Romanulu, octombrie 1877 (Anul 21)

1877-10-26

958­ ropene ale Turciei acesta a d­ecla­­rat­-o cu totă autoritatea încă, cu multú mai ’nainte de întrunirea con­­ferințelor­ din 1876 de la Berlin, și acum, după ce e mai multă de­câtă probabilă că România va eși din res­­belü ca stată independinte la Dunărea de jos­, nici că mai póte fi vorba despre anecsiuni rusesc­ în Europa.“ Die Presse din Viena, vorbindu despre starea de lucruri din Stârn­it­ulă, face uă dare de semn pre ca­racteristică, din care estragemű par­tea următore : „E interesantă d’a sel cine con­duce politica esternă a Sultanului? Cei mai mulți susținu c’ami fi Mah­­­mud-Damat-pașa, cumnatulu Sulta­nului. Deju se scie c’acestă bărbată nu scie nici cu­i nici scrie și cu a­­tâtă mai puțină posede vr’uă cunoș­­cință geografică, prin urmare elă nu pote fi dorit adevăratulu diriginte ale politicei din Stambul. „Se scie că ’n jurul­ lui Mah­mud-Damat-pașa sun­tű­nesce Polo­­nesi cari’la sfatuiescu necontenită. Asemenea mai suntă și nisce Un­guri ale cărora glasa pătrunde pene la Sultanulu. Cu modulă acesta Pa­­latulă e informată într’ună chipă forte ciudată și colorită despre pericolele interne. Formarea legiunii polone despre care Sultanul­ și-a închipu­ită lucruri miraculose, de­ore­ce i s’a­fiisă că soldații poloni din ar­mata Rusiei, la zărirea conaționa­lilor ă loră, voră trece cu creia în tabăra turcescă, a fost produsul­ aces­­toră influinți secrete. Asemenea și miș­carea Ungurilor, pregătită pentru a nă­­văli în Romănia, a fostă totă astă-feră provocată în urna represintațiuni­­lor­ aventurase și secrete. La Palati­nă crezută seriosă că vă mare parte de Maghiari din armata austriacă voră deșerta în România și vor­ a­­taca pe Ruși în acestă țară, numai să se facă țnă începută fia câtă de mică. Câți bani s’aă dată de la Pa­latu pentru acestă sfirșită, sau mai bine fi­să câtă sumă a fostă cu a­­măgire luată, nu se va fei nici vă­­dată. De mai multă timpü se vor­­vesce în unele cercuri că denund­a­­rea s’a făcută guvernului Austriacă de către acei cari au fostă nemul­­țumiți cu socotelile depuse în pri­vința întrebuințării fondului desti­nată pentru formarea legiunii ma­ghiare. „Chiară dacă acestă versiune n’ar­ fi adevărată, totuși scomptele ce circulă în acestă privință sunt­ forte caracteristice.“ Germani».— Din tote discursurile pronunerate în Dieta prusiană, cela care caracterisă mai bine situațiu­­nea diferitelor­­partite liberale este acela a d-lui W. Loewe, prin care s’a închisă desbaterile asupra propu­­nerilor­ d-soră Haenel și Virchow, de cari am vorbită de tpă fii. E co resumatulă acestui discursă: „Suntă contra ambelor­ propuneri, fiindă­că le credă neoportune. Nu suntă înse de părere că trebuie să facemă astă-felă ca și cum nu s’ară fi petrecută nimică în aceste cinci­­spre­ fiece fiile și că tote ară fi mersă câtă se pote de bine. Starea actuale a lucrurilor­ este rea. Noi nu sufe­­rimă numai de răulă stagn­ărei în reformele nóstre, suferimă de ună rău care s’ară­tută numi răulă tran­­sițiunei de la regimulă vechiă la re­gimul constituțională. Suntă trei­ fieci de ani de cândă am fi spartă casa oului, déra ne mai rămâne sfârâmă­­ture în capă. Congediurile miniștri­­lor­ noștri ne aretă că n’avemă încă ună adevărată sistemă repre­­sintativă. D. de Bismark însuși a declarată că se ducea fiindă­ că si­­tuațiunea sea ministerială nu’i plă­cea, și elă s’ară arangia cu uă re­­organisare a ministerului, énse după modul ă săă. Suntemă ore în stare de a reorganisa ministerulă în spiri­­tul­ principiilor­ liberali? Formămă óre uă partită destul­ de unită, des­tulă de disciplinată pentru a lua ini­țiativa legislativă ? Desbinările nóstre intestine facă forța ministerului. Să formămă anteră uă liniă de apărare care nu va putea fi pătrunsă, să a­­vemă uă programă politică bine de­finită, se scrmă să ne subordonămă la șefii noștri­, în sfirșită să orga­­nisămă partita liberală prin ea în­­săși, ș’atunci va fi timpă d’a reclama represintarea s­a în ministeru.“ Spania. — Gaceta oficiale publică starea datoriei flotante a tesauru­­lui. Se scie că datoria a crescută în Augustă cu 9 mil­ione de pesetas și în Septem­brie de 5 milione. De la 1­ iă Ianuarie crescerea a fost­ de 24 § milione; cifra este as­tăzi de 155,675,798 pesetas. Banca Spaniei este creditare pentru suma de 82,450,000 pesetas. Restul­ se compune din delegați­­unî ale societăței timbrului și depa­­garei aflate în mânile particularilor­. Legea bugetară autorisă pe minis­­trul­ financierară a crea­tă datoria flotantă care să nu trecă peste 183,600,080 pesetas, adică a treia parte din cifra totală a bugetului. D. Orovio n’a usată ’de facultatea ce are d’a emite bonuri de tesaură pentru a consolida deficitele prece­­cedinte. Elă a asigurată serviciulă cuponului viitoră ală datoriei. Se mai vorbesce do­uă operațiu­ne cu Societatea timbrului, care ar da aprope 100 milione de pesetas, pentru a reduce deficitul­ tesau­­rului. SCIRI D’ALE pILEI Din întru. Mercuri la 19 cuvinte, a sosită în capi­tala la gara Târgoviște, pe la orele 3­2, cu trenă espresă, resturile mortale ale R. S. S. Ducele Serge de Leuch­tenberg, mortă cu bravii și erou în luptele de peste Du­năre. Toți înalții demnitari ruși aflați în ca­pitală, d-nn­ miniștrii și toți funcționarii superiori ai Statului se aflau pe peronul­ garei, unde detașamente de infanterie rusă și din garda civică, cu musica în capu, primiră cu imnulu funebru sosirea trenu­lui ce aducea corpulu ilustrului ostenit și nepotu alü Maiestății Sale Impĕratulu Ale­­sandru. Unii publică imensă se îmbulzea la gară, și clerulă bucurescenă, cu I. P. S. Mitropolitulă primară în capă, de pe be­­nedicțiunea din urmă acestui june erou, care porni apoi la locașură de veci, lângă augusta­rea mamă. Pe fisionomiile acelei imense mulțime de poporă se citia piesa părere de reă pentru acestă augustă per­­dere. Vagonulă în care repausaă resturile ilustrului răposată era decorată cu mătase negră, și patru oficiări din armata roșiană, cu săbiile destecate, stau ca gardă de o­­nore la capă și la picioire. La orele 5 trenulă pleca spre Rusia, re­­ducândă în patrie resturile junelui­­ prin­cipe. In totă percursulă prin țară s’a făcută asemenea întâmpinări demne corpului ilus­trului principe; gazele erau împodobite cu stindarde de doltă și autoritățile districtu­ale, cu detașamente de trupe, cu mușiei și cu totă clerulă eparh­ială, întonaă imne și cântări, făcândă scurte rugăciuni pentru sufletul­ junelui principe. In Iași E. S. Mitropolitul­ Moldovei și Sucevei, încon­jurată de înaltulă cleră, și în presența au­­torităților­ locale, a citită mesa mortua­­lâ, invocândă bine­cuvântarea cerului pen­tru odihna sufletului ilustrului reposată. Convoiută, la orele 1­­/2 post-meridiane, a pornită spre Ungheni, întreptându-se spre Ru­ia.­­Monitorulă). * Aflăm­ă că în urma unei scrupulose cer­cetări din partea adm­inistrațiunea domeni­­eler­ pentru abuzurile de cari­ami vor­bită acum câtă­va timpă, d-niî Roman și I. Bilciuerscu, impiegați în acea adminis­­trațiune au fostă depărtați. Dacă nu s’aă găsită culpabili, depărta­rea este nedreptă; j dăcă suntă culpabili de sigură că afacerea s’a trimisă înaintea justiției. Ună trenă de ore 30 vagone cu răniți ruși a sosită ieri în gara Filaretă. Acești răniți voră fi exacuați mai departe. * La gara Filaretă alaltă­ ieri la orele 1 și 3 d. a. a sosită de la gara Târgoviște 75 vagone cu armate rusă, la orele 2 și 4 au plecată spre Giurgiu. In aceasă fii aă sosi­t de la Giurgiu 30 vagone cu turci prisonieri, la ora 12 am plecată la gara Tirgoviști de unde au fostă îndreptate spre Nord.* Marele duce Nicolae Nicolaevici fiulă a sosită ieri în Bucuresci și a mersă la Grand Hotel. Din afară, Stanley, reporterulă și călătorul, ilustru astăzî, s’a întorsă sănă­asă din călătoria ce­a făcută pe țărmulă apusănă ală Africei. In 1868, America era forte îngrijită de sortea lui Livingstone. Stanley se afla a­­tunci în Spania. Uă telegramă a directo­rului ziiarului se a­flă eliiamă în grabă la ROMANULÜ, 26 OCTOBRE 1877 Paris, pentru uă afacere care nu suferea nici uă întârziare. Sosită cu trenul d espresă la corespon­­dintele zi­arului New­ York-Herald, Stanley fuse primită cu aceste cuvinte: „Unde credi că este Livingstone în acestă mo­­ment? „Vă puteți închipui mirarea unui om­ care vine din fundul­ Spaniei la Paris pentru a audi acesta întrebare ciudata. Directorele ziarului: „Noi credemă că se va putea găsi urma lui, și vei pleca în­dată în Africa centrală.“ înainte de a se îndrepta spre aceste țări perdute, Stanley fu însărcinată cu încă câte­va mici espedițiuni: asista la inaugu­rarea canalului de Suez, căuta isoarele Ni­lului, se informă despre espedițiunea lui Baker, apoi la 15 Noembre pleca pentru formulă răsăritenă ală Africei, unde găsi urmele lui Livingstone. Stanley, în tote aceste călătorii, a ară­tată ună curagiă, uă energic, ună devota­­mentă către sciință, cari l’aă pusă în frun­tea reporterilor­ și alături cu călătorii cei mai celebri din secolul­ nostru. . . Carnea de casă urmeză a fi forte apre­ciată de francezi. La Paris, în aceste trei luni din urmă, s'aă vândută la măcelăriile publice 443,310 kilog, de carne de cală, 69,900 kilog, mai multă de­câtă în perioda corespuns ietare din 1876.* Banchierii bulgari d-nn­ Gerhoff suntă încă tată la Filipopoli. Guvernul­ otomană a promisă că uă decisiune va fi luată în privința loră în termenă de trei zi­le după 26 Octobre. .Intervenirea miniștrilor­ englesi și a­­mericanî ’i au scăpată, fiindă că esecuta­­rea loră era fișată pentru Sâmbăta tre­cută. Se zice că adevărata causă a deținerei lor­ ar fi că sunt­ bănuiți că aă dată fii­­ațeloră englese informațiini relative la măcelurile de acum ună ană. * Ună diaristă franceză forte cunoscută, directorele Curierului de Francia, d. Guyot- Montpayroux, a fostă lovită de alte națiune mentale. Nebunia lui consistă în a se crede bo­gată săă a cere sume însemnate pentru nisce întreprinderi noui cari ’să voră îm­bogăți. Acum câte­va fiile se duse la d. Emile de Girardin și ’î fu­se) — Amă se fondeză m­ă fiiară noă, celă mai de frunte care a esistată vre uo­dată. ...Deră ’mi trebue bani... — Multă, întrebă Girardin. — Trei fieci de miliarde numai... In ajunulă d’a se descoperi boia, d. Guyot- Montpayroux a scrisă uă epistolă d-lu­ Grévy, unde­­ cere uă întrevedere pentru a se o­­cupa de rescumpărarea Alsaciei și Lorenei. D. Guyot-Montpayroux fusese multă timpă redactoră la fiiarele La liberté, Le Soir, La Presse. A fostă în 1871 consulă generală la Pesta. Despre manifestara­partitei conser­­vatore. Intr’una din fiilele trecute amă pusă supt ochii publicului uă cores­­pondință din Bucuresci a fi­iar­ului „ Po­litische Corespondents “. Acea corespondință vorbia despre uă întrunire ș’m­ă manifestă ală par­titei conservatore din România; ea lăsa să se ’nțelegă că prin acelă ma­nifestă s’ară provoca chiară interve­ni­rea puterilor­ străine. Reproducêndu acea corespondință, ne mărginirămă în a fa­ce că o repro­­ducereă pentru ca se póte fi des­­mințită. Pressa, nevoindă a ne ’nțelege, ne-a vorbită de drept­ulă ce aă cetățenii d’a se ’ntruni ș’a spune în publică opiniunile loră. Vefiindu apoi că nimene nu negă acestă dreptă, ci că din contră toți îlă recunoscemü și’să susținemă, în­cepu a ne vorbi, și încă c’uă ne­contenită stăruință, despre uă epis­tolă a unui cetățenă, publicată, ne spune, în timpulu și ’n Pressa. Nu citimă — i-amă răspunsu,—e­­pistolele unui simplu cetățână, și nu le punemă în desbatere, de câtă cândă acelă cetățenă are uă ’nsem­­nătate politică, seă cândă ideiele séle suntă susținute d’uă partită, fiă liberală sau reacționară. Pressa revine mereu asupra epis­tolei aceia, și âncă, cu uă delicateță alesă, susține că noi amă citită-o, o ciuimă, o meditămă, dérii nu putemu cuteza a intra în luptă cu acelă ce­­tățenă a totă puternică, în îngagia­­minte, în dialectică și în idei și cre­dințe politice. La tóte aceste amă fa­să și fii­­cemă : nu citimă epistolele politice ale unui cetățean isolată, căci com­baterea unor­ idei isolate nu pote interesa pe publică. Lă se emită, să se susție acele i­­dei d’uă partită, și le vomă citi cu luare a­minte și le vomă primi sau combate cu respectulă ce li­ se va cuveni. Aceste explicări date, reproducem­ă ad­­ună pasagiă din România Liberă de Duminecă, 23 Octobre. „Este în­deobște cunoscută că uă parte din membrii partidului conservatorii s’a în­trunită. „Este asemenea bine cunoscută că fiia­țele austriace și unele francese au vorbită cu multă scomptă, dându-­ uă mare în­semnătate, despre acea întrunire. „Importantă o numirămă și noi,­deră căutândă a ne informa despre cele petre­cute în acea întrunire, amă găsită că sco­­motură, împrăștiată de corespondenții fiia­­relor­ străine, și precimpațiunea deșteptată de dânșii, au fostă cu multă mai mari de­câtă lucrarea întrunirii, și că resultatulă a fostă cu totulă altulă de­câtă scopul ă la care ținteam unii. „Rugămă pe confrații noștrii de la „Tim­­pulă“ se cred­ă că scimă și noi, atâtă pe câtă pute afla ună fiiaristă, cine a luată inițiativa acelei întruniri și la ce scopă tindea acea personă,—­că scimă câți și cine, atâtă din conservatorii din drepta, câtă și din ceî din centru, cu luată parte la în­trunirea preparatore,—că scimă care băr­­bată din centru a propusă uă petițiune către Suverană spre a rechi­ma armata în țară,—că scimă care bărbată din drepta a combătută acea propunere, — că scimă că propunetorul ă­a remasă singură,—că scimă cam ce s’a vorbită în întrunirea mai nu­­merasa,—că scimă că s’a luată hotărîrea a se face câte uă relațiune în „Timpulă“ și în ,Pressa“ despre cele petrecute, — că scimă cum că și acea relațiune, de­și fă­cută în două exemplare deosebite în redac­­țiune, s’a lăsată mai în urmă la uă parte,— că scrmă în fine că nici uă resoluțiune în­semnată nu s’a luată pâne in !­umineca trecută. „Nu voimă se intrămă în amănunte, a­­decă în înșirare de nume proprii și de păreri. „Amă fi dorită ânse se vedemă publi­­cându-se oă relațiune amănunțită despre convorbirile membrilor­ partidului conser­­vatoră, ca să ne asigurămă și mai bine, dăcă centrală a fost­ întrecută în patrio­­tismă de drepta, după cum suntemă noi Informații . „Tóte aceste date, a căroră esactitate nu credemă că va putea fi Infirmată, ne-aă făcută se întrebuințămă cuvintele, cari aă mâhnită atâtă de multă pe confrații de la „Timpulă“. ,Noi nu ne-amă turburată cum că dis­tinși bărbați din câmpulă conservatoră s’aă întrunită. Din contră ne-a părută bine, cândă amă auzistă că se întrunescă și se sfâtnescă despre trebuințele țării. Cetățâ­­nilă română nu are numai dreptulu, deră în aceste fiile grele este și datoră, să se adune și să se chibzuiască cum lucrurile ară putea fi duse la ună mai bună sfârșită. „Țăra este a tuturoră; cu toții avem­ă dreptuli să ne îngrijimă de dânsa, cu toții avemă datoria să venimă în ajutorul­ săi. Dorimă ca conservatorii să se întrunescă mai desă, se arate precisă, nu „atitudinea și limba giulă organeloră partitului“, ci so­­luțiunea întregului partită față cu împre­jurările actuale, spre a desbate împreună, spre a ne lămuri, spre a pune cu toții, sufletă lângă sufletă, brață lângă brață, pentru a eși cu demnitate,—acestă cuvântă conține totul,—din drama orientului și pen­tru ca, la viitorea pace, să putemă dobândi, pe lângă alte felose, independința cu neu­tralitatea statului română garantată de ma­rele puteri europene. „Sperândă că ne amă esplicată întru câtă-va asupra nedreptei in putărî ce ne facă stimații noștrii confrați, ’î rugămă să crefim că dorimă să vedemă pe toți Ro­mânii întruniți într’uă ideiă mare și națio­nală. “ Intr’unul­ din numerile precedinte, amă vorbită despre neajunsurile ce facă companiele cailoră ferate pen­tru totă felulă de transporturi, și mai cu semá amă arătată câtă de mare este lipsa de vagone. Punemă a fit în vederea cititoriloră următorea telegramă, ce aă adresată mai mulți însemnați comercianți d-lui ministru de lucrări publice, în aceiași privință : Turnu-Severinul, 21 Octobre, 1877, Domnului ministru al­ lucrărilor­ pu­blice. Bucuresci. Supt­ semnațiî avemă d’uă lună de miile mărfuri la gara d’aci și din causă că direc­țiunea căieloră ferate nu ne dă vagone și neavândă magazine suficiente pentru a le în­­magazina, aceste mărfuri se dă pe câmpă espuse incendiului, furtului și plouileră, în câtă acesta avere a comercianțiloru este espusă la perdere totală. Localitățile Agenției Danubiane sunt­ a­­tâtă de multă ocupare în­câtă șlepurile sosite stau nedescărcate, din causa aglome­­rațiunei mărfurilor­. Suntemă forțați a transporta mărfurile la gară pe câmpă. Șeful, stațiunea cerândă vagone spre a înlesni publiculă, direcțiunea generală de­­peșază că ’i-a dirigiată vagone pentru în­cărcarea mărfuriloră; astăzi î ânsă șeful­ stațiunii primesce ordină contrariă d’a tri­­mite tóte vagonele la Vârciorova și d’a nu încărca nimica aci. Avândă în vedere acestea, afi rueam« respectuoșii, d-le ministru, să bine-voițî a lua măsuri urginte spre înlăturarea aces­tor ă neajunsuri, cari ne espună la pagube, aducând­ ruina totală a comerciului. Baumgarten et De Bie, Jacques Brunner, D. Kalusa, C. Glücklich, Jacques Marty, N. T. Popp, Sechiari Deroussy^Stefanovits, Stefäneseu, Richard Singer, frații Strass, Vasmagides, Borușiu et Wülbern Esecutarea Bulgarilor«, Se scrie din Constantinopole Co­­respondinței politice urmatorele : „Persecuțiunile în contra Bulga­­rilor­, despre cari d’ună timpă în­­cace a începută a fi mai puțină vorbă, urmeza cu tóte acestea necontenită. In fle­care fii acești nenorociți suntă transportați cu sutele la Constanti­nopole, de unde apoi sunt­­trimiși în cetățile din Siria și în alte părți. Șepte Bulgari, condamnați la morte de către tribunalul­ de resbelă din Adriano­­pole, vor­ fi spânzurați în Constan­tinopole. Unul­ dintrAnșii, ună pro­prietară avută, a fost­ deja spânziu­­rată pe piața Emin-Quin, pentru mo­tivul c’ar fi participată la insurecțiune. Corpul­ nenorocitului a stată spânsiu­­rata pâné la apusulă sorelui și mul­țimea fanatică și sălbatica privea cu plăcere la densula. Vai de acelă ghiaură, care la atari scene înfioră­­tóre ar cuteza se arete cele mai mici semne de mâhnire. Acestă faptă se va repeți în șese fiile de-a rân­­dul­ și fie­care dintre cei șase Bul­gari vor­ fi spânzurați în osebite părți ale orașului. Impresiunea a­­cestei procederi e­xpelatore pentru ambasadori, mai cu semn după ce Porta făgăduise acum câte­va luni ambasadorului Angliei că nu va să­­vârși nici oă esecuțiune în Constan­tinopole. Ambasadorele Germaniei, principele Reus, a protestată deja; casă protestulă puțină va folosi, de­ore­ce însuși marele Vizită i-ară fi replicată că trebue­sc da satisfacere simțimentelor­ patriotice ale popo­­rațiunei mahometane. “ Unu procesu de presă. La 13 (25) Octobre Curtea cu jurați din Săllă a cercetată procesul­ de presă in­tentată d-lui N. F. Negruță, redactarele foii periodice „Cărțile Sătenului Română“. Articolul­ pentru care d. N. F. Negruță și tipograful ă scă d. Wolf au fostă trimiși înaintea juraților­, era nă scurtă notiță seă mai bine fii să uă felurime întitulată: „Că­țelele unguresc!“, în care combătea în modă sarcastică disolvarea comitetelor­ române, numindă fiiațele maghiaro-evreescî­nesce cățele ală căroră lătrată s’aude de guvernă, care opresce apoi prin slugile sale consti­tuirea comitetelor­ române pentru ajuta­rea răniților­. Asemenea combătea cu ar­gumente palpabile și bârfelele răspândite de numitele fiiare asupra armatei române, fu­cândă că soldații români nu sunt­ mai sdrențăroși, mai flămânzi­ și mai fricoși de­câtă honvefiți Maghiari.

Next