Romanulu, iunie 1877 (Anul 21)
1877-06-03
* ANULU ALU DOUE SECI-ȘI-UNU Renactiunea și Administrațiunea strada Domnei 14 VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. J.iiua de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Deta „ „ „ paginea Iii, 2 lei — A. se adresa: III ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-mie, 8, Plane ■ de la Bourse. .LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet ■Street, London E. C. LA • VIENA, la d-nii Ilaasonstein și Vogler, VValliischgasse 10. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI ESEMPLARULU. . SERVICIULU TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Ploiesă, 12 Iuniu.— Maiestateasca împăratului Rusiei a mers a ieri în lagărulă bulgară pe care l’a visitatu cu de amenuntulu. Imperatulu a convorbită familiară cu oficialii. Părăsindu’i le a lisă: La revedere peste Dunăre. In timpulu visitei sale, Imperatulü a manifestată dorința d’a vede pe căpitanulu Baiia Nicoloff. Acestu oficeru fiindu atunci, absinte se presintâ sora la Ploiesci, la cartierulu generală ală împăratului. Maiestatea-sea îlu primi îndată și îlu îmbrăcișă cordială. Acesta mărturise de ’nalta stimă a Țarului, pentru căpitanulu Nikoloff se va înțelege când se va sei că în 1854, cându Turcii trecură Dunărea spre a ataca pe Ruși, elu trecu Dunărea în notă spre a informa pe acești din urmă de intențiunea șijHnii nicitorii lord. Constantinopole, 12 Iunie.— Uă telegramă a lui Mehmet Ali, comandantele trupeloru turcesc în Brzegovina, semnaleză o luptă ce ar fi avută lecăieri între Turci și Muntenegreni la Kaládém, la răsăritulu Muntenegrului. După acestă telegramă, Muntenegrenii ar fi fostă bătuți. Constantinopole, 12 Iunie. — Muktarpașa s’ar fi retrasă spre Kuprucoci înaintea Erzerumului. ------------------- VINERI, 3 IUNIU, 1877. LUMINEZATE SI VEI FI. ABONAMENTE. In capitali, unu and 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă luna 4 lei. In districte: unu anii 54 lei; șese luni 27 lei; trei luni 14 lei; uă luna 5 lei. Pentru tote erele Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (paiului. LA PARIS, la d-nil Darras-Hallegrain, 5 rue de l’aneienne comedie, si Havas, Laftite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA TIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARULU. Bucuresci, Cireșaru Gloriosulu Sul Lanu și Sublima Pórtă ..........cine nu scie ce se petrece în Turcia a va lua aceste calificări dreptă espresiuni de derîdere inventate de reü-voitorii marelui Turcă, n’art bănui de locu că ensuși gloriosulu , opera turcescü cu Șeik-ul-islamulO see își bată astüfelö joeü de suveranii luși de guvernulü loru.......... In fine Sultanulü gloriosit, pentru c ä Rușii aă ajunsă deja lîngă Erzerum, și Porta Sublimă, pentru că a adusă imperială Otomană la marginea prăpastiei, s’aă ilustrată din nuoă printr’ună actă diplomatică, care lârgesce aureola ridiculului cu care le place a se împodobi de câtăva timpă. Acestă actă, pe care l’amă reprodusă în numărul nostru din urmă, are de scopă a protesta în contrar proclamării independinței nóstre absolute și a ne amenința cu totu teribila urgiă a puterii otomane. La protestare am fi răspunsă că nimică nu era mai logică decâtă ca Turcia să proteste în contra tinere soluțiuni a națiunii române, care rătează netedă orice discuțiune între noi și sublima Putta asupra drepturilor și dătorielor nóstre reciproce. La amenințare eră și amă fi răspunsă că gloriosula Sultană este liberă să amenințe, și noi Românii suntemă asemene liberi să considerămă aceste amenință Iea venindă de la nesce fantome ce nu mai potă să inspire nici uă temere. Sublima Potta vorbesce însă de onorea nóstrá, de interesele nóstre, pretinde că armata nostrá ară fi devenită ună instrumentă servilă în mânele Rusiei și se îngrijesce forte multă de „echilibrulű europeni,“ pe care pretinde a’lă regula ea, care nu și-a putută regula propriele i ei interese, și și-a deschisă peptură unotă lovituri mortale. Aci e ridicolulă, aci e absurdură pe care voimă a’lă pune în reliefe prin câteva observațiuni. Nelealitatea și perfidia de care a dată totodauna probă Portain relațiunile iei cu noi, sunt puse și de astă-dată în capulă protestării turcesc!. Ea vorbeșce de nelealitatea guvernului românescă, pretinde că erăa predată țera inamicului și speră a rădica indignațiunea Euro, e în contra nostru,ficéndo : „Europa scie cu ce fidelitate Sublima-Portă a respectată în tóte timpurile privilegiele acordate Principatelor, chiară în perioda lor, cea mai agitată.“ Pe ce se întemeiază acuzarea de nelealitate, pe faptul că guvernulu României e tratată cu Rusia? Acesta este negreșită ună actă de ostilitate, de inamiciă chiară, dére unde póte fi aci nelealitate? Trebuia ore ca guvernulu României să ceră prealabila perisiune a Porțuî de a închiriată convențiune cu Rusia? Nu este dâră absurdă, ridicolă acestă acusațiune? Sublimulă Savfet-pașa pretinde chiară că guvernulu românescă „a predată țara inamicului.“ Cărui inamică? Inamică ală țără românesc! nu este astăzi decâtă numai Turculu. Ce’să face pe marele ministru, care ’și-a pusă țera în așa frumósa posițiune, să pretindă că inamiculă Turciei este și inamiculă României ? Guvernulü românescă a lăsată liberă și resuicidă trecere unei armate amice și aliate pe teritoriul ă săă. Nu pentru prima ora guvernele din România urmeza astăfelă, și acestoră trădări succesive se datoresce pate că Turcii sunt de multă goniți de pe țărmură stângă ală Dunării, că cuiburile de bandiți și de pirați turcesc de la Brăila, de la Giurgiu și alte orașe mărginașe, s’aă transformată în porturi înfiorinde și că Dunărea, acestă mare arteră a vieței economice în Oriunte, a fost redată liberei navigațiuni. Câtă despre armata română, Turcii au avută deja ocasiunea, și este de sperată că voră avea-o în curSudiî și mai multă, de a se convinge că ea nu este delocă ună instrumentă servilă în mâna Rusiei, ci braciură patriotică și resburatoră, condusă numai de interesele și de simțimintele românesc!, în contra inamicilor șiei seculari, în contra barbarilor, cari au enervată națiunea română prin secole de uă luptă inegală și s-aă impusă apoi regimulă vecinică blestemată ală Fanarioț soră, în scopă de a ’i severși peirea. Astăzi, națiunea română, răpede reîntremată în urma scăpării de supt sistema de enervare și de tîmpire ce ’i impuseseră Turcii după secole de luptă, se rădică, și cu arma în mână caută a ’și relua posițiunea, la care are dreptulă în concertul statelor Europei și în stima lumei. Eee care este misiunea armatei române, eră nu aceea ce place sublimului Savfet a ’i-o atribui. Cartea României nu putea fi legată de pórtea Turciei. Nu este nimeni astăzi în Europa care vorbind despre imperial Otomană, să nu să califice de muribundă. In momentulă cândă muribundulă face âncă mă pasă spre moi mentă, națiunea română trebuia să fi fostă în adevéra tirpită pene a ’și fi perdută instinctulă de conservare, ca să voiescă a împărtăși sortea muribundului. In ceea ce privesce „fidelitatea“ cu care sublima Porta se laudă de a fi „respectată în tote timpurile privilegiele acordate Principatelor“,“ vomă observa mai întâiă că acele privilegie nu ne-au fostă acordate, ci te-amă dobândită noi Românii prin tratate de alianță neegală, de bună voiă închiăiate, atunci cându marii nostrii Domni au verjuza că puterile națiunii erau sleite și că’i era peste putință de a mai lupta multă timpă. Intru acesta luămă de marture tóte tratatele nóstre cu Porta. Apoi vomă întreba : respectă ală tratateloră din partea Porței se putea numi impunerea rușinaisei domnii a Fanarioților, schimbările de Domni Fanarioți pe fiecare ană și chiară după două trei luni de domnie, în scopă de a dobândi sume colosale pentru fiecare întronare, sume cari se storceaă din semmi țară, redusă la cea mai de pe urmă miseriă ? Respectă ală privilegie soră se numiaă acele infame deputațiuni de sciri otomani, cari veniau ca soli trimișî de Pată, erau conduși cu pompă ’naintea Domnitorului, și aci de uădată își trăgeau iataganele, ucideau pe Domnulă ai cărui ospeți erau, îi trimiteau capulă la Porta, și arătau în acelașă timpă firmanulă în virtutea căruia veniseră să comită aceste odrose atentate, amenințândă cu totă puterea armată a imperiului, pe oricine nu se va supune ? Respectă ală privilegieloră erau înălcările Turciloră teritorială românescă, luarea în stăpânire a porturilor nóstre, transportarea lor în întăriri de pirați și oprirea navigațiunii pe Dunăre? Amă putea însuți întrebările, decă spațiul ne-ară permite și mai cu eseidre decă lucrul ă ară avea vr’uă utilitate. Derű pentru ce ne-amă mai sili a demonstra roua-credință ce a pusă totă-de-una Porta în respectarea îngajamintelor ăiei, când d ensuși resbelulă actuală nu este decâtă consecința acestei releciedințe. Ore Porta n’a voită să înșele Europa întrăgămândă către densa, îngajaminte solemne în favorea poporațiunilor chreștine, apoi neîndeplinindă în cursă de peste douăzeci de ani nici unulti din acele angajamente ? Astăzi nimeni nu mai dă cuvăntului Turcului mai mare valore decâtă merită; promisiunile lui nu mai înșelă pe nimeni, după cum nici amenințările lui nu mai sperie pe nimeni. Acesta o simte atâtă de bine însuși Savfet-Pașa, în câtă cândă ajunge în nota sea la amenințări, nu uită a adauge că va întrebuința în contra României mijlocele ce i le va consilia grija intereselor Po ței și „pe cari i le va inspira mersulu evenemintelor“. Face bine să nu uite „mersulu eveneminteloră;“ ele îlă voră obliga póte să convină că notele sale diplomatice du în contra Româniloră totă atâta efectă câtă și bombele de la Vidin. D’uă camdată însă , ministrul gloriosului Sultană nu se mulțămesce a voi să’și lămurescă posițiunea faclă cu România. După ce a regulată atâtă de bine afacerile Turciei, voiesce să reguleze și marele interese europene, vorbesce mereu de „echilibrulu eu openii“, face se sine câtă pate acestă cordă simțitorre a puteriloră, credendă că’și mai face cine-va vr’uă ilusinne în privirea posibilității pentru Turcia de-a ave vr’una rolă în menținerea echilibrului european. Să vede că Șeik-ul-Islam arde de nerăbdare de a acorda padișahului, pe lângă noul titlu de gloriosü și acela de restabilitoru ale echilibrului european. Prudinte ar fi fostă la Savfetpașa să fi menționată și cu acestă ocasiune despre „mersulu eveneminteloră pate ca evenemintele să se însărcineze a proba—după noi ele aă și probată — că Turcia, departe de a mai fi oă condițiune de echilibru pentru Europa, este din contra uă cauză de necontenită perturbare și amenințare a acestui echilibru, și că liniștea Europei reclamă emanciparea și constituirea naționalităților chreștine din Oriunte, ca termenii ale unei îndelungi usurpațiuni, însemnată de tote crozimele și degradările barbariei. Maiestatea Sea Impăratulă tuturoră Rusieioră va veni mâne, după amezi, în Capitală. Din causa unei indisposițiuni Maiestatea Lea n’a putut veni ieri, cum se anunciase. I. S. principele Milan al Serbiei sosesce astăzi la 2 ore după amezi la Orșova. • D. ministru de resbelă a plecată să primescă pe înălțimea Lea, care va petrece noptea la Orșova, era mâne va porni spre Ploiesci. Poporul italiană care totodeuna a simpatisată cu poporele cari sufeiaă, cari luptaă pentru independința loră, nu s’a arătată indiferinte pentru Români: îndată ce Serbii luară armele spre a scutura jugulă musulmană, Italianul constituiră comitete și organisară oă legiune de voluntari spre a veni in ajutorulă loră. Cândă România proclamă independința sea, presa italiană fu cea d’ântâiă spre a ne arăta simpatia iei. Azi Italianii suntă gata a ne da brațele loră spre a lupta alături cu noi pentru conservarea acelei independințe. De câte ori uă națiune fu oprimată sau luă armele spre a combate pentru libertate. Italianii, cedând unei generose impulsiuni, venind in ajutorul ei, fură gata a-și sacrifica viața pentru binele omenirei. Generaliia Garibaldi, eroul a ceferă două lumi care fu și este celă d’ântâiă spre a lupta pentru binele umanității, sern să inspire junimea italiane generosulă simțimentă de a combate pretutindeni pentru causa progresului și a libertății. Ieri avurămă plăcerea de a vedea pe d. căpitană Gonsolini, redactori ală puternicului organă al democrației, La Ragione, din Milano. Intorcendu-se din resbelul Sârbiei, d-sea veni în Bucuresci, trimisă de sute de Italiani spre a propune guvernului formarea unei legiuni italiane. Comanda acelei legiuni ar fi încredințată unui colonelă desemnată de generalul Garibaldi. Suntemă și cum că chiară dacă în împrejurăile presinte guvernulă ară fi împedecată , prin mai multe cause d’a primi nobila și generosa propunere a fraților nosștrii din Italia, totuși națiunea și guvernul suntö și vor fi recunoscători de acestă nouă probă de simpatia și solidaritate ce ne dau frații noștrii din Italia. Amicia arătată în timpii de față nu se pute uita. Legăturile ce ne unescă devină din ce în ce mai tari; nimeni nu va mai pute să le rupă. Ele din contra se vor întări prin puternica susținere ce ne va da Italia în viitorul congresă. Astăzi deja mai multă de câtă oricândă putemă Zic e Italianiloră: recunoscința nostru vă este asigurată prin inimă precum prin sânge vă este hhiăzășuită iubirea nostru. Monitorule oficiale publică următorele amănunte asupra diferiteloră tecei de bande turcesc pe teritoriulu nostru comise în zilele din urmă. La 20 Mină, uă bandă de Turci, debarcân lă în ostrovidă din direcțiunea comunelor Ostroveni și Orășeni, din apropierea Bechetului, aă măcelărită doar pescari din acele comune, fiindă apoi urmăriți din ună detașamentă din ală 13-a de dorobanți, aă fugită. Coloră două pescari greu răniți, li s’a dată de medicină regimentului totă ajutorulă posibilă. ^ La 30 Mas, 100 soldați turci, trecendă din Rahova la Bechetă, au fostă constrînși a se retrage, după uă schimbare de mai multe fociul din ambele părți, ducăndă cu denșii, pe mâni, ună rănită alătoră, din partea nóstra nici uă perdere. La 31 Mai, orele 11 ante-meridiane, uă seciiă de artileria din fada Islazului, deschizendă foculă, a trasă 6 lovituri contra artileriei nóstre, care a răspunsă pe dată și prin ună același numără de lovituri Nici ună accidente. ---------■+---------Francia. — Le Pays, anunciândă că comisiunea bugetară permanente a Camerei a fost convocată pentru Ziua de Masă, spre a decide dacă trebuie a se acorda cele patru imposite directe ce le va cere îndată după întrunirea Camerelor la 16 Iunie. Zice că dacă aceste imposite vor fi respinse, guvernul va proroga Parlamentulă încă pentru oă lună. După trecerea acestui timp, mareșalul va cere bugetul pentru a doua oră la 16 iulie și dacă i se va refuza din nou, se va adresa la Senată și va solicita disolverea Camerei. Alegerile pentru consiliele generale se vor face probabile, după acelașă Ziarul la 20 Iulie viitoră. In Senată sunt vacante două locuri de senatori inamovibile. Legitimiștii patroneză pe d. Lucien Brun, eră Orleaniștii pe d. Chabaud- Latour. Le Pays Zice bonapartiștii vor vota pentru aceste două candidași, cu condițiune ca viitorul fotoliă vacante să li se reserve soră. Tribunalul corecționale din Paris a condamnată pe d. Bonnet Duverdier, președintele consiliului comunale, la 15 luni Inchisore și 2,000 lei amendă; pe asesorii săi la câte 2 luni inchisore și 1,000 lei amendă, pe proprietarul sale în care s’a făcută întrunirea la uă amendă de 500 lei. Acestă procesă a fostă judecată în lipsa acuzaților. Independința belgică, dândă semá despre acestă procesă, Zce că pedepsa e pră severă, oricâtă ară fi fostă de blamabile cuvintele d-lui Duverdier, mai cu sămă că parchetul remâne surdă la provocările violenți ale altor Ziare și la apelurile pentru resturnarea Constituțiunii ce ele adresăză mareșalului în tote Zilele-Germania. — Uă telegramă din Viena adresată Zeului Pesti-Naplo anundă că d. de Bismark a luată în cestiunea orientală rolulă de milocitoră și pentru acesta a conferită cu d. de Șuvaloff represintantele Rusiei la Londra. Citimă în Lombardia: „Demonstrațiunile făcute de bărbații politici ai Italiei comitelui Bennigsen, președintele Camerei deputaților din Germania, au avută ună echipă la Benin, țiarele din acestă capitală constată într’adevără cu plăcere, că unul din cei mai însemnați bărbați politici din Germania a fostă primită într’ună modă deosebită de tóte fracțiunile partitei liberale, și tragă din acesta ună noă argumentă asupra comunități de vederi ce existe între guvernele și poporațiunile Germaniei și Italie. Acestă comunitate de vederi provine din situațiunea celoră două țări și de aceia remasă în ființă chiară după incidentele ce ar fi putută o compromite ca, spre exemplu, diversele tendințe ale politicei eclesiastice într’uă țără scu cea-1-alta. Acesta bună armoniă politică nu se constată cu mai multă energiă de