Romanulu, octombrie 1878 (Anul 22)
1878-10-14
ANULU DOUEPECI ȘI DOUI VOIESCE SI VEI PUTEA. ANUNCIURI. Li nia de 80 litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto , , , pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI ESEMPLARULU Redacțiunnea și Administrațiiunea strada Domnei 14 Bucuresci, H Brumărelu Cestiunea Dobrogei, înainte de a căpăta u soluțiune definitivă prin voinl viitorelor. Camere de revizuire, nu póte să nu trecă în opiniunea publică prin doua fase prealabile. Prima fașă: trebuie să primimü séu se nu primim Dobrogea? A doua fașă : primind’o, cum are s’o organisămă, cum s’o unim cu corpul României ? Noi credeam că prima fașă s’a terminată cu desăvârșire, de vreme ce toți Românii, afară de fórte rare escepțiuni, păru a fi înțelesă că refusulü Dobrogei ne-ar reduce la tristala rolă ală unei ferișdre fără debușcă, ară favorisa progresul panslavismului prin neîmpedecatură contactă ală Rusiei cu Bulgaria și ne-ară pune totă-d'uă-dată în conflictă cu tratatul de la Berlin, adică cu decisiunea colectivă a Europei. Prima fașă terminându-se, ară trebui dérü sé abordămă cu toții, fără distincțiune de partită, limpezirea celei-l-alte rase, ale cărei elemente suntă cu multă mai complicate: organisarea Dobrogei. Ne amă înșelată case în credința noistră. Prima fasă nu s’a terminată pentru toți. Mai există în România ună organă de publicitate, pe care primirea Dobrogei îl turbură, îlă încurcă, îlă zăpăcesce, îl face a emite nisce teorii dintre cele mai ciudate, care probază că cestiunea nu s’a lămurită âncă bine in tote mințile. Este fjiarul Timpulu, tocmai acela care, cu câteva luni în urmă, celebra mai multă ca oricine drepturile istorice și etnografice ale României asupra teritoriului transdanubiană, ce ni-l’a restituită tratatul de la Berlin. Ori-ce omă cu judecată ară fi dispusă a crede că, între primirea și neprimirea Dobrogei, nu există nici uă cale de mijlocă. In adeveră, se póte are ca sé primim Dobrogea și se n’o primimü totă-nă dată? Însăși întrebarea pare a fi ună nonsensă. Ei bine, uă asemenea cale de miejlocă imposibilă a descoperită o Ziarulă limpidă. Elă nu cuteza a zice că nu primesce Dobrogea, căci ară cădea într’uă contradicțiune prea flagrantă cu opiniunea publică și chiară cu sine ânsuși; dérü totuși nu voiesce a o primi. Teoria sea se resumă în următorulă modă: se primim Dobrogea, fără case a introduce acolo scala română, graiură română, legile române; se primim Dobrogea, déru ea se nu fiă a României, căci „Româniă transdanubiană nu există“. Acestă resumată reproduce cu uă scrupulosa fidelitate opiniunea cea nouă a Timpului, pe care noi amă și combătut’o într’unulă din numerii trecuți al Românului. Pentru a înlătura din Dobrogea scóla română, organulü „estremei drepte“ propunea d’a se înființa acolo numai scóle confesionale : turcesei, tătăresci, etc. I-ama arătata că, printr’uă asemenea confusiune sistematică a scólei cu biserica, elă se ’ntorce d’a dreptură în întunereculă vecuriloru de mijlocă, de unde abia ne-a smulsă Reforma lui Luther, și că chiară în țările catolice, unde clericalismul își mai conservă d’uă cam dată că bună dosă din vechia sea autoritate, acestă vestă ală trecutului tinde a dispare. Pentru a înlătura din Dobrogea limba română și legile române, Timpulu cerea d’a rémânea acolo tóte în statu-quo. Iamă observată, la acesta, că Statulă, mai alesă Statulă în sensulă modernă ală cuvântului, nu pute să esiste fără legi comune, egale pentru toți membrii Statului, căci altă felă ne vomă íntorcepizăși la întunereculă evului mediu, cândă domnia în Europa așa numitulă dreptă personală, fiecare individă judecându-se după uă altă lege. Câtă despre limbă, în ce modă are se voră putea Înțelege cetățenii unii cu alții, nu numai în relațiunile lor sociale, dériimai cu semn în exercițială drepturiloră cetățenesei, déci nu va fi uă limbă a Statului, ună organă de înțelegere comună ? In fine, cândă nega esistența linei „Românii trans-danubiane“, l’amă rugată de-a ne spune cum are se pote numi în altă chipă uă parte de peste Dunăre a României. piarul Timpulü pare a se fi convinsă acuma că Dobrogea este în adeverată „Româniă trans-danubiană“. Celă puțină, elă n’o mai contestă. Asupra celorü-lalte puncturi cnse, despre scala, despre limbă și legi, organul „estremei drepte“ ne răspunde în numărulü său de la 11 Octobre, unde își mai completeza teoria în modulă celă mai originală , astăfelă adică cum nu credem a se mai fi scrisă mulți în secolul XIX. Scala primară — Z*ce Hwipulu — este ună institută de educațiune, și prin urmare e bine de-a fi clericală. Câtă se atinge de Luther, de acea Reformă prin care s’a emancipată spiritură umană din cătușele dictaturei teocratice, apoi cuvintele „estremei drepte“ merită de-a fi reproduse testualmente. Ecole realizate obscurantismulu in trodusă în Germania prin reformația fostă multă mai mare și „mai cumplită de cum s’aă întro„dusă vr’uă dată catolicii.“ Apoi urmeza : „Tocmai ordinulă celă mai calomniată, jesuiții, suntă creatorii „și răspânditorii învățământului po„povară gratuită.“ Orice combatere ară fi de prisosă. Cândă Zi e cineva că educațiunea trebuie să fiă clericală, fiindăcă este educațiune, era nu instrucțiune; cândă vorbesce despre „obscurantismulă“ introdusă în Germania prin Reforma; cândă apără pe jesuiți contra „calomnielor“ , mai trebuie óre să’I răspundemü? In deșartă va lăuda Timpulü câte uă scala confesională sporadică pe iei pe calea în lume, care și acelea suntă bunicele numai întrucâtă clerulă din acea țară nu se distinge prin nimică de restul națiunii, fără a tinde la formațiunea unui stată în stată. Însuși principiul scalei confesionale este vițiosă, periculoșii, contrariă culturei moderne, și nu tocmai Românii îl voră patrona tocmai în Dobrogea, unde Europa îl trimite ca civilisatori. Introducerea limbei române și a legilor române în Dobrogea se pare Timpului a fi identică cu ceia ce facă Ungurii în Transilvania. Nici uă-dată că comparațiune n’a fostă mai malițioisă, dérat și mai falsă totă-vă-dată. Déca Transilvanii, fia Români, fiă Sași, se plângă de introducerea limbei și a legilor maghiare in Transilvania, causa este numai și numai pentru că ei nu dorescă a fi „cetățeni maghiari“. Transilvania voiesce a fi oă țară separată de Ungaria, nu voiesce a face parte din Ungaria, ceé totă ții arată Timpul, trebuie să scie acesta fórte bine. Cum dorü devine elă a compara Transilvania cu Dobrogea? Cine i-a spusă că Dobrogenii nu dorescă a fi „cetățeni români“ ? Cine ’să autori să de a le refusa, fără voia loră, tóte drepturile acestei „cetățenii române“ ? Ce felă de îndemnă neromânescă îl împinge de a amenința Dobrogea cu sartea cufărui sau cutărui poporă apăsată, pe cândă Românii nici-uă-dată n’am apĕsatu pe nimeni și nu vor apăsa pe nimeni nici-uă-dată? Amă văzuă în ce consistă curiosa teorie a Ziarului Timpulu de a primi și de a nu primi Dobrogeană teoriă care se sculă până la ună puntă numai doră prin aceia că „estrema drepta“ se compune dintr’„umilă singură lucrândă cum se pricepe“. j SESTIȚIULU TELEGRAFICII I . ALU AGENȚIEI HAVAS Pesta, 24 Octobre. — Camera a alesă de președinte pe d. Ghyczi , cu 206 voturi I contra 144, Londra, 24 Octobre.—Consiliul de miniștri va examina mâne dificultățile rădicate în Coliate de Rusia, precum și afacerea Afganistanului. Constantinopole, 24 Octobre.—Porta hotărîtă răspunsulu saa definitivă privitoră la reformele englese, pe care le primesce , în parte. Convențiunea cretană e aprobată, afară de punctele financiare. Principele La bancă a declarată că s’ară areta mulțămită de esecutarea stipulațiunilor tratatului din Berlin completate prin articolele tratatului de la Sant-Stegno care n’au fostă revizuite de Congresă. Porta pare dispusă a semna bucurosă țnă noă tratată mai deslușită. Viena, 24 Octobre.—Se telegrafieză din Constantinopole către Politische Correspondenz: „Savfet-pașa a declarată represintantelui unei puteri că Porta va face totă ce-i va fi cu putință, spre a esecuta tratatul din Berlin în ceia ce privesce Serbia și Muntenegrul.“ Belgrad, 24 Octobre.— Perten-effendi e I " numită represint-ate ală Turciei în Serbia, crad. Cristici e numită la Constantinopole ca represintante ală Serbiei. Corpul de armată de la Drina e pusă pe piciură de pace. FRANCIA ȘI GERMANIA. The Morning Post publică următorea tellegramă din Berlin : Guvernulă f germană a trimisă la Paris I testulă oficiale ală discursului pronunciată la Reichstag de către principele de Bismarck. Ambasadorele Germaniei, înmânândă dlui Waddington acestă copia, a explicată că tote alusiunile la Francia, ce se găsescă în discursul cancelarului,g suntă concepute într’ună spirită de amidă și de bună vecinătate. Proiectulu anti-socialistu înaintea Reichstagului. Ședința de la 19 Octobre. Adunarea a urmată a treia citire a proiectului de lege în contra socialiștiloră ș’a adoptată, după uă neînsemnată desbatere, art. C și următorele, conformându-se în parte resocțiunilor luate la a doua citire și în parte propunerilor, care tindeau a aduce ună compromisă. Parlamentul și-a suspendată ședința penă la 2 ore. Reichstagul a reintrată în ședință la 2 V1 ore și a adoptată în totală proiectulu de lege în contra socialiștilor, cu 221 voturi în contra 149. Toți conservatorii și conservatorii-liberali, liberali-naționali, grupa Loewe și câțiva liberali, care nu facă parte dintr’uă grupăotărîtă, au votată pentru. Principele de Bismarck a dată apoi citire unui mesagiu imperiale care ’să autoriza a declara sesiunea închisă. Cancelarul imperiului și-a exprimată satisfacerea pentru adoptarea legii. Densulă afisă că guvernele confederate era hotărîte d’a întrebuința mijlocele ce le dă acestă lege pentru a încerca într’ună modă sinceră să vindece reală de care sufere tera. Apoi a adausă c’ară fi anevoiă d’a ajunge la acestă scopă în doui ani și jumătate, dorü că facia ce aă luată desbaterile asupra nouei legi făcea pe guvernele confederate SG SpOl'G <ca parlamentulu gormovaru le va areta bună-voință și pe viitoră. Adunarea s’a despărțită în strigătele de : Trăiască împeratură! --------------------- — Distribuirea recompenselor la Esposițiunea universale. In Ziua de 21 Octobre, s’a făcută distribuirea recompenselor la Esposițiunea universală de la Paris. Acastă mare serbatere, în care s’a resplătită meritulă și s’a dată încuragiări muncei, s’a săvârșită cu ceremonia strălucită în mijlocul unui mare concursă de lume. D. mareșală de Mac-Mahon a rostită cu acea ocasiune urmatórele cuvinte : „ Domnitorii: „Vină asta mi sĕ decernă într’ună modă solemnă, în numele Franciei, recompensele obținute de esposanții de tote națiunile, în marele concurs, la care i-a invitată țara nostră. „Voiescă mai ântâiă să mulțămescă principiloră și represintanțiloră tuturoră puteriloră pentru sprijinulă și strălucirea ce aă dată, prin presința loră, Esposițiunii de la Paris, voiescă să mulțămescă guvernelor și popórelor, pentru încrederea ce ne-aprobată prin grăbirea ce aă pusă ca să ia parte la acestă serbare. „Déci succesulu Esposițiunei a corespunsă la așteptarea loră și la a nostră, onorea trebuie să revie eminenților. Organisatori ai acestei mari întreprinderi și celor mai modești ai lor cooperatori. Toți aă rivalisată în inteligință și îhpelă întru îndeplinirea sarcinelor, atâtă de grele și atâtă de diferite ce primiseră. „Cândă guvernul Republicei a invitată pe învățați, pe artiști, pe muncitori din tote națiunile să se întrunescă în capitala nostră, Francia trecuse prin durerose încercări și industria sa fusese și atinsă de acea mare crisă comerciale care apăsa deja asupra sumei întregi; cu tote acestea, Esposițiunea din 1878, a egalată decă n’a întrecută, pe tóte cele-lalte. „Mulțămimă doru lui De jcă, care, pentru a mângâia țara nostră, a permisă ca acesta mare și pacinică gloră se’î flă reservată. Constatăm« cu atâtă mai multă satisfacere aceste fericite resultate, cu câtă, în cugetulă nostru, succesul d esposițiunei in SAMBATA, 14 OCTOMBRE, 1878. LUMINEZATE ȘI VEI FI. ABONAMENTE. In Capitală și districte: una and 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună 4 lei. Pentru tote țevile Europei, trimestru 15 lei. ’ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarulul. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B- G. PopovicI, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA la d. doctorii Gustavo Croce. Vi San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusit. 20 BANI ESEMPLARULU ternaționale trebuia să se întorcă în onorea Franciei. Pentru noi, era vorba nu numai d’a încuragia artele și d’a constata perfecționările aduse tutorii mijlocelor de producțiune, ci voimă se demonstrămă ce a făcută pentru repararea aceloră teribile desastre cei șăpte ani, trecuți în reculegere și consacrați muncei. „S’a putut constata că soliditatea creditului nostru, abondanța resurselor n nóstre, pacea orașelor nóstre, liniștea poporațiunilor nóstre, instrucțiunea și buna ținută a armatelor n nóstre, astăzi reconstituite, eram dovedi despre uă organisare care, suntă convinsă, va fi roditare și durabilă. „Ambițiunea nostră națională nu se va opri acolo. Déci neamă făcută mai prevădători și mai muncitoră, vomă datori încă amintirii nenorocirilor nóstre d’a manține și d’a desvolta între noi spiritul de concordie, respectură absolută pentru instituțiunile și legile țării, iubirea înfocată și desinteresată pentru patria.“ Acestă discursă a fostă salutată cu aplauze frenetice. Cândă mareșalul-președinte a pronunciată cuvintele : „Esposițiunea a egalată, décâ n’a întrecută, pe tóte cele-1alte“, aplausese aă isbucnită în tribuna oficială și s’aă întinsă pén’ la marginele sălei. Tótá lumea era în piciure de la începută și, cândă a terminată mareșalulă, ună strigătă unanimă de Trăiască Republica a isbucnită din tóte pepturile. DISCTTRSrTLTT D-LTJI CROSS. Eco părțile cele mai însemnate din discursul pronunciată de d. Cross, ministrul de interne al Engliteril, la South Port în Lancashire : „Nu voiescă să ve întrețină pre multă timpă despre tratatul de Berlin, căci amă avută ocasiunea, acum două trei luni, d’a spune în acestă privință iotă ce credeamü că se sputea pune, și credă că cuvintele mele au fostă în genere aprobate de conservatorii din Lancashire. (Aplause). Credeți-me, acestă discursă n’a fostă, cum s’a pretinsă, mă cântecă triumfală, căci amă cătată s’arată că, atunci când Oriintele era într’uă crisă violinte, nu ne puteamă aștepta ca tóte semințiele și tóte poporele din Oriinte se stinge : „ Acestă tratată trebuie să fie pusă îndată în esecutare, îlă primim și aprobămă tóte clausele lui“. Amă spusă atunci și repetă astăzi că aceste greutăți trebuiau firesce să se ivescă în punerea în practică a tratatului, deză amă pusă acesta întrebare : „Pentru ce se aibî miniștri, dé,a nu suntă în stare să privescă în faciă greutățile ce se ivescă și care trebuie să se ivescă în asemenea împrejurări ?“ „Nu mă încetasemă. Amă întâmpinată greutăți. Persone, care nu erau opuse tratatului cândă a fostă redactată, n’am primită bucuroaă disposițiunile lui, complicăm s’aă ivită în diferitele părți ale Europei. Sciți că ne-amă silită totă d’auna s’aplicămă, pe câtă era în puterea nostră, otărîrile concertului europeană. Din fericire, asupra unoră punte, suntem aprope de soluțiune, deși mai suntă greutăți; de că, precum amă spusă, miniștrii suntă aci ca să le înlăture. „Amă fostă acuzați că ne-amă îngagiată în afacerea Ciprului, c’amă luată în stăpânire uă insulă fără portă, care ne va costa multă, din care nu vomă retrage de câtă încurcături, și, într’ună cuvântă, c’amu făcută uă mare greșelă. Credă, d-loră, că țara a aprobată ceia ce amă făcută cu ocasiunea tratatului de la Berlin și în urma acestui tratată. (Aplause).