneori imobile, parcă ară fi voită se li se admire arcuirea fină și grația formeloră lară elegante, eră alte ori se mișcau cu neastâmperii, parcă ar fi fi fostă coprinse d’nă subită dorință d’a juca. Necunoscutul, care mergea printre mărăcini, privindu-le cu coda ochiului, se grabia s’ajungă cabrioleta înainte d’a trece cotitura colinei și ajunse in adeverü acolo chiară în momentulă când o calulă, care scutura cu veselia marii ciucuri de lână roșie atârnați la gâtu-i, își presinta capul la cotitura drumului. — El, amice, striga către conductoră, care pocnia din biclă. Esther scóse capulă din trăsură și frumósa-i faeiă apăru la viua lumină a Zilei , acesta și spera cálétorulu'. Trădătorul își' scose răpede peleria și zise cu unu aeră de politețe: — Iertare, d-soră, nu vé zărisemă. — Ce putemă face pentru serviciul ă d-vostră, domnule ? — Abia cuteză s'o spună... Suntă străină, mamă rătăcită și ostenela începe a mĕ doborî. — Acesta va serica o de locă supărată d’a face uă bucată de drumă în trăsură? — Déca drumul pe care mergeți duce la Courtis, o mărturescă. — Acolo mergă și că. Cabrioleta s’oprise, par’că și calulă care o țâra ară fi înțelesă de ce era vorba; mișcarea persónei care suindea în umbră arăta calotorului că putea să se urce; elăsări răpede pe scara trăsurei și se așeza pe snQl pulă de paie, cu capulă descoperită; ventula care-i sufla ’n fală îlă răcoria. — E bine aici, zise densula, ară merge cineva astaferi pâné la marginele lumei. Esther elamina pe furișă pe soclul de călătorie. Era ténérü, e uă fisonomiă plăcută, cu ochi cari rideaă, cu tóte că aveaă ună aeră de suferință. Frate-seu vorbise dună amică, pe care era sex să aducă la Courtil. Decară fi dênsulü? dérű atunci Jacques nu putea fi departe. Privi răpede în tóte părțile, colina și valea erau deșarte. — E imposibile, cugetă densa; prin ce întâmplare Jacques ară veni singură și pe jos ? D’uă dată, la eșirea dintr’ună răgașă, în dosulă unei grămezi stânci, cari se intindeau ca uă limba pe câmpia sămănată cu vii și măslini, se vezu marea schinteiătore, care părea că rostogolesce diamante topite în valurile sale. Ună buchetă de palmieri perduți in azură se rădica pe vârful unei culmi, de unde alte buchete de pini ca umbrela se coboraă către țărmuri in șiruri lungi. Uă lumină strălucitore inunda spa-