Romanulu, iulie 1881 (Anul 25)

1881-07-24

ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI CINCILE­A Voiss ce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto » , » pagina III, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la rdministrațiunea­­ Jia­rului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­uie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et C­uie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S—M.G. L- Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI EXEMPLARUL Redacțiunea și aministrațiunea strada Pumnel 11 BUCIESTI, 1 =? 1881 S’a dis eu drept cuvânt cu litera­tura și artele sunt espresia unor so­cietăți. Prin ele se resuma spiritul epocelor, tendințele și aspirațiunile națiunilor. Ele dar nu pot fi indi­ferente pentru acei ce­­ și-au­ luat misiunea de a se ocupa de mersul vieții publice. Un, cestiune care, din acest punt de vedere, trebuie sĕ ne preocupe astă­­zî, este cestiunea teatrului na­țional. Până acum fiarele nu s’au ocu­pat de teatru de­cât în treacăt, în cronice, în dâri de somn, în forțe tratând numai de producțiunile tea­trului nostru, când criticându-le prea aspru, când fâcendu-le elogiuri exa­­gerate. S’ar părea clar că teatrul nu ar putea face obiectul unui articol de fond într’un­­ Jiar serios; și cu tóte aceste, teatrul ca atare, mai a­­les la noi, unde cestiunile de cul­tură populară trebuiesc să primeze pe ori­care altele, póte și trebuie să fie obiectul solicitudinei tuturor a­­celora care înțeleg câte servicii a adus acest element de cultură socie­­tăței în genere și în deosebi națiu­nea nóstre, și cât este el de necesar progresului și desvoltării morale și intelectuale a poporului. Teatrul s’a numit de mulți școl­a poporului, catedra de morală a pu­blicului. Cu tote aceste el pare că este considerat în genere ca uă inu­tilitate, ca un a cincea rata la ca­rul vieții publice. Materialismul a început deja a a­­răta efectele sale și în acesta pri­vință. Teatrul se consideră de mulți ca un instituțiune ideală fără scop practic și folositor. Și nu e așa ! In acesta ca în multe altele ge­­nerațiunea trecută a fost mai pa­triotică de­cât cea de astă­zi. Acum uă jumătate de secol tea­trul național a fost înființat două mână de patrioți, cari au făcut în­semnate sacrificii pentru întreținerea lui. El a fost unul dintre semnele­­ redeșteptării nóstre naționale și so­ciale ; el și a făcut copilăria în ace­lași leagăn cu mișcarea politică și socială care trebuia să se manifeste la 1848. Având a lupta cu cenzura și cu prigonirea aspră a guvernanților, care vedeau în el un pericol pentru privilegiile pe care ren­ămase pute­rea lor, teatrul și a împlinit neîntre­rupt misiunea, propagând ideile de libertate, de progres, de cultură. Prin arma puternică a satirei el a scuduit din temelie edificiul vechilor prejudecăți. De sigur că producțiu­nile începătore ale teatrului național lasau de dorit sunt diferite punte de vedere; ele erau adesea pline de frase empiratice și sonore, de tirade patriotice cari astă­zi ne-ar face să zîmbim, dar au servit spre a rădica nivelul demnității naționale, vulga­­risând figurile strălucite ale istoriei nóstre. Clasele privilegiate înțelegeau­ bine cât era de periculos­ pentru densele instituțiunea teatrului și ast­fel, pe cât le era cu putință—și le era mult cu putință atunci — nu neglijeau nici un mijloc pentru a zădărnici propășirea tinerei instituțiuni. Atât dincolo cât și dincolo de Mil­­cov, ele întrebuințară față cu teatrul născând tote figurele, censura pen­­tru piese, persecuțiuni pentru între­­prind­etori și directori, edti și mal­tratări pentru artiști. Poliția închi­dea teatrul după plângerea unui boer care se simțea atins prin ri­­diculisarea unui tip ore­care și tri­­mitea în esil pe autor și pe actor când cânta seu rostia cuvinte nere­­verențiose pentru putinții lu­­i. Ast­fel fiind se înțelege că tea­trul trebuia condus de caractere su­­periore pentru a putea străbate prin atâtea dificultăți.­Directorii de tea­tre au fost mai adesea bărbați e­­mininți și cu rîvnă mare pentru pro­gresul și cultura națională. In capul teatrului național au fost bărbați ca Asaki, Câmpineanu, E­­liade, Aristia, Alexandri, Negruzzi, C. A. Rosetti și alții. Uă instituțiune dér, care a costat atâta și care a adus și pute aduce servicii însemnate națiune­, merită a nu fi negligiată. Totă lumea constată că teatrul nostru național nu merge destul de bine în raport cu progresele ce face țara în cele­l­alte ramuri ale vieții sociale. El nu corespunde pe două parte înaltei misiuni ce’i incumbă ca institut de cultură și, pe de alta, sacrificiilor ce guvernul și primăria Capitalei fac pentru întreținerea lui. Este timpul, credem, să ne gân­dim și la acesta cestiune, căci sacri­­ficiele ce se fac și care sunt destul de însemnate nu trebuiesc pierdute zadarnic și teatrul trebuie să’și de­­plinescä opera de cultură la care este chemat și fără de care n’are rațiune d'a esista ca instituțiune. Fără îndoială administrațiunea d­lui Ion Ghica a făcut teatrului națio­nal mari servicii. D. Ion Ghica cu influența înaltă de care se bucură în societate, cu competința s­a, cu cunoștințele sale varii a dat uă di­recțiune destul de favorabilă tea­trului, pe cât i-a permis legea ac­tuală a organisării acestei institu­țiuni. Dor­ită practică de trei ani a do­vedit că legea este vițiosă și plină de lipsuri. Despre viiturile și lacu­nele acestei legi ne vom ocupa cu o­ altă ocasiune, dar este de ne­tăgăduit că dânsa trebuie modificată cât mai curând și într’un mod ra­dical. Acesta cestiune a devenit ar<Jé­­tare prin necesitatea în care se gă­­sesce guvernul d’a numi un direc­tor general în locul rămas vacant, prin plecarea d-lui Ion Ghica ca mi­nistru plenipotențiar la Londra. Pene acum nu se scie asupra cui va cădea alegerea pe care trebuie s- o facă d. ministru al instrucțiu­nei publice și al cultelor. Ar fi înse de dorit ca acesta a­­legere să se facă cât mai curând de­ore­ce stagiunea trebuie să se des­chidă peste două luni și activitatea artistică ce are să se desfășure în cursul stagiunei trebuie pregătită și cumpenita mai d’inainte, căci impro­visată ea nu póte produce pentru teatru de­cât pagube pe tórâmul fi­nanciar și căderi pe cel artistic. Cel care va fi însărcinat cu înalta direcțiune a teatrului trebuie să fie mai nainte de tote un cunoscător în materii. El trebuie pe lângă competință, să se bucure de cea mai deplină in­­dependință față cu fluctuațiunile și agitațiunile politice; trebuie apoi să fiă un om care să fi probat prin cultura și producerile lui literare și artistice că pote dirigia instituțiu­nea, nu numai din punctul de ve­dere al administrațiunii financiare dar și din acela al direcțiunii artis­tice. Și cu atât va fi mai bine ales eu cât va fi în stare să sacrifice mai mult timp și mai multă ostenila pentru a face să prospere institu­țiunea. Teatrul național din capitală cu privilegiele sale de instituțiune de stat trebuie să fiă pe lângă altele și uă scolă, uă pepinieră din care se asă artiști cari sé cultive arta și pe alte têtre din țară. El trebuie să devină uă institu­țiune model, unde, să se păstreze tradițiunea artistică și literară cu­rată. Artiștii principali, cari de la întemeiarea teatrului național au luptat în viață întrega în cariera lor trecând prin timpuri forte gre­le, se duc astă­zi unul câte unul. Ar trebui ca locurile lor să nu ră­­mân gole. Pentru acesta ar trebui ca legea să nu fie atât de dificilă și de puțin liberală față cu acei artiști tineri, care neavând norocul a fi în capitală la înființarea actualei so­cietăți dramatice, au rămas pe din afară, de­și sunt mulți din cei cari au mai mult talent de­cât unii din­tre societarii actuali. Legea organică a teatrului națio­nal fiind uă imitațiune după legea teatrului france­z, nu respunde la una din cele mai mari necesități ale tea­trului nostru, acela de a face scena națională accesibilă la talente noui. Pe când inamovibilitatea este com­bătută de tóte spiritele progresiste la noi, chiar in magistratură, este pre rațional s’o vedem stabilindu­­se tocmai acolo unde mobilitatea ce produce em­ulațiunea este cel mai mare element de viață, adică în teatru ? Să sperăm că noul director va căuta să studieze și să supună mi­nistrului sau un proect de reformă a legii organice a teatrului național în sensul trebuințelor reale și ur­gente ale acestei însemnate institu­țiuni de cultură poporală. Tunis, 3 August.— Ali-Benhalifa, capul insurgenților Sfaxieni, a trecut hotarele Tri­polii, însă autoritățile turcescî ’i au silit sé trecu­eră pe teritoriul tunesian. Soldații din trupele beiului, care dezer­taseră, s’au reîntors cerând iertare și pro­mițând pentru viitor un serviciu credincios. Constantinopole, 3 August.—Șeikul Kurd Abeidullah, ale cărui isprăvi răsboinice pe otatele persane sunt forte cunoscute, a so­sit de curând la Stambul. In loc d’a ’i trata ca prisonier, cum se credea că se va face, Abeidullah este obiectul atențiunilor și fa­vorurilor Sultanului și miniștrilor. Acesta atitudine a Sultanului este obiectul comen­­tariilor cercurilor diplomatice și a mișcat numerosa colonie persană din Constanti­nopole. Se crede că Mohsin-Khan, amba­­sadorele Persiei, va cere explicațiuni Porții în acesta privință. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Viena, 3 August.— împăratul Austriei a ordonat­ punerea în retragere, în urma ce­­rerei sale, a baronului F. Philippovici de Philippsberg, comandantele general din A­­gram. Cu acesta ocasiune, M. S. Regele a ex­­primat, în termenii cel mai lăudători, re­­cunoscința sea baronului Philippovici. împăratul a numit în locu-î pe genera­lul baron L. de Pulz, care este înlocuit ca comandante militar din Temișora de către generalul Appel. VINERI, 24 IULIU 1881. Lumineaza-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țările Europei, trimestru 15 lei. A. se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARUL POLITICA ESTERNA. Ultima ședință a camerii franceze La 29 iulie Camera franceză a ținut ul­tima sea ședință. După ce a citit decretul prin care se în­chide sesiunea ordinară din 1881, d. Gam­­betta, președintele, a pronunciat următo­­rele cuvinte : Domnilor, »e se ne despărțim și n’ași voi să lip­sesc nici la nișce precedinte de mult sta­bilite, nici la simțimintele de gratitudine și de recunoscință care mă animă, fără a a­­duce Camerei întregi, fără deosebire de nuanță și de partidă, dă dovadă pentru concursul tot­deauna credincios ce ’roi-a dat și care m’a susținut în sarcina, atât de grea și de nouă pentru mine, precum s’a putut vedea une­ori, ce mi-a fost impusă. »Deca am putut, pe timpul acestor trei ani, se fiu de vre­un folos în desbaterile d­v., apoi nu’mî fac nici uâ ilusiune, dom­nilor. Sciü că datoreci acesta atât concur­sului colegilor mei, cât­ și asiduității, bunei cuviințe, energiei stăruitore ce am adus în exercițiul funcțiunilor mele. »Nu mî-ar conveni, și nu ar conveni a­­cestei adunări, să o rețin mai mult timp, și eșind din reserva ce trebuie s’o păstrez să intru în domeniul politicei viitare. Sufra­giul universal va ține în curând marile sale ședințe; lui îî aparține, în plenitudinea pu­terii și libertății sale d’a judeca opera, care, aceea a tuturor adunărilor, a fost, din partea contimporanilor, obiectul unor critice mai vie de­cât acelea ce ’î va putea reserva istoria. »Cu instinctul său infailibil, cu genero­­sitatea mea nativă, țara va­sei să deosibe­­scă, în tot, ce ați făcut, binele din rou, și, din bine chiar, se facă parte câtor­va o­­misiuni ce s’au putut produce. »Acestei judecăți trebuie să ne remitem, convinși că toți, din țară, o vom primi, și că ne vom închina înaintea verdictului său, căci țara singură este stăpână. »Cât despre noi, domnilor, doresc acesta ferbinte pentru acei cari se află aici, pre­cum și pentru acei cari vor fi aici mâne, doresc ca politica, în acesta incintă, se n’aibă nici uă dată de­cât uă inspirațiune: serviciul patriei și salvarea Republicei.* Austro-Unagria, Germania și Slavii National "Leitung publică un articol scân­teietor și plin de foc asupra călătoriei îm­păratului Austriei. In viitorea întrevedere a împăratului Francisc Josef cu împăratul Wilhelm și cu mai mulți principi germani, citatul­­ Jiar vede nu numai că confirmare a continuării bunelor relațiuni dintre am­bele imperii, ci și un eveniment d’uă în­semnătate estraordinară. Din acest punt de vedere mai ales merită uă deosebită aten­țiune călătoria împăratului prin ținuturile ma­ritime. »Acesta călătorie face ca împăratul Francisc Josef să apară ca prieten al tutor principilor­­ germani și, ast­fel fiind, fără nici uă restricțiune, ca prieten al Germa­niei și al tuturor acelora cari depind de ea; acesta însă, față cu actuala stare de lucruri din imperiul habsburgic, este două valore deosebită pentru noi. Ori­care ar fi atitudinea unora din poporațiunile de acolo, totuși împăratul este lipit de noi prin sim­­țimentul său personal. In aceste din urmă timpuri am primit nisce ast­fel de scris de prin părțile acelea ale Austriei care sunt învecinate cu noi, în­cât acum trebuie să ne fiă forte plăcut, deca împăratul este a­­mic al imperiului german.* Totuși National Zeitung nu crede într’u­ schimbare apropiată a ministeriului aus­triac, de vreme ce se asigură de prin tote părțile că cornițele Taaffe continuă a se bu­cura de favorea împăratului. După oă­es­­punere a intențiunilor care trebuie să fi a­­dus pe cornițele Taaffe la cârmă și după uă critică a activității de până acum a re­gimului său, citatul chiar ajunge la îngriji­rea ce s’a ivit prin multe cercuri, decâ­tă Austria, transformată după principiele dom­nit­ore acum, ar putea fi considerată ca un aliat sigur în viitor pentru Germania. »Fiind­că împăratul Francisc Josef — dice National Zeitung — pune un preț pe alianța cu Germania, apoi de sigur că pă­rerea sea este d’a nu ceda tocmai mult Slavilor, ori­cât de mare ar fi dorința lui de a’i mulțămi; căci în ura lor pasionată, neînțeleptă contra a tot ce este german, ei s’ar sforța, ca, îndată ce le-ar sta prin pu­tință, să devină imposibilă să mergere în comun cu Germania atât în timp de pace cât și în timp de resbel.* Ast­fel dar, în aceste împregiurări, a­­lianța Austriei cu Germania devine în­­doiasă. Foia Badische Landeszeitung, vorbind și ea despre acesta întrevedere a monarh­ilor, esclamă: „Cu ce fel de simțiminte trebuie să sa­lutăm noi germanii, faciă cu acesta stare de lucruri din monarh­ia vecină, întreve­derea împăraților care este­otărîtă pentru începutul lui August ? Să fie ele cu ade­vărat de bucurie ? Nici nu mai este cu pu­tință să ne așteptăm la ceva de la amicia Austriei și de la mergerea în comun cu ea.* Interesantă mai este de altmintreli și că relațiune pe care diarul berlines d­e Tri­büne o primesce din Dresda și care este relativă la întrevederea împăratului Aus­triei cu monarhii Würtembergului, Bade­nul și Sacsoniei în insula Mainau. In acesta relațiune se dice : »Cei din Viena nu trebuie să mai întâr­zie d’a se convinge, că cele petrecute pe rîul Moldova au provocat cea mai seriosă îngrijire prin regiunile cele înalte din Ber­lin. Va trebui să se facă ceva pentru ca valurile de întristare ce merg mereu cres­­scând în Germania, din causa îndrăsnelii slavilor austriaci, să reintre iarăși într’u­ matcă de liniște. Principele de Bismarck împinse î nainte câte­va state germane mici, care să esprime în Viena îngrijirea la care a dat naștere în imperiul german lupta în­cinsă în Austria de slavism contra germa­nismului. De aceea s’a propus uă întreve­dere cam fără veste­a suveranilor germani la Mainau, și în Viena, acest mic loc pen­tru potolirea opiniunii publice din Germa­nia, fu primit în chipul cel mai simpatic.* In fine mai găsim u­mătorele rânduri și în edițiunea de sori a ziarului Neue freie Presse de la 1 August: „Și asupra însemnătății internaționale a întrevederii împăraților nu lipsesc comen­­tariile. După soliile din Petersburg, care se găsesc prin mai multe ciosare germane, în­trevederea ar fi făcut că forte rea impresi­­une în Rusia, și călătoria Țarului la Moscva este represintată ca un fel de respuns o­­­stil întrevederii din Gastein. La 27 iulie— acesta este partea cea mai interesantă din aceste relațiuni—avură loc dispute seriose la Curtea rusă. Oă scrie sosită din Viena provocase­ră vină ferbere; prin cercurile panslaviste se vorbia despre Germania și despre guvernul german în nișce termeni violențî și nu tocmai măgulitori, și sora se ținură în orangeria castelului lungi dezba­­teri, în urma cărora se și vorbi despre călătoria împăratului la Moscva. Se crede că partita panslavistă din Rusia a voit acum să se încerce a se presinta pe tărâmul afa­

Next