Romanulu, august 1883 (Anul 27)

1883-08-05

702 în ce parte își întorc privirile, nu găsesc decât subiecte de neliniște. Incidintele Grădișteanu a dat alarma : cu totă dechlararea cabinetelor din Viena și Bucuresci câ relațiile între cele duuă țâri sunt satisfăcătore, diarele române și ungare continuă cu polemică a cârei însemnătate imediată deși nu ar trebui fară înduoială să fie exagerată, totuși nu demonstră mai puțin ca iredentismul român este în stare să adauge un nou element de confusie la cele cari se află deja în regiunea Danubiului. Ceia ce este adevărat, este ca sentimentul anti-austriac se manifestă în România ca uă energie neașteptată și ca acesta crescere a urei trebue să fie atribuită modului cum organele austro-ungare afirmă misiunea civilisatore a monarhiei Habsburgilor în Oriunte. Acesta este un agitație preventivă pentru a evita să nu cadă la nivelul Serbiei. Comentariile presei vieneze în privința afacerii Brialmont au produs în România un efect dintre cele mai suparătore. Concluzia pe care o trag Românii este acesta: omenii de Stat austriac voiesc ca Romănia să renunțe a se protege singură ; garanția de securitate ce ne oferă nu este altceva decât un protectorat. In fond este mai mult uă neînțelegere decât un caută de antagonism permanente. Cabinetul din Viena este prea înțelept pentru a se găndi să impună Românilor un vasalitate analogă cu aceia care apasă asupra Șerbilor de la venirea la putere a ministerului Pirothanaz, și campania iredentistă din Romănia nu este decât un vagă eventualitate care nu se va realisa nicî uă dată, daca Ungurii ínceteza d’a mai considera pe Români ca un rasă inferioră ș’a-i trata astfel. In Serbia, simptomele sunt mai amenințătore. Politica inaugurată de ministerul Pirothanatz este de sigur prea antinațională pentru a fi ertat să se creca în dăinuirea sistemei actuale. Cu Austro-Ungaria caută să cucerescá u poliție preponderentă la Belgrad, acesta este tot ce pote fi mai natural, având în vedere calea pe care a intrat cabinetul din Viena prin anecsarea Bosniei. Ar fi trebuit numai se proceda cu mai multă circumspecție și să menajeze susceptibilitățile naționale ale Serbilor, în loc de a-l face să simtă în fiecare moment câ, în raporturile iei cu Serbia, Austria nu consultă decât propriile sale interese politice, economice și comerciale. Poporul sârb a vădut ca indignare ca regele Milan era tromba împăratului Francisc losif și d. Pirotc Kanatz executorul unei programe elaborată în străinătate și ostilă aspirațiunilor naționalităților balcanice. In aceste condițiuni, este ușor de a înțelege ca chiar presa viene să se nu aibă un mare încredere în dinastia Obrenovicilor. Convingerea intimă cu preponderința austriacă la Belgrad a creat în Serbia on situațiune care nu se pate prelungi nedefinit, explică presupunerile și speculațiunile de tot felul ale fiarelor austriace în privința căsătoriei principesei Zorka a Muntenegrului cu principele Petru Karageorgevici. Aceste neliniști persistente nu sunt decât mărturirea fără voie a consciinței politicianilor cari au împins pe Austria să mineze edificiul Congresului din Berlin. Când se semana intrigi, trebuie a se aștepta a recolta complicări. Nu se pute tăgădui existența unei adânci nemulțumiri în peninsula Balcanilor, dar ar fi ridicul de a căuta causa aiurea decât în proiectele fantastice ale doctrinarilor egemoniei austriace. Monitorul de actî publică următorul decret regal: „In lipsa Nostră din țară tate lucrările administrațiunii publice, cari cer întărirea regală, se vor supune aprobării consiliului miniștrilor, de câtre fiecare ministru în parte, și li se va da curs supt reserva sancțiunii Nóstre ulteriore. „Numirile sau destituirile de funcționari publici, cari se vor face după găsirea cu cale a consiliului miniștrilor, vor fi cu titlul provisoriu pené la întorcerea Nostră.“ * * * Se acordă un concediu de 5 septemâni d-lui I. Cămpineanu, ministru al domentelor, spre a merge peste fruntarii pentru căutarea sănătății. A. D. Sturdza este însărcinat cu interiorul ministerului Justiției, și d. P. S. Aurelian, cu interimul ministerului domentelor, până la întorcere la post a titularilor. * Citim în Vocea Covurluiului de la 4 August : —„Aflâm ca d. inspector administrativ Persiceanu, va sosi în orașul nostru pentru a face u anchetă ispravnicului de Covurlui.“ * * * La redacțiunea diarului Vlndépendance roumaine, str. Clemenței No. 1, se află expuse 17 mari fotografii represintând îngrozitorea catastrofă de la Ischia. Prețul întranii 50 de bani și sumele adunate vor fi navitate legațiunii Italiei pentru a fi împărțite victimilor din Ischia. * * * Mișcarea poporațiunii comunei Iași, în săptămâna de la 24 Iuliu până la 31 Iuliu, a fost următorea: Născuți 54, 32 băeți și 22 fete, dintre cari 19 băeți și 12 fete creștini, 12 băeți și 10 fete israelite. Morți 73: 39 băeți, 34 fete, din cari 22 bărbați și 15 femei creștini, 17 bărbați și 19 femei israelite. * * « Mișcarea poporațiunii orașului Galați în intervalul de la 16 Iuliu până la 1 August : Naseerî: 82, dintre cari 47 băeți legitimi și 1 nelegitim, și 33 fete, dintre cari 1 nelegitimă. In acest timp au fost 71 morți. După cum se vede, numărul nascerilor a întrecut în acest interval cu 11 pe cel al morților SCIRI D ALE DILEI Astacj. 4 August termometru casei Menu (Succr. de Shuer), calea Victoriei, 75, areta grade Reaumur : La 12 ore nóptea -j-13. La 7 ore dim. -{-14 5 La amiéül —j—23. înălțimea barometrică 708 mm Cerul senin. * * * Observațiuni meteorologice.—senin a ploat pe nicăiuri în țară. * * 1 ROMANULUI AUGUST 1883 A 15 Ii S U Ii I Pentru d. ministru de finance. In Românul de ieri am publicat on telegramă a d-lui Periețeanu-Buzea, fost deputat, prin care se plângea contra unor abuzuri făcute de agenții fiscali în comuna Conțești-Racovița. D sea completeza aici acea telegramă prin următorea scrisore pe care o publicam aci în întregul ser și pe care o supunem d-lui ministru de finance: Contesui de sus, districtul Muscel, 2 August, 1883. Domnuile redactare. Convins ca guvernul liberal, ori de câte ori i s’a denunțat un abus, că nelegalitate a lovit cu asprime pe funcționarii sei, și încuragiat de îndemnurile ziarului Românului am denunțat, sunt acum zece (file, d-lui ] ministru de finance și d lui casiar de Muscel ca agenții fiscali din circonscripția Con țestî-Racovița, acest district, au distrus și falsificat actele comisiunii comunale prevăzuită de legea de percepție din 1882. Nici d. ministru, nici d. cassar nu s’au emoționat de denunțarea mea, câci nici ua măsură nu s’a luat pentru a constata faptele grave denunțate de mine. Astfel fiind, m’am adresat parchetului trib. de Muscel care, descindend în fața locului, a constatat într’un mod vădit din declarațiunea perceptorului, a ajutorului său, a primarului și a notarului cu tote actele de constatare ale comisiunii comunale făcute în termenii preveduți de art. 28 din legea de percepție au fost distruse de controlorul Mihail Vlădescu și falsificate datele, punând a se semna de ajutorul perceptorului, unul din membrii comisiunii, a refăcut tote actele în ziua de 23 Iuliu, deși comisiunea nu mai avea, conform legii, competința de a lucra în acea zi, câce în ziua de 20 Iuliu espirase termenul prevedut de lege. S’a constatat dar un fals în acte publice comis de acești funcționari publici , crimă pedepsită de lege forte aspru, totuși superiorii acestor domni, cum am au pus la dosar denunțările mele, câcî pene adî nici casiarul nu a făcut nici un demers pentru suspendarea falsificatorilor. Adî m’am decis a mă adresa și la a patra putere în Stat, presei, și în special ziarului Românul, care mai mult decât oricare a înlesnit și înlesnesce stârpirea abuzurilor și nelegalitâților, rugându-vă ca să dau publicității cele relatate de mine ca dar vor ajunge la urechea d-lui ministru de finance. Traiesc în acesta comună Conțestî, având proprietate și esploatând uă pădure ; la venirea mea aici, acum trei ani, am găsit un enorm deficit, locuitorii fiind aduși în sapă de lemn de foștii arendași. Prin munca lor au ajuns a-șî plăti impozitele, mulți fiind în curinte cu plata, și au început a-și cumpera și vitișare, începând a-șî îmbunătăți traiul jilnic. Agenții fiscali, aviați de câștiguri (remise) și de onoruri (decorații) îi necăjesc în tote filele adăugând pe unii la imposite cum au făcut-o acum cu iertații, cari nu plătesc de mai mulți ani și urmărind prin silă și fâră formă pe alții, câci trebue să scrți cu controlorul care este un om ignorante, nici nu citesce legile ce este chramat a aplica, astfel câ tóte acele legi sunt aplicate într’un mod derisoriu, ca să nu die de loc. Ieri, nu mai departe, a venit cu călărașii de la supt-prefectură, susținând în cererea făcută supt prefecture, câ locuitorii se opun eșecutorilor ce voiesce a face, și nenorociții tremurați cu căciula. în mână naintea se afară sĕ protesteze, câcî cei mai mulți sunt căduțî în stare de idiotism și în imposibilitate de a putea opune vr’uo resistență Acei călărași șed de ieri în comună, pe socotela locuitorilor, speriindu-le copiii și întroducându-se în casele omenilor. Mulți și mai cu deosebire fiscalii pate ca nu înțeleg indignațiunea ce trebue să coprindă pe orice om de inimă la comiterea unor asemene fapte câtre nișce ființe în stare miseră care cumpără ocaua de malaia cu 20 bani, recolta anului trecut fiind insuficientă, și acea a anului curinte fiind arsă de secetă. S’a întâmplat ca în acest district să se decoreze un controlor cu un decorație precare și de atunci controlorul nostru nu mai are astâmpăr. Deși să fice ca ar fi existând uă sentință a tribunalului Teleorman, de când a fost polițat acolo, care l’a făcut a mirosi a pușcărie, totuși se pare ca din nebăgare de sémin și pentru lăudabilele fapte constatate de parchet să fie și decorat după cererea superiorilor sei. Bine ar fi, d-le redactare, să fie și îna • intat, ca să scape bieții țărani din ghiarele acestui dibaci funcționar. V’am telegrafiat ar fi ca ar fi bine da ministerul să trimită în anchetă aicî. phjllipe d. inspector Munteanu, care sa protegiat și ’1 protege, pentru ca sciü ca: 1) este om imparțial, și 2) faptele denunțate fiind constatate de procurore ele nu se mai pot tăgădui fie chiar de d. Munteanu, protectorul controlorului cu care să laudă prin sat. S’au pus la imposite în comunele Racovița și Conțestii omeni cari nu trebue se plătasca un ban. Astfel în comuna Racovița s’au adaogat în cica de 22 Mai mulți țărani la patentă ca votari, când ei sunt scutiți anume de legea patentelor. Aceste adause fiind făcute peste termenul cerut de lege ele sunt nule de drept, dar fiind câ este vorba de țărani ele să vor aplica, câci în ignoranța lor nimeni nu-i apără și când se găsesce unul ca mine care denunță și reclamă, controlorul își resbună tot pe ei năpustinduse cu călărași prin curțile și casele lor. Avem legi frumóse, drepte. Avem guvern cu solicitudine pentru totă lumea, dar în schimb avem și funcționari cari compromit tóte sforțările guvernului. Nisce asemene impisgați cari cred ca prin escese și falsuri vor servi guvernului s’au compromis totd’auna. Să băgam bine de semn ca am căzut de la un esces la altul. De unde înainte de nu va lege de percepție tóte constatările și încasările impozitelor se faceau în detrimentul statului, acum se fac în detrimentul contribuabilului și mai ales al țăranului care nu pate și nu scie să ușeze de drepturile sale. Nu trebue se întindem cârda prea mult câcî se rupe. Nu trebuie să deșteptăm leul prin măsuri fiscale arbitrare, cacî va fi teribil. Orî ce se face de corpurile legiuitóre și de guvern pentru ușurarea țăranului, pe aici se sucesce se învîrtește și luî nici uă ușurare nu i se tace. Ași putea să citez numeróse cașuri ca nici ertarea rămășițelor până la 1879, nici reducerea impositului numit câile de comunicație nu au profitat țăranului, câci agenții fiscali prin măsuri inventate din creeria lor au solut se facă ca impositele țăranilor să sporască și acesta nu prin mic flece regulate, ci prin adăogiri arbitrare. Daca voi avea fericirea să am vezi un inspector trimis în anchetă, mă fac forte a proba cele ce vă relatez. In zadar veți arăta relele ce bântue societatea, cum faceți în fiecare număr al diarului dv., deci cele scrise vor remânea slove negre pe hârtie albă. De la clasa inteligintă, de la proprietari de la arendași depinde dér, vorbesc de omenii cu inimă, îndreptarea râului în tote privințele. Nu ași putea se găsesc destulă hărtie în acesta comună ca să vă detailez tot ce văd și tot ce aud petrecendu-se pe aici. Pare ca nu suntem în țara romănască, cu instituțiile și cu legile ce avem. Daca îmi veți permite voi mai reveni să vă vorbesc de școlă, de biserică, de starea țăranului, de cârciumi, de judecătoria de poale de primari, deja sunt prefecți și altele. Depăcamdată mă opresc aici cerând ajutorul dv. care mă cunosceți ca omeni pacinici și buni cetățeni pentru a obține dreptate contrafolidul nechibzuit și culpabil al agenților sei. Primiți, domnule redactare, espresia stimei ce vă conserv. S . Periețianu-Buzeti, fost deputat COMUNICAT Guvernul fiind informat ca se vorbesce în public despre măsuri ce s’ar fi luat pentru a se opri exportul cerealelor, se face cunoscut ca nu s’a luat nici uă măsură de asemene natură și prin urmare asemene scompte sunt cu totul neîntemeiate..Monitorul. UĂ INFAMIE Supt acest titlu Independența română reproduce după Literatorul un epigramă. Acea epigramă insultă forte p’un om lovit de cea mai rea bula. Independința protesteza, prin d. Ventura, contra unui asemene fapt care solorește pressa, și protestarea dreptă fiind, o susținem. Bugetul armatei austriace pe 1884:. Pester Lloyd publică informațiile următóre asupra bugetului armatei austriace pe 1884, care va fi presintat delegațiunilor viitore : „Lucrările pentru evaluările bugetare pe 1884 sunt îndestul de înaintate la ministerul de resbel, pentru ca să se póta spune astăzi ca cheltuielile prevăzute nu vor întrece pe acelea ale esercițiului cuvinte. „Deși ’n mai multe capitole ale bugetului pentru cheltuielile estraordinare se vor înscri cifre mai mari decât cele din acesta, acest escedinte va compensa prin faptul ca suma de 550,000 fiorini, cerută în 1883 pentru executarea reformei armatei, nu va figura de astă dată în bugetul estraordinar pe 1884 și câ, mai mult încâ, creditul pentru armata de ocupațiune din Bosnia va fi redus cu un jumătate milion.“ EROISMUL MEDICAL Supt acest titlu, citim în la Viile de Paris de la 10 August : „Pe când Englitera, supt pretenst A „time is money,“ pune mâna pe Egipet pentru a scurta distanțele și se încerca a dejuca pretutindeni carantinele pentru a activa afacerile, generasa Francia, mișcată de flagelul care seceră valea Nilului și amenință lumea întragă, voieste să se ducă a combate râul chiar la locul unde el seceră. „A omorî mortea, acesta este scopul sublimei cruciade întreprinsă de medicii francezi. „Ieri, un vapor pleca din Marsilia, ducând cățîva viteji cari, din acesta di, au bine meritat de la patrie și de la umanitate. „Pălăria jos înaintea vitejiei calme și liniștite a acestor doctori tineri, cari au să-și espună deuă sută de ori viața pentru a scăpa un popor de nenorocirile pestei și au să se încerce a smulge secretul monstrului mut. „Acesta espedițiune — misiune cu adevărat șciințifică — este organisată de marele nostru învățat, d. Pasteur „Doctorul Strauss, medic al spitalelor din Paris, secretar general ajutor al Societății de biologie, este șeful unicei trupe, ai câria soldați se numesc Roux și Thuillier, preparatori la laboratoriul Scalei normale superiore, și Nocard, profesor la Scala veterinară din Alfort. „El pleca, ca un batalion sacru, lăsând patrie, familie, amici, cămin, mergând în cuibul cel mai neîndurat al pestilențelor contagiose, să facă un duel monstruosului adversar, neobositului secerător al morții, nevisibil ca și ea. „Scopul lor ? Umanitatea. „Arma lor? Seiința. „Salariul lor ? Consciința lor. „Mergeți, nobili luptători, emuli ai acelor Larney și Desgenettes, Francia nostră pare să fie mândră de voi, căci vă potriviți cu acești mai mari născuți, și istoria va înscrie numele vostru cu litere de aur pe panteonul albastru al aleșilor săi cei mai puri, Strauss, Roux, Thuillier, Nocard, voi, voluntari ai devotamentului. „Cucerire pentru cucerire, singurii luptători cari luptă pentru a smulge pe frații lor din ghiarele morții, prețuiesc tot atât ca și acei cari se armeză pentru a-i smulge din viață. „Fie ca acești învățați neinteresați să potă fi răsplătiți într’un mod demn. „Fie ca senința să potă face, grație sublimei lor sforțări, un pas otărîtor. „Patruzeci de secole trecute priveau pe soldații tânărului Bonaparte. Tóte secolele vor avea naintea lor suvenirea vostră, soldați pacinici ai Republice! “ Rescula contra Evreilor în Rusia. Novoje Vremja din Petersburg scrie următorele în privința noilor tulburari contra Evreilor din Iekaterinoslav : „Tot orașul e în mișcare. Cete de omeni cutreeră stradele cu drugi de fer și cu ciocane, dărîma casele Evreilor și pradă tot ce pot. Aerul e plin de pene de prin așternutele lupte. Causa turburărilor este, ca un comerciant evreu a bătut peun temee. Era un țărancă cu un băiat, care venise să târguiască în prăvălia lui Nemirowski. Băiatul țărancei lua în mână greutatea de la cântar : logofătul prăvăliei smulse obiectul de la băiat și-l lovi peste cap. Mama începu să insulte pe cel din prăvălie. Atunci Nemirowski lua un baston, lovi pe femeiă și o împinse afară; din nenorocire bătrâna cădu pe trotuar, se lovi la cap, în cât curse sânge. Tocmai treceau mai mulți lucrători de la un pod de femei năvăliră în prăvălie și amenințară pe evreu, alți lucrători alergară la poliția. Când sosi poliția, erau deja sute de omeni în fața prăvăliei. Toți Evreii își închiseră dughenele. Femeia și copilul fură transportați la spital. Mulțimea cerea arestarea evreului, dar poliția nu făcu acesta. Atunci mulțimea înfuriată începu să spargă geamurile Evreilor. Cine va striga, câ țăranca a murit. Atât mai trebuia. Lumea sparse uși și ferestre, intra prin case jefuind și nimicind tot. Așa ținu duce cosuri. In târgul Evreilor cu vechituri s’au furat, s’au stricat vase, haine, etc. D’abia pe la 3 ore după amiai fi sosi oștire. Dar ea nu fu în stare a împrăștia cetele de turburători, compuse din câte 500 și 1000 omeni. După cererea guvernatorului din Iekaterinoslav, s’au trimis acolo trei sotnii de cazaci.“ » Dimensiunile ce le-au luat escesele din Iekaterinoslav se pot judeca din urmatorele date statistice, ce le aduce fara rusă de acolo : „Au fost, în zilele de 1 și 2 August, în acel oraș din sudul Rusiei 14 morți, 73 răniți, 121 au fost arestați. Au fost dărîmate și prădate 200 de dughene, magazine, birturi și locuințe israelite. Magasinului de tabac Garbe I au dat foc escedriții, el a ars de tot. Paguba causata prin aceste distrugeri este de 800,000 ruble. Intre arestați se află și 11 femei. Comerciul a încetat aprope de tot în oraș. Orașul este ocupat de multă miliția, infanteriă, cavaleria și artileriă.“ ESCELELE DIN PESTA Pesta, 12 August, 6 ore sera. — In închisorea centrală, sunt 150 arestați, cari nu vor fi liberați decât după ce se va face instrucția pregătitore. La poliție s’a format deja un museu compus de obiecte furate. Ieriseră agenții de poliție așteptați 300 de studenți armați, cari trebuiau se sosescu cu drumul de fer ; așteptarea însă a fost zadarnică. 9 ore sera. — Pe la 7 ore , era să îmbulzelá atât de mare la intrarea în strada Eupepes, în partea despre museu, încât a tebuit să se pună un nou cordon militar. Strada a fost deșertată de patrule călare și la interes la orice persona de a se apropia. Mai multe escadrane au fost împărțite în patrule și trimise în diferite pârți ale orașului. Poliția fu înșciințată cu 15 lucrători au atacat uă băcănie. Se trimise un detașament de serginți de oraș; lucrătorii se ascunseră îndată ce-i zăriră, dar nu întări fiu a-i găsi. Când serginții voiră să-i aresteze, se opuserâ și uă luptă începu între el și poliție. Acesta întrebuința atunci armele și patru lucrători fură răniți, din cari unul forte greu. Transportarea răniților la spital a causat să îmbulzelă neliniștitóre. In diferite pârți s’au spart ferestrele. La bariera Kerepes mulțimea a aruncat cu petre într’un aginte al poliției. Acesta despica în duce capul unui individ. 10 ore sera.—Cordonul militar este suspendat. Stradele sunt gole; liniștea domnesce pretutindeni. 12 ore noptea. — Casa d-lui Cserneghi, președintele Senatului curial, a fost jefuită. Reafacătorii au isbutit să scape. CHOLERA INEGIPET Pester Llongh primesce din Alecsandria urmatorea tellegrama cu data de 13 August : „Crescerea numărului morților în zilele din urmă a provocat vici îngrijiri în poporațiune, mai cu semn printre Europeni. Epidemia face progrese îngrijitore și tote măsurile contrarei sunt zadarnice. Poporațiunea arabă, în timpurile din urmă, a luat u atitudine forte puțin amicală față cu direcțiunea sanitară, compusă în cea mai mare parte din Europei. Ea nu protesteza numai contra măsurilor pentru înmormântare cu var nestins și pentru arderea hainelor, dar cere încâ ca îngrijirea morților să fie lăsată pe sema iei, deorece prin FOIȚA ROMANULUI, 5 AUGUST LA YANKEI de 7 COLONELUL J. HABBERTON IX (urmare) Din norocire calul său făcuse de mai multe ori drumul de la Bloomingdale, și se însărcina a merge drept la grajd, câci nenorocitul Jonas era incapabil de a-l conduce. Atât de incapabil, încât, după ce arunca frîul în mânile unui servitor, începu a umbla prin strade fără a și putea regăsi casa, care nu era cu tote acestea decât la uă depărtare deuă sută de stânjeni. Din norocire arășî, un aginte polițienesc îl urmărea de câtăva vreme, fiind câ ’l văduse clătinându-se și credea câ are a face cu un domn care gustase vinul mai mult decât trebuia. — Cauți negreșit numărul casei d-tele ? îi <jise acest aginte. — Mi se pare ca da! răspunse Jonas cu un aer zăpăcit. — Nu e ore numărul 32 ? relua agintele. — Ba tocmai. — Vedi așa. E că-te sosit. Bună sora, domnule. — Bună sora, elise Jonas, intrând în curte. El ce arunca pe un fotoliu și rămase acolo căteva ore nemișcat, sdrobit de desperare și necugetând la nimic. Apoi se făcu dlipă. El se scula machinalminte și începu , a umbla prin casă. Un mare ostenelă fisică îl făcuse și scula pălăria, apoi haina și a se arunca în pat. El adormi de un somn adânc. Când se descepta, pe la amiaiií, odina îî făcuse bine ; el scăpa de zăpăceala în care aruncaseră loviturile ce primise și începu a găsi nișce idei mai lămurite. Speranța, care nu părăsesce nici uă dată pe om, îi reveni. — A! colonelul pretinde ca fata sea nu j va lua de bărbat decât un militar ! își dise el... Ei bine, am s’o iau de nevastă fără voia lui! îndată după aceea începu să-i pară rea de mărturisea câ nu era colonel. — Era așa de simplu d’a mănține ce disesem, și d’a spune numele vreunui regiment! .. Ce ușor ași fi scăpat... Prost ce am fost! .. Dar în fond, adevăratul vinovat în acestă afacere era colonelul. Nu era cre de datoria să se informeze cum trebue despre omenii pe cari îi presinta fetei sale ? .. El n’ar fi trebuit să se porte cu atâta ușurință și neconsecință. Și numai el, Jonas, trebuia să sufere acum totă lovitura! Ce ne- i dreptate îngrozitoreL. Făcând aceste reflesiuni, eroul nostru se îmbrăca, se duse la biroul său, se’ncerca să lucreze. Dar cum să iei notă citind un dosar, pe câtă vreme vei fi jucându ți necontenit pe din nainte să figură încântătare, pe care o adori, sau un colonel posomorit, pe care ai vrea să-l vejî la dracu! Jonas își închise cabinetul, puse cheia în buzunar și porni prin strade. Ideia ca Kitty îi făgăduiseră credință vecinică îl mai consola puțin. Dar de o dată își închipuia câ vede pe colonel silind pe feta sea, prin rugăciuni sau amenințări, se ia de bărbat pe un militar. Și atunci, strângând din pumni, se simția gata a strânge de gât pe acel protivnic. De altemintreli, era bine se încerce cu uâdrăpire, se ’nduplece pe Kitty a părăsi casa părintesei... Dar lucrul era nepracticabil. Ea nu era să vrea. Atunci nișce idei nebune îi treceau prin cap. De ce să nu plece în Egipet și să se angajeze în armata Kedivului ?... Pute cât ajungea colonel și să reîntorcea peste câțiva ani spre a cere mâna logodnicei sale ! El rătăci astfel mai multe ore. In cele din urmă, obosit cu totul, se ’ntorse acasă ca să se culce. Zilele treceau. In neputință d’a lucra ceva, el ducea lă viață adevărat miserabilă, aci sperând câ colonelul Withers va ceda în cele din urmă, aci, din contră, convins fiind ca nu trebuie să se aștepte la așa ceva. Intr’uă sera, ne mai putând răbda, vărsa într’uă lungă scrisóre totă dragostea și disperarea ce avè în inimă, și o trimise Kitty. A doua zi chiar, scrierea îi fu ’napoiază tot pecetluită și însoțită de biletul acesta : „Domnule, îți napoiez scrisorea pe care ai adresat’o fetei mele și care nici n’a fost deschisă măcar. Mi se pare de prisos d’a-țî mai aminti ca orice relațiuni au fost rupte într’un chip definitiv între casa mea și d-ta. Aceste relațiuni nu mai pot fi reînnoite. Otărîrea mea nu s’a schimbat și nu se va schimba: numai un militar va lua pe feta mea de nevastă... In aceste condițiuni, nu poți înțelege cel puțin ca orice corespondință este de prisos ? Bine-voesce, te rog, a te abține d’aci încolo de la ori ce încercare de felul acesta, și primesce salutările mele. „A. B. Withers.11 Citirea acestei note diplomatice mări și mai mult desperarea lui Jonas. Se arunca pe pat, își vîrî capul în pernă și plânse ca un copil. Dar, de uă dată, sărind în piciore, începu a striga cu furie : — E peste putință!... Nu pot se renunț la ea... Trebuie să fac ceva—orîce !... Da, dar, ce să facă ?... In zadar își batea capul, câcî nimic nu’î venea în minte. Cu cotele pe ferastră, cugeta. Bătuse de mult miedul nopții.Joși luna era sus, când uă ideiă luminosa îl veni: — Am găsit! 4ise el lovinduși fruntea cu mâna. Trebuie se me duc se consult pe : Charley.... își lua pălăria și eși. După duce deci de minute el suna la ușa amicului seu. Dar în zadar, căci totă lumea se culcase de mult în acesta gospodărie model. Nici Jonas nu era case omul care să se dea napoi numai pentru atâta lucru. El suna, suna mereu , astfel câ în cele din urmă se arăta la un ferestru chiar capul lui Charley și întreba cu uă voce sepulcrală : — Cine ’i acolo ? — Eu, răspunse Jonas. — Acum suă destul, nu’î așa? ijise Charley câtre femeia ma, care se sculase și ea spre a cunosce causa acestui scompt neobicinuit. Și adresânduse din nuoa acestui visitator nopturn, îi dise: — Cine dracu esc! acel „eu“ ! — Jonas Smith. — Jonas!... Nici nu putea fi altul! .. Dar, dragul meu, îți dai bine sema de ora ce póte fi acum ? — Puțin îmi pasă de ură. Am a-țî vorbi, Charley ! — Nu poți se amâni acesta între vorbire pe septemâna viitóre? — Nu. Voia s’o am acum chiar. — In acest cas me dau jos... In curând uă lumină se vedu la intrare, zaverele fură trase și Charley, arătânduse pe prag, introduse de Jonas în biuroul său. Antăia grijă a sea fu de a da foc gazului, ceea ce îi permise să constate mina de plâns și nenorocită a prietenului său. — Pentru Dumnedeu ce ai ? striga el cu un interes serios. Ești bolnav, Jonas ? Ai scăpat din vr’uă încăierare ? — Nu. — Ei bine ce ’nsemneza tóte acestea ? — Unde’ți e nevasta? Am trebuință și de ea,Iise Jonas drept orîce răspuns. — Văd când ești cuminte, relua Charley. Nu țî e de ajuns câm’am sculat din pat la un asemene oră, dar acum mai vrei și pe nevasta mea? — Charley, îți dau în genunchi, rogă o să se dea jos ! <fie nenorocitul cătiind pe un fotoliu. — Oh ! deca o iei pe tonul acesta, nici nu mai stau la îndoială, disc Charley îndreptându-se spre scară pentru a chema pe mistress Becky. Din norocire, acesta tânără demnă, prevădend negreșit cașul ce se presinta, sau împinsă numai de curiositate, aruncase deja uă haină pe dânsa. Era dér gata a răspunde la apelul bărbatului său, și se grab a se da jos. — Acum, Jonas, écé consiliul adunat , spune-ne ce te aduce aci, relua Charley cu gravitate, îmi place a crede ca afacerea merită însemnătatea ce i-ai dat. — Ei bine !... disc Jonas c’un ton plângător, écé tóta istoria în ducé cuvinte : nu sunt colonel...