Romanulu, ianuarie 1882 (Anul 26)
1882-01-28
r ANUL AL XXVI-LE Yoiesire și vei putea ANUNCIUEL Linia de 30 inire petit, pagina IV.......................... 40 bani Deto „ „ „ pagina III..........................2 lei — A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, I:. Havas, Lafâte et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON. la'G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. C. LA YIENA, la domnii Haasenstein și Vogler, Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și A- merica. — Scrisorile nefrancate se refusă — 20 BANI ESEMFLARUL REDACTIUNEA SI A IEMINISTI^TINESTEIA, 14, STRADA DOAMNEI, 14. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Londra, 7 Februarie. — Parlamentul englez, deschiderea sesiunea.—In discursul său Retina lice că guvernul umeza a întreține relațiuni cordiale cu tote puterile. „Am avut, adaugă Regina, de acord cu Francia, uăJurgaliune deosebită în afacerile Egiptuotei Strixt Cil Sîăpra»- ILCCCIUI puit mi-au impus nidétorii speciale, și vom întrebuința influința mea pentru a menține, într’un sens favorabil bune! administrațiunî a acestei țări și înțelepte desvoltări a instituțiunilor sale, drepturile deja stabilite, fiă prin firmanurile Sultanului, fiă prin diferitele convențiuni internaționale.“ Regina vorbesce asemenea de [tratatul de comerciu anglo-frances ce este a se reînoui; ea speră că va fi încheiat în eurem!, și, cu acesta ocasiune, exprimă marea însemnătate ce pune pâ uă amicie intimă cu Francia. Viena, 7 Februarie.—Corespondința politică confirmă, după nișce comunicațiuni sigure și autentice primite din Lemberg, perfecta eiactitudine a căușelor arătate de fiarele din Viena în privința arestărilor făcute în Galiția. Berlin, 7 Februarie.— Camera Prusiei.— In cursul disensiunei privitore la legea eclesiastica, d. de. Gessler, ministrul cultelor susține proiectul ficend că relațiunile guvernului cu clerul catolic sunt mai amicale că poporațiunea și clerul polonez au fost obiectul unei atențiuni speciale din partea guvernului, din cauza sentimentelor lor ostile Germanilor, că nu este oportun a se îngagia pe calea unui concordat, că ministrul este convins de dorința sinceră ce Papa are pentru pace, și că astfel, neîncrederea manifestată contra puterilor discreționare, cerute de guvern, nu este justificată. MaI JOSTI, 28 IANUARIE 1882. Luminează-ie și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte, un an 48 leij șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; vă lună 4 lei. Pentru tóte țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului și oficiile poștale. LA PARIS, la Havas-Laffite et Cune, 8, place de la Bourne. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Francesco da Paola (N. C.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — h BDCIESCI,ST1882 Satanul este temelia casei ; D. Cogălniceanu a acest adevĕr în timpul divanului ad-hoc. Satanul era la moda atunci; erau trei -spre-izece în Camera Moldovei și opt-spre-zece în cea din Bucuresci și ceilalți aveau trebuință de voturile lor. Prin revoluțiunea nóstra de la 1848, dreptul lor se cunoscuse chiar în străinătate; comisarii puterilor celor mari erau în țară și divanurile ad-hoc fuseseră convocate pe clase. Trebuia dor se se dea sătianilor uă mângâiare, cel puțin prin cuvinte. In urmă, legea electorală a Convențiunii dând totă puterea proprietarilor, săteanul, declarat „temelia casei“, remase tot temelia averii proprietarului. Chiar în România de dincole de Milcov se uitase cu totul de către proprietari Constituțiunea de la 1848, se uitase nobila și generosa purtare a sătranilor și dreptele, frumusele și românescele lor discursuri din comisiunea mistă ; astfel proprietarii din Camere astupară urechile, închiseră ochii și nu voiră să dea sătunul lui, cu despăgubire, pământul ce-l avea chiar dupe regulamentul organic. Principele Cuza vedând că pretinșii boiari n’au alt scop decât unii domnia pentru ei ș’al lor, și cei mai mulți despotismul, se oțărî pentru despotism în favorea lui, dar, desrobind cel puțin pe sutan. Legea de la 1864, făcută prin lovire de Stat, fu însoțită, mai cu sumă în aplicarea iei, de felurite rele ce aduc totdeauna lovirile de Stat. Cu tote aceste tot se făcură mare dreptate, tot se puseră bună întărire „temeliei casei.“ Constituanta, făcând uă lege electorală forte strimptă, vedere în mare parte puterea în mâna proprietarilor ; colegiul al 4-lea, dă în adever și sătenilor dreptul d’a intra în Cameră , pentru a face cunoscut trebuințele lor ș’a lumina pe legiuitori și pe miniștrii; se recunoscemense că în fapt cu toții sucrăm legea, r Administațiunea, în genere vorbind, în loc se lupte pentru ca să facă pe sătean se cunoscu bine cât de mare este dreptul ce au d’a fi alegători și eligibili, a luptat adese pentru a’i opri d’a alege în libertate și cu bună chibzuire. Adese încă unele administrațiuni ai procedat astfel încât acest drept mare a devenit pentru sătean uă caută de lovire și de imoralitate. Lovire, căci decătr’un sătean lupta pentru a-și esercita dreptul seu de om liber, era persecutat și chiar bătut. Imoralitate, căci asemene procederi ale administrațiunii fac pe sătean a vedea că cei mai mari, începând de la notar și primar, violază legile. Constituțiunea și drepturile omului, și că cu cât le violază mai tare cu atât ei cu bine sunt plătiți. Este timp, credem, să recunoscem asemene că toți cetățianii, chiar noi cești din partita liberale, luptarăm pentru a face pe delegații săteanilor să ’alăture pe sătean de la Cameră și să ne alegă pe noi, oră și ani.. . Acastă procedere este legale și făcută cu bună credință; fiecare din noi și-a dis că vom sei se luptăm mai bine pentru drepturile sătenilor decât ai sei ș’ar putea s’o facă ei erorii. Mulți din noi și-au dis că sătenii de frică vor vota totdeauna cu guvernul. Să cugetăm însă și ne vom convinge că ’n bună parte greșită este acastă precedere. Sătenii români au dovedit în tote ocasiunile ce li s’au oferit că sunt mai independinți, mai patrioți decât mulți dintre noi. La 1857 erau în Cameră doar foști Domni : Bibescu și Știrbei. Guvernul asemene nu era tocmai cu noi. Ce făcură sătenii deputați ? Toți respinseră propunerile și sfaturile ce li se dau și nestrămutat cu liberalii votară. Mai mult încă , sfătuiți de noi ei cerură să se reguleze mai antei „moșia cea mare și apoi cea mică“; ei înlăturară cel mai de căpetenie al lor interes de și sfătuiți erau chiar de unii de la 1848 să câră să li se dea îndată pământul la care avea drept. In prima Cameră de supt lovirea de Stat, unul singur dise pe față nu; acel unul fu satanul Miron Cosma. In alegerile supt bicici și baionetă nu luptară pre sătenii cu eroism, la Ploesci, la Pitesci, la Craiova? Să cugetăm încă și culesnire ne vom convinge că trei deci de săteni într’uă Cameră ne pun în comunicare de idei cu adevărații producători al țărei; ne vom convinge că ori cât am crede că cunoscem bine trebuințele lor și ori cât de mult ne-am sili ca legile ce facem și pentru dânșii se fiă drepte, totuși ei cunosc mai bine decât noi ce le lipsesce și sem cum ar trebui se facem unele legi pentru ca mai folositare să fie; ne vom convinge că sătenii în mijlocul nostru multe vor învăța și dânșii de la noi. Intrând în Cameră și stând trei patru ani, sătenii vor învăța a cunosce țara tata, cu feluritele iei trebuință, ci nu numai comuna și județul lor; acastă cunoscință le va lărgi orizontele și le va da puteri noul, și trebuie neapărat să dobândască puteri noul, mai cu samă cei cari sunt cei mai numeroși producători și apărători ai țărei. Trăind cu noi în Cameră, vor înțelege bine ce este impositul și câte bunuri mari și generale se fac cu banul ce plătesce fiecare om; acestă cunoștință va face pe sătean să plătescă impositul sau cu fericire șr nu cu blestem. Lucrând cu dânșii în Cameră, noi vom iei multe din cele ce nu cunoscem acum; ei vor învăța a ne cunosce și vor avea mai multă încredere în noi; ne vom convinge încă că noi cu toții vom fi mai buni și mai drepți în faptele și chiar în discursurile nóstre, căci presința lor ne va aminti pe tot minutul că suntem nu numai legiuitori, dar și inițiatori și învățători ai celor cari, fiind cinci milione, sunt brațul producător și apărător al Statului. .. . ,0,.. - - -, • ■ — —o --mene c’acești trei deci de săteani devin, în timpul vacanțiilor, instructorii și inițiatorii consătenilor lor. Ori-ce am spune noi unui sátán, necunoscând limbagiul lui, nu stim să-l inițiăm, și nici nu prea crede în cuvintele nóstre, fiă ele cât de frumóse; și cine pare să-l acuse pe sátán că n’are credință în tania albastră când ea mai mult zeu i-a făcut și-i face ? Să ne silim dar cu toții ca, pene se va reforma legea electorală ce avem, să susținem candidaturele sătenilor în colegiul al 4-lea, căci mult, forte mult bine vom face astfel proprietarilor și țărei întregi. Pentru astăzi să luptăm cu toții ca chiar acum, în acestă sesiune a Parlamentului, să ne conformăm Constituțiunii reformând barbara, ilegala ș’tchetarea lege a tocmelilor agricole. >ie profităm cu toții de legea cârciumelor, ce se află în studiul deputaților pentru a face din ea uă lege bună și pentru toți binefăcătore.n acastă privință vom face cunoscut aci deputaților, senatorilor și publicului, în mod scurt și cuprinzător, uă ideie a unui bărbat de Stat pe care o credem din cele mai salvatare. I se facă monopolul cârciumilor imunele rurale.Venitul comunei să se ’mpartă în trei părți, împărțite ’n mod cât se va putea mai drept; adică, comuna, proprietarii și Statul. Venitul comunei se se ’ntrebuințede, pentru câțî va ani, în a desrobi pe săteani, plătindu-le dureresele ș’lieu. Statele datorii supt cari sunt striviți. E că ideia cea mare, cea salvatore care, însoțită de banca rurală este egală în mărire ca ș’aceia a ’mproprietăririi săteanilor. Cum să se facă împărțirea, cum se se constate datoriele, în ce mod se se facă plata ? Aceste sunt amănunte ce cu lesneTe se vor regula de către deputați, senatori și guvern, ajutați de cei mai inveligenți și patrioți proprietari. nudți deputați au vorbit pentru sou contra proiectului guvernului; disensiunea va urma mâne. Belgrad, 7 Februarie.—Soupcina. — Mai mulți deputați din majoritate și minoritate au interpelat gr omnul în privința Societății Uniunea generală. Minoritatea cere un răspuns imediat," dar Camera primește propunerea d-lui Rodovici, ministrul de Justiție, d’a amâna acest respuns până ce vor fi cunoscute tote detaliile afacerii. Cair. 7 Februarie.—Consiliul miniștrilor a aprobat, după forma propusă de adunarea notabililor, articolele nouei legi organice privitore la buget, și Chectivul a semnat decretul prin care se aprobă acestă nouă lege organică. INFORMAȚIUNI Sulina, 25 Ianuariei. Intrare : vaporul englez Haleyod, din Constantinopole, deșert. Eșite: vaporul rus Mironos, din Ismail, pentru Odesa, cu secară. D. Sim. Mihălescu, secretarele generale al ministerului de interne, după cum am anunciat deja, ’și-a dat demisiunea. D-sea a încetat de ieri a se mai duce la postul său. Astăzi, la orele 10, s’a ținut un consiliu de miniștri, la ministerul de interne. —•—-— tffflfer ------TOCMELI AGRICOLE IX Avem înainte nevoia de răfuială încheiată la sfîrșitul anului 1880 între locuitorii din comuna Taslan, plasa Bistrița, jud. Nemtu și Titre proprietarul moșiei Roznovu. Am mai vorbit despre alte contracte ale aceleași moșii; am arătat precurile minime cu care ele evaloiză munca ; •am spus că conțin elyusi .«definități: . că declară solidari pe muncitori și pentru cei bolnavi și pentru fugiți. Nu mai revenim asupra acestor lucruri. Astăzî ne mărginim a însera foia de răfuială, pentru ca și mai bine să se vidă ce dreptate și frăția domnesce în contractele agricole de peste Milcov. Tóte aceste munci sunt valorate 14,265 lei vedhi și 14 parale. Făcând calculul, după preciurile normale, ajungem înse la resultatul următor: 7990 lei noi fac 21,575 1. v. 18 p. Scădend din acestă sumă, preciul cu care moșia Rosnov plătesce aceste munci 14,265 1. v. 14 p. Remâne . . . 7310 „ „ 4 „ Uă singură comună rurală și într’uă singură veră a fost păgubită de proprietarul lei n. bani 5135 prăjini prășilă costă 3722 87 4302L „ secere „ 1828 75 4169 „ cosă „ 1042 25 1397 (file de plug 1397 — Valora reală 7990 87 local cu suma destul de însemnată de lei vaciiî 7310 par. 4. Așa se face pretutindeni peste Milcov. Cum mai póte fi deci mirare că poporațiunea rurală de peste Milcov e cu totul sărăcită. Mirarea — deca loc de mirare este — ar fi numai c’a putut duce atâta timp și a fi ceea ce încă este, nici sarcine atât de grele. CUGETĂRILE UNEI REGINE Ece cugetările unei femei, unei regine, îmi vine să die , unei adevărate femei, unei adevărate regine; atât farmecul și plenitudinea simțimentului dovedesc istețimea facultăților feminine; atât melancolia activă, bunătatea, fără iluziune dar fără slăbire, demnitatea simplă și î naltă, afirmă rațiunea și virtuțile regesei. Femeile care adun cugetările lor într’un album, când cartea nu mai este caietul albastru al unei copile, sunt mai totd’auna, sau matrone cari se fac verbale, sau preciase îmbălsămate prin lungi adorări cari vorbesc ca oracoli. Sculând pretențiunile lor deea ce spun este drept, malițios; pretențiunea însă nu se scurge, ea remâne; străpunge cabonetul în diadema ce ’ncorona pe domna de Maintenon. Sunt negreșit multe idei drepte și puternice în Schițele morale și politice ale dnei d’Agoult, deși ele sunt espresiunea căutată a unei decuranțiări care se ’nvălue. Fără Indouielu este altceva decât precioșități mistice, în cugetările d-nei de Swetehine. Însă cochetăria acestor două devote, deosebite culte, este un pas prea simțitor spre filosofie sau religiunea care are să le bealtifice. Ele au voit se cugete frumiu, ■ șei, dar n’au cugetat făr’a voi. Nu cred că mă înșel, afirmând că se va găsi ’n cugetările reginei Elisabeta a României uă efusiune mai naivă, deci mai adâncă, uă indiscrețiune a consciințeî neconsimțită de dânsa. Silită, prin datoriă, a opri sinceritatea sea ’n public, a nu lăsa să se strecore decât surîsurile, regina se despăgubesce ’n singurătate, lasă sinceritatea ici să rîsă sau să plângă în voia iei. In cea mai mare parte a serierei, un singură sistemă este firul care înșiră aceste mărgăritare. In albumul reginei, se simte spontaneitatea, uneori stavilele unui spirit naiv, arginte, care vibreza de mai multe ori supt aceiași lovitură, la același scompt, și care tot d’a una ’și alege resunetul final, dar care lasă comentariilor feluritele modulări ale cugetărei sale, tot d’auna surprinsă, dar necurmat deștepta. Printre cele mai bune cugetări ale sale, domna d’Agoult a emis acesta : FOIȚA ROMANULUI 28 IANUARIA de A. MATTEY (Arthur Arnould) Partea II. Ajutorele. — Copila. 13 Lucia era u natură energică și mândră și, îndată ce vedea că face un lucru drept și adevărat, nimeni no putea întorce. A doua zi după scena ce avusese cu tatăliei, Lucia se deșteptă sdrobită. Lucian se speria când o vede. —Ar trebui să chiemăm un doctor,fise el. —Pentru ce ? respinse Lucia, el nu ’mi va da vre’uă poțiune liniștitate; crezî tu c’uă poțiune mă póte liniști ? —Déca ași putea sé chiem pe Robert?.. Dér mé tem, mai bine merg la el. —Da, da... Du-te numai decât. Am cea mai deplină încredere în el. Numai el me póte sfătui și ajuta. In acest moment, Angelina intră. Era obiceiul iei de a veni astfel în fiecare dimineță se sărute pe amicarei. Lucian o lăsă cu sora sea. Lucia se întrebase dacă va spune tot Angelinei, și seotărîse pentru încredere. Angelina nu era deja în secretul iubire! sale pentru Robert ? Angelina fu mai puțin surprinsă decât se aștepta Lucia. — Dragă Lucie,lise ea, acesta lovitură ,ț a făcut reü. Și hai lacrimi!..., mai bine ași vrea să te văd plângând. —Nu pot! fise Lucia. Angelina nu se încercă a deștepta în inima ambei iei speranțe pe care ea nu le avea. —Nu cunosc bine legea țărei tele,fise ea, dar cred că tatăl tău nu te póte si a te căsători cu d. de Maugiron. —Nu, nu, de sigur, căci n’am ső’l iaü!fise Lucia.—Der câte lupte și ce lupte!.. —Da, ensă decă vrei și deca poți să lupți pene la sfîrșit ? —Tatăl meu, reluă Lucia, nu mă póte sili a lua pe d. de Maugiron de bărbat; dar, înțelegi un lucru, nu pot eu sé ’l silesc a mă lăsa să devii! nevasta lui Robert. —Nu vei putea nici uă dată? întrebă d’uă dată Angelina. Vom putea peste șapte sau opt ani,— și cu scandal. Dar până atunci..... —Ei, pene atunci ?... —Daca tatăl meu ne desparte ? daca nu mai veci pe Robert? —Scii cât te iubesce el. Nu mai ai încredere în el ? —Totă încrederea dar în șapte ani, trec atâtea evenimente! —Cred ? jise Angelina gânditore. —Ascultă, daca trebuie să aștept șepte sau opt ani, ceva ’mi spune că nici uă dotă nu voia fi nevasta lui. Angelina cu ochii ațintiți asupra iei, repetă, ca într’un vis. —Crezi? — Până atunci, reluă Lucia cu disperare, departe de el, voi avea vreme să mor de dece ori. La acest cuvânt „să mor“, Angelina eși din torpirea mea, și alergând la Lucia. — Se mori! tu, să mori!fise ea cu groză strângând-o în brațe. Tu, Lucia mea, sora mea! tu care esti așa de bună! tu care mă iubesc! tu se mori! Nu ! nu! este peste putință! nu vei muri! nu voesc, nu voesc ca tu se mori. Și Angelina, vîrîndu-și capul în pernă, lângă capul Luciei, isbucni în planșete. Robert, pe care vorba Angelinei îl deșteptase, află și el, fără mare mirare, cererea lui Maugiron. Însă nu se aștepta ca intrarea în campaniă a Baldei să fie așa de răpede și otărîtore. —■ Ah! îmi pare reu,dise Lucian, c’am zăbovit atât și că n’ai cerut numai decât, înaintea lui Maugiron, mâna Luciei. — Se nu-ți pară reü, reluă Robert, aș fi întâmpinat un refus, și casa mi-ar fi fost închisă. Pe când acum am liberă trecere pe teritoriul dușman. Nu s primeste astăzi d-na de Sergy? — Da, astăzi. — Bine, îi datorez să visită. Spune Luciei să facă tot ce va putea ca să fiă în salon. — Ii voi spune, cu tote că Maugiron fi acolo fără Indonela. Dar decă Lucia scie că vei veni... — Da, da, negreșit. Lucia înțelese că Robert are dreptate, că nu trebuie să pară abătută, și că trebuie să facă tot ca să fie în salon, sora. Dar slăbiciunea și ostenelatea erau mari. Angelina n’o părăsi un singur moment, și o ajută să se îmbrace. — O să vejî pe Robert, îi zicea Angelina. Cu totă otărîrea sa, Lucia simțea că nu va avea puterea d’a coborî scara. Când se scula ca sălsă, Angelina o văzu îngălbenind d’uă dată și șovăind. — Nu pot, jise biéta iéta aruncându-se într’un jeț, nu pot! Du-te tu, și spune lui Robert c’am făcut tot ca am putut, dar că ’mi este peste putință. II Cei doai rivali Salonul d-nei de Sergy era plin. Jocurile erau forte animate. Intr’un Salonaș, mai mulți bărbați erau adunați; unii jucau cărți, ceîlalțî fumau privind. Maugiron intră și zărind pe Robert care sta vătămat de cămin, vorbind cu Lucian, se aședa la masa de joc, drept în fața lui. Afară se audia musica unui vals. — Nu joci, Lucian, întreba Marvejols. — Am jucat pene acum și am perdut, respinse Lucian. — Am audit ceva forte ciudat, dise do uă dată marciasul de Maugiron, luând cărțile ca să le amestece. Uă istoria de căsătorie din cele mai nostime. Și jicend aceste cuvinte, Maugiron își opri privirea asupra lui Robert. — Inchipuiți-ve că, undeva la țară, un tener de familia prostă, băiatul unui scriitoraș de la un scio ce autoritate, crescut prin milă și trimis de nu se scie cine la Paris ca se studieze, a căpătat o diplomă de doctor în medicină. Tânărul nostru, lingușindu-se în drepta și în stânga s’a făcut omul de casă al unui din cei mai vestiți chirurgi ai capitalei. Apoi în urma vre-unui scandal, doctorașul se făcu nevădut; se zice c’ar fi fost prin țări străine. Lucian nu putu opri un semn de amenințare. Robert, forte liniștit, îi jise încet: — Lasă-i se vorbesca. — Când se întorse la Paris, urmă Maugiron, chirurgul era pe patul morții. Precum se vîrîse în casa lui, tânărul nostru se făcu stăpân pe clientela lui. Vechia istoria a maimuței care îmbrăcă pielea unui leu. Din fericire, nu trecu mult, și bolnavii care țin la viața lor mai mult decât cei sănătoși, începură a recunosce că moștenitorul chirurgului nu este decât un vulgar șarlatan, și, unul câte unul, toți îl părăsesc. Ce să facă ? Nu ghiciți. El s’a folosit de posițiunea lui cea ușurpată, de titlul său, de încrederea ce fiecare o avem pentru medici, ca să surprindă inima unei biete fete de familia. Când s’a vedut iubit, s’a crejut ajuns la scopul visurilor lui și s’a dus se cară mâna iei. Însă a întâmpinat uă primire pe care nu cred c’o va uita. A fost dat pe ușă afară. — Ați sfîrșit ? întreba Robert, vă tend că Maugiron tace. — Mi se pare că istoria mea este completă astfel, răspunse marchizul. — Mă ertați, relua Robert. Ați uitat să vorbiți și de cellalt pretendent. Căci trebuie să scrți, d-nilor, că fata despre care este vorba are o avere strălucită, așa de strălucită încât a ispitit și p’un domn, care se fălesce de nemul său, dar de care nemul séu n’are a se făli. Un fel d’aventurai’ care n’are nici capital nici venit, și cu tóte acestea îl puteți întâlni în casele cele mai bune, are trăsură, ar fi în stare să piardă sute de napoleoni la cărți, dar câștigă mai totdeauna. Un om fericit, precum vedeți. Maugiron se scula și apropiindu-se de Robert : — Domnule, dise el, vă bateți câte-vădată ? — Nu m’am bătut nici-vă dată, răspunse Robert, dar sunt cu totul la disposițiunea d-vóstra. — Putem să alegem îndată pe martorii noștrii.