Romanulu, iulie 1875 (Anul 19)
1875-07-24
662 Uă corespondință din Paris către dianski Times conține unnotarele : S’a observații asiduitatea in care ambasadorele Germaniei a asistatü la ultimele desbateri parlamentare, la cari represintanții celor dilalte puteri se pare că n’au dată uă importanță deosebită. Acesta asiduitate, din partea ministrului Germaniei, nu este, cu tote acestea, escepțională, căci din tota corpula diplomatică, principele de Hohenlohe urmăresce cu mai multă regularitate ședințele de la Versailles. Totuși faptulă merită să fiă notată, fiindăcă ’n cercurile diplomatice se zjice că ambasadorele va trebui sa raporteze verbale, in scurtele vacanțe, impresiunile sale asupra ultimelor incidinte parlamentare petrecute la Versailles. „Daca acesta rumori se va confirma, va justifica póte opiniunea celoră cari cugetă că politica generală a Franciei cere ca noua constituțiune să fiă pusă’n vigore câtă sară pute mai curendă și ca neînlăturabila agitare a alegerilorű să se termine înainte de finele anului. Acesta énse nu se doresce pentru că ’n momentul de faciă ară fi asistândă ceva de natură a neliniști spiritele, nici chiară a procura protestulă unoră simțiminte de îngrijire ; punerea in lucrare a nouelor instituțiuni e dorită , fiindăcă e evidente că lipsa unui guvernă definită, perspectiva agitațiunilor neînlăturabile și nesiguranța despre compunerea viitorului corpă legislativă sunt cauze fatale de slăbiciune pentru orice guvernă chramată a discuta cestiunile internaționale de natură delicată. „De altă parte, nu este nimică mai naturale decâtă interesulă ce Germania a trebuită sé aibă naturalmente în recentele desbateri ale Adunării, căci tote cestiunile discutate atingă mai multă sau mai puțină, directă sau indirectă, relațiunile politice dintre Germania și Francia. “ Cuțiu, idem; F. H. lónovici, N. Abrevici, comerciante; Dinu Michaiă, idem; Dumitrachi Drăguța, proprietară; Ioniță Dulamă, comerciante și proprietarii; T. Iliescu, idem; Tonă Broscira, idem; Ioniț Mihilachi, comerciante; Gheorghe Bologa, proprietară ; Lepădatu Stancu, proprietară; D. Dimulescu, proprietară ; P. Sliveșianu, proprietară și alegătorii in col. III; H. Nenovici, proprietară ; F. Sladinescu, idem ; Ioniță Stănescu, comerciante; C. M. Popescu , agricultorii; Mihhail P. Micu , Nae R. Lupulescu , proprietară; Vasile Parasehivescu, comerciante ; Petrache Co jocaru, idem; Ienache Mohora, idem; Coman Iliovicj, idem; Grigore Atanase, idem; Vasile Kaminiță, idem; D. Dobreseu; pro prietară și comerciante; Dumitru Vasilescu, Constantină M. Pârvulescu, proprietarii și comerciante; Constantină Stanoe, comerciante; IonÖ Sfetcovici, idem; lână Oprescu, idem; Nicolae Șerbănescu, idem; Mih. Constantină, idem; Petrache Dumitrescu, Pateu Nicolae, comerciante; F. St. Chivaranu, Ghiță Brânea, comerciante; Vasile Nistoru, proprietară; Voinescu, căpitanii în dimisiune; Costea Lova, proprietară; Toma Costescu, proprietare; Florea Dumitrescu, Ghiță Ionescu, F. Lepădatu, comerciante; George Podaru, idem; Răducanu Iane, proprietară; Petre Petrovici, N. Andreescu, comerciante; îrtefanul I. Guță, comerciante; D. Delescu, Ghuță C. Băeleșenu, Nicolae Dima, comerciante; P. Grigoriu, comerciante; M. Ionescu, comerciante; C. Corlătescu, comerciante; Dimitrie Iliescu, comerciante; Petrache I. Boiangiu, comerciante; Michail Tanasescu, comerciante și proprietară; I. Lupulescu, idem, aleg. în, col. III; Troiță Petrovici, comerciante; Dinu Dumitru Pătruță, comerciante; Michail Pănescu, comerciante și proprietară, aleg. în col. III; Ion Ilinea Maria, agricultură; Ioniță Gheorghiu, comerciante; Matache Salișteni, proprietar; Ianase Slădinescu, comerciante; Barbu Giculescu, idem; T. Gutulescu, idem; Ioniță Bmjorin, idem; Toma Rovinaru, comerciante; I. D. Ciupagea, proprietară; Iordache Ianovici, Badea Vasile, proprietară ; Pirvu Grădinaru, Ion Cârstea, comerciante; Dumitru Feraru, proprietară, aleg. în col. IV; Marinescu Bușio, idem; Michail Stoicovici, comerciante; Anghel Tînjală, idem; Biță Diaconu, idem; Ionescu frica, idem; Marin G., lemnaru, proprietară, aleg. în col. IV; Crăciunescu Iód, comerciante; Gheorghe Barbovici, consiliară comunale, comerciante, proprietară și aleg. în col. II; Pătrulescu George, comerciante; Marin Nicolae, comerciante, proprietară, alegetoru în col. IV; Ion Mărginean, comerciante, aleg. în col. IV; Constantin Bărbulescu, comerciante, proprietară, aleg. în col. III; Dimitrie Timovanu, comerciante; I. Vasiliu, idem; G. Michailă, idem; P. V. Isvoianu, idem; Nicolae Constantinescu idem; Dimitrie Giurca; Vasile Divn, proprietaru; Anghelă Podaru, comerciante; Ioniță Michaiă, idem; I. Ștefanescu, arendașă și proprietară ; Petru P. Popescu, comerciante, și alte 2] semnături nedescifrabile. PROGRAMA PARTITEI NATI0ÜAE-LIBERALE Aderări. Judeciule Mehedinți : Turnu-Severinu. George Serendache, proprietară, advocată și fostă deputată; Toma Manolescu, iugeniară privată și proprietară; Badea Teodorescu, proprietare; D. G. Boborcemi, idem; George Măcescu, aleg. in col. III urbană, nu numale; N. Kallotescu, proprietară și aleg. în col. III urbane; N. D. Sansulovici, proprietară și comerciante, aleg. în col. III I. P. Corlățan, proprietare și comerciante; N. I. Catendache, proprietară; I. Batoescu, proprietară, comerciante; I. Miosu, propr. și comerciante; I. Bărbulescu, idem; Ilie Ionescu, idem; Năstase Giurgovici, idem; Sandu Mărculescu, proprietară; Ionu Pârvulescu, proprietară și comerciante : Barbu ROMANOLU, 24 IULIE 1875. Citimă in Telegraf du de ieri: Spre completarea celoră ijise de noi in numerulu de Joui. in privința asasinării a doua individe, întruna din suburbiele laterale ale capitalei, vomă adauge: Suburbia in care s’aă comisă asasinările se numesce Manu-Cavafu, înfundătura Bătrâniloru, colorea albastră. Asasinații sunt: Maria Florăresa și socială iei, de meseria croitoru. Amendoui suntă intr’uă etate înaintată și prin muncă îndelungată, prin economie, dăduseră bănuieli că trebuie se aibă parale, mai cu semn că se respândise vorba ca să să se ducă la agialîc. Nesce Bulgari, cari sunt vecini cu locuința asasinaților, lucrândă mățăria, dérii cari în realitate suntă capabili de ori ce crime, fiindă deprinși la acestea, au profitată de posițiunea dosnică și mai cu semn de vijelia din Sâmbăta trecută, și aă torturată în modulă celă mai barbară pe acei nenorociți bătrâni, i-ară tăiată și strângurata pene ’i-au omoritu, dorűn aă putută găsi de câtă, se zice, vre-uă sută lei vechi, lăsându’i apoi in casă morți. Tocmai Luni, septemâna acesta, se zice că s’a dusă o femelă se véd la ce face baba Maria, și, ajungêndu, a vedutu amândouă cadavrele mutilate și scăldate in sânge, eră totulă în casă, resturnată și puse perne la tóte ferestrele, ca se nu se vedă de la drumă. Acésta femelă îndată a ’ncepută se sbiere, s’a ă adunată locuitorii mai din apropiare, și tocmai apoi, după obiceiu, s’a arătata și poliția, procurorele, judele instructore, cari, după bănuieli și după precedinte, aă arestată p’acei Bulgari mătari, cari cam suntă spaima tutoră celoră cu avere de prin partea locului, căci asemenea vagabonzi aă comisă multe crime sângerase. D. M. S. Adamescu din Petra a adresată d-lui ministru de interne următorea reclamațiune. Din coprinderea iei se va vede înc’uă dată mai multă că este dată ună cuvântă de ordine în tote judeciele a se urmări, insulta și amenința cu grosulă toți cetățenii cari nu voiescu sé ’și închine consciința regimului actuale. Domnului ministru de interne. Domnule ministre, Ieri, la 16 ale cuvuntei, pe la orele unu după ame<si i eșindu de la casa mea, amă ajunsă in ulița dreptă pieță; acolo mă întâmpină d. prefectă ală judeciului Nemțu, pe cândă vorbiamă c’mă domnă Orenstein, și ’ncepa a striga furiosă la mine că mă va pune la grosă, fiindă c’amă făcută și suptsemnată e hârtia prin care se adera la programa partitei liberale și c’așî fi umblată în publică îndemnândă pe lume a iscăli acea aderare, și la ’mnelti lumea. In urmă, adresindu-se la Drailiții ce s’arunaseră, la teribila voce a d-luî prefeetă, iî sfătui să nu se ié după mine a iscăli vr’uă suplică, căci ii inceră. Amă arătată d-luî prefeetă, cu moderațiune, că informațiunile d-sale suntă inesnete, fiindu-că că a’amu umblată cu urei uă o hârtiă de iscălită, cu atâtă mai multă că nici amö fostă în prajiulu Petra. Cu tote aceste nu l’amă putută face se ’și vină în adevărata judecata și se in vocifereze ’n uliță, purtare care nu era nici conformă legii, nici de demnitatea unui administrator. Ba, ce esta mai multă, d-lui, în furia d-sele și totd cu acea voce violente, și-a permisă a insulta guvernele supt cari servisemă ca magistrată, lasându-le că eraă nesce guverne cari lucrau pe ascunsă, adică încetau lumea, fără se observe că miniștrii supt carii că servisemă erau d-ui. I. Ghika, Alionă, Boerescu, Viorenu, Arghiropulo, și chiară supt d. Costa-Foru fuseserăsbrămată la preșidenția tribunalului de Nemțu, persone destulă de onorabile, prin urmare nu meritau și nici era pensiunea a fi criticate pe strade de d. prefeetă. Furia domnului prefectă și adeveratulă motivă cehă făcea a me amenința pe stradă nu era numai facerea și suprscrierea vreunei hârtii, ci ura personală ce d-lui păstrării asupra mea din timpură de cândă eramă președinte, cu oeasiunea unui procesă ce avu, după cum chiară mi-a și amintită-o cu acestă ocasiune. Ca simplu Adamescu, regretă ca avui neplăcuta ocasiune a judeca procesulă d-lui Rosnovani; în calitate de președinte Suse, suntă împăcată în conșciința mea c’amă făcută uă bună judecată și c’am aplicată legea fără părtinire. Din acestea veți pute conchide, domnule ministre, care a fostă îndemnulu amenințărilor ș’alu neadevărateloru imputațiuni ce'mi făcea pe strada d. prefectă, pe cândă eu ’mi căutamă de interesele mele particulare. Déca amă făcută și suptscrisă vre-uă e hârtiă, amă făcutu-o basată pe drepturile ce’mî acordă legile țereî mele; eramă și suntă in totă dreptură: amu cerută se intrămă în legalitate, și avemu dreptate, căci nu va putea ÎCG oricâtă bună voință ară avea cineva, că suntemă in legalitate, cândă prefectură te insultă și te amenință în uliță. SuntÖ gata a da semn oricui de faptele mele, fără case a’mi lua responsabilitatea pentru faptele altuia. N’amă Incetatu pe nimeni, viața mea publică și privată o probă acesta, și nici suntă de talia celoră ce voiescă a ’ncela. Amă ținută a ne face acestea cunoscută, d-le ministre, ca se puteți cunosce singuri cum agențiî d-vostră esciteza și provocă pe cei mai pacinicî cetățeni, fără ca se le dea motivă la acesta. Credu că nu veți aproba conduita d-lui prefectă de Nemțu, căci atunci, fără ’ndouiala, ne veți lăsa la capriciule celui maĭ tare. Bine-voițî, ve roga, d-le ministre, a primi încredințarea despre stima ce ve conservii. Petra, 17 iuliu, 1875. M. L Adamescu. FOSTIA „ROMANULUI“ UA DRAM! CONJUGALE de JACQUES LEFÉVRE. Amă cunoscută uă căsătoria in* cântătore, care părea că ’ntrunesce tóte condițiunile de fericire: junețe, amoră, avere. Acesta căsătoriă exista de doui sau trei ani și fericirea acestor două ființe, pe cari legea le unise, era atâtă de perfectă, încâtă tenera socră ’mi țdeea într’uății, suntă pré fericită; vie temă se numi se ntemple vr’uă nenorocire. Presimțimentulă séu n’o 'ncela. Vă ’ntemplare dete n manele d-nei R... proba că bărbatul ă sen o ncela. Acesta fu pentru dânsa să crudă sfâșiare, totuși iertă, ierta uă dată, de două ori, de trei ori, iertă cu generositate, încercândă a ascunde pene și suferințele ce 'ncerca și silindu-se d’a ’și reapropia pe bărbatul ă séu, arătându-i iu flă care <fiuă iubire mai viuă și mai inteliginte. D. de R..., făcea dă femeie! sale injuria de care anima iei sângera atâtă de tare, avea totuși pentru densa uă afecțiune sinceră; déru era jine, trăise într’uă vlume în care morala nu e severă și credea că, cu singura condițiune d’a nu se divulga, îmulțindă loviturele de cuțită ce da căsătoriei séle, nu făcea altă decâtă ușa de drepturile’i de bărbată. O repetă, el își iubia socia și se ’ntrista însuși c’o făcea nenorocită. Deja tentațiunile- sunt mari la Paris și, cândă cădea în tentațiune, se trudia a ’și rescumpăra greșela îndouindu-și atențiunea și iubirea pentru densa. Veni totuși săzi cândă d-na R..., ostenită de lupta pe care o susținea, ajunsă la capitula forțelor și curagiului seu, se retrase la mamă-sea, cerendă justiției se pronunde separațiunea de cârpă intre densa și bărbatul- seu. Cândă d. R... veni acasă în acea zi și și vé^u casa golă, avură ’ntristare adâncă, și se hotărî a ’și relua femeia, cu voiă fără voia, pentru c o iubia, și primi lupta judiciară cu siguranța că tribunalulă îi va reda paceaa pentru care elă avea ună amoră póteri atâtă de esclusivă, o recunoscu, d era totuși forte mare și forte adevărată. Câteva luni în urmă, evenimentele dau cuvântă bărbatului. Tribunalul decidea că nu erau motive indestulătore pentru a pronuncia separarea; că d. R.... nu exercitase nici vădită cruzimi contra femeiei sale; că nu se făcuse culpabile către densa de nici uă injultă gravă și că nu întreținuse Nliciuá-data Ti Va, concubină în domiciliul conjugatei Tribunalul, declara chiară că nu exista nici uă incompatibilitate de caracteră între soci, pentru că scrisorile tinere și pasionate ale d-nei R.... fuseseră produse în audiență de către advocatur bărbatului seu. Dup’uă oră din momentulă cândă tribunalulă pronuncia acesta decisiune, d. R.... véZu întrândă la densulă uă femeiă cu figura rece, c’uă atitudine hotărîtă și forte palidă. Era socia sea: era d-na R.... pe care uă decisiune judiciară o condamnase a reintra acestă apartamentă, care 'i ambiția n atâtea dureri, lîng’acestă omnă în care și pusese tóte speranțele de amoră și de tinerețe și de care totuși fusese trădată într’ună modă atâtă de nedemnă. Prima mișcare a d-lui R.... fu d’a alerga înaintea femeiei sale pentru a o imbrățișa ș’a’i reînvui uădată mai multă jurămintele’i d’amoră, prin cari o adormise adesea și cariera mai frivole chiară decâtă jurămintele de jucătură. Déja recela neîmpăcată, care era n privirea sociei sale, și imobilitatea acestei figuri încântătore care reflecta letargian care trebuia să se afle chiară anima sea,flă opriră în acesta pornire. S’aflaă faciă a faciă acești doui soci, cari nu se veZusera de mai multe luni și pe cari legea singură îi mai reapropia acum, și nici umilă nu rupea tăcerea. Fu ună momentă d’uă crudă ’ncurcătură. — „D-le. zise la fine d-na R... suntă condamnată a ré Intorce la d-tea. Beérné. Legea a putută cere ca materialmente se locuiescă în casa d-téle; mă supună. Dérű ea nu póte constrînge nici anima, nici cugetulă meă; romanii derű stăpână pe ele. Acum dictéza’mi, voințele d-tele asupra tutoră lucruriloră cari nu voră atinge întru nimică simțimintele mele, și’ți voiă esecuta ordinele. Déru se nu flă nici vă dată cestiune d'altă ceva între noi amendoui. D. R... încercă ’n zadaru se spuie femeiei séle sincera’ părere de réü despre totă ce se petrecuse; căutase se scuse de greșialele ce comisese, vorbi c’uă adevărată elocință d’ună amoră care s’a putută retáci, dérű care nu s’a stinsă nici uădată : elă zise în fine că voiesce a recâștiga prin iubire și paciență acestă animă pe care s’o înstrăinase. FELURIMI Ditiiium Curierulu de Iași. Ni se relatezu de la Cotnari, c’uă grindină înfricoșiată, in mărimea oului de porumbă, a nimicită mai tote viele și semănăturile de pe acolo. * In noptea de 15 spre 16uă ploiă violentă căzu asupra orașiului Galați. Uă casă în Vadu-Ungurului fu lovit^fir de trăsnetă, păreți! sparți ș’uă iconăț de argintă, topită de puterea schinteiei electrice; în același timp ă uă altă casă fu lovită pe strada casarmei, case numai păreți! fură pârliți. * Este vorba d’a se funda la Roma, uă mare bibliotecă, care se fiă cea mai însemnată din totă regatală și se porte numele de biblioteca Victorii Emanuel. Ea se va instala în vechiul Collegio Romano și va cuprinde ună spațiu în care să se potă așeza 700,000 volume, între cari, la începută, vre-un 60,000 voră fi privitóre la literatura italiană și străină și vre-uă 2000 voră fi manuscrise. La aceste numere se vor mai adăuga alte 350,000 volume și mai mult de de mii de manuscrise provenite din bibliotecele monastirilor. Uă comisiune a fostă numită de ministrulă instrucțiune publice, spre a alege esemplarele duble cari sară găsi în aceste colecțiuni, și a face schimburi cu alte bibliotece din Italia. * După Gazetta de Augsburg, cea din ce profesiuni se compune noua cameră a Bavariei, în care majoritatea o aă catolicii: 23 preoți catolici, 2 preoți protestanți, 3 ziariști, 1 ministru, 13 avocați, 31 funcționari de justiție sau in diferite administrațiuni ale Statului, 16 primari sau funcționari munipali, 40 fabricanți, comercianți, proprietari sau arendași, 1 medică, 1 profesore de universitate, 3 berari și 2 institutori. Sunt scrierile în favorea inundaților^film Sudulu Franciei versate până la 28 iulie la tesaurulü publică din Paris și la casiarii-plutitori-generali din depertamente se urcă la 8,703,292 fr. 87 c. Adâugându-se la acesta sumă și supt scrierile de pe alte liste , se face una totală de 11,726,039 lei. Engliteza a decisă se fundese, pe țărmii lacului Nyassa, la estremitatea capului Maclear, pe costa Africei orientale, vă nouă colonia care va purta numele lui Levingstone, celebrula esploratore. Scopul fundării acestei colonii este atâtă pentru a se onora memoria lui Levingstone, câtă și pentru a se face mai lesniciosă continuarea operei sale : civilisarea africanilor, suprimarea sclavagiului și desvoltarea comerciului în — „Nu mai spera! relua d-na R.... Mai perdută pentru totu-deuna. Pe câtă te iubiamă, pe atâtă acum te urăscă și te disprețuiescă. Ai distrug în mine tóte simtibilitățile femeiei; nu’ți voi sacrifica celă puțină delicateța și pudurea. Pe mântuirea mea, iți jură că nu voi fi nici vă dată de câtă uă străină pentru d-tea“. Juramentula făcută de d-na R..., pe care sociala scuflă ascultase c’ună felă de incredulitate intimă, fu totuși ținută cu rigore. Mai multă de două luni trecură in mijlocul unoră suferințe de totă Zma’ unoră încercări necontenită respinse, unoră scene in cari violența bărbatului se sfărâma în facia implicabilei rigori a femeiei. Mai multă de două luni de lupte, de speranțe necontenită perdute și renascendü totu-de-una, două luni d’ună martiră de fie-ce momentă. D. R... făcu tóte chipurile penti a’și supune pe femeia sea; blândețea, lacrimele, intervenirile amicale, violența chiară fură pe réndii întrebuințate. Nimică nu reuși. Ună lucru mai cu semn acîta ’ntr'ensulă uă mânia surdă. Sociatea, in lume, afecta ’n privință’i termenii unei familiarități forte sincere; nimică nu permitea cuiva a bănui dramele cari se petreceau între ai