Romanulu, octombrie 1877 (Anul 21)
1877-10-26
958 ropene ale Turciei acesta a declarat-o cu totă autoritatea încă, cu multú mai ’nainte de întrunirea conferințelor din 1876 de la Berlin, și acum, după ce e mai multă decâtă probabilă că România va eși din resbelü ca stată independinte la Dunărea de jos, nici că mai póte fi vorba despre anecsiuni rusesc în Europa.“ Die Presse din Viena, vorbindu despre starea de lucruri din Stârnitulă, face uă dare de semn pre caracteristică, din care estragemű partea următore : „E interesantă d’a sel cine conduce politica esternă a Sultanului? Cei mai mulți susținu c’ami fi Mahmud-Damat-pașa, cumnatulu Sultanului. Deju se scie c’acestă bărbată nu scie nici cui nici scrie și cu atâtă mai puțină posede vr’uă cunoșcință geografică, prin urmare elă nu pote fi dorit adevăratulu diriginte ale politicei din Stambul. „Se scie că ’n jurul lui Mahmud-Damat-pașa suntűnesce Polonesi cari’la sfatuiescu necontenită. Asemenea mai suntă și nisce Unguri ale cărora glasa pătrunde pene la Sultanulu. Cu modulă acesta Palatulă e informată într’ună chipă forte ciudată și colorită despre pericolele interne. Formarea legiunii polone despre care Sultanul și-a închipuită lucruri miraculose, deorece i s’afiisă că soldații poloni din armata Rusiei, la zărirea conaționalilor ă loră, voră trece cu creia în tabăra turcescă, a fost produsul acestoră influinți secrete. Asemenea și mișcarea Ungurilor, pregătită pentru a năvăli în Romănia, a fostă totă astă-feră provocată în urna represintațiunilor aventurase și secrete. La Palatină crezută seriosă că vă mare parte de Maghiari din armata austriacă voră deșerta în România și vor ataca pe Ruși în acestă țară, numai să se facă țnă începută fia câtă de mică. Câți bani s’aă dată de la Palatu pentru acestă sfirșită, sau mai bine fisă câtă sumă a fostă cu amăgire luată, nu se va fei nici vădată. De mai multă timpü se vorvesce în unele cercuri că denundarea s’a făcută guvernului Austriacă de către acei cari au fostă nemulțumiți cu socotelile depuse în privința întrebuințării fondului destinată pentru formarea legiunii maghiare. „Chiară dacă acestă versiune n’ar fi adevărată, totuși scomptele ce circulă în acestă privință sunt forte caracteristice.“ Germani».— Din tote discursurile pronunerate în Dieta prusiană, cela care caracterisă mai bine situațiunea diferitelorpartite liberale este acela a d-lui W. Loewe, prin care s’a închisă desbaterile asupra propunerilor d-soră Haenel și Virchow, de cari am vorbită de tpă fii. E co resumatulă acestui discursă: „Suntă contra ambelor propuneri, fiindăcă le credă neoportune. Nu suntă înse de părere că trebuie să facemă astă-felă ca și cum nu s’ară fi petrecută nimică în aceste cincispre fiece fiile și că tote ară fi mersă câtă se pote de bine. Starea actuale a lucrurilor este rea. Noi nu suferimă numai de răulă stagnărei în reformele nóstre, suferimă de ună rău care s’arătută numi răulă transițiunei de la regimulă vechiă la regimul constituțională. Suntă trei fieci de ani de cândă am fi spartă casa oului, déra ne mai rămâne sfârâmăture în capă. Congediurile miniștrilor noștri ne aretă că n’avemă încă ună adevărată sistemă represintativă. D. de Bismark însuși a declarată că se ducea fiindă că situațiunea sea ministerială nu’i plăcea, și elă s’ară arangia cu uă reorganisare a ministerului, énse după modul ă săă. Suntemă ore în stare de a reorganisa ministerulă în spiritul principiilor liberali? Formămă óre uă partită destul de unită, destulă de disciplinată pentru a lua inițiativa legislativă ? Desbinările nóstre intestine facă forța ministerului. Să formămă anteră uă liniă de apărare care nu va putea fi pătrunsă, să avemă uă programă politică bine definită, se scrmă să ne subordonămă la șefii noștri, în sfirșită să organisămă partita liberală prin ea însăși, ș’atunci va fi timpă d’a reclama represintarea sa în ministeru.“ Spania. — Gaceta oficiale publică starea datoriei flotante a tesaurului. Se scie că datoria a crescută în Augustă cu 9 milione de pesetas și în Septembrie de 5 milione. De la 1 iă Ianuarie crescerea a fost de 24 § milione; cifra este astăzi de 155,675,798 pesetas. Banca Spaniei este creditare pentru suma de 82,450,000 pesetas. Restul se compune din delegațiunî ale societăței timbrului și depagarei aflate în mânile particularilor. Legea bugetară autorisă pe ministrul financierară a creată datoria flotantă care să nu trecă peste 183,600,080 pesetas, adică a treia parte din cifra totală a bugetului. D. Orovio n’a usată ’de facultatea ce are d’a emite bonuri de tesaură pentru a consolida deficitele prececedinte. Elă a asigurată serviciulă cuponului viitoră ală datoriei. Se mai vorbesce două operațiune cu Societatea timbrului, care ar da aprope 100 milione de pesetas, pentru a reduce deficitul tesaurului. SCIRI D’ALE pILEI Din întru. Mercuri la 19 cuvinte, a sosită în capitala la gara Târgoviște, pe la orele 32, cu trenă espresă, resturile mortale ale R. S. S. Ducele Serge de Leuchtenberg, mortă cu bravii și erou în luptele de peste Dunăre. Toți înalții demnitari ruși aflați în capitală, d-nn miniștrii și toți funcționarii superiori ai Statului se aflau pe peronul garei, unde detașamente de infanterie rusă și din garda civică, cu musica în capu, primiră cu imnulu funebru sosirea trenului ce aducea corpulu ilustrului ostenit și nepotu alü Maiestății Sale Impĕratulu Alesandru. Unii publică imensă se îmbulzea la gară, și clerulă bucurescenă, cu I. P. S. Mitropolitulă primară în capă, de pe benedicțiunea din urmă acestui june erou, care porni apoi la locașură de veci, lângă augustarea mamă. Pe fisionomiile acelei imense mulțime de poporă se citia piesa părere de reă pentru acestă augustă perdere. Vagonulă în care repausaă resturile ilustrului răposată era decorată cu mătase negră, și patru oficiări din armata roșiană, cu săbiile destecate, stau ca gardă de onore la capă și la picioire. La orele 5 trenulă pleca spre Rusia, reducândă în patrie resturile junelui principe. In totă percursulă prin țară s’a făcută asemenea întâmpinări demne corpului ilustrului principe; gazele erau împodobite cu stindarde de doltă și autoritățile districtuale, cu detașamente de trupe, cu mușiei și cu totă clerulă eparhială, întonaă imne și cântări, făcândă scurte rugăciuni pentru sufletul junelui principe. In Iași E. S. Mitropolitul Moldovei și Sucevei, înconjurată de înaltulă cleră, și în presența autorităților locale, a citită mesa mortualâ, invocândă binecuvântarea cerului pentru odihna sufletului ilustrului reposată. Convoiută, la orele 1/2 post-meridiane, a pornită spre Ungheni, întreptându-se spre Ruia.Monitorulă). * Aflămă că în urma unei scrupulose cercetări din partea administrațiunea domenieler pentru abuzurile de cariami vorbită acum câtăva timpă, d-niî Roman și I. Bilciuerscu, impiegați în acea administrațiune au fostă depărtați. Dacă nu s’aă găsită culpabili, depărtarea este nedreptă; j dăcă suntă culpabili de sigură că afacerea s’a trimisă înaintea justiției. Ună trenă de ore 30 vagone cu răniți ruși a sosită ieri în gara Filaretă. Acești răniți voră fi exacuați mai departe. * La gara Filaretă alaltă ieri la orele 1 și 3 d. a. a sosită de la gara Târgoviște 75 vagone cu armate rusă, la orele 2 și 4 au plecată spre Giurgiu. In aceasă fii aă sosit de la Giurgiu 30 vagone cu turci prisonieri, la ora 12 am plecată la gara Tirgoviști de unde au fostă îndreptate spre Nord.* Marele duce Nicolae Nicolaevici fiulă a sosită ieri în Bucuresci și a mersă la Grand Hotel. Din afară, Stanley, reporterulă și călătorul, ilustru astăzî, s’a întorsă sănăasă din călătoria cea făcută pe țărmulă apusănă ală Africei. In 1868, America era forte îngrijită de sortea lui Livingstone. Stanley se afla atunci în Spania. Uă telegramă a directorului ziiarului se află eliiamă în grabă la ROMANULÜ, 26 OCTOBRE 1877 Paris, pentru uă afacere care nu suferea nici uă întârziare. Sosită cu trenul d espresă la corespondintele ziarului New York-Herald, Stanley fuse primită cu aceste cuvinte: „Unde credi că este Livingstone în acestă moment? „Vă puteți închipui mirarea unui om care vine din fundul Spaniei la Paris pentru a audi acesta întrebare ciudata. Directorele ziarului: „Noi credemă că se va putea găsi urma lui, și vei pleca îndată în Africa centrală.“ înainte de a se îndrepta spre aceste țări perdute, Stanley fu însărcinată cu încă câteva mici espedițiuni: asista la inaugurarea canalului de Suez, căuta isoarele Nilului, se informă despre espedițiunea lui Baker, apoi la 15 Noembre pleca pentru formulă răsăritenă ală Africei, unde găsi urmele lui Livingstone. Stanley, în tote aceste călătorii, a arătată ună curagiă, uă energic, ună devotamentă către sciință, cari l’aă pusă în fruntea reporterilor și alături cu călătorii cei mai celebri din secolul nostru. . . Carnea de casă urmeză a fi forte apreciată de francezi. La Paris, în aceste trei luni din urmă, s'aă vândută la măcelăriile publice 443,310 kilog, de carne de cală, 69,900 kilog, mai multă decâtă în perioda corespuns ietare din 1876.* Banchierii bulgari d-nn Gerhoff suntă încă tată la Filipopoli. Guvernul otomană a promisă că uă decisiune va fi luată în privința loră în termenă de trei zile după 26 Octobre. .Intervenirea miniștrilor englesi și americanî ’i au scăpată, fiindă că esecutarea loră era fișată pentru Sâmbăta trecută. Se zice că adevărata causă a deținerei lor ar fi că sunt bănuiți că aă dată fiiațeloră englese informațiini relative la măcelurile de acum ună ană. * Ună diaristă franceză forte cunoscută, directorele Curierului de Francia, d. Guyot- Montpayroux, a fostă lovită de alte națiune mentale. Nebunia lui consistă în a se crede bogată săă a cere sume însemnate pentru nisce întreprinderi noui cari ’să voră îmbogăți. Acum câteva fiile se duse la d. Emile de Girardin și ’î fuse) — Amă se fondeză mă fiiară noă, celă mai de frunte care a esistată vre uodată. ...Deră ’mi trebue bani... — Multă, întrebă Girardin. — Trei fieci de miliarde numai... In ajunulă d’a se descoperi boia, d. Guyot- Montpayroux a scrisă uă epistolă d-lu Grévy, unde cere uă întrevedere pentru a se ocupa de rescumpărarea Alsaciei și Lorenei. D. Guyot-Montpayroux fusese multă timpă redactoră la fiiarele La liberté, Le Soir, La Presse. A fostă în 1871 consulă generală la Pesta. Despre manifestarapartitei conservatore. Intr’una din fiilele trecute amă pusă supt ochii publicului uă corespondință din Bucuresci a fiiarului „ Politische Corespondents “. Acea corespondință vorbia despre uă întrunire ș’mă manifestă ală partitei conservatore din România; ea lăsa să se ’nțelegă că prin acelă manifestă s’ară provoca chiară intervenirea puterilor străine. Reproducêndu acea corespondință, ne mărginirămă în a face că o reproducereă pentru ca se póte fi desmințită. Pressa, nevoindă a ne ’nțelege, ne-a vorbită de dreptulă ce aă cetățenii d’a se ’ntruni ș’a spune în publică opiniunile loră. Vefiindu apoi că nimene nu negă acestă dreptă, ci că din contră toți îlă recunoscemü și’să susținemă, începu a ne vorbi, și încă c’uă necontenită stăruință, despre uă epistolă a unui cetățenă, publicată, ne spune, în timpulu și ’n Pressa. Nu citimă — i-amă răspunsu,—epistolele unui simplu cetățână, și nu le punemă în desbatere, de câtă cândă acelă cetățenă are uă ’nsemnătate politică, seă cândă ideiele séle suntă susținute d’uă partită, fiă liberală sau reacționară. Pressa revine mereu asupra epistolei aceia, și âncă, cu uă delicateță alesă, susține că noi amă citită-o, o ciuimă, o meditămă, dérii nu putemu cuteza a intra în luptă cu acelă cetățenă a totă puternică, în îngagiaminte, în dialectică și în idei și credințe politice. La tóte aceste amă fasă și fiicemă : nu citimă epistolele politice ale unui cetățean isolată, căci combaterea unor idei isolate nu pote interesa pe publică. Lă se emită, să se susție acele idei d’uă partită, și le vomă citi cu luare aminte și le vomă primi sau combate cu respectulă ce li se va cuveni. Aceste explicări date, reproducemă adună pasagiă din România Liberă de Duminecă, 23 Octobre. „Este îndeobște cunoscută că uă parte din membrii partidului conservatorii s’a întrunită. „Este asemenea bine cunoscută că fiiațele austriace și unele francese au vorbită cu multă scomptă, dându- uă mare însemnătate, despre acea întrunire. „Importantă o numirămă și noi,deră căutândă a ne informa despre cele petrecute în acea întrunire, amă găsită că scomotură, împrăștiată de corespondenții fiiarelor străine, și precimpațiunea deșteptată de dânșii, au fostă cu multă mai mari decâtă lucrarea întrunirii, și că resultatulă a fostă cu totulă altulă decâtă scopul ă la care ținteam unii. „Rugămă pe confrații noștrii de la „Timpulă“ se credă că scimă și noi, atâtă pe câtă pute afla ună fiiaristă, cine a luată inițiativa acelei întruniri și la ce scopă tindea acea personă,—că scimă câți și cine, atâtă din conservatorii din drepta, câtă și din ceî din centru, cu luată parte la întrunirea preparatore,—că scimă care bărbată din centru a propusă uă petițiune către Suverană spre a rechima armata în țară,—că scimă care bărbată din drepta a combătută acea propunere, — că scimă că propunetorul ăa remasă singură,—că scimă cam ce s’a vorbită în întrunirea mai numerasa,—că scimă că s’a luată hotărîrea a se face câte uă relațiune în „Timpulă“ și în ,Pressa“ despre cele petrecute, — că scimă cum că și acea relațiune, deși făcută în două exemplare deosebite în redacțiune, s’a lăsată mai în urmă la uă parte,— că scrmă în fine că nici uă resoluțiune însemnată nu s’a luată pâne in !umineca trecută. „Nu voimă se intrămă în amănunte, adecă în înșirare de nume proprii și de păreri. „Amă fi dorită ânse se vedemă publicându-se oă relațiune amănunțită despre convorbirile membrilor partidului conservatoră, ca să ne asigurămă și mai bine, dăcă centrală a fost întrecută în patriotismă de drepta, după cum suntemă noi Informații . „Tóte aceste date, a căroră esactitate nu credemă că va putea fi Infirmată, ne-aă făcută se întrebuințămă cuvintele, cari aă mâhnită atâtă de multă pe confrații de la „Timpulă“. ,Noi nu ne-amă turburată cum că distinși bărbați din câmpulă conservatoră s’aă întrunită. Din contră ne-a părută bine, cândă amă auzistă că se întrunescă și se sfâtnescă despre trebuințele țării. Cetățânilă română nu are numai dreptulu, deră în aceste fiile grele este și datoră, să se adune și să se chibzuiască cum lucrurile ară putea fi duse la ună mai bună sfârșită. „Țăra este a tuturoră; cu toții avemă dreptuli să ne îngrijimă de dânsa, cu toții avemă datoria să venimă în ajutorul săi. Dorimă ca conservatorii să se întrunescă mai desă, se arate precisă, nu „atitudinea și limba giulă organeloră partitului“, ci soluțiunea întregului partită față cu împrejurările actuale, spre a desbate împreună, spre a ne lămuri, spre a pune cu toții, sufletă lângă sufletă, brață lângă brață, pentru a eși cu demnitate,—acestă cuvântă conține totul,—din drama orientului și pentru ca, la viitorea pace, să putemă dobândi, pe lângă alte felose, independința cu neutralitatea statului română garantată de marele puteri europene. „Sperândă că ne amă esplicată întru câtă-va asupra nedreptei in putărî ce ne facă stimații noștrii confrați, ’î rugămă să crefim că dorimă să vedemă pe toți Românii întruniți într’uă ideiă mare și națională. “ Intr’unul din numerile precedinte, amă vorbită despre neajunsurile ce facă companiele cailoră ferate pentru totă felulă de transporturi, și mai cu semá amă arătată câtă de mare este lipsa de vagone. Punemă a fit în vederea cititoriloră următorea telegramă, ce aă adresată mai mulți însemnați comercianți d-lui ministru de lucrări publice, în aceiași privință : Turnu-Severinul, 21 Octobre, 1877, Domnului ministru al lucrărilor publice. Bucuresci. Supt semnațiî avemă d’uă lună de miile mărfuri la gara d’aci și din causă că direcțiunea căieloră ferate nu ne dă vagone și neavândă magazine suficiente pentru a le înmagazina, aceste mărfuri se dă pe câmpă espuse incendiului, furtului și plouileră, în câtă acesta avere a comercianțiloru este espusă la perdere totală. Localitățile Agenției Danubiane sunt atâtă de multă ocupare încâtă șlepurile sosite stau nedescărcate, din causa aglomerațiunei mărfurilor. Suntemă forțați a transporta mărfurile la gară pe câmpă. Șeful, stațiunea cerândă vagone spre a înlesni publiculă, direcțiunea generală depeșază că ’i-a dirigiată vagone pentru încărcarea mărfuriloră; astăzi î ânsă șeful stațiunii primesce ordină contrariă d’a trimite tóte vagonele la Vârciorova și d’a nu încărca nimica aci. Avândă în vedere acestea, afi rueam« respectuoșii, d-le ministru, să bine-voițî a lua măsuri urginte spre înlăturarea acestor ă neajunsuri, cari ne espună la pagube, aducând ruina totală a comerciului. Baumgarten et De Bie, Jacques Brunner, D. Kalusa, C. Glücklich, Jacques Marty, N. T. Popp, Sechiari Deroussy^Stefanovits, Stefäneseu, Richard Singer, frații Strass, Vasmagides, Borușiu et Wülbern Esecutarea Bulgarilor«, Se scrie din Constantinopole Corespondinței politice urmatorele : „Persecuțiunile în contra Bulgarilor, despre cari d’ună timpă încace a începută a fi mai puțină vorbă, urmeza cu tóte acestea necontenită. In flecare fii acești nenorociți suntă transportați cu sutele la Constantinopole, de unde apoi sunttrimiși în cetățile din Siria și în alte părți. Șepte Bulgari, condamnați la morte de către tribunalul de resbelă din Adrianopole, vor fi spânzurați în Constantinopole. Unul dintrAnșii, ună proprietară avută, a fost deja spânziurată pe piața Emin-Quin, pentru motivul c’ar fi participată la insurecțiune. Corpul nenorocitului a stată spânsiurata pâné la apusulă sorelui și mulțimea fanatică și sălbatica privea cu plăcere la densula. Vai de acelă ghiaură, care la atari scene înfiorătóre ar cuteza se arete cele mai mici semne de mâhnire. Acestă faptă se va repeți în șese fiile de-a rândul și fiecare dintre cei șase Bulgari vor fi spânzurați în osebite părți ale orașului. Impresiunea acestei procederi expelatore pentru ambasadori, mai cu semn după ce Porta făgăduise acum câteva luni ambasadorului Angliei că nu va săvârși nici oă esecuțiune în Constantinopole. Ambasadorele Germaniei, principele Reus, a protestată deja; casă protestulă puțină va folosi, deorece însuși marele Vizită i-ară fi replicată că trebuesc da satisfacere simțimentelor patriotice ale poporațiunei mahometane. “ Unu procesu de presă. La 13 (25) Octobre Curtea cu jurați din Săllă a cercetată procesul de presă intentată d-lui N. F. Negruță, redactarele foii periodice „Cărțile Sătenului Română“. Articolul pentru care d. N. F. Negruță și tipograful ă scă d. Wolf au fostă trimiși înaintea juraților, era nă scurtă notiță seă mai bine fii să uă felurime întitulată: „Cățelele unguresc!“, în care combătea în modă sarcastică disolvarea comitetelor române, numindă fiiațele maghiaro-evreescînesce cățele ală căroră lătrată s’aude de guvernă, care opresce apoi prin slugile sale constituirea comitetelor române pentru ajutarea răniților. Asemenea combătea cu argumente palpabile și bârfelele răspândite de numitele fiiare asupra armatei române, fucândă că soldații români nu sunt mai sdrențăroși, mai flămânzi și mai fricoși decâtă honvefiți Maghiari.