Romanulu, septembrie 1877 (Anul 21)

1877-09-26

ANULU POPE­PECI-ȘI­ UNU Refracțiinsea și Adm­inistrațiunea strada Donin ci 14un­u, Ú­y ú I­O-LJIL ± LUK­LUllly, 1 ON­. VOTESCE 81 VEI PUTEA LUMINIZA­ TE ȘI VEI FI. ABONAMENTE. In capitală, unu ană 48 lei; șese luni 24 lei trei luni 12 lei; un, luni 4 lei In districte, unu and 54 lei; sese luni 27 lei trei luni 14 lei; ui luni 5 lei Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ifiazului. LA PARIS, la d-nil Darras-Hallegrain, 5 rue de l’ancienne comedie și Haras: Laffite et C-nne, 8 Place de la Bourse, LA VIENA, la de B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt Scrisorile nefrancate 81, refusă. 20 BANI EXEMPLARULU AMUNCIDH'. Linia de 30 litere petit, paginea IV,— 10 bani Deto » » » paginea III, 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugscue Micoud,No.81-A Fleet Streit, London E.­­’. IN VIENA, la d-niî Haasenstein și Vogler, Walfisch­gasse 10. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI EXEMPLARULU. Bucuresci, 26 RAPCIUNE 8 BRUMARELU Ne place oposițiunea. Ne place, fiind­că unde este oposiți­­une este cugetare, este progresiv, este viață. Ne place, fiindu­ca oposițiunea de­­sceptă guvernele și le împinge ’na­­inte. Ne place chiar­ oposițiunea re­trogradă. Ea mănține unitatea în partitele mai ’nainate ș’arată adesea, și partitelor­ și guvernelor­ liberale, stâncele reacțiunii, de cari trebuie se se ferescă.­­ Respectăm­, tote partitele, fiă câtă de ’naintate, fiă cătă de retrograde. Partitele ’naintate sau retrograde­ză uă ideiă, uă credință, care póte fi combătută, de la care este respec­tabilă. Suntü ensă și nisce pâlcuri sau haite de omeni, fără nici unu prin­cipiu, cari se duce unde li­ se dă ce­va. Acelea sunt­ disprețuite în totă lumea, și chiar­ și acea partită, care SERVICIULU TELEGRAFIC ALU AGENȚIEI HAVAS Ragusa, 6 Octobre. — N­afir-pașa e nu­mită comandantă alu corpului de observa­­țiune de lângă Novibazar, care cuprinde 21,000 omeni și 6 baterii. Constantinopole, 6 Octobre.—Ahmet-Eyub­­pașa fiindă destituită, Fazli-pașa l’a înlo­cuită la comanda corpului de la Rasgrad. Belgrad, 6 Octobre.—Capii insurgenților­ din Bosnia au intențiunea d’a adresa pu­­teriloră ună memorandum, cerândă mijlo­cirea loră și declarându-se gata de a depune armele îndată ce situațiunea ch­restiniloră va fi asigurată. Londra, 6 Octobre.— Cabinetulă engleză s’a adunată ieri numai pentru a delibera­­ jgps asupra femetei ce bântuie în India. Paris, 6 Octobre. — Un telegramă din Constantinopole asigură că Porta consimte a acorda că amnistiă generale revoltați­­lor­ bosniei și a face pacea cu Muntene­­gru, dera în­ principiă ea n’admite nici uă mijlocire pene ce Bulgaria nu va fi eva­cuată. Se telegrafieză din Belgrad, cu data de 6 Octobre, că guvernul­ a luat h­otărîrea de a convoca Scupcina pentru a’î cere se voteze dictatura principelui Milan, pentru totă durata resbelului. Atena, 6 Octobre. —Regele a aprobată convocarea Camerelor­ pentru ziua de 22 Octobre, eră nu 17 cum propusese ministe­­rul­. Cestiunea numirii primului ministru va fi resolvată mai în urmă. Atena. 6 Octobre.— La 29 Octobre 600 de bași-buzuci au jefuită în Tesalia satele c­reștine de la Rapsani și Ampelakia. Per­­derile causate se urcă la două milione­­ franci. Consulul­ engleză și celă italiană s-aă dusă se protesteze contra acestoră fap­te la guvernatorele districtului, care n’a trimisu de câtă cinci­zeci de călăreți pen­tru a restabili ordinea. Guvernul­ grecă va adresa Porții oă nouă protestare, contra incapacității admi­­nistrațiunii otomane. Constantinopole. 7 Octobre.—Mehemed-Ali va lua comanda armatei care opereză în Muntenegru. * Cele din urmă reserve au fostă convo­cate. Paris, 7 Octobre.—Nouă urmăriri sunt­ îndreptate contra d-lui Gambetta, ale că­rui manifestă, apărută astăzi, repetă că mareșalul­ va trebui se se supună sau se se retragă decă republicanii vor­ ave ma­­joritate în alegeri, are une­ori nenorocirea să le lase a se gudura în jurulu­i ei. Din fericire, avemü și noi partite, și respectamu în ele pe cei cari au adevărate credințe. Din nefericire, avemu și pâlcuri, și pe acelea le despreț uima. Partita care fu, ani mulți, represin­­tată prin d. Catargi, a fost­ silită de politica iei—ș’acestă adevérit i­­l’arna arătată necurmată, când­ era la putere—să se lase să fiă înecată de omenii fără nici unu principiu. Cu părere de reü, cu durere pu­tem u­n fice, vedemü c’acești omeni au dobândită dreptu de cetățenia chiarü în z­iar­ele de căpetenie ale acelei partite, Pressa și Timpul­. Cu părere de reü, căci ei facă ca acea partită să se rostogolescă din contrazicere ’n contrazicere, și des­­baterea, lumina, devine ast­fel­ peste putință. Cu durere, căci ei profită de cele mai naturale simțiminte ale omului, pentru a ne ’năspri pe unii ’n contra altora; și cine nu scie că, mai cu semn în epoce ca cea de astăzi, înăspri­rile între partite potü aduce țării mari rele ? Să nu ni se zica ce facemü ne­drepte presupuneri. E! de n’arü fi ast­felu, s’arü contra­­zice óre, în asemenea moda și de la uă liniă până la alta, nesce bărbați însem­nați, cum suntu unii din cei de la Pressa și de la Timpuli ? De n’arü fi ast­fel­, s’arű fi com­promisă óre acești bărbați pen’a a­­cusa pe cei de la guvernulă actuală chiar­ pentru fapte pe cari tótá lumea le scie că nu suntu ale­gorii ? Spre exemplu: Trei bărbați însemnați și miniștrii de financie ai guvernului Catargi au dec­laratü în Cameră unu deficitű de la 25 la 35 de milióne pentru anulu 1876. Cum déju se ne esplicama, de nu prin nefasta înrîurire ce desemna räma, acuzarea ce se făcu mai îndată nou­lui ministeru, că elü este causa a­­cestui deficitu și a lipsei de care su­­feria totă țara la venirea lui? Una împrumută de peste 30 de milióne era cerută de ministerul­ Catargi. Elă nu l’a putută face. Cândü veni guvernulu acesta resbe­­lulă era mai începuta. Cum dorü să ne esplicamü, de nu prin aceiași ne­fastă înrîurire, acuzarea ce se făcu acestui ministeru că n’are bani și că nu póte face unii împrumuți­ în condițiuni neonerese? Toți sciți că națiunea a acusatű ministerială Catargi, prin aleșii iei supt baionetele acelui ministeriă. Toți sciți c’alegerile, cari s’au fă­cută în urmă, supt miniștrii Iepu­­renu și Vernescu, au fostu din cele mai libere. Cine dorit, de nu omenii fără prin­cipii și fără pudere, au cutezată și cuteză a zice că nu națiunea a o­­sendita acelü guvernu și că nu, ide­iele și voința iei au represintată Camerele actuale? Trecemü peste multe alte acuzări de felulű acesta, ce se făcură pe totă Ziua. Și venim­ la 13 Augustă , trecută, cându Pressa publica uă no­­­­bilă, inteliginte și patriotică epis­­­­tolă a d-lui Dumitru Ghica. In acea epistolă, domnia-sea zicea amicilor­ săi de la Pressa și din ministeriul­ Catargi : „Este un mare greș­elă a continua­t acestă polemică, în acestü timpu­, „■fa aduce ast­fel o turfotizare ÎN­ „spiritului luptătorilor!! chsă­­„iiiați a apăra drepturile scum­­ppei noistre patrii.“ Cum se supuse acea partită no­­bilului și patrioticului apela alu u­­nuia din șefii săi? Atacând­­ to­tulii, rostogolind­u­-se pe totă Ziua, din contraziceri în contraziceri, și luptându din tóte puterile pentru a vîrî mâna ’n ani­­mele părinților, și chiar­ și în ani­­m­ele oșteniloru, spre a frământa în dureri pe cei d antâi­i ș’a descura­­gia pe cel-l­alți ? Dovezile, că din nenorocire asta este, suntu pe totă a­ hia supt ochii celora cari citescu Pressa, Timpulu și cele­l­alte foi ale pâlcului catar­­giescu. Cu tote acestea, se mai repunemii câte­va din aceste dovezi supt ochii publicului. La S Septembre Pressa arătă că puterile străine, și mai cu sema En­­glitera și Austro-Ungaria, sunt­ cau­sa sângelui ce se vărsă. Ea esprima apoi dorința generală de a dobândi pacea și ILSe : „Se admitem­ că Europa va interveni, în urma căderii Plevnei,­ ceea ce va costa încă multe alte sacrificii, impunidü Tur­ciei să primescă închiriarea păcii, și dândtî garanții reale pentru îndreptarea răului. „De se vor­ realisa aceste prevederi, și dacă înaintea iernei se va isbuti a se închiria pacea, diplomația européna va ave puternice motive d’a se felicita d’una ase­mene succesă strălucită, și toți îi vor i­erta cu grăbire nestatornicia sea d’a înlă­tura resbelulă din Oriunte, și impasibilita­tea în care stătu atâta timpu, privindu, cu sânge rece, luptele cumplite dintre părțile beligerante.“ Ast­fel, vorbiră bărbații politici de la Pressa, în Ziua de 8 Septembre. Cine dorit, de nu cei din paliu, pu­tură Zice contrariulii la 10 Septem­bre, și striga guvernului română, în facia națiunii d’aci și a națiunii de la Plevna: „Cruțați sângele și resursele României, ascultați clamarea ce se rădică din tote păr­țile și curmați reulii ce se ’ntinde îngro­­zitoră peste totă țara.“ Și la 17 Septembre: „Bravii continuă a lupta vitejesce, déra ca­­binetulu Brătianu nu se gândesce a pune capeta acestă drame sângerase. Elü storce țera din tote părțile: tote resursele iei sunt­ încercate și continue a voi se jertfesca pe cele din urmă soldată, să chelu­ască cele din urmă banii ale țării...................Ori­ce ne-am­ aș­tepta, vomă continua a susține cu stăru­ință, că uă pace neapărată cabinetulă ro­mână e dă tori să ’ncheie. „Uă pace demnut este totu­de­una mai folositare de­câtă continuarea flagiduluî ce pustiesce astăzî câmpiele române, ne des­chide perspectiva celor­ meu cumplite neno­rocită pentru țară, ucide pe frații și pe pă­rinții noștri­. “ Bărbații politici de la Pressa re­cunoscură, la 8 Septembre, că nu noi, ci diplomația Europei este de vină decâ sângele curge. Contrazicerea între Pressa de la 8 și cea de la 10, 17 Septembre, etc. etc., este atâta de mare, atâta de spăi­­mântatore, în­câtă ne-am­ rostogoli­­ și noi în facia publicului, décá am­ mai dem­onstra-o. Toți vedű că cei cari demonstrară că diplomația versa sângele, Zic, peste două Zile,, că ministerul­ Brătianu este causa. Toți vedü că cel cami la 8 Sep­tembre dovedină că numai diploma­ția europená póte face pacea—ș’a­­ceia încă numai după luarea Plev­­nei—spunü, la 10 și 17 Septembre, c’acesta trebuie s’o facă ș’o póte face numai ministerulă Brătianu. Toți sciü că d. Dumitru Ghica, simțindă și ’nțelegendă situațiunea, a ceruțui ca toți să lupte împreună, pentru ca România se d­ă pe de­plinii învingătore. Și toți au vézutu și vedü că mai îndată, oposițiunea s’a pusă a semăna divisiunea, aba­terea, slăbiciunea și chiar a rescula în simțiminte, și chiarü în spiritulu luptatoriloru ,,chiămați a apăra drep­turile scumpei nóstre Patrii“, divi­siunea și turburarea, care potț aduce perii cu multu mai mari de­câtă cea mai desfrânată rescolă de pe strade. Și cându se vede asemenea contra­ziceri și asemenea provocări la răs­­cóla simtimintelorű celora mai sacre, ș’acesta în facia armatei care luptă, nu este ore în interesulu patriei și chiar alți partitei de la Pressa se susține că că bărbații noștri­ politici, din ori­ce partite, nu potü să se rostogo­lescă ast­fel­, și că prin urmare lupta nu este, nu pate fi de­câtă a acelui pariu de omeni fără nici uă credință politică, cari au inundată ș’au suspendată partita Catargi? Déru, Zieh ei, vo­imti pacea. Pacea! E­­­se ni­ s’aréte omulu, în­­cepându de la Imperatorele Alesan­­dru, și până la soldatü, care se nu dorésca pacea din adâncuru ani­­mei ? Imperatorele Alesandru ? Déru toți sciü că anima lui sân­geră pentru fie­care rană! „Nu va fi resbelu, Zicea Ducele Decazes, căci Imperatorele Alesandru urasce resbelulă. “ Toți sciü că elü a luptatu pen­tru a nu face resbelu. Toți sciu că elu a doritu și doresce pacea. Deru se scie tot-d’uă-dată că trebuie să se de dreptate, resu flare măcar ii po­­poreloru creștine din Oriinte, și că pentru acesta luptă. Voiescă soldații resbelulu pentru pofta de resbelu ? E că cum iși începea una din episto­lele sale soldatulu voluntară Vintilă Rosetti. „In finea, amu trașii cu pușca mea; „ama ochitü una omu, ce fericire ! „Săramă omenire !... In ce stare ești „âncă.“ Déru este datorit Românulă să lupte pentru a’și asigura cäminulii, pen­tru a ave uă țeră liniștită, pros­peră, liberă, independinte și respec­tată, și d’aceia și armata luptă cu bărbății, siguru că ast­fel­ va do­bândi în curânda pacea „cea demnă“ și de toți dorită. Totu ce aflămii din afară, și totu ce vedem­u, ne dă dreptulu să spe­­ramü că vomă dobândi în curendu pacea. Se scie asemene că Plevna trebuie să cadă in curendu. După nonele măsuri sciințifice ce toți vedemfi că s’au luată, după ge­nerării cei mai renumiți ai Rusiei, pe cari îi vedemű că aă intrată în acți­une, totulü ne dă dreptu se credemü că triumfalii va fi nu numai grab­nicii, dérii și cu puține perderi. Scrma apoi că iarna sosesce și că dânsa impune celü mai puțină înce­tarea resbelului. Lupta încetându, și mai cu sema după unii triumfă alii armateloru ruseșcĭ, totulü asemenea ne face sĕ credemu [că puterile cele mari voru interveni în fine și voru face pacea. Totulü asemenea ne dă dreptulü se credemu cu tăriă că armata nós­­tră va reveni în curênda încununată de gloriă în cuartierele iei de iernă. Camerele, la rêndulu lora, se vor­ în­truni în curênda, și națiunea, prin represintanții iei, va face ceia­ ce va găsi că este bine să facă. La luptă dorit, frați Români, la luptă în unire, cu credință și cu virtute românéscá, și ’n curêndu vomă avè fericirea d’a serba pacea cu toții în România liberă, respectată și in­dependinte. Monitorulü oficiale de Duminecă pu­blică decretulü prin care d. Câmpi­­neau, ministru de justiția și ad-in­­terim la finance, e numită definitivă ministru de finance, și d. Eugeniă Stătescu e numita ministru la de­partamentală justiției. Intre oficialii morți în luptele ce s’au succedată în facia Plevnei suntă și căpitanul­ Măcărescu Nicolae, din regimentul­ 7 de linie, și supt­ loco­­tenentele Florescu Alesandru, din re­gimentul­ 7 de dorobanți. SOIRI MAI NOUI. Plevna 4 Octobre. La 3 Octobre, interpretul­ mare­lui duce Nicolae fu trimisü ca par­lamentară, însoțită de drapeluli albü, la prima posițiune a Turcilor, în facia Plevnei. Ceea ce dă uă adevărată însem­nătate acestei afaceri este că s’a fostu prealabile regulată ca acesta parlamentară nu numai să fiă pri­mită de m­­âncă să fiă primită de către însuși Osman-pașa. S’a făcută pentru acesta ș’unii cortü, unde a primită pe parlamentară. Se crede că cestiunea era pentru suspendarea ostilităților­, pentru ca să se ’ngrope cadavrele cari infectă aerul­ și causază bóle în ambele ar­­­­mate. In ori­ce casă faptului că co­­mandantele turcei a primită pe tră­­misula rasă, și l’a primită în personă, dă uă mare însemnătate acestei în­trevederi. Resultatul­ acestei întrevederi este necunoscută. Atașiatulii militara englesă la Viena, maiorulü Holm, a sosită aci eri și a avută o­ lungă conversațiune cu principele Carol, care în urmă parea forte satisfăcută de acea conversa­țiune. Ni se comunică următorele din Rîu-Vadului (lingă Orșova): Agitațiunea este mare printre Ma­ghiari. Se asigură că ieri și alaltă­ieri arü fi fostu uciși ca la 50 amen! Intr’unu conflict!! între poporu și ar­mată. hi fle­care Z* se descoperă arme munițiuni și fesuri turcesc!.

Next