Romanulu, decembrie 1878 (Anul 22)

1878-12-04

1218 până cândü, ori ce greutăți dispărândű, voma putea vedea restatornicindu-se relațiunile diplomatice ale tuturorű puterii proi europene cu statuia română.I Putemă încă asigura pe guvernul Măriei Tele Regale că vomă pune totă activitatea, inteligința și bunăvoință spre a examina, câtă mai curânda, și cu maturitate, tóte proiectele de legi și măsurile ce guvernulu va crede că suntă mai urgente și mai neapărate, pentru ca astafelu să ne putem conforma cu votulă anteriorit alü Senatului, relativă la timpul convocărei Camerelor de revizuire. Celă din urmă ară săă cuvântă ce Senatulă adresată Măriei Tele Regale, în ultima sea sesiune, nu pate fi decâtă a vă esprima încă vă dată devotamentulă și iubirea mea, și a vă încredința că Românii, pe timpul lucrărilor ă foră pacifice, lucrări care aducă ordinea, prosperitatea, avuția, care întăresce libertatea și care le asigură cele mai bune relațiuni cu alte națiuni, care consolideza, în alte cuvinte, independința loră politică, vorăscia se arăta totăatâtă de demni, totă atâtă de valoroși, după cum s’aă arătată pe timpul de resbelă, pe timpi de grele sacrificii. Vă urămă, Măria Tea, ca, împreună cu Măria Sea Domna, Augusta nóstru Suverană, să trăiți ani mulți și fericiți ! ROMANULU, 5 DECEMBRE. 1878 Proiectul comisiunii Camerei. Măria Tea, Adunarea deputaților, începândă prima sea sesiune ordinară de la recunoscerea independinței țărei de către marele puteri europene, este fericită de a aduce omagiele se!e și de a -și exprima recunoștința pentru credința patriotică și pentru valorea militară, cu care Măria Tea, ca șefă ală statului și în capul bravei nóstre armate, ai asigurată independința patriei și prestigiul națiunii române. Situațiunea politică a statului română fiindă astăfelă stabilită, tótá activitatea naționale pare acum să se îndrepteze spre desvoltarea și întărirea nóstrá interiorá. Națiunea doreșee să fiă câtă mai lungă și mai temeinică pacea ce s’ar asigura prin sincera aplicare a tratatului din Berlin; ea dorește întreținerea celor mai bune relațiuni cu tote puterile străine, și speră că bine-voitorulă soră sprijină nu -i va lipsi. Pentru statornicirea oficială a relațiunilor diplomatice dintre puterile europene și România. Adunarea deputațiloră a făcută și va face totă ce este de competința sa. Ea este cu atâtă mai doritore de a ’și împlini misiunea și de a lăsa locul Camerelor de revizuire, cu câtă speră că astăfelă se va înlătura erorea profundă că există sau că a esistată vr’uă dată în România intoleranța religiósă. Națiunea română n’a fostă sfâșiată de lupte religiose în nici uă epocă a istoriei sale; pământură românescă a fostă din contra adăpostură tutoră religiunilor și persecutate în alte state. Legile țărei nóstre n’au admisă nici uă dată neegalitatea politică între Români pentru causa de religiune. Disposițiunea articolului 7 din Constituțiune, care oprna pe străinii dorită necreștină de a dobândi împământenire, n’a fostă decâtără măsură de ordine socială și economică, după cum restricțiunea pusă Musulmanilor, prin vechile capitulațiuni cu Pórta, de a se stabili și de a ave temple pe pământur românescă, nu era da câtără măsură de ordine politică. Astăzi însă, România, aflându-se într’uă posițiune politică bine definită, credemă că și ultima restricțiune de asemenea natură, ce mai există în Constituțiune, pare să dispară. Camera se va siliberă a se rosti câtă mai neîntârziată asupra îmbunătățirilor interiore arginte, arătate ei prin discursul Măriei Tele, spre a pune de îndată apoi țara in posițiune de a-și da Camerele de revizuire a Constituțiunii. Adunarea primeșce cu fericire asigurarea că starea finameteloră țărei, cu tóte greutățile și sacrificiile resbelului, este mai bună decâtă era în ultimii ani de pace. Cumpătarea în cheltuieli pe două parte, sporirea veniturilor, pe de alta, prin mărirea avuției generale, prin desvoltarea resurselor, țărei cu ajutorul unor măsuri economice eficacie, voră avea neîncetată partea cea mai largă în activitatea represintanților a națiunii. Uă situațiune financiară bună, pe lângă lămurirea situațiunii nóstre politice ca stată europeană, ne va înlesni și mai multă calea îmbunătățirilor interiore. Intre aceste îmbunătățiri, acele ce se impună, ca ună interesă și că datoriă națională de prima ordine, sunt cele menite a rădica poporațiunile nóstre rurale. Camera a votată mai multe disposițiuni și va mai completa sistema de legiuiri ce are de scop această rădicare: împroprietărirea însurățeiloră, astăzi faptă împlinită, este pentru poporațiunile rurale ună netă de dreptate și ună ajutoră puternică, pe care represintanții națiunii îl constată cu uă adâncă mulțămire. Proiectele de lege pentru cruțarea pădurilor, pentru esploatarea minelor, pentru grabnica unire a sistemei căiloră nóstre ferate cu Dobrogea și cu portul nostru de mare, vor fi primite cu luarea aminte ce merită prin însemnătatea loră economică și națională. Camera a acordată totădeauna cu grăbire totă ce s’a cerută pentru desvoltarea oștirii. Astăzi mai multă de câtă ori cândă, după servițiele emininte aduse națiunii de bravarea armată, interesulă națională se uneșce cu simți mentul de recunoscință, spre a ne îndemna sé clamă uă deosebită atențiune proiectelor menite a realisa îmbunătățiri în organisarea puterii nóstre armate. Tendința statuitare a represintațiunii naționale a fostă de a face ca justiția să fiă în adevărată putere independinte și astăfelă constituția, încâtă se asigura statului echilibrulă neapărată puterii orului, pentru sincera și regulata funcționare a mecanismului constituțională, și să dea societății tale garanțiele posibile de nepărtinire. Orice proiecte ale guvernului ară tunde la realizarea acestui scop, vor fi bine primite și seriosă studiate de Adunarea deputaților. Instrucțiunea publică, care, chiară în timpul celei mai grele crise, n’a suferită de reducerile bugetare impuse tutoră celorlalte serviție, își are asigurată și acum totă solicitudinea nóstră, căci basa îmbunătățirilor și întărirea nóstre interiore este desvoltarea puteriior intelectuale și morale ale națiunii. Măria Tea. Lucrândă în înțelegere cu guvernul, pe câmpul de activitate desemnată sesiunii actuale, Adunarea deputaților speră a face să înainteze repede opera interiorá, menită a completa și consolida marea operă săvârșită a rădicarii politice a statului nostru. Numai astăfelă, poporală română va proba într’ună modă temeinică vitalitatea lui și va face ca Europa să să considere ca ună ausiliară neapărată intereseloră și echilibrului iei. Implinindu-se acestă măruță misiune, cu aceeașă succesă cu care a fost începută, istoria va consemna pe cele mai frumose pagine ale sale că, supt aceiași fericită domnie a lui Carol I, România, una de la gurele Dunării până la Porțile-de-seră și de la Carpați până la Marea Negră, a fost introdusă cu onore în familia statelor independințiala Europei, ș’a făcută în întru ună pasă uriașă pe calea prosperității ș’a civilisațiunii. Se trăiesc! Măria Tea! Se trăiescă M. S. Domna! Raportare, E. Gostinescu. Adunarea federale a Elveției. Alegerea miniștrilor e și a președintelui Republicei. Adunarea federale elvețiană a procedată, în ziua de 10 Decembre, la alegerea consiliului federale, (consiliul miniștrilor). Erau presinți 171 membri. S’aă alesă : d-nii Hammer cu 148 voturi; Welts, cu 145; Scherer cu 125; Droz cu 107 și Schenk cu 80 voturi. D. Hammer a fost alesă președinte ală confederațiunii elvețiane cu 143 voturi din 157. D. Welts a fostă alesă vice-președinte cu 85 voturi. Președintele a depusă jurământulă după forma obicinuită. Președintele Adunării federale a pronuncită cu acestă ocasiune ună discursă, în care a stăruită asupra dificultățiloră misiunii ce are Consiliul, și asupra trebuinței d’a menține tradițiunile umanitare ale politicei elvețiane și d’a apăra drepturi da afilă. Președintele a declarată apoi, în numele Adunării, ca membrii aleși că încrederea poporului elvețiană în aceste timpuri anevoiase și că voră ave sprijinul Camerelor federale. D. Morel a fostă alesă președinte ală tribunalului federale cu 105 voturi. SOIRI D’ALE 3PILEI. Din capitală, A. S. Regale Domnulă Româniloru a bine-voitu a primi ieri în audiență solemană pe Escelenția Sea Suleiman-Bey, trămisură estraordinară și ministru plenipotențiară al M. S. Sultanulă în România. * D. Robscu, directorele generale ale telegrafelor și poșteloră, s’a întorsă ieri din Dobrogea, unde s’a ocupată cu regularea serviciului telegrafică și poștală. * Poleiulă de Vineri nóptea ruptă tóte liniele telegrafice în giurulu Capitalei p’uă distanță de vr’uă kilometri. Mulțămită ease măsuriloru energice ce s’aă luată, comunicarea telegrafică s’a restabilită chiară a doua di. Sâmbătă. AZinapte s’aă ruptă âncă câteva, deră ș’acestea au fost restabilite.* Astăzi , cu ocasiunea serbării Sf. Sava, patronulă scăleloră române, societatea Sodialista, avândă autoritarea direcțiune! institutului, o dată la institutul Ttrebiă uă represintațiune compusă de: 1. Uă scenă din Les Plaideurs 2. Le Găteau, comedia; 3. La legende declamation, comedia; 4. Actul al IV-lea din Aulularia lui Plant (în latinesce); 5. Lupula, poesiă; 6. Le vrai buveur et le vrai mangeur, scenetă burlescă; 7. St. Nicolae și copiii sei cuminte, scenetă. Prețura era fișată . Aplause și iubire! Tinerii actori au făcută uă forte bună rețetă.* După cum ne anuncă agenția societății de navigațiune pe Dunăre, comunicațiunea vapăreleră acelei societăți a încetată cu totulu pentru sesiunea acesta. * Idilele trecute reproduserămă câteva rânduri dintr’uă scrisóre a câtoră-va cetățeni din strada Păuniloră, Neptună, Căpriora și Orațiu, care rugau pe primăria a face ceva și pentru acele strade, celă puțină pentru ca copiii să potă străbate noroiele, spre a se duce la scală. D. ingeniară șefă aia primăriei ne adresăză uă lungă scrisare ca respunsă la acele rânduri. Respunsulă d-sele e, în principii, uuă non possumus absolută; căci, dice d-sea, trebuiescă 5,697,784 lei spre a pava totă Capitala, și 541,082 spre a întreține paragială, pe cândă primăria abia a putută înscrie în bugetul ă din 1878 suma de 160,000 fr. D-sea ne spune că, în acestă ană, s’aă reparată 107 strade și s’aă construită din noă 12, dintre acelea care deservescă mai totă orașul. Constatămă cu bucurie că s’a făcută multă pentru stradele orașului și adresămă, ca și altădată mulțămire administrațiunii comunale. Câtă pentru stradele sus- menționate, d. ingineră emite curiosa părere că nu merită nici ună interesă, căci pe ele suntă „nă spută de căsuța miserabile, cu aspectul unei aglomerații de locuințe palustre“. Noi, din contră, credemă că nu numai merită interesă pentru că se află în starea descrisă de d. ingeniară, cină dreptă —rugăină pe d. ingeniară se bine-voiéscu a observa acestă cuvântă — nă dreptă a cere să înceteze acestă stare, să fiă scăpați din ghiara friguriloră, care-i seceră véra, și, pe câtă e cu putință, de noroiele care oprescă penă și pe copii d'a se duce la scóla. Cu totă demeritulu locuitorilor de pe acele strade, d. ingeniară ne spune că s’a făcută multă pentru îmbunătățirea loră, luându-se măsuri da scurgere a apeloră prin construirea unui canală și că s’ară fi și așternută ca moloză, dăcă nu venia fărna așa de curendă. Constatămă, iărăși cu bucurie, bunele intențiuni ale administrațiunii comunale și în privința acelor ăstrade; deră—dreptă vorbindă—nu e iărna de vină că ele au remasă neacoperite cu moloză, căci iărna a întârziatu mai multă decâtă de obiceiă. Din țerile latine. — Senatorii francesi din drepta, supuși la reînvuire, Zic ® La Presse, stăruiescă cu mare activitate pe lângă d. duce de Broglie, pentru a lăotărî se nulă cuventură la desbaterea bugetului. Dânșii se temu, nu fără cuvântă, că discursul d-lui de Broglie va face pe d. Dufaure se biciuiască încă uă dată pe 16 Mai, și că intervenirea d-lui de Broglie va face rău realegerii loră, deja compromisă. Din străinătate. — In consiliul estraordinară, ținută la Constantinopole, în Ziua de 8 Decembre, s’a începută desbaterea hatului privitoru la reformele ordonate de tratatul de la Berlin și care va avă, s’asigură. Ună caracter« forte liberală. — Osman-pașa, noulu ministru daresbelu, elaborezi ună plană de completă organisare a armatei. — Ministerul de financie din Constantinopole a fostă împărțită în cinci secțiuni și numerasa funcționarilor, a fost redusă la a patra parte. — S’amunctă din Madrid că nu este exactă că guvernulu spaniolă, în unire cu celă germană, ară fi luată măsuri în contra socialiștilor. — După un telegramă din Constantinopole, Sultanul ia dată comitelui Zichy, ambasadorele Austro-Ungariei, asigurarea că Porta va lua tratatul da la Berlin ca basa a politicei săle. Sultanul a exprimat o asemenea dorința d’a restabili relațiuni amicale cu Austria, ș’a adausă că, pentru acesta scopu, Porta își va da tóte silințele pentru a ajunge la uă învoială asupra cestiunilorăpendinți între Portă și Austro-Ungaria. — Marele viziru a declarată d-lui Christie, trămisură Serbiei, că Porta doresce a intra în cele mai bune relațiuni cu principatulă. — țiarulă maghiară Ellenőr anundă că, în Bosnia și Brzegovina, s’a întocmită ună guvernământă provinciale c’uă sferă de activitate provizoriă și în fruntea căruia se află, pentru momentă, comandantele supremă ale armatei de ocupare. Capul guvernului, care va fi numită mai târjiu, va depinde de ministerul afaceriloră străine. Noula guvernă își are reședința la Seraievo. * — Diavul. Noutățile din Dresda anundță că d. Maximilian Kaiser, socialistă, deputată în Parlamentul Germaniei, condamnată la oă lună de închisăre, a fostă pusă în libertate după ce-și sfîrșise pedepsajdă că poliția din Dresda i-a alungată. * După cum se telegrafiază diara lui Daily News, generării Cernaieff, Liubibratici și alți agitatori panslaviști, aflându-se la banchetulu dată în Belgrad în onorea ministrului instrucțiunii sârbă, ară fi ținută discursuri ațîțătore, pledândă pentru anexarea Bosniei la Serbia. FORȚA II OMARULUI— 4 DECEMBRE. Săptămâna teatrelor îl. Amix asistată Marția trecută la represintațiunea dramei Viața unei comediane. Acesta piesă este din acelea care se numescă piese â tiroirs. In adeverii, în cele trei acte d’ântâiă, cutiele sunt pline de scene mișcătore și de scene vesele, dără cutiele din cele două acte din urmă suntă cam gole. Suntă sigură că, în Francia, acestă golă nu se simția, căci se ascundea prin uă strălucită punere în scenă. Aci, neavândă de câtă dialogulă în totă goliciunea sea amă putută constata tote lipsurile piesei. Déca s’arăt făcută uă repetițiune generală,— cu costume și cu decoruri, după cum este de obiceiă pretutindeni,—s’ară fi recunoscută îndată acestă defectă și s’ară fi putută preface sfîrșitul piesei. Cum? Nu s dă, dără nu ară fi fostă lucru mare. Și, pentru că vorbescă despre acesta, adaugă că ară fi bine, cânduse ja sără piesă tradusă, d’a ține sema de greșelile ce s’au constatată ciudă acesta piesă a fostă rapresintată pentru prima oră în Francia. Traducătorele póte încerca ceia ce autorele n’a putută face. Când se represintâ la Londra că piesă francesă, directorul o însărcinăză pe traducătorii ca s- o adapteze. La Paris, s’a dată la Odeon, în săptămâna trecută Morte Civile, drama lui Giacometti ce-a fostă represintată la noi de Rossi— traducătorul, d. Vitu, în locu s’o traducă cuventa cu cuvântă, a cmjuta mai bine s’o adapteze, tăindă p’aicî, adăugendă pe colo, ținendă semn de gustul publicului francesü și de observările criticilor. Când Shakespeare a luat direcțiunea teatrului de la Blackfriars, în 1586, înainte de a-și încerca puterile în compuneri originale, lua piesele vechi din repertoriu și le prefăcu, adaptându le după moda bilei. Cândü comedia francesă a datit le Dépit amoureux de Molière, cu totă respectulü pentru tradițiune, pentru acela testa sacru ală marelui comică, actorii recunoscură că e peste putință de a juca piesa în cinci acte și o prefăcută în două. Am fi fostă bine să fi prefăcuții cineva cele două acte din urmă ale Vieței unei comediane; piesa ar fi câștigată multă , și Teatrul națională ar fi numărată, cu totă sărăcia punerii în scenă, ună mare succesă la activul săă. Subiectul dramei se asemănă cu ale celor două piese care au fost jucate aci de Rossi, Sullivan și Kean. Numai sexulă personagiului principale este schimbată. In locă d’ună afară în luptă cu prejudecățile sociale, este un actriță. Ea, în miejioculă tuturoră greutățiloră vieței și tuturoră ispitiritoră ce presintă teatrulă mai cu semn femeilora, absoluta se remâie onestă. Este iubită de ună tînără de familie mare, pe care o să iubiee și ea, se căsatorescă în taină. Mama, rudele și prietenii tînărului se scandalisăză, darit în fine demnitatea femeiei impune respectă prietenilor și devotamentului ei convinge pe mumă. Subiectul este forte simplu și cunoscută, deră amănuntele surită forte variate, interesante și mișcătore. Ară fi pră lungă se dau sămă despre aceste amănunte. Preferă să facă complimente sincere d-nei Stavrescu, care a susținută, fără a slabi, cu multă putere dramatică rolulă Comedianei, care este că frumosa creațiune, și înțelegă ca se fi ținută d-na Stavrescu se debuteze în acestă rolă, în care ’și póte desfășura tote calitățile săle artistice. D-na Romanescu a fostă bine în rolulă Rosei Michon. D. Petreanu a avută câteva momente forte bune, ceia ce ne-aprobată vă dată mai multă că ară putea se facă mai bine, decă ară vrea. D. Christescu a jucată cu „desinvoltura“ cea obicinuită rolulă marchisului, care pare a fi croită pentru dânsulă. D. Manolescu și d-na Sarandi îmi voră permite se ridică nimică de d-loră; rolurile loră, puțină interesante, fără caracteră stabilită, scurtate într’adinsă ca se lase rolului principale totă predomnirea, nu suntă roluri în care actorulă se póte deosebi. D. Iuliană a găsită mijloculă d’a face ceva dintr’ună personagiă cu totulă episodică. Cum? asta e secretură scă, și’iu felicită^ Ensecelă care a întrecută pe toți este maiestrulă tutuloră, este d. Miilo, care arată bătrânului Saint-care să fisionomie atât de naturală. Câtă autoritate are asupra publicului! Cum se animă sala îndată ce intră în scenă! Miilo face parte din trupă și ziceți că teatrul nu face bani — este peste putința!... Se găsăscu Miile unu rolă, croită pentru donautú, mă rolă de căpeteniă, și pe urmă vomă vedea dăcă se va mai acusa publiculu. Fiindă că amă terminatu cu piesa, așă voi se profită de ocasiunea ce îmi este dată de subiectă, ca să dică două vorbe de starea actorilor în timpii trecuți. La Greci, femeile au jucau ; rolurile feminine erau interpretate de bărbați mascați după obiceiul tradițională ală teatrului antică. Profesiunea de actoră era forte bine privită, și de aceia cetățenii cei mai onorabili nu se temeau de a da concursul o loră actoriloră, ca figuranți în coruri. Poeții, celă puțină în timpul lui Eschule, erau actorii principali săi protagoniști, în operile lor. Actorii de meserie nu perceau drepturile loră de cetățeni. Aristodem, Satyrus și Neoptolemă fură trimiși ca om-