Romanulu, septembrie 1875 (Anul 19)

1875-09-17

AKTILÜ ALU NOVE­SPRE­ PECELEA Redacțiunnea și Adra Istratianea Strada DomneE­sc. 14 VOIESTE ȘI VEI PU TE Öií­ce cereri pentru România se adre­sei la administrațiunea islazului, ANUNCIURI l*i 'ia i IV, spațiul 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit G let. A se adresa LA PARIS: la Havas, Laffite & C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDRA: la d. Eugbne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London, E. C. LATIENA: la d-nii Haasenatcin gi Vogler, Wallfischgasse 10. Scrisorile nefrancate se rerisă. 20 BANI EXEMPLARULIL SERVICIULU TELEGRAFICII ALL «ROMANULUI.» Viena, 27 Septembre. — Reichsrab­ulü s’a convocații pentru 19 Noembre. Madrid, 27 Septembre. — Circulă sco­­mptura că episcopura de la Seo-de-Urgel a scăpata din inchisorea de la Alicante. Kaya, 27 Septembre. — Miniștrii de in­terne și de financie au demisionată în ur­ma unu­i vota de neîncredere data de pri­ma cameră. E positiva că regele le-a refu­­sat­ demisiunea. Belgrad, 27 Septembre. — D. Ristici a sosit a aci spre a conferi cu principele și cu represintanții diplomatici. •1î3 JJ RCtîRI, 17 SEPTEMBRE, *875. LUMINEZA-TE ȘI YEI ES A­BONAMENTE In Capitale: un ană 48 lei; §ese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă, lună 5 lei; In Districte: un ană 58 lei; §ese luni 29 lei, trei luni 15 lei; uă lună 6 lei; Francia, Italia și Anglia pe trimestru, fr. 20, Austria și Germania pe trimestru, franci 18; A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Halle­­grame, rae de l’Ancienne come­die 5, și la Havas, Laffite & C-nie, Place de la Bourse 8. LA VIENA : la d. B. G. Popovicl, Fleisch. markt, 15. Ârtlcnlele nepnblieate se Torfi arde. Edițiunea de séra m ni 16 Jl» 28 In locul­ revistei nóstre politice, avem astăzi ocasiunea se publicăm o epistolă de la d. C. A. Rosetti, pe care nu ne îndoim că Românii vor citi-o cu totă luarea-a­minte ce me­rită subiectul ce trateză, și punctul de vedere din care este luat. Nu este vorba­­­ici numai de aprecieri personale,­ do­i profeții — cum­­ fic adversarii noștrii politici— ci de observarea evenimen­telor și a consecințelor lor, în dome­niul faptelor împlinite, și ceea ce este mai mult, împlinite în Orient și în împrejurări cari au­ mare ana­logie cu unele de la noi. Rar s’a pre­­sintat pentru Români ocasiunea de-a culege mai salaturie învățăminte. Ețcă epistola d-lui C. A. Rosetti : Paris, 23 Septembre, 1875, rue de Rennes, 97. D-lui prim-redactoră al ROMANULUI. Aflându-ne, aci ca pretutindine, a­­fară dintr’uă parte a Orivitelui, în timpul­ vacanțiiloru, negreșiții că nu te asceptai, domnule redactare, la­uă epistolă politică din parte’mi. După surprinderea ce’ți causa pri­mirea epistolei, banuiescu c’ai avută, ci tindă-o, una și mai mare. Omenirea totă, ți-ai <zisă, s’ocupă astăț­i de Herzegovina, de Muntene­­gru și de Serbia. Ce­va mai multă. Discursul­ principelui Milan, la des­chiderea Camerei, a fostă citită și comentată cu acea­a­și atențiune cu care erau­ citite și comentate că-di­­nioră discursurile lui Napoleone. E­­rai dera sicură c acestă­ a­celă puțină va fi subiectulă epistolei mele. Erai sicură câ­ți voiă vorbi despre im­pre­­sian­a, ce elă a produsă aci asupra dliariștilor­ și a omenilor­ politici. Nu te ndoiai că mă voiă încerca se ex­­plică cum , după opiniunea mea, nișce țări atâtă de mici au cucerită astăzi opiniunea publică, cum princi­pele Milan juca, pentru momentul, m­ă rolă mai egală cu acelu­a al­ impe­­ratorului Wilhem, și cari suntă im­­presiunile, simțimintele și cugetările mele ca Română în aceste seriese îm­prejurări? Mare deru ți-a fostă sur­prinderea, — era se­rică descepțiu­­nea — veiténdu că nu'ți vorbescă de câtă d’uă simplă și mică seriei­e — ș’acea­a cam vechi și oră — publicată ’n Revue des Deux Mondes de la 1 septembre, supt titlulă Grecia și Turcia în 1875. Nu voiă aréta, domnule redactore, causa ce me­mprise la uă lucrare care va părea stransă în aceste mo­mente și care mé e spune ca ânsuși dumneza, vegendă subiectulă, s arunci epistola mea în multă sciitorulă și ’ndelungă răbdătorulă costă ală re­dacțiunii nóstre. Nu voi­ arăta causa, fiindă­ că esplicarea ară fi pre lungă, adese forte durerosă și pate une­ori și poticnitare pentru mine. Fă’mi énse credită de câte­va momente și pate că esplicarea va da-o însuși subiectulă și că nu voiă fi aspru mu­strată că mamă depărtată de ces­­tiunile­­ jilei și mai cu semn de cea­ a ce ne arde nőne mai multă și mai d’a dreptur ă în situațiunea presiute. După ună studiă făcută în Atena în timpă de opt­ ani, dom­nulă Bur­­nouf, învâțatură directore al­ scalei francese din Atena, publică în Revue des Deux Mondes, (1 Septembre) sunt titlulă Grecia și Turcia în 1875, cea­a ce scie despre Grecia în parte și ’n genere despre Oriinte. După ce dovedesce, în acestă studiă, că la Greci religiunea este uă formă a cestiunii naționale, vine apoi la im­putarea ce s’a făcută Greciloră, de către cei cari nu sciă s­ă nu voră se scie, că suntă ună poporă schimbă­­toră, nesupusă și neguvernabilă, și­­ zice: „Uitându-se cine­va mai d’aprope vede că Grecii suntă, curată și sim­plu, ună poporă care își caută calea, pe care n’a găsită-o âncă, dera pe care voru găsi-o, ș’atunci voră măn­­ține-o cu tăria. “ D. Burnouf, care a visitată Grecia încă de la 1847, arăta apoi progre­­sul­ ce­a făcută de atunci, când­ era în cea mai deplină pustiire și sărăcie, precum și relele ce i-a adusă regele Oton, care fu resturnat șt fiindu-că, supt masca regimelui constituționale, lu­cra pentru stabilirea domnirii aso­­lute. „Noulă rege, constată d. Burnouf, lăsa pentru câtă-va timpă națiunea sé se guverne ânsăși, și tronulă pă­rea că se ’nelină la stânga, spre de­mocrația. " Peste câtă-va timpă „se forma, chiară în vecinătatea regelui, uă par­tită asolutistă, în care se ’m­olară câți­va Greci ambițioși, a căroră ca­pacitate nu le-ară fi permisă s’ajungă la putere. „Cele din urmă eveneminte pară a dovedi că regele nu era personale în­­gagiată în acésta partită și că se re­­serva s’o lase­se car ă cândă tronulă va fi amenințată, cea­a ce s’a și ’n­­tâmplatű. Partita asolutistă, care ’lă împingea și care lucra póte fără sci­­rea lui, n’avea radăcini în națiunea elenă; déru nimică în Grecia nu póte se rĕmâie multă timpă ascunsă: presa și mai mulți deputați desvăluirá ițele ce se țeseaă în paiață, ș’aceste des­coperiri, cum se’ntâmplă totu­de­una, mărită reula. Momentul­ d’a lucra contra unei revoluțiuni asolutiste de­­venia arginte." D. Burnouf, după ce aminteste că­derea ministeriului asolutistă și chră­­marea ministeriului Bulgaris care con­tribuise la căderea regelui Oton, <zice: „In timpulă­verei din anul­ tre­cută, acestă ministeriă, câștigată par­titei revoluțiunii asolutiste, procedă la noui alegeri. Nu se mai véisuse ’n Grecia scrutinuri falsificate cu a­­tâta cutezare, soldații resturnau ur­nele și ’mprăștiaă voturile, candida­ții erau arestați,, cetățianii opriți în casele loră, făr’a mai vorbi despre convoinlă ordinară ală guverneloră celoră rele ș’ală celoră cari se pre­­gătescă d’a trăda, de re’nvuirea to­tală a administrațiuniloră și ’nlătu­­rarea sistematică a tutorü omeni­­lor­ liberali." Aci învâțatură autore amintesce tactica întrebuințată de oposițiunea din Cameră da nu mai veni la șe­dințe pentru ca să potă opri astă­feră majoritatea guvernamentală de a se constitui, și apoi adauge: „Nu cercetămă dacá metoda acesta era regulată și dacă merita blamuri ce i-a dată presa germană. Este do­vedită că Constituțiunea era amenin­țată, că legea Statului și morala pu­blică erau adâncă lovite și că ’n ase­mene împrejurări este pote­ră dato­­riă superioră care silesce pe repre­sintanții unei națiuni s’o scape din abisă. “ In urma apținerii minorității, de­putații guvernului nu mai fură ’n stare , precum se scie, se constitue Camera și sesiunea sa închisă. Peste trei luni se redeschide, déri partizanii revoluțiunii guvernamen­tale nu putură realisa numărulü de­putaților ă cerută de lege. „Presa , amintesce d. Burnouf, susținu pe a­­părătorii legii și acasa cu energia pe cei­l­alți. In fine, supt impulsiunea unei puteri străine — ale cării unel­tiri sunt­ acum cunoscute — (Prusia) deputații guvernului sungeră, făcură legi, votară două bugete în patru o­­re, și aprobară convențiunea greco-pru­­siană relativă la săpăturele Olimpiei, convențiune ale cării pericle fură sem­nalate de către societatea archeolo­­gică și care fu desaprobată d’opiniu­­nea publică." Este asemănare, identitate chiară, domnule redactare, între ministeriul­ Bulgarii din Grecia și Catargi din România ? Depărtatu-m’amă multă de cee­a ce intereseză pe Români, puindu supt ochii loră relațiunea dată despre Gre­cia de către ’nvâțatură și moderatură directore ală scólei francese din A­­tena? Lăsândă cestiunea l’aprețuirea publicului, voiă urma d’a mai repro­duce câte-va pasagie relative la cee­­a ce făcu națiunea elenă în facia fără-de-legiloră ministeriului Bulga­ris. „Acestă usurpare a câtoră­va de­putați aleși supt uă culpabile pre­siune, și care în ori­ ce casă creauă oligarhhia și distrugea Constituțiunea, rădica indignarea întregei Grecii. Consultările juriștilor­, protestările deputaților­, adresele către rege, nu­merose scrieri anunciându prin presă cele mai mari nenorociri, eșiră din tóte părțile Greciei, unele reci și li­niștite, altele amenințătore. Nimeni cnse nu se coborî pe strade. Insurec­­țiunea era imininte, uă singură detu­nătură de pușcă de sicură ară fi fă­­cută-o se isbucnescă, oferă pilda po­porului francesc, care conduse aface­rile sale prin rațiune și liniște, și sili, prin atitudinea sea, că adunare monarh­istă se voteze Republica, pare c’a susținută și animată pe poporală grecă în cea mai redutabilă crisă prin care a trecută pân’acum. Regele ceda. Ministeriul­ Bulgaris fu concediată, Camera fu disolvată, uă pironire de ómeni onorabili compuseră ministe­riulă celă noă și națiunea proceda la alegerea represintanților ă­iei. „Cele din urmă eveneminte au schimbată starea spiriteloră ș’au con­tribuită forte la educațiunea poporu­lui grecă. Partite, pen’aci inamice, se grupară contra unei acțiuni care le compromitea pe tote do­uă­potrivă, și toți Înțeleseră că d’asupra cestiunilor­ de persane suntă doctrine generale și sisteme de cari depinde vieța scă martea poporelor­ libere. „Se póte dora­i jice că ’ncercarea asolutistă din anulă acestă­a a ser­vită Greciei spre a-și lumina calea ș’a-i pregăti guverne mai­ bune. „Grecia pare cuvântă d’a fi de­câtă decă va realisa în sînul ă­iei li­bertatea, care va conduce-o la pro­pășirea materială și la desvoltarea științifică de care este capabile. Nu­mai cu acestă condițiune ea va putea atrage spre dânsa, ca spre centrală sară, pe cei­l­alți membrii ai corpu­lui elenică, pe cari diplomația îi ține încă despărțiți. Cele mai rele sfaturi cari se pot ă da națiunii grece sunt­ a­­cele cari i le-au­ dată presa germană in acestă crisă și cari câți­va Germani le-au adusă pene n palatură regelui. Pe cândă totă presa europeană de­­saproba tentativa asolutistă, presa Germaniei în unanimitate o lăuda și, ca după ună ordină dată, anima pe rege la resistență. Este adeverata că ea avea trebuință d’ună grapă de deputați nelegitimi cari se voteze convențiunea olimpică, pe care uă ca­meră regulată ar fi respinsă-o." Mă oprescă aci, domnule redac­tare, nu pentru că studiul­ d-lui Bur­nouf nu mai oferă citațiuni intere­sante pentru noi, ci fiindă­ că vor­­besce despre planulă germană prin care se cotropescă Orivntele, pe care Românii îl­ plătesc destulă de scumpă spre a nu­ să fi ’nvățată pe deplină. Mă oprescă âncă fiindă­că epistola mea devenindă pre lungă, abia mai cuteză se mai răpescă ună loc și oră spre a ijbce și că câte­va cuvinte ce­loră de la noi carii, în arșița sufe­­rințelor­, voră fi «Jicêndü póte . — Grecii aă triumfată fără vor sări de sânge, fiindă­că regele avu înțelepciunea d’a cede , ce-ar fi fă­cută casé deca el, ar fi fostă mai cutezătoră, mai încăpățînată ș’ar fi răspunsü la manifestările lor­ legale prin renumitulă „Non possumus“ ală infalibilelui Pius­ Nonus ? Este ’n rătăcire mare om­ulă sau poporală care se preocupă de cea­a ce face s­ă va face Capulă Sfatului Regii suntă omeni; omulă, supusă feluritelor­ pasiuni cu cari se luptă necurmată, este espusă rătăciriloră, și d'acea­a și națiunile au combătută guvernămintele personali­ș­aă recursă, ca modă de transițiune la monar­h­ia constituțională. Este bine cunoscută că precum toporulă nu póte tăia pădurea, décá tempulă nu i se face codă, totă astă­­felă și regii nu potă face reulü cândă i­­i majoritatea națiunii nu mai voiesce să sufere. Acestă adevere , atâtă de elemen­tară, Românii îl­ cunoscă nu numai prin istoria lumei, darii și prin cele petrecute supt ochii sară de la 1821 și pân’acum. Cu tote suferințele și periclele cele mari, Românii au sacrificată interesu­lui generală, principiilor­ celor­ mari, preferințele, simpatiele ș’antipatiele loră, s’aă întrunită ș’aă curmată realü. Acestă actă înțeleptă, practică și patriotică s’a făcută acum din nou la noi ca și ’n Francia și ’n Grecia. Averea, inteligința, sclința, funețea, și maturitatea, energia și moderați­­unea ce posede națiunea română for­­meza astăzi în unire și ’n lumina mare ună singură corpă, un singură voință, supt ună singură stindardă, pe care stă scrisă : „Naționalitate, libertate, dreptate, legalitate. Prin care putere dorü mai pute­­reză consilierii principelui Carol se mărită anti-naționala, anti-liberala, nedrepta și ilegala loră domnire ? Prin acea-a a bandelor, de pușcăriași ș’a funcționarilor turtiți supt conducerea lor? Dar cine nu scie că guvernulă aces­tă­a este deprisată de ânșii funcțio­narii săi, carii, de­și-’sî íneca consci­­ința prin jafuri, totuși suferă de sta­rea de sosorire în care se află și tre­mură de respunderea ce’i amenință ? Toți sc­ă asemenea că mișelia este nedeslipită de lașitate și că nu s’a ve^uta în lume ună singură servi­­tore­ală infamiel oră se apere ună singură momentă pe stăpânii sei in orele apunerii lor­. Prin care putere dem­­­âncă-vă-dată, pute-va se mai resiste fără-de-legea în facia tutorii puteriloră națiunii întrunite cu cre­dință supt unulă ș’același stindardă? Mé<f,a-nopte o sole acesta și d’acea-a recurse la totă felulă de intrige, de calomnii, de amenințări și de perse­cutări, cu speranța că va divisa din nou și sfărâma astă­feră mănuchiulă națiunii. Românii scindă acum că nu este bărbată politică celă care se lasă să fie trasă afară din calea na­ționale prin atacurile, insultele, ame­nințările și chiară lovirile inamicilor e­­vrei, triumfală este asbcurată acum națiunii și nu mai române de­câtă ca partita naționale-liberalâ se pro­­cedà, cu liniște déràt cu necurmată stă­ruință, la deplina și definitiva iei or­­ganisare. Vacanțiele sfîrșindu-se, lucrarea se va face răpede și cu­lesnire: îndată ce organisarea va fi făcută, vomă vede că fie­care omă se va simți tare, fiindă-că va șei că nu mai este ună simplu individă, t­­nă legiune, și că fie­care legiune va fi a totă puterică, fiindă-că va șei că este națiunea. Modulă d’a procede ne ’să va arăta guvernul­ prin actele sale ilegale. El­ va lovi colo, va sugruma din­colo, va jăfui pretutindine. Toți în­dată voră apăra pe celă lovită, vor combate sugrumarea și voră urmări pe jăfuitoră prin presă și prin tribu­nale, fără repausă și fără șiovăire. Tribunalele nu voră cuteza se facă dreptate ? Toți în unire voră areta nedrep*

Next