Romanulu, februarie 1877 (Anul 21)
1877-02-23
ANÜLÜ ALÜ DOUE-PECI-ȘI-UNU VOIESCE SI YEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Detin „ „ paginea III, 2 lei — A se adresa, IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele nepublieate se ardü. 20 BANI EXEMPLARULU. (A) 20 Edițiunea de sera Redacțiunea și Administrațiunea strada Domnei 14 MERCURI, 23 FEBRUARIU 1877. LUMINEZA TE SI VEI FI. ABONAMENTE. In capitali, unu anii 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 12 lei; ai luna 4 lei. In districte: unü anii 54 lei; șese luni 27 lei; trei luni 14 lei; si luna 5 lei. Pentru tote erele Europei trimestru 15 lei se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diaburi: LA PARIS, la d-nul Darras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie, și Havas, Laffite et Cine, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate se refusă. BANI EXEMPLARULU. SERVICIULU TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS. Constantinopole, 6 Martin, 8 ore 35 m. séra (sosită tocmai la 6 la 9 ore 15 m. dim). Delegații muntenegreni au presintat astăzi lui Savfet-pașa condițiunile sorii. Dânșii au reclamată uă modificare de fruntarie, ună portă la mare, dreptulă de navigare pe Boyana și reîntorcerea Herzegovinenilor în patria loră. Savfet-pașa a respunsă că va examina aceste cereri. ALIPIiOCOÎ ^ FĂURARU DUOUI GEU, 6 MARȚIȘORU. Se limpezimii situațiunea, pe câtă ne este iertată astăzi a o limpez'. Adeseamă atrasă atențiunea publică asupra durerosei moșteniri lăsate de guvernământal Catargi. Adeseamă arătată aci, și guvernului și Camerei, cea-a ce noué ne-a părută c’ară fi greșiale. Amă făcută în fine și facemă apelă la tóte Zorele liberale se studie situațiunea și s’o limpezéscu, pentru ca toți s’o cunoscá bine și pe deplină. Nimică mai periculosă de câtă mă rău rămasă în umbră, uă récela câtă de mică, nevézutá de medică. Aceste Z‘se din noă, ne urmămă datoria d’a spune lucrurile, amiciloră și protivniciloră noștrii, astă-felă cum le vedemă noi. Desbaterile liniștite și sincere aducă lumina, și ea, și numai ea este pentru toți bine-facétóre. piarulă Unirea democratică puse, în Ziua de 17 Februarie, supt ochii cititorilor săi, uă mică fotografiă a situațiunii, ce ne pare atâtă de nemerită, încâtă ceremă voiă să reproducemă chiară aci prima iei parte. „Eună ană aprópe, țera întregă era coprinsă și agitată d’uă suflare de vieță, de acelă sară de suflare care dă națiuniloră puterea determinațiuniloră bărbătesc!. „Ingrijată de complicațiunile ce puteau isbucni în juru-ne, și cari încă de atunci erau lesne de întrevedută, speriată de pericolele ce din aceste încurcături puteau nasce pentru țeră, înspăimântată mai alesă de situațiunea nostră financiară, cu totulă compromisă, și de sistema de corupțiune rădicată la înălțimea unui principiu, pentru a servi guvernanților, de atunci de instrumentă de dominațiune,—națiunea se hotărî a eși din amorțirea primediosă în care conservatorii se siliseră s’o țină atâta timpă. Cetățenii înțeleseră c’a mai îngăduită stare de lucruri așa de anormale, a se încrede mai multă timpă unui guvern, care nu lucra decâtă pentru străini și prin străini, era a se perde, a compromite existența chiară a țării. „Nu trebui multă voință, multă trudă, nici silinți îndelungate pentru a da josă edificiulă înălțată în cinci ani de dile de omenii ordinii: ca și clădirile zidite pe nisipă, guvernele cele corupte surită totudeuna gata a se surpa. Fu destulă ca cetățenii se mergă într’uă di la votă, cu otărîrea luată d’a spune susă și tare ceaa ce voiescă, pentru ca voința loră se fiă împlinită, pentru ca compania de esploatare, ce luase țera românescă în regim, se dispară, cum dispară prin visuinile lor, liliecii orbiți d’uă lumină intensă.“ Dup’acesta amintire a faptelor și arecari explicări. Unirea democratică adaugă: „Adversarii cari, după căderea ministeriului Catargi, nu mai cutezaă se rădice vocea, astădi aă re’nvivată; desmeticindu-se, au veduta câtă e de propice timpulă pentru a se face din acuzați acusători; ș’au părăsită rolulă de călai ai țetei contra aceluia de victime. Ei speră se revie.“ Causa acestei cutesări este, după Unirea democratică, urmatirea : „Demi după ce amă reușită, încântați, se vede, de opera nostră, mulțămiți de noi înșine, póte și obosiți, amă cresjuiü că avemă dreptă la repausă. Ne amă disă, a miniștriloru este sarcina și onerea; ei sĕ lucreze cum voră crede mai de cuviință, câtă pentru noi, nu ne amestecămă, căci avemă deplină încredere. „Aci tocmai e erore, aci pecatură în care din nenorocire, cu tóte chinurile ce le-amă îndurată, neîncetată recădemă. Și vomă mai suferi încă multă timpă, daca nu ne vomă convinge, că guvernulă compusă din bărbații cei mai distinși, cei mai capabili, cei mai onorabili, cei mai cu iubire de țeră, este ună guvernă care nu va pute dura— șeii care, de va dura, nu va pute face aprope nimică — daca neîncetată nu va fi susținută și stimulată prin lucrură și prin veghiarea națiunii. Guvernul tine decâtă însărcinatură de afaceri ală societății. Imprusiunea trebuie se’i vie de la națiune; națiunea trebuie neîncetată să’i arate calea ce doresce să urmeze; ea trebuie să voiescă, și ele se esecute voința iei. Acesta trebuie să fiă astăferă, celă puțină în țările constituționale, în cari cetățenii se bucură de libertățile publice cele mai întinse. „Și fiindă că țara nostră este supusă regimului constituțională, și fiindăcă tocmai ne bucurămă de libertăți fără margini și de drepturi de inițiativă fare largi, nu avemă dreptul de a ne repausa, ci datoria de a lucra neîncetată și de a spune ce dorimă și ce voimă.“ Se privim acum starea lucrurilor din altă punte de vedere. Sărăcia în care guvernele trecute au adus pe sătiani a fostă recunoscută chiară în Camerele loră. Enșiși miniștrii acelui regimă aă mărturită că impositele aă trecută peste puterile impușiloră, și c’aă vătămată producerea. N’a mai fostă nici în a loră putință d’a mai nega că veniturile erau îmflate în cunoscință de causă și că chiăltuielele aă covârșită, pe totă anulă, veniturile cu mai multe milióne. Și cum s’ară fi mai putută nega aceste dureróse adevăruri, cândă chiară referatele miniștrilor acelui regimă aă mărturită că false situațiuni financiare s’aă presintată Camerei. Acestea sunt fapte însemnate ș’autentice ce nici ună minută nu trebuiescă uitate. Datoriele publice s’aă mărită pe totă anulă într’uă proporțiune spăimêntatóre, tesaurulă a rămasă golă, sărăcia a devenită generală și suferințele ajunseră la acea culme care provocă revoluțiuni. Lăsândă țera în acesta gravă situațiune, mărită încă prin crisa financiară ce bântuie tóta Europa din causa resbelului, făptuitorii răului, siliți a se pitula, se puseră la pândă. Este nobilă și generosa acesta națiune, își ziseră ei, se ne dămă deră afundă până’i va trece necazură. Nu este uă adevărată unire a partiteloră, scriaă ei în Ziarele lor, în Martiă trecută, ci uă simplă coalițiune. Coalițiunile, puterice pentru a resturna, sunt neputinciose pentru a clădi, se ne ascunde mădură pentru ca se nu silimă pe coalisați, prin presința nóstra, se rămâie strînsă uniți. Omenii uită răulă trecută, oricâtă de mare se fi fostă, adauseră ei, și se supără forte de durerile Zilei. Se ne ’nlătură mă dură pentru ca se le ’nlesnimă uitarea trecutului. El cunosceaă atâtă de bine câtă groza inspiraă națiunii, încâtă nu mai cutesarâ să aibă nici chiară ună Ziară. Cum se făcu deră că ei crezură că tóte aceste considerante ale loră suntă în ajmă d’a se ’mplini și reeșiră la lumină, ba încă din acusați se făcură chiară acusători ? Una din căușele acestei cutesări o arătă Unirea democratică, indicară mă aci p’a doua, vomă indica și pe celelalte, precum și modulă de vindecare. Nu este ună singură omă, având o câtă de puțină respectă pentru sineși, care se cutesc a Zice că Camera actuală nu este libera espresiune a națiunii. Cei acusați, pentru comiterea celor mai mari și mai patente falsuri și sugrumări în alegeri, aă cutesată și cutesa a zice că Camera actuală nu este alesa de națiune. Camera și guvernul ă au luptată și luptă pentru a ajunge a echilibra bugetară. Cei cari cunoscă acum starea în care guvernul acuzaților, de către națiune a adusă tóte stările societății și tesaurulă publică, ar fi îndreptă să zică că Camera și guvernulă dă nebunia d’a lupta se facă cea a ce [spună evangeliștii că Isusă a făcută , a sătura cu cinci pâni cinci mii de ómeni. Și cu tóte aceste acuzați acusă pe guvernă și Camera că încă n’aă sfîrșită acésta lucrare, n’aă operată acésta minune. Și ca se vedemă câtă de mare este cute sarea loră, s’amintimă că totă el acasă Camera că cu vapore voteză legile. Veniturile țărei sunt reclamate pe jumătate pentru dobânzile datoriei oră de denșii făcute. Trebuie dară să se reducă în proporțiune chiăltuielele. Comisiunea bugetară a făcută câteva reduceri. Ei toți strigară : —Trebuie legi noui pentru ca s’atingeți alte legi vechi. Guvernul și Camera făcură sinele din acele legi și puseră altele în studiă. Ei toți strigară : — Desorganisați justiția și administrațiunea; asemene legi ceră studiă mai lungă și multă timpă. Guvernul și Camera se opriră, șio văiră, și ei îndată strigară: — Guvernul și Camera nu producă nimică și națiunea suferă. Cele mai multe legi în vigore suntă în contra Constituțiunii, în contra libertății, în contra progresului. A le menține, ele paraliseza mersul națiunii. A le preface, trebuie câtăva timpă ș'uă lucrare fără curmare. Guvernul și Camera, hărțuiți de reacțiune, și spăimântați d’atâtea rele, d’atâtea suferinți și d’atâtea neajunsuri, șiovăiră, îndată ce venura șiovăirea, acusații, cari acusă Camera și guvernul ă că strică tóte legile, acasă totă denșii pe deputați și pe miniștrii că nu organisezá țara, conformă programei ce aă publicată. Vedemă cu mâhnire procedările protivniciloră, dară întru nimică nu ne sperte. Cu mâhnire, fiindăcă este totădeuna mărâu mare cândă uă partidă provocă asupră’i ura unei națiuni. Nu ne sparte éasé, fiindă că ei nu potă ave nici uă altă putere în întru, decâtă slăbiciunea nóstrá. Ceaa ce Zhemă s’atestă prin faptele cele mai temeinice și de tótu lumea cunoscute. Ei au guvernată țara fără curmare. Fără margini a fostă puterea loră; și cu tóte aceste ce veZura mă ? Domnia regulamentară căzu, la 11 Iunie 1818, în facia a câtorăva sute de ómeni întruniți la Paiață cu mânele gole. Căimăcămia de la 1859 avea în mână’I asoluta putere. „Trei zle se curgă sângele pe stradele Bucurescilor”, poruncină generalului Vlădoianu, boiarii aceia, între cariera și ministrulă Constantină Brăiloiu. La 21 Ianuarie 1859 se ’ntruniră, totă cu mânele gole, câte-va sute de ómeni în curtea Mitropoliei, îndată Regulamentă organică, arhondologiă, boiari și reacțiune, nevăzuți se făcură. Nici uă umbră de resistență din partea cuiva și nu se comise de câtă ună singură adasă : acela ală deputaților, cari se duseră de la Cameră la d. generală Florescu, după invitarea domniei-sale, spre a mânca prânzură celă strălucită ce era pregătită la domnia-sea. La 11 Februarie 1866, nici uă voce, nici una singură, nu se găsi, nici în Cameră, nici în Senată, nici în țară, pentru a protesta în favorea guvernămentului d-loră Cretz Iliescu și Florescu. Elă eădu prin ele însuși. La finele lui Aprile 1876, se ’ntruniră câțiva cetățiani în colegiile electorale, și ca ună mică fumă dispăru autocrația d-loră Catargi și Florescu. Cândă dâră nă partită este respinsă de unanimitatea națiunii cu atâta stăruință și dispreță, avemă dreptă se zhemă că de dânsa oră nu de noi ne tememă cândă o vedemă pregătindu-se d’a se năpusti din noă asupra suveranității națiunii ? timpulu de astăzi dă pe faciă planulă prin care acuzații națiunii voră se răsterne pe aleșii națiunii. Ecâ’lă astăferă cum îlă denundă timpulu: „Cu financiele au începută radicalii în primăvara anului 1876, cu financiele voră sfîrși în primăvara anului 1877.“ Asia este că argumentulă este unică în felulă să? Asia este că ninene n’ar fi putută da acestoră omeni uă lovire de marte ca cea a ce ’și deteră ânșii prin acestă dechlarare? Arde uă casă cu totă ce este într’ânsa. Proprietarulă sărăcită rămâne pe drumuri. El se pune pe muncă spre a ’și agonisi uă nouă avere. Peste câteva luni, cei cari au pusă focă casei chiamă pe proprietară la tribunală și Zică judecătoriloră. — Casa omului acestuia este totă în ruină. Elă n’a fostă încă în stare s’o refacă, prin urmare a dovedită incapacitatea sea. Ceremă dâră se fiă espropriată, și casa se se dé în posesiunea nostră. Acésta este, limpede și curată, dechlararea făcută în publică de către cei cari dă ruinată averea publică. N’avemă dâră de câtă se luămă adă de dânsa și se le mulțămimă că ânșii ș’aă scosă masca. Acésta demascare ne dă dreptulă se dămă crezâmântă planului de resbelă despre care se vorbia că s’a adoptată de către partizanii regimului trecută, și se ’să denundămă îndată publicului. Starea în care amă adusă țara și financiele iei, ș’aă zisă renumiții membrii ai renumitei partite conservatore, cere imperiosă să reformă radicale. Situațiunea impune mari economii sau bancruta. Se ’ncepe mă dură prin a acusa pe Cameră și pe guvernă că nu facă legile de reduceri. îndată ce voră începe se le facă, se’i acusămă că desorganiseză totală. In urma acestei paralizii ce vomă provoca, se facemă câțiva pași nainte. Se hărțuimă guvernulă, în Senată pentru ca se ’i paralizămă acțiunea. Se ’mpedecămă, prin ori ce mijloce vomă pute, facerea și promulgarea oricărei legi menite d’a produce scăderi de chiăltuieli. Se hărțuimă, se tărâgăimă, se ’mpedecămă, pentru ca se silimă pe guvernă se merge cu bugetele anului trecută, cari aducă deja, numai cu economiele proiectate pân’acum, uă pagubă d’ună milionă pe fiecare lună. Se provocămă luptă între Senată și Cameră, și déca chiară între Senată, Cameră și puterea esecutivă. Déca vomă isbuti, vomă întorce două din puterile constituționale contra celei a treia, care represintă mai directă tóte interesele națiunii. Daci nu vomă isbuti pe deplină, totuși miniștrii vor fi siliți săfi să se retragă să se disolve Senatulă. In ambele cozuri paralizia se va produce, creditulă va fi și mai lovită și economiele nu se voră putea face. Acesta este planulă ce aă crezută că națiunea na ’lil va ’nțelege, dară pe care l’aă denundiată el ânșii. Aceste suntă dibăciele și perfidiele prin cari el voră se oprescá România d a lucra pentru a eși din nomoluld, materială și morală, în care am afundată o ani mulți și fără curmare. Și planulă loră este din cele mai grave decâ Camera, guvernulă și marea majoritate a națiunii, nu vor găsi îndată mijloce eficace pentru a face binele în contra celoră cari lucrezá pentru ruina societății. Planulă inamicilor a națiunii cunoscută acum, împedecarea râului este mai lesne de gasitű. Vomă căuta și vomă propune mijlocele ce vomă găsi mai nemerite și mai practice. Facemă din nou apelă la toți omenii de bine pentru a căuta și a propune ceea ce voră crede că trebuie să se facă. Pentru astăzi înciăiămă cu următorele consilii. De la 1848 și pân’acum, națiunea a iertată necurmată, cei iertați aă lovită-o fără ’ncetare și fără cruțare. Să nu ne schimbămă nici simțimintele, nici sistema, dară sĕ nu mai șiovăiască națiunea d’a afirma și mănține pe calea legală dură cu tăriă aiei suveranitate. Se nu lovimă pe protivnicii noștril, dară sé ’nceteze guvernulă de sistema d’a respinge pe amicii soi. Pentru tóte cele-lalte se urmămă d’a face necurmată contrariulă de cea-a ce aă făcută ei. Ei calcă legile, noi să le aplicăm. Ei fugă de națiune, noi se mergemă ne’ncetată în mijlocul ăiei. Ei o țină în întunerecă ; noi se introducemă mereă lumina. Ei lucrezá în taină cu câte-va regimente de funcționari; noi se lucrămă în publică cu acea mare legiune care se numeșee națiune. Culpabilii cutesă totă, se ’nceteze cei drepți d’a se mai sfii și pe fac să se lupte fără ’ncetare pentru a face binele. Culpabilii sbiară și calomnieza, se mi oprimă, dară se chiămămă în facia națiunii; și déca voră stărui d’a nu voi se vie, sé’i dovedimă că nu suntă de câtă lilieci. Se ceremă, în fine, cu toții ca guvernulă sĕ aibă încredere în națiune și necurmată și ’n tóte se mergu cu dânsa și printr’ânsa. Acestea trebuie sĕ le facemă cu toții și ’ndată. Suflarea vieței a lipsită guvernului nostru. S’o capete, căci într’altăfelă ecocă deja îlă copleșesce suflarea morții.