Romanulu, septembrie 1875 (Anul 19)
1875-09-17
AKTILÜ ALU NOVESPRE PECELEA Redacțiunnea și Adra Istratianea Strada DomneEsc. 14 VOIESTE ȘI VEI PU TE Öiíce cereri pentru România se adresei la administrațiunea islazului, ANUNCIURI l*i 'ia i IV, spațiul 30 litere petit 40 bani. In pagina III, linia petit G let. A se adresa LA PARIS: la Havas, Laffite & C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDRA: la d. Eugbne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London, E. C. LATIENA: la d-nii Haasenatcin gi Vogler, Wallfischgasse 10. Scrisorile nefrancate se rerisă. 20 BANI EXEMPLARULIL SERVICIULU TELEGRAFICII ALL «ROMANULUI.» Viena, 27 Septembre. — Reichsrabulü s’a convocații pentru 19 Noembre. Madrid, 27 Septembre. — Circulă scomptura că episcopura de la Seo-de-Urgel a scăpata din inchisorea de la Alicante. Kaya, 27 Septembre. — Miniștrii de interne și de financie au demisionată în urma unui vota de neîncredere data de prima cameră. E positiva că regele le-a refusat demisiunea. Belgrad, 27 Septembre. — D. Ristici a sosit a aci spre a conferi cu principele și cu represintanții diplomatici. •1î3 JJ RCtîRI, 17 SEPTEMBRE, *875. LUMINEZA-TE ȘI YEI ES ABONAMENTE In Capitale: un ană 48 lei; §ese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă, lună 5 lei; In Districte: un ană 58 lei; §ese luni 29 lei, trei luni 15 lei; uă lună 6 lei; Francia, Italia și Anglia pe trimestru, fr. 20, Austria și Germania pe trimestru, franci 18; A se adresa LA PARIS: la d. Darras-Hallegrame, rae de l’Ancienne comedie 5, și la Havas, Laffite & C-nie, Place de la Bourse 8. LA VIENA : la d. B. G. Popovicl, Fleisch. markt, 15. Ârtlcnlele nepnblieate se Torfi arde. Edițiunea de séra m ni 16 Jl» 28 In locul revistei nóstre politice, avem astăzi ocasiunea se publicăm o epistolă de la d. C. A. Rosetti, pe care nu ne îndoim că Românii vor citi-o cu totă luarea-aminte ce merită subiectul ce trateză, și punctul de vedere din care este luat. Nu este vorbaici numai de aprecieri personale, doi profeții — cum fic adversarii noștrii politici— ci de observarea evenimentelor și a consecințelor lor, în domeniul faptelor împlinite, și ceea ce este mai mult, împlinite în Orient și în împrejurări cari au mare analogie cu unele de la noi. Rar s’a presintat pentru Români ocasiunea de-a culege mai salaturie învățăminte. Ețcă epistola d-lui C. A. Rosetti : Paris, 23 Septembre, 1875, rue de Rennes, 97. D-lui prim-redactoră al ROMANULUI. Aflându-ne, aci ca pretutindine, afară dintr’uă parte a Orivitelui, în timpul vacanțiiloru, negreșiții că nu te asceptai, domnule redactare, lauă epistolă politică din parte’mi. După surprinderea ce’ți causa primirea epistolei, banuiescu c’ai avută, ci tindă-o, una și mai mare. Omenirea totă, ți-ai <zisă, s’ocupă astăți de Herzegovina, de Muntenegru și de Serbia. Ceva mai multă. Discursul principelui Milan, la deschiderea Camerei, a fostă citită și comentată cu aceaași atențiune cu care erau citite și comentate că-dinioră discursurile lui Napoleone. Erai dera sicură c acestă acelă puțină va fi subiectulă epistolei mele. Erai sicură câți voiă vorbi despre impresiana, ce elă a produsă aci asupra dliariștilor și a omenilor politici. Nu te ndoiai că mă voiă încerca se explică cum , după opiniunea mea, nișce țări atâtă de mici au cucerită astăzi opiniunea publică, cum principele Milan juca, pentru momentul, mă rolă mai egală cu acelua al imperatorului Wilhem, și cari suntă impresiunile, simțimintele și cugetările mele ca Română în aceste seriese împrejurări? Mare deru ți-a fostă surprinderea, — era serică descepțiunea — veiténdu că nu'ți vorbescă de câtă d’uă simplă și mică serieie — ș’aceaa cam vechi și oră — publicată ’n Revue des Deux Mondes de la 1 septembre, supt titlulă Grecia și Turcia în 1875. Nu voiă aréta, domnule redactore, causa ce memprise la uă lucrare care va părea stransă în aceste momente și care mé e spune ca ânsuși dumneza, vegendă subiectulă, s arunci epistola mea în multă sciitorulă și ’ndelungă răbdătorulă costă ală redacțiunii nóstre. Nu voi arăta causa, fiindă că esplicarea ară fi pre lungă, adese forte durerosă și pate uneori și poticnitare pentru mine. Fă’mi énse credită de câteva momente și pate că esplicarea va da-o însuși subiectulă și că nu voiă fi aspru mustrată că mamă depărtată de cestiunile jilei și mai cu semn de cea a ce ne arde nőne mai multă și mai d’a dreptur ă în situațiunea presiute. După ună studiă făcută în Atena în timpă de opt ani, domnulă Burnouf, învâțatură directore al scalei francese din Atena, publică în Revue des Deux Mondes, (1 Septembre) sunt titlulă Grecia și Turcia în 1875, ceaa ce scie despre Grecia în parte și ’n genere despre Oriinte. După ce dovedesce, în acestă studiă, că la Greci religiunea este uă formă a cestiunii naționale, vine apoi la imputarea ce s’a făcută Greciloră, de către cei cari nu sciă să nu voră se scie, că suntă ună poporă schimbătoră, nesupusă și neguvernabilă, și zice: „Uitându-se cineva mai d’aprope vede că Grecii suntă, curată și simplu, ună poporă care își caută calea, pe care n’a găsită-o âncă, dera pe care voru găsi-o, ș’atunci voră mănține-o cu tăria. “ D. Burnouf, care a visitată Grecia încă de la 1847, arăta apoi progresul cea făcută de atunci, când era în cea mai deplină pustiire și sărăcie, precum și relele ce i-a adusă regele Oton, care fu resturnat șt fiindu-că, supt masca regimelui constituționale, lucra pentru stabilirea domnirii asolute. „Noulă rege, constată d. Burnouf, lăsa pentru câtă-va timpă națiunea sé se guverne ânsăși, și tronulă părea că se ’nelină la stânga, spre democrația. " Peste câtă-va timpă „se forma, chiară în vecinătatea regelui, uă partită asolutistă, în care se ’molară câțiva Greci ambițioși, a căroră capacitate nu le-ară fi permisă s’ajungă la putere. „Cele din urmă eveneminte pară a dovedi că regele nu era personale îngagiată în acésta partită și că se reserva s’o lasese car ă cândă tronulă va fi amenințată, ceaa ce s’a și ’ntâmplatű. Partita asolutistă, care ’lă împingea și care lucra póte fără scirea lui, n’avea radăcini în națiunea elenă; déru nimică în Grecia nu póte se rĕmâie multă timpă ascunsă: presa și mai mulți deputați desvăluirá ițele ce se țeseaă în paiață, ș’aceste descoperiri, cum se’ntâmplă totudeuna, mărită reula. Momentul d’a lucra contra unei revoluțiuni asolutiste devenia arginte." D. Burnouf, după ce aminteste căderea ministeriului asolutistă și chrămarea ministeriului Bulgaris care contribuise la căderea regelui Oton, <zice: „In timpulăverei din anul trecută, acestă ministeriă, câștigată partitei revoluțiunii asolutiste, procedă la noui alegeri. Nu se mai véisuse ’n Grecia scrutinuri falsificate cu atâta cutezare, soldații resturnau urnele și ’mprăștiaă voturile, candidații erau arestați,, cetățianii opriți în casele loră, făr’a mai vorbi despre convoinlă ordinară ală guverneloră celoră rele ș’ală celoră cari se pregătescă d’a trăda, de re’nvuirea totală a administrațiuniloră și ’nlăturarea sistematică a tutorü omenilor liberali." Aci învâțatură autore amintesce tactica întrebuințată de oposițiunea din Cameră da nu mai veni la ședințe pentru ca să potă opri astăferă majoritatea guvernamentală de a se constitui, și apoi adauge: „Nu cercetămă dacá metoda acesta era regulată și dacă merita blamuri ce i-a dată presa germană. Este dovedită că Constituțiunea era amenințată, că legea Statului și morala publică erau adâncă lovite și că ’n asemene împrejurări este poteră datoriă superioră care silesce pe represintanții unei națiuni s’o scape din abisă. “ In urma apținerii minorității, deputații guvernului nu mai fură ’n stare , precum se scie, se constitue Camera și sesiunea sa închisă. Peste trei luni se redeschide, déri partizanii revoluțiunii guvernamentale nu putură realisa numărulü deputaților ă cerută de lege. „Presa , amintesce d. Burnouf, susținu pe apărătorii legii și acasa cu energia pe ceilalți. In fine, supt impulsiunea unei puteri străine — ale cării uneltiri sunt acum cunoscute — (Prusia) deputații guvernului sungeră, făcură legi, votară două bugete în patru ore, și aprobară convențiunea greco-prusiană relativă la săpăturele Olimpiei, convențiune ale cării pericle fură semnalate de către societatea archeologică și care fu desaprobată d’opiniunea publică." Este asemănare, identitate chiară, domnule redactare, între ministeriul Bulgarii din Grecia și Catargi din România ? Depărtatu-m’amă multă de ceea ce intereseză pe Români, puindu supt ochii loră relațiunea dată despre Grecia de către ’nvâțatură și moderatură directore ală scólei francese din Atena? Lăsândă cestiunea l’aprețuirea publicului, voiă urma d’a mai reproduce câte-va pasagie relative la ceea ce făcu națiunea elenă în facia fără-de-legiloră ministeriului Bulgaris. „Acestă usurpare a câtorăva deputați aleși supt uă culpabile presiune, și care în ori ce casă creauă oligarhhia și distrugea Constituțiunea, rădica indignarea întregei Grecii. Consultările juriștilor, protestările deputaților, adresele către rege, numerose scrieri anunciându prin presă cele mai mari nenorociri, eșiră din tóte părțile Greciei, unele reci și liniștite, altele amenințătore. Nimeni cnse nu se coborî pe strade. Insurecțiunea era imininte, uă singură detunătură de pușcă de sicură ară fi făcută-o se isbucnescă, oferă pilda poporului francesc, care conduse afacerile sale prin rațiune și liniște, și sili, prin atitudinea sea, că adunare monarhistă se voteze Republica, pare c’a susținută și animată pe poporală grecă în cea mai redutabilă crisă prin care a trecută pân’acum. Regele ceda. Ministeriul Bulgaris fu concediată, Camera fu disolvată, uă pironire de ómeni onorabili compuseră ministeriulă celă noă și națiunea proceda la alegerea represintanților ăiei. „Cele din urmă eveneminte au schimbată starea spiriteloră ș’au contribuită forte la educațiunea poporului grecă. Partite, pen’aci inamice, se grupară contra unei acțiuni care le compromitea pe tote douăpotrivă, și toți Înțeleseră că d’asupra cestiunilor de persane suntă doctrine generale și sisteme de cari depinde vieța scă martea poporelor libere. „Se póte dorai jice că ’ncercarea asolutistă din anulă acestăa a servită Greciei spre a-și lumina calea ș’a-i pregăti guverne mai bune. „Grecia pare cuvântă d’a fi decâtă decă va realisa în sînul ăiei libertatea, care va conduce-o la propășirea materială și la desvoltarea științifică de care este capabile. Numai cu acestă condițiune ea va putea atrage spre dânsa, ca spre centrală sară, pe ceilalți membrii ai corpului elenică, pe cari diplomația îi ține încă despărțiți. Cele mai rele sfaturi cari se pot ă da națiunii grece sunt acele cari i le-au dată presa germană in acestă crisă și cari câțiva Germani le-au adusă pene n palatură regelui. Pe cândă totă presa europeană desaproba tentativa asolutistă, presa Germaniei în unanimitate o lăuda și, ca după ună ordină dată, anima pe rege la resistență. Este adeverata că ea avea trebuință d’ună grapă de deputați nelegitimi cari se voteze convențiunea olimpică, pe care uă cameră regulată ar fi respinsă-o." Mă oprescă aci, domnule redactare, nu pentru că studiul d-lui Burnouf nu mai oferă citațiuni interesante pentru noi, ci fiindă că vorbesce despre planulă germană prin care se cotropescă Orivntele, pe care Românii îl plătesc destulă de scumpă spre a nu să fi ’nvățată pe deplină. Mă oprescă âncă fiindăcă epistola mea devenindă pre lungă, abia mai cuteză se mai răpescă ună loc și oră spre a ijbce și că câteva cuvinte celoră de la noi carii, în arșița suferințelor, voră fi «Jicêndü póte . — Grecii aă triumfată fără vor sări de sânge, fiindăcă regele avu înțelepciunea d’a cede , ce-ar fi făcută casé deca el, ar fi fostă mai cutezătoră, mai încăpățînată ș’ar fi răspunsü la manifestările lor legale prin renumitulă „Non possumus“ ală infalibilelui Pius Nonus ? Este ’n rătăcire mare omulă sau poporală care se preocupă de ceaa ce face să va face Capulă Sfatului Regii suntă omeni; omulă, supusă feluritelor pasiuni cu cari se luptă necurmată, este espusă rătăciriloră, și d'aceaa și națiunile au combătută guvernămintele personalișaă recursă, ca modă de transițiune la monarhia constituțională. Este bine cunoscută că precum toporulă nu póte tăia pădurea, décá tempulă nu i se face codă, totă astăfelă și regii nu potă face reulü cândă ii majoritatea națiunii nu mai voiesce să sufere. Acestă adevere , atâtă de elementară, Românii îl cunoscă nu numai prin istoria lumei, darii și prin cele petrecute supt ochii sară de la 1821 și pân’acum. Cu tote suferințele și periclele cele mari, Românii au sacrificată interesului generală, principiilor celor mari, preferințele, simpatiele ș’antipatiele loră, s’aă întrunită ș’aă curmată realü. Acestă actă înțeleptă, practică și patriotică s’a făcută acum din nou la noi ca și ’n Francia și ’n Grecia. Averea, inteligința, sclința, funețea, și maturitatea, energia și moderațiunea ce posede națiunea română formeza astăzi în unire și ’n lumina mare ună singură corpă, un singură voință, supt ună singură stindardă, pe care stă scrisă : „Naționalitate, libertate, dreptate, legalitate. Prin care putere dorü mai putereză consilierii principelui Carol se mărită anti-naționala, anti-liberala, nedrepta și ilegala loră domnire ? Prin acea-a a bandelor, de pușcăriași ș’a funcționarilor turtiți supt conducerea lor? Dar cine nu scie că guvernulă acestăa este deprisată de ânșii funcționarii săi, carii, deși-’sî íneca consciința prin jafuri, totuși suferă de starea de sosorire în care se află și tremură de respunderea ce’i amenință ? Toți scă asemenea că mișelia este nedeslipită de lașitate și că nu s’a ve^uta în lume ună singură servitoreală infamiel oră se apere ună singură momentă pe stăpânii sei in orele apunerii lor. Prin care putere demâncă-vă-dată, pute-va se mai resiste fără-de-legea în facia tutorii puteriloră națiunii întrunite cu credință supt unulă ș’același stindardă? Mé<f,a-nopte o sole acesta și d’acea-a recurse la totă felulă de intrige, de calomnii, de amenințări și de persecutări, cu speranța că va divisa din nou și sfărâma astăferă mănuchiulă națiunii. Românii scindă acum că nu este bărbată politică celă care se lasă să fie trasă afară din calea naționale prin atacurile, insultele, amenințările și chiară lovirile inamicilor evrei, triumfală este asbcurată acum națiunii și nu mai române decâtă ca partita naționale-liberalâ se procedà, cu liniște déràt cu necurmată stăruință, la deplina și definitiva iei organisare. Vacanțiele sfîrșindu-se, lucrarea se va face răpede și culesnire: îndată ce organisarea va fi făcută, vomă vede că fiecare omă se va simți tare, fiindă-că va șei că nu mai este ună simplu individă, tnă legiune, și că fiecare legiune va fi a totă puterică, fiindă-că va șei că este națiunea. Modulă d’a procede ne ’să va arăta guvernul prin actele sale ilegale. El va lovi colo, va sugruma dincolo, va jăfui pretutindine. Toți îndată voră apăra pe celă lovită, vor combate sugrumarea și voră urmări pe jăfuitoră prin presă și prin tribunale, fără repausă și fără șiovăire. Tribunalele nu voră cuteza se facă dreptate ? Toți în unire voră areta nedrep*