Romanulu, decembrie 1880 (Anul 24)
1880-12-08
1122 I Ne mărginimü a semnala acésta stare de lucruri nenormală seriosei atențiuni a puteriloru, privindă în același timpă ca uă datoriă a nostră d’a declara la rendule nostru, că Turcia va sta liniștită în fața acestei stări de lucruri, încongiurându-se totode uă dată de precauțiunile trebuinciose; că ea nu va lua nici de cum uă atitudine provocatóre, dorü că va iei, la trebuință, sâ’șî apere cu energie drepturile și să respingă atacul ă déoa se va face ; că nu doresce în fine de câtă una singură lucru, acela d’a vedea pe vecinul ă iei revenindu la uă apreciare mai sănătosă a situațiunei și a contribui prin acesta a restrânge armonia și bunele relațiuni dintre cele două State. ■Ne place a crede că considerațiunile pe care le amü enunciatü aci vor întâmpina să aprobare nepărtinitore din partea puterilor, care, în nestrămutata lora solicitudine pentru interesele generale, reciproce și pentru causa dreptului și a omenire, vor bine-voi, sperămă, se exercite uă acțiune eficace asupra cabinetului din Athena spre a lü convinge despre gravitatea stării de lucruri enunciată mai sus, precum și despre urmările desastrese ce arü putea sĕ resulte în paguba tutulorü, și spre a’lu îndemna să renunțe la pregătirile lui resboinice și să intre cu unu minutu mai ’nainte în negocieri cu Sublima Portă pentru a regula cestiunea delimitării fruntariiloru elenice. Veroga a da cätü mai fără întârziere citire și copiă după depeșa de față E. S. d-lui ministru al afaceriloru străine din... Primiți. Assim pașa. SOIRI D’ALE PILEI Din Capitală. M. S. R. Domnulü a primităuă scrisóre din partea M. S. Sultanulü de Zanzibar, spre răspunsu la scrisórea prin care Prea Inălțatulă nostru Domnu ’1 a notificată independința României. — M. S. R. Domnulu a primită să scrisore din partea Ex. Sale Președintele Republicei Statelor Unite ale Americei, spre răspunsu la scrisorea prin care Prea Inălțatulă nostru Domnu ’1 a notificată independința României, și care ’1 a fost remisă de d. colonelă S. Voinescu , trimisă estraordinară ală României. D. Schuyler, representanta alü Statelor- Unite ale Americei, a înmânată acesta răspunsă M. S R. Domnului. — M. S. R. Domnulu a primită să scrisore din partea Ex. Sele d-lui Julio A. Roca, președinte constituțională al Republicei Argentine, prin care notifică că a fostă alesă de congresul representanților națiunei la magistratura supremă a Republicei. D. Eugenie Carada se numește directoră ală Băncei Naționale , în locul d-lui G. Cantacuzino, demisionată. — Ieri, pe la orele 11 diminăța, biuroulă Camerei împreună cu comisiunea au presintata A. S. Regale, cu pompa obicinuită în asemenea cașuri, răspunsulu la Mesagiul Tronului. Biuroulu Camerei, împreună cu comisiunea, au așteptată la Paiață și venirea archiereului Iosif Bobulescu pentru învestitura de Episcopă ală Râmnicului. E. S. Iosif Bobulescu a fost adusă la Paiață într’una din trăsurile Curței, precedată de uă altă trăsură domnescă în care se aflaă E. S. Mitropolitulă Primară și Mitropolitul Moldovei, și escortați de ună escadronă de gendarmî. După învestitură, care s’a urmată cu pompa obicinuită, E. S. Episcopulu Iosif a ținută uă cuvântare în care a făcută și istoricul Episcopiei de Râmnică. La acesta solemnitate se aflaă de față și mai mulți d-ni senatori.. Din Județe. S’a instituită în orașulă Pentru uă societate științifică-literară sub titlulă „Asachi”. Scopul societății este: A procura mălocii de întrunire și ocupațiune intelectuală membrilor ăsei asupra diverselor ramuri de știință și literatură, a comunica unii altora cunoștințele lor, asupra diverselor materii științifice și a discuta asupra loră, a ține în curentulă progreselor științifice pe membrii săi prin comunicări, disertațiuni și scrieri. In fine, a aduce în practică și folosulă societății resultatele cunoștințelor și discuțiunilor sele prin publicațiuni. Orice persona care are ună cursă de învățământă secondară celă puțină, seüună Din străinătate Die Presse publică urmatorea telegramă ce i se trimite din Berlin, cu data de 18 Decembre : »In fața strigătului de alarmă ală Gazetei de Colonia, că mă atacă ală Greciei ară avea de urmare ună resbelă generală în Orient, supt conducerea Rusiei și a Englitezei, se accentueza acum prin locurile competente că întrevederea dintre principele de Bismarck și d. Laburoff în Friedrichsruhe, a procurată cea mai complectă liniște asupra cestiunii de care parte se va afla Rusia la casă d’uă noua isbucnire a încurcăturilor orientale — Se anunță din Londra, cu data de 18 curentă, că ală cincilea batalionă din al 20-lea regimente din Malta, a primită ordin să se ducă în Irlanda. — Wiener Allgemeine Zeitung publică urmatorea telegramă din Paris, cu data de 17 Decembre . »Ambasadorulă grecă, d. Brailas, a îndeplinită deja însărcinarea ce i s’a dată atâtă lui câtă și tutoră celorălalțî represintanțî ai Greciei în străinătate, și a declarată în modă oficială d-lui ministru de externe că circulara Porții în privința cestiunii grecesc nu póte să aducă nici uă schimbare în atitudinea Greciei și nu póte nici cum să dea ocasiune la unor negociări. Grecia cere acum ca și mai nainte numai și numai esecutarea olăririlor conferinței de la Berlin. “ — Pester Lloyd primeste urmatorea telegramă din Londra cu data de 16 Decembre .Știri din Atena spună că ambasadorul Rusiei de acolo a îndemnată pe guvernă să fie moderată și să aibă rebdare. La acestea d, Comanduros ,i-ar fi răspuns că Grecia nu este în posițiune să aștepte până cândă Rusia va întreprinde ultima iui cruciadă contra Turciei, ci că se află în fatala trebuință sâ-șî încerce singură noroculă »Se anunță din Budua că principele Miridiților și Hodo-pașa au fostă atrași supt ună protestă falsă de Derviș-pașa afară din Scutari și au fost trimiși ca prizonieri la Constantinopole. ------------------------ ROMANULU 9 DECEMBRE 1880 titlu de studiu specială pate fi admisă ca membru al acestei societăți. ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de Vineri, 5 Decembre, 1880. Ședința se deschide la 1 și jum. supt președenția domnului președinte C. A. Rosetti, fiind present 99 d nî deputați. Sumarul ședinței precedente se aprobă. Mai multe petițiuni se trimită la comisia de petițiuni. D. președinte observă că regulamentul Adunărea prescrie ca ședința să se deschidă la ora 12 și să se ridice 5. éase printr’ună votă din sesiunea trecută, continuă d. președinte s’a decisă a se deschide ședințele la 1 și a se ridica la 6, din scăpare de vedere ședința trecută s’a ridicată la 5, de aceea d-sea crede că este bine a se reînoi votulă din sesiunea trecută ca se remâne bine stabilită acelă votă. D. A. Ionescu zice că pentru a schimba ora ședințelor trebuie să se presinte că moțiune și rogă pe d. președinte a’i areta articolulă pe care se baseza facând-o. D. președinte respunde că regulamentulă prevede ca ședința să se deschidă la 12 și să se ridice la 5, afară cândă hotărasce într’altă felă Camera, și s’a luată uă asemene hotărîre. D. Chițu arată că a fostă cu totulă în spiritul regulamentului hotărândă ora deschiderii róge, a se pune la votă moțiunea d-sele. D. președinte citindă regulamentulă care arăta ca ședința să se deschidă la 12, observă că s’a făcută dese încercări a se deschide la acesta oră și nu s’a putută decide aci înainte se va deschide la 1 și se va ridica la 6. Adunarea încredințază acesta moțiune. D. Isvoranu nefiindă preparată spre a’șî desvolta interpelarea ce era la ordinea dilei era d. Lahovari lipsindă, se continuă discuțiunea la respunsul Tronului. D. N. lonescu combate atâtă Mesagiul Tronului câtă și responsură Camerei. D-sea citindă actele relative la succesiune se critică, susținândă că nu prin scrisori familiare se pote regula acestá mare cestiune ; trebuiesce să lege care sé reguleze succesiunea, ierü nici de cum să se reguleze printr’uă adresă. Prin urmare, d-sea declară, că numai cândă acesta cestiune va veni sup formă de lege sau cu uă resoluțiune, numai atunci d-sea va vota acesta, altminteri, nu. D. Mârzescu duce că nu se va ocupa nici de contraproedură d-lui Blaremberg, căci este semnată numai de 4 deputați, nici de desideratele d-lui Isvoranu, ci numai de d. N. Ionescu. D-sea începe prin a declara că nu va face spirită ca d. Ionescu. D-sea arată cu argumente puternice că nu se violeza câtuși de puțină Constituțiunea prin aceste acte, deorece acesta succesiune este prevădută în Constituție ; cu uă lege nu se pote veni, căci legea este supusă discuțiuniloră, primirea sau respingerii Camerei. Și cândă s’ară respinge, ce ară fi? Prin urmare, d-sea crede, că fiindă că prin acesta se ia actă de regularea succesiune! și fiindă că ea se dă Domnitorului ero nu guvernului, este bine ca cu toți să fie uniți, și să voteze acesta adresă. D. R. Boerescu, ministru de externe, arată că răspunsul la discursul tronului nu se ocupă delocă de actele guvernului; elă de astă dată este lăsată la uă parte- Respungendu apoi d-lui N. Ionescu, îl combate, arătându că regularea succesiunei nu avea nevoe nici de lege nici de votă, deorece ele sunt regulate prin Constituțiune. Adresa arată că se esecută uă parte din Constituție, și prin urmare Camera se numai actă, ceea ce se și zice în răspunsü D-sea conchide la votarea adresei, căci este în acordă cu Constituția. Se cere închiderea discuțiunei și se primesce. Se pune la votă luarea în considerație și se adoptă cu 71 voturi contra 9 abțineri și 18 voturi contra. Adresa, luându-se în considerație, se voteza fără discuție de la paragraful 1 până la 8 inclusivă. D. P. Cernătescu la 9 dă citire unei petițiuni a mai multora săteni pentru regularea tristei stări a țăranului, propunend b ună amendamentă, care se respinge. Discuția se închide. Adunarea voteza proiectulu de respinsü prin 67 voturi pentru, contra 21. D. președinte. Adunarea a adoptată. Se trage la sorți comisiunea însărcinată a presinta M. S. R. răspunsulu. Aă eșită la sorți d-nnî deputați : G. Urzică, Costescu Comăneanu, S. Retorichi, N. Măldărescu, N. Dimancea, G. Filipescu, G. Radovici, E. Ghica , St. Bechianu, Gr. Eliad, P. Zamfirescu, V. A. Urechiă, A. Vizanti, Gr. Bălănescu, A. Popescu , D. Căpreanu, N. Moscu, St. Periețeanu, C. Racoviță. D. președinte. A. S. R. va primi răspunsulü mâine, Duminică, la ora 11. Ședința se ridică la 5 și jum., anunțându-se cea viitare pe Luni, 8 Decembre 1880, și ale Basarabilorü. Acesta ereditate énsé nu era bine și pe deplină stabilită. Cu tota importanța și greutatea de care se bucurau amândouă familiile domnescî, boerii cei mari ai trpului aveau destulă influență, pentru ca principiul eredității tronului să fie adese sgudui la pene în temelie. Astăfelă se iviră, putemă cilice, chiară din capul locului, totă felulă de pretendenți la tronă,—fii în contra părinților,— frați în contra fraților, — și chiară străini de ginte și de țâră. Cândă cnse cele două familii domnescî se stinseră. Principatele române deveniră cu desăvârșire monarhii elective. Miseria adusă de electivitatea scaunului domnescă o știmă și o cunoștemă cu toții, nu numai din istoria mai depărtată a patriei nóstre, déri și din cele văzute și pățite de noi pene mai deunăzi. Și nici nu putea să fie altă felă , căci „electivitatea tronului este una din cele mai perniciose instituțiuni politice;e mai periculosă latină poporă mică și într’ună Stată înconjurată de ginți și de monarhii puternice. E bine, e chiară necesară, să ne aducemă astăzil aminte, spre eternă ținere de minte, situațiunea ce se crează unui Stată prin domnia electivă, relele de cariamă suferită noi din acesta causă, și cari nea adusă pene la marginile unei prăpăstii, în care eramă destinați a peri ca stată și ca națiune, dacă nu ne-amă fi oprită la timpă. In state cu domnie electivă, pasiunile sunt continuu ațâțate și cetățenii trăescă necontenită în ură, în invidie, în iimiciție unii cu alții. Fiecare se pregătescă sou pentru a resturna uă domnie sau pentru a succede la uă domnie. In luptele neîncetate ce urmeza, fie în timpul unei domnii, fie la uă vacanță de tronă—interesele personelor o jocă rolulă principală, era binele publică, viitorul statului și ală națiune!, suntă uitate și părăsite. Dérü există celă puțină siguranța că domnia va fi încredințată cetățianului celui mai capabilă, celui mai demnă, celui mai bună, celui mai cu frica lui Dumnedcă! Déra alegerile suntă totu-deuna și peste totă loculă, cu forte rari escepțiuni, resultatul unoră întâmplări neprevedute sau a unora intrigi ariciose. Viața politică nu mai este pentru cetățeni uă conlucrare a tuturoră pentru asigurarea, consolidarea, desvoltarea și mărirea morală, socială și economică a patriei, ea se resumă in cele din urmă numai în pasiuni mici, în cari răutatea, invidia și egoismul ă jocă rolulă principală, numai în ură și mânie înflăcărate ai numeroșilor aspiranți la domnie și ai partizaniloră loră. Ună țelă mai înaltă, că idee patriotică, adese nici la umbră nu póte respira. Deji lucrurile nu stau numai aci. Aspiranții și pretendenții la domnie iesă din tóte unghiurile. Cei mai obscuri, cel mai incapabili, cei mai réi se predă apți pentru a lua destinele țărei în mâinile lor. Unii vină cu drepturi închipuite de ereditate, alții, împinși de ambițiune personală nemăsurată, case incapabili d’a o satisface prin uă muncă consciinciosă, devotată binelui țărei, alții se ivescă ca simpli aventurieri îndrăsneți, nemai vorbindă de câțiva nebuni și săriți din minte, cărora le umblă, după vechia cercetare, gărgăuni în capă. Pentru întregă acestă sară de omeni, binele statului e pusă cu desăvârșire la uă parte. Ei reprezintă desfrânații de pe tărâmură politică, cari credă că au fost puși în lume fără nici uă îndatorire, numai pentru a’șî satisface pasiunile înjositore. Nimica pentru zei nu e mai înaltă și mai sfântă, decâtă mica, miserabila, cele mai adese, incapabila loră personalitate. Pentru stată și pentru poporă se nasce cnse din acesta stare de lucruri desordinea, anarhia, nesiguranța existenței proprii, decadența cea mai rușinosă. Pericolul e mărită în două moduri: Anteia cugetare a fiecăruia, care în monarhia electivă pune mâna pe domnie, este d’a răsturna acesta formă a monarhiei, pentru a asigura tronul urmașilor săi. Acesta este atâtă de adevărată , atâtă de înăscută acestei forme de guvernământă, în câtă domnii aleși în virtutea iernă mersă până asupra legei fundamentale a țărei țoră, pentru a impune nu forma unei monarhii ereditare regulate și legale, ci ereditatea copiilorloră nelegitimi. Supt asemenea apucături cetățenii perdă cu desăvârșire simțământulă legalităței, ieî nu trăiescă decâtă într’uă continuă ațîțare și agitare, fără scapă și fără țintă morală. Totulă se pare iertată în afacerile publice. Pasiunea și interesul personală nu’șî mai pună margini : ele devină legea supremă în ale Statului. Alü douilea reu și mai mare, de se pare, care e inerentă acestei situațiuni și se nasce do uădată cu dânsa, este imisciunea continuă a vecinilor în afacerile țărei. Din afară provină ațîțărî ale cetățenilor, unora în contra altora, susținerea, inventarea chiar de candidați la domnie în timpul unei domnii esistente, corupțiune sistematică și neîntreruptă a societăței întregi, în fine o misciune directă în numirea domnilor și în afacerile interne ale țărei. Eco urmările neînlăturabile, certe, ce le-a adusă și le aduce pretutindenea efectivitatea domniei. Românii au băută acestă pahară amară și era să-i ajungă și pe ei trista sorta a Poloniei, a cărora vecini se întruniră prin tractată formală, ca să împedice, chiar prin forța armeloră, transformarea monarhiei elective în monarhie ereditară. Luptele nóstre din lăuntru se întorceaă numai împregiurară aspirațiuniloră celoră mai nesățicise, ambițiuniloră celoră mai de rendű. Ele dă asversită țara într’uă miserie uă mișelie atâtă de mare, încâtă în timpă de ună secolă și jumătate domnii au fostă numiți de străini. Maî multă âncă. Se nu uitămă nici uădată că urele reciproce ale candidaților indigeni au produsă monstruoșitatea că aceștia înșiși au cerută de la Portă pe fanarioți, și că Porta ’i numia și scotea în fine din domnie , după voință și plăcere. Principatele române ajunsese a fi uă moșie părăsită, dată pradă în mâna unor arendași nesățioși, fără consciință, fără cugetări bune, și cari cele mai adese plăteau cu capulă ambițiunea și rapacitatea loră. Firmanulă din 21 Martie 1716 , pentru numirea celui d’ântâiă domnit fanariotă pe tronulă lui Mircea și ală lui Mihaiu Vitezulă, (firea , că Sultanulü găsesce că Ștefan Cantacuzino a ținută prea multă domnia țărei, și că Padișahulă află cu cale se puie pe scaunulă muntenescă pe Domnulă Moldovei, și se cheme pe mazilitulü Domnu la Constantinopoli, unde va trăi nesupăratü. Peste două luni, 7 iunie 1716, se tüiea în Constantinopoli capetele lui Cantacuzino și a tata-séü. Unui din domnii fanarioți, Constantin Mavrocordat, a fost de zece ori rânduită și destituită Domnii , de șase ori în Valahia și de patru ori în Moldova; de două ori eră n’a ocupată scaunul domniei de câtă patru luni de căile. Inrîurirea esercitată de acele timpuri nefaste asupra timpurilor ă nóstre nu s’aă descrisă de nimeni mai plastică, decâtă de marele nostru istorică Eudoxiu Hurmuzache. Suntă momente în cari e necesară ca națiunile, ca și fiecare omă , să reintre în sine, să’șî observe defectele și să ia măsuri de îndreptare. In asemenea momenta trebuie ascultată vocea acelora cari, însuflețiți de spiritul adevărului, ale binelui și ale iubirei, vorbescă către națiune ca părinții către fiii loră. Eudoxiu Hurmuzache zice : »Românii au fostă atrași în putrejunea »morală a Orientului, care a pătrunsă la »Grecii bizantini și la Turci pen’ la celă »mai înaltă grabă, tóte păturile poporului, »cufundândă într’ânsa întréga viață politică »a Statului, și răspândindu-se din capitală, »ca din vatra de căpetenie, asupra între»gei țări. Cariera, omenii cari se mișcau »și ce produceau ei? Usurpator!, cari, des»prețuindă legăturile firesci de înrudire, rés»turnau de pe Tronă pe proprii lor frați, »scoțându-le ochii și aruncându-i în mo»nastire. Domnii, care se certau pentru »subtilități de totă felulă, în rocă de a guverna cu înțelepciune și cu virtute, in locă »de a vedea propria loră slăbiciune și pe»ricolele ce amenințaă din afară. Preten]denții la Coronă, cari uitaă fățișă credința »jurată, vioiaă fără cugetă tratate solemnă »întărite și întindeau mâna la orice nelegiuire, numai spre a’șî ajunge la scapă. »Omeni de posiție înaltă și de uă influență »mare, modele de nedemnă slugărie către »cei de sos» și de nedemn o să Jtrufie către ,cei de josă, esploatândă în interesul ă loră „privată posițiunea loră oficială și abusândă »de ea ca deuă pârghie în întregile loră »contra puterea statului. Căsătoria devenise »uă prostituată a politicei și a poftei de »Tronson de putere : se calculau folosele »politice ce ea putea aduce, se cumpăneaă »succesele politice și personele, pentru a »decide despre durata iei. Simțimintele de »patriotism» sca de împreună viețuire a »cetățenilor» erau degradate la ună egoismă »strâmtă și lauă lăcomie nemăsurată de »câștigă. Lipsa complectă de fidelitate și de «bună credință în relațiunile publice interne »și esterne, fățărnicia și înșelăciunea interesată în viața publică, se așeziarâ ca regule statornice și se întinseră și asupra »vieței private. Demoralisarea, coborându-se »din sferele de sus« în cele de josă, pă»transe cu silă și cu vicleșugă tóte clasele »poporului și le molipsi. Elementulă ego»istică deveni preponderantă și isgonist»lințele continue ce trebuie să facă ună po»poră, care vrea să aibă ună viitoră, pentru a îmblânzi propriulü său sufletă prin »cugetarea strictă la datoriile omenești și ,la principiile eterne ale virtuții. Urmele »acestei tendinți demoralisătare, care înă dușe orice calități »bune, precum buruiana Inădușe grâulă, au rămasa din epo cele anteriore pâne astăzi, și se manifesta ,în viéța publică și privată a noului stătă »română, într’ună modă care contrazice cu »ființa nobilă și inteligintă a Românului, și »care justifică dorința ferbinte a oricărui »amică ală acestui poporă, de a vedea lucrurile îndreptându-se spre bine/ Astă-felă România ajunse la ultima’I im josire. Românii însăși începeaă a nu mai avea încredere în viitorul ă soră, căci toți participau la faptele miserabile ce se petreceau, și cândă se ivea ună patriotă înfocată, el plătea de multe ori cu viața pentru simțimintele oneste ale inimei sale. Cine nu -și aduce aminte des, cum Constantin Cantemir, fără judecată și fără vină, ordonă de a se tăia capul logofătului Miron Costin, pentru că acesta era vină dreptă, cu frica lui Dumnedeă și cu iubire de țâră. Independința țârei devenise ună unită. Nici suveranitatea internă nu mai exista pe deplină. La ceremonia investiturei, domnii țârei se prosternaă în genuchi dinaintea Sultanului, și cândă încălecau la porta pe calul de paradă, ei sărutau scara șefei împărătesei însemnă de supunere. Mai multa încă 1 Generali străini guvernară în diferite rânduri principatele cuuă autori- Raportulu d-lui Dem. Sturdza asupra proectului de respunsü la Discursul Tronului fiindă una acta istorică de cea mai mare însemnătate, începemü și noi astățji publicarea în întregulului : RAPORTULU Domnului Dimitrie Sturdza asupra proiectului de răspunsu la discursul Tronului, citită în ședința Senatului de la 1 Decembre. Cestiunea cea mai importantă din Mesagial Domnescă, aceea care domineza pe tóte, este aceia a regulărei succesiune! Tronului. S’a părută necesară ca ea să fie espusă Senatului și țârei în totă întregimea iei. Nu multă timpă după ce principatele Moldova și Țara Românesca se constituiră definitivă supt conducerea a unui șiră de Domni luptători, viteji și inimoși în ale rosboaelorii, spirite politice și organisatori în ale păcei, ele trecură peste mai multe secole de pericole grele și de lupte cumplite pentru existența loră. Evală de miejlocă și cea mai mare parte a timpurilor moderne nu represintă pentru densele de câtă o lungă dramă deuă monotonie sfâșietore. Unii scriitorii ale afacerilorü românesc! Zicea pe la începutulă secolului trecută : »Trebue se consideră că aceste două provincii ale Valachiei și Moldavieî, ca două corăbii într’uă mare furtunosă, unde rare ori suntă jile liniștite și senine/ Multe au fostă căușele tuturora nenorociriloră de cari a suferită patria și poporulă nostru. »Puține onse au contribuita a le mări și a le face mai periculose, ca incertitudinea care a esistată asupra succesiunei domniei. La începută, Principatele române avură ereditatea Tronului în familiile Dragoșilor.