Romanulu, octombrie 1877 (Anul 21)
1877-10-14
ANULU DOUE-PECI-ȘI-UNU Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Deta „ „ „ paginea III, 2 lei —A. se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-une, 8, Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-niî Haasenstein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI EXEMPLARULU. Din causa sărbătorii de astăzi,Țarului nu va apare de câtă Sâmbătă sera. Solrile importante, de voi ă fi, la vomă publica într’una suplimentă. VINERI, 14 OCTOBRE 1877. VOIESCE SI VEI PUTEA. LUMINEZA-TE SI VEI FI. ANUN CIUEI. ABONAMENTE. In capitală: unii aíiu 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. In districte: unii ană 54 lei; șase luni 27 lei; trei luni 14 lei; uă lună 5 lei. Pentru tóte țările Europei trimestriilii 15 lei. >i se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarulul. LA PARIS, la d-niî Darras-Hallegrain, 5 rue de l’Ancienne comedie și Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popoviel, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARULUI SERVICIULUI TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Constantinopole, 24 Octobre. — Muktargașa ocupă acum Zevin, spre apus, de la Soghanli. Ismail-pașa merge către Zevin. Rușii urmeză bombardarea Karsului, care riposteză. Cervenavoda, 23 Octobre. — Circulațiunea se urmeză pe drumul de ferit Varna-Rusciuk. Suleiman-pașa e totă la Rusciuk. Grosulu armatei sale a ajunsă la Rasgrad. Pe Lom, posițiunile de la Krasna, Kadikioi, Tabasca, Kareljevo,sunt mănținute de Turci. Ei sunt asemenea și pe Lomul de susü, la Haidarkioi, Zazlar, Opaka. Varna, 24 Octobre.—Se telegrafieză din Belgrad că consiliul de miniștrii hotărîtă a convoca Skupcina numai în Decembre. Trupele turceșci concentrate supt Fazlipașa la fruntaria Serbiei, au fost îndreptate asupra Brzegovinei pentru a fi întrebuințate în contra Muntenegrului. Paris, 24 Octobre.J— Uă telegramă din Viena asigură că Porta refusă d’a discuta condițiunile unui armistițiu care ară permite Rușiloră d’a ierna în Bulgaria. AGENȚIA GENERALE RUSA. Gornji-Studen, 12 (24) Octobre. —Uă telegramă anunciă trista scrie că principele Sergiu de Leuchtenberg a fost omorîtă, fiindă lovită d’ună glontă în frunte, la una din recunoscerile făcute de armata marelui duce moștenitoră. Acestă morte — mortea unui soldată — coroneză într’ună demnă scurta carieră a acestui tânără modă principe. jEa ^causeză neperitere păreri de reă. Redacțiunea și Administrațiumea strada Domnei 14 București, H Brumărelă. Astăzi ca și éui, avemu bucuria d’a ’ncepe primulu Bucuresci, cu salutările ce face presa străină, eroismului oștenilorti romăni. Eco cumu respunde reacțiunii nóstre daci, diarulu din Viena der Osten de la 9 (21) Octobre. „Bărbătesca pășire a României pe câmpul ă de resbelă a schimbată c’uă singură lovitură situațiunea statului română. Puterea și vitalitatea elementului română s’a constatată înaintea Europei întregi, și d’a fi înainte diplomația europenă e ținută a privi România și poporulă Română ca celă mai importantă elementă din privite. „Chiară Românii din Austria simtă deja consecințele bine-facotóre ale acestui resunetă puternică. Dușmanii foră seculari numai cuteză să-și bată jocă de iei și chiară fiarele unguresci au încetată de a-i mai insulta, căci vădă că Românii aă dată probe în facia Europei despre vitalitatea loră, și-aă atrasă asupră-le admirațiunea și recunoscința tuturora. „Astăzi se póte afirma ca positivă că, déca la timpulă săă, România ară voi să se constituie într’ună regală independinte, mai că n’ară întâmpina nici oă greutate seriosă din partea cabinetelor europene. România are atâția locuitori câtă regatulă Belgiei, câtă regatele Suediei și Norvegiei, de două ori mai mulți de câtă regatul Portugaliei și de patru ori mai mulți de câtă regatele Danemarcei și Greciei. Deca dérü aceste fracțiuni de popore aă putută sĕ se constituie In regate, pentru ce n’ară pate fi recunoscută și România ca regată ? „Afară d’acesta, România fiindă situată între Dunăre și Marea Negră, are ună pământă atâtă de roditoră, încâtă pate nutri uă poporațiune de trei ori mai mare ca cea de astăzi. „Dacă acestea altoră țări cu multă mai mici nu li s’aă contestată, nu se vor putea contesta nici României, și chiară dacă s’ară face precari dificultăți din partea unuia sau altuia dintre cabinete, acelea ense, în faca opiniunei publice ș’a voinței generale a Europei liberale întregi, precum și ’n facia marei majorități a areopagului Europenă, trebuie să tacă. „Prin urmare sacrificiele ce și-a impusă statură Română n’aă rămasă fără efectă. Eroii, cari țină susă și tare, pe câmpiele de luptă ale Bulgariei, drapelulă Română, care e împodobită deja cu laurii nemurire, nu’și versa în zadară sângele loră. România liberă și independente va ocupa cu mândriă mă locă în concertură europenă, și măreța iei faptă, împreună cu numele iei’, vor fi imprimate cu litere ce nu se vor mai șterge din animele generațiunnilor ii viitore. „Precum, în societate, trece ca lașă și e desprețuită de toți, orice omă care, în momentul de nevoiă, nu prinde arma, totă astă-felă se întâmplă și cu statură care, neîncredăndu-se în propria lui putere, își cumpără sau își împrumută asistența de la puterea altui stată, astfelă încâtă e nevoită a trăi în totădeuna supt protecțiunea acelui stată străină. Ună stată care voiesce să ocupe o posițiune demnă și respectată în Europa, trebuie să s’afirme și pe câmpul de resbelă, trebuie să fie gata d’a ’și vărsa chiară și sângele pentru interesele sale. Cine voiesce amoțăt supt adăpostură armelor străine, acela vecinică va nave uă tristă esistență acoperită de umbra sclaviei. „Bărbații de stată ai României procedândă conformă cu aceste adevăruri sancționate de istoria omenire, că bine meritată de la patriă și de la poporulă română. Ei, desfășurândă în momentulă oportună drapelulă Româniloră, au cucerită pentru poporulă loră uă posițiune de care nu va mai pută fi despoiată, asigurându-i, pentru epoca păcii, măroră forte importante. România nu va mai forma nici obiecte de compensațiune, ci, din contra, ea va rădica pretensiuni pe cari Europa va trebui să’i le recunoscu. “ Turcii au recunoscutu purtarea nóstra, atâtă de bine-facotóre pentru dânșii, d’a nu lua parte la resbelulă Serbiei. Turcii, spre recunoscința, refulară cererea nóstra, atâtă de salvatore pentru dânșii, d’a ne declara independinți. Turcii, spre recunoscință, ne insultară, ne proclamară mahometani, ne bombardară orașiele, ne jăfuiră satele, ne uciseră ómenii și se pregătiră a intra în țără, îndată ce ocasiunea le va fi propice. In facia acestoră acte, Camerele însărcinară pe guvernă a răspunde resbelului prin resbelă. Procesele-verbale constată că Camerele au lăsată liberă pe guvernă de a conduce resbelulă, dincoce săă dincolo de Dunăre, după cum vor cere împrejurările și soiița militară, pentru ca se pute apăra țara de ucifjétarea invasiune a Turcilor. Guvernul cercetă, studiu, negocia, și interesul națiunii plă sili din mai multe punturi de vedere,—atunci mai cu sumă cândă Turcii arendă ceva victorii, eramă forte amenințați de cea mai teribilă invasiune, ardere, ucidere și pustiare—se trecu Dunărea și, aliată, pe câmpul de bătaie, cu puternica Rusie, se lovesc pe inamicii în cuibură săă. Nici uă putere nu combătu acestă legitimă a nóstra acțiune de apărare ; ânsă protivnicii noștri din întru aruncară și aruncă asupra guvernului cele mai grave acusări și cele mai necurmate cocoloșe de tină. Arendă a mai trata acestă cestiune, nemărginimă pentru astăzi în a chiăma însăși pe confrații noștrii de la Pressa, pentru a combate tobă dânșii, cu verva soră cea puternică, și aceste netemeinice și orbite acusări ale reacțiunii. Pretinșii înțelepți și moderați ad ^isă . Nu se putea trece Dunărea, făr’a se convoca Camerele ș’a li se cere mă votă espresă. „Ară fi de dorită a vedé—le lise Pressa, la 18 Iunie—ară fi de dorită a vedé, acum pe cândă toți se ocupă de interesele lor, că ne este și noué permisă a ne ocupa de interesele nóstre. Ar fi de dorită se vedemă că și guvernul nostru iasăotărîre înțeleptă, cumpănită, conformă cu vederile, tradițiunile și interesele țării. „Este vorba de trecerea Dunării. Asemenea otărîri însemnate, de la cari depindă consecințe folositore seă funeste pentru țară, nu se pot ales lega nici de oposițiune, NICI CHIARU DE PARLAMENTU, déca elitancă arü fi fostă deschisă. Spre acesta împrejurările trebuiescă consultate. GUVERNULU SINGURU este în posițiune d’a cumpăni și binele și răulă, ce ară decurge. „Nu e străină de acestă cestiune nici arta militară. Póte seința strategică estge ca defensiva, spre a fi eficace, armele române se ocupe țărmul a drepturii Dunării până la uă zonă precare. „De aceste tote deră nu se póte ocupa nici chiaristică, nici oposițiunea. NICI CHIARU CAMERALEU SENATULU, dearür fi i’uncționându. „Decă ensé nu putemă propune uă ceotărîtă, fiindăcă, după cum diferămă, numai membrii cabinetului suntă în posițiune a cunosce și dificultățile acțiunii, și avantagiele procederii, și obstacolele ce s’ară arăta, și beneficiele ce antă pate culege, decăderă nu suntemă în dreptu a arăta ministerului calea ce trebuie sé urmeze, suntemă cu tote aceste în dreptă a ’idice ; scapă prestigiulu și demnitatea tezei; apără susceptibilitățile iei! Aduti aminte de micuță Piemonte; era a dată 15,000 la 1854; NOI DAMU 60,000 ASTÂdI, armată disciplinată, viteza, bine echipată, pregătită de cină ani de generalulu Florescu cărui nu divarulă România Liberă, ci cugetulă seă și viitorulă îi va dice că a bine-meritată de la țeră. „Avemă deră dreptulă a elice guvernului : celă puțină de astă-dată, lasă întreprinderile basardate, mișcările aventurose, tóte, celu puțină de astă-dată, se fiă cugetate, calculate, prevăzute, otărîte. Francia și Anglia nu s’aă înjosită câtuși de puțină la 1854, făcem să țină tratată de alianță pe ună piciură de perfectă egalitate cu un altă țară, ce nu numera, ca și noi, de câtă 5,000,000. Ore la 1877, spre avantagiară ambeloră părți contractante, nu s’ară pute ca uă națiune, deși mică, se se alieze cu ună imperiu puternică ? „In ori ce casă, apărați susceptibilitățile țărei! ’ „NU LĂSAȚI CA, IN FRUNTEA ARMELOR ROMĂNE, SE FĂLFĂIE ALTU DRAPELU, DE DATU TRICOLORULUI ROMANO! „Aspirațiunile țărei suntă forte legitime; deră nici vă dată mai multă ca acum prudința n’a fostă mai necesară, înțelepciunea mai de consultată, tactură și sângele rece mai indispensabile. Momentulă propice, pentru a face ultimulă pasă în afirmarea drepturiloru nóstre, depinde NUMAI DE ÎMPREJURĂRI, PE CARI CABINETULU SINGURUI este în stare a le aprecia mai bine. El e datoră necontenită a cerceta pulsură, cu ună oclită neadormită, a observa tóte mișcările Europei, și când ă va crede că timpulu e priinciosn, SUPT RÉSPUNDEREA SEA SE MERGĂ ÎNAINTE. „Aci calmulă trebuie să lucrede. Anima bate negreșită, caldă și tare oeră în asemenea ocasiuni, numai rațiunea urmeză a fi consultată.“ Și văzându Pressa că reacțiunea totu se încărca să paraliseze acțiunea guvernului,ficendu’i că nu trebuie se trecá Dunărea făr’a convoca j Camerele ș’ale consulta din nou, ș’acesta tocmai în momentulă cândă luptele de la Plevna cereaă imperiosă uă acțiune imediată, se revoltă, și ’n lealitatea și patriotismul ă iei,jise la 28 Iunie : „Cu tóte acestea, ultimulă cuvântă este acesta: atitudinea Pressei a fostă în totădeuna leale și demnă. Nu vomă dire deră noi adversarilor noștrii, să urmeze uă politică de sfielă și de smerenie. Amă combătută și cu altă ocasiune dă asemenea politică. Ceea ce recomandămă ministerului... este prudința. CABINETULU SINGURÜ ESTE IN TOTARE A CUNOSCE POSITIVII MISTERELE DIPLOMAȚIEI. Ele pate singură cumpăni și avantagiele și pericolele, ce ne pate da nă politică temerarie. Pe ele singură privesce responsabilitatea; căci cine altulă este în stare a cunosce mai bine cari suntă vederile puterilor, și ce disposițiuni că ele fadă cu întreprinderile nóstre ? „In damă vorbesce necontenită Românulu de națiune,ficendudu-ne : „cum o voi națiunea Națiunea voiesce prosperitatea țârei; déra cârma statului este dată astăzi unui ministeru, care singura este râspundetoră de mijlocele înțelepte sau imprudinte ce întrebuințeză, spre a ajunge la ținta de toți dorită. „Noi amă pusă numai întrebări până astăzi, căci, nu putemă nici vă dată arăta uă cale otărîtore. „Ministerulă, care este în stare să caute și se afle cine înconjură, săă ce obstacole presintă calea aceea, elă singură póte preferi, în sarcina sea, pe unască pe cealaltă. Națiunea și viitorul va judeca în urmă ! țiarele reacțiunii, organele guvernului Catargi, se mai împotriveau trecerii Dunării a armatei române (jicândă că vomă provoca pe celelalte puteri d’a ne zice că furămă atrași p’uă pantă periculosă, etc. etc. și că ne vom persecuta. Pressa de la 5 Augustă, sfărîmă și aceste inepte și nedemne cuvinte prin următorele puternice argumente: „Românii, cari dă și ei sânge de viteză în vinele loră, cari și ei numără mai multe pagine gloriose în cartea istoriei lupteloru, nu s’aă temută a rădica brațulu, lovindă în acei ce de secolî aă cătată necontenită să lovescă în drepturile, neatârnarea și demnitatea națiunii române. Și, cu tóte aceste, suntemă de ginte latină, suntem de origine vechiă și nobilă, avemă aceiași credință în Dumnedeu, déra ne iubimă individulitatea, și, cu nici ună preță, nu vomă fi complicele viciului întru împlinirea altor scopuri decâtă cele mărturisite. „Undederă este temerea celor ș ce credă că noi suntemă astăzi, fără voie, pe uă pantă periculosă, ce ne póte duce la contopirea nostră cu alte popere... popare ce nu au nici tradițiunile, nici limba, nici origina, nici datinele nóstre! „Pe două parte, puterniculă Suverană de pe marginea Nevei și-a repetată de ATATEA ORI CUVENTULU SEU IMPERATESCU, pe de altă parte, cu atâta sinceritate, cu atâta otărîre, el a mărturisită că, singura sea dorință este deslănțuirea creștiniloră de supt jugulă apăsătoră ală sectariloră semiluneî, IN CATU NU MAI POTE NIMENI PUNE LA BANUIALA REALIZAREA ACESTORU PROMISIUNI. Astăzi, ce se póte face, este a nu se mai suferi, în mijlocul Europei civilisate, uă națiune barbară, care calcă în piciore orice principii de umanitate și de progresă, care se ascunde de lumină, desprețuiesce concistele civilisațiunii, și nu se mișcă decâtă de deprinderea fanatismului ce -i inspiră crudele dogme ale islamului. „Națiunea română numără mai multă de cinci milione de locuitori pe pământulu adî supusă semilunii. Aceste deja locuri, liberate și întrunire puternică cu ceia ce numimă astăzi „România independinte“, ară forma, supt tote punturile de vedere, ană Stată bine constituită, luminată de furele civilisațiunii, la căldura căruia ară putea veni cu înlesnire se se mai întărescă celelalte națiuni creștine, încă nu așa înaintate pe calea progresului. „Elenii se voră întâlni cu noi în mijloculu imperiului ce ține încă rădicată drapelulă semi-luneî. Acestă drapelula so se va pleca, sigură, LA APROPIEREA VULTURULUI ROMANI. „Românii pe două parte, Elenii pe de alta, éce cine aă se înlocuiască, mai curândă sau mai târziiă, în ecuilibrulu europenii, ununtată ce va dispare de pe harta Europei, ca sé facă locă celoră ce vină la partea loră legitimă, basațî pe drepturile lor recunoscute de istorie, pe servițiele ce aă făcută creștinătății, atunci cândă Europa Intrega, înspăimântată de barbaria Solimanfioră și a Baiazețiloră, se retrăgea învinsă, cândă ense oștăvilă română nu se teuiu sĕ pună că stavilă procederii Osmanlîiloră. „Căutămă dori din tóte părțile, și nu vedemă nicăieri acea temere de care se sperie Statură britanică, că înrîurirea Slaviloră va cotropi popórele de altă ginte. „Serbia, Muntenegrul, Bulgaria și celelalte popore din peninsula balcanică, fiecare va fi mândru a-și constitui individualitatea sea separată, fără amestecul puternicului imperiu. Câtă pentru naționalitățile de altă ginte și tradițiune, temerea este și mai puțină fundată. Nimeni nu va pute închina aceste popore, fără a rădica conștiința publică ș’a deștepta totă urgia unei națiuni îngenuchiate. „Franța, deși astăzi se reculege, va vede cu mulțămire întocmindu-se uă bună stare de lucruri într’uă țară consângenă. Italia, aducendu’șî aminte ce era la 1859 și ce este astăzi, grație sângelui ce și-a vărsată și brațului puternicului împărată ce fu Napoleon III, va lucra cu stăruință, pentru a stabili pe marginea Dâmboviței ceia ce este astăzi pe țermurii Tibrului. Austro-Ungaria va fi veselă de a vede că este adună Stată puternică, tare și independinte, care, solidă constituită, este în stare a se opune oricării dorințe nesocotite, sau fapte nemăsurate , a vecinilor săi. — Cine dorit s’ară puté plânge de întinderea și întărirea statului română ? Rusia, care se luptă cu atâtea sacrificii pentru prosperitatea creștinilor și întinderea civilisațiunei ? NICI-UA-DATA. Ancă mai puțină Germania, care scie că pe țărmurile Dâmboviței domnesce ță descendinte din vița de Hohenzollern. „SE AVEMU DERU ÎNCREDERE INTR’UN BUNU VIITORU PENTRU ȚERĂ! “ Reacțiunea din întru, lovită astuferă de inteliginții iei aliați de la Pressa, începuse a zice că Rusia n’ară voi să s’alieze cu noi. Se spunea că ea ară primi numai ca câteva mii de Români să combată supt drapelulă rusescű, dorat nici-vădată să combatemă alături cu densa, ca și supt drapelulă nostru, ca aliați eru nu ca contopiți în armatele Rusiei. Se zicea încă, între altele, că guvernulă română șiovăiesce, politici de la Pressa luară omenii îndată cuvântulu și, la 22 Iunie, combătându- pe cei orbi și pe cei șiovăitori, indicară guvernului următorea programă :