Romanulu, iunie 1885 (Anul 29)

1885-06-03

ANUL AL XXIX-LE Voiesce și veT putea: ANUNCIURI Linia de 30 litere petit, pagina IV............................ » » i­n DI...................2 lei Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . . 2 . — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C­uie, 8. Place de la Renrse. LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCPORT, S. M. — la G. L. Daabe et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — 20 BANI ESEMPLARUL Diferite scompte s’au răspândit în privința Românului de către amicii guvernului. Spre a înlătura ori­ce neînțegeri de chiarâm cu nici uă schimbare nu s’a făcut în redacțiune și câ partea materială este din ce în ce mai pros­peră. Ast­fel venitul Românului care era în 1871 de 96,644 lei 39 bani, a a­­juns a fi : In 1880 de 102,203 lei 46 bani. In 1881 de 105,187 lei 47 bani. In 1882 de 111,927 lei 54 bani. In 1883 de 109,565 lei 25 bani. In 1884 de 112,576 lei 24 bani. Beneficiul net a fost în 1882 mai mare de­cât în 1881 cu 5338 lei. în 1883 mai mare cu 8180 lei 10 bani și în anul trecut a fost mai mare cu 12,656 lei 85 bani. Până adî nu se vede nici uă scă­dere în renoirea abonamentelor aspi­­rate în anul curent, cu tóte scirile neîntemeiate împrăștiate de cei cari erau și se pretind și astăzi amicii lui C. A. Rosetti, cu tóte lovirile ce se aduc, de câtre guvern, diarelor inde­­pendinte. Ne vedem nevoiți a spune cu acestă ocasiune câ d-nii prefecți ai poliției Capitalei și județului Ilfov au adresat ministerului cultelor un rela­­țiune relativă la carele care să citesc prin comune și cu acestă administra­­țiune se ocupă acum cu facerea sta­tisticei credințelor politice ale învăță­torilor rurali. Libertatea conșciinței fie­câruia este atât de mult respectată astă­ în­cât ministerul a cerut să listă de nu­mele locuitorilor abonați la Turele... neofiiciase! Dăcă d-l ministru al cultelor are dorința să desmintă spirea nostru, îl rugam să număscă mai anteni­să anchetă și să consulte puțin actele din dosarele administrației d-sale. Nici unul din colaboratorii lui C. A. Rosetti n’a părăsit redacțiunea Româ­nului la care lucreda acum cu mai mult zel spre a satisface dorințele pu­blicului. Noua direcțiune a luat tote dispo­­sițiunile spre a avea schrile cele mai exacte și a organisat un serviciu re­gulat de corespondențe spr­e a fi în curent cu cele ce se petrec în străi­nătate și în județe. Grație concursului vechilor cola­boratori și în special al d-lui I. G. Bibicescu, care a lucrat mai mult și mai de aprope supt direcțiunea lui C. A. Rosetti și care a primit acum sarcina de prim-redactare, Românul­ pate și astă-Ț satisface dorințele ci­titorilor săi. Acestea spuse, ori­cine vede ce te­mem pute pune pe cuvintele celor cari vorbesc de situațiunea vă­detă prosperă a Românului și de colabora­torii cari l’au părăsit. Direcțiunea­ putea face în acel moment și apoi părăsind-o cu totul în voia întâm­plării, am trecut la altele său ne-am pus pe odină. O­ singură ramură a administra­țiunii publice, armata, a fost mai d’aprope și mai în continuă îngri­jită și nu se pute tăgădui cu pro­grese însemnate s’au realisat, ca avem uă armată bine și cu de tóte înzes­trată și de care ne putem mândri, de vreme ce avem cu toții asigura­­rea câ, în ori­ce moment, va putea și va sei a-și face onore sie­și și țârei. Când atât s’a făcut pentru armată, în cei din urmă ani, cât nu s’ar fi putut face și pentru cele­l­alte ra­mure ale administrațiunii publice, dăcă peste tot s’ar fi pus zel, solință și consciință și s’ar fi lucrat cu ne­­obosire spre înlăturarea relelor esis­­tenți, pentru stîrpirea obiceiurilor tre­cutului și pentru realisarea ideilor nouei situațiuni ce și-a creat țăra prin constituțiunea de la 1866 ! E timp să nu ne mai înșelăm cu vorbe și să nu ne mai facem zadar­nice ilusiuni. Cei din giuru­ ne lucrăză și în timp de ani cu multă activitate au lu­crat. Cel puțin exemplul lor să ne in­spire și să ne îmbărbăteze. Ungurii—ca să-i luăm pe ei de e­­xemplu—abia de la 1868 și-au că­pătat independința relativă de Aus­tria. Și astăzi, mulțămită activitâții pe care o dam de model, ei să găsesc aprope pe aceeași linie, în multe pri­vințe, cu cele­l­alte națiuni din apus. Pe când neé... dar să nu antici­păm. Dacă am compara instituțiunile de cultură ale Ungurilor cu ale nóstre; dăcă am compara literatura lor cu a nóstru; dăcă am compara întocmirile lor economice cu ale nóstre; dăcă, într’un cuvânt, am cerceta ce au făcut ei și ce am făcut noi pentru organisarea statului în vede­rea satisfacerii trebuințelor naționale, ne-am convinge ca ei au avut un plan bine întocmit pe care în parte l’aț și esecutat, pe când noi am trăit , cu­m, în voia întâmplării și mai tot­deuna aprópe fară grijă de ce pate fi mâne. Rudele acestei procederi sunt for­te amare și cu durere le culegem. A voit un ministru să înzestreze țăra cu uă administrațiune instruită, civilizată și prin urmare onestă, u­­mană și cu respect și cunostință de lege; el a numit șupt­ prefecți tineri li­cențiați în drept și a început a în­vesti cu prefectura bărbați de me­rit, cu șolință și cu onestitate recu­noscută. El voia ca acei funcționari nu nu­mai să-și înțelegă, ci și să-și facă datoria. Și de aceea le-a întreit aprope le­­gile. Era un început forte fericit. Țăra să putea aștepta, își putea permite să spere câ va avea în sfâr­șit uă administrațiune conșcientă și o­­nestă. Și, cu bucurie, a primit a face sa­­crificiele ce i se ceruseră de C. A. Rosetti. Din nefericire, sacrificiele s’au fă­cut și se fac, ăi administrațiunea a rămas tot ce era mai nainte compusă de aceeași omeni, cu același obiceiuri și apucături. Nici unul din tinerii învățați ce intraseră în administrațiune n’au mai rămas ; și cu dânșii d’uă dată au dis­părut și obiceiurile ce începuseră d’a se introduce, obiceiul d a inspecta comunele, d’a le cerceta socotelele și d’a face ca legalitatea și ordinea să domnescă în tote și în totul. Cu alte cuvinte, miniștrii urmași lui C. A. Rosetti s’au silit din tote puterile—așa cel puțin re­zultă din faptele lor —ca să strice puținul bun ce C. A. Rosetti putuse face în tim­pul cât a trecut pe la ministerul de interne. Citim acest exemplu spre a do­vedi cu câtă ușurință și neprevedere să procedeză la noi chiar în cesti­­uni de cea mai mare însemnătate, cum e administrațiunea țârii. Sunt multe alte exemple care do­vedesc să neprevedere și neprice­pere și mai mare. Citâm numai unul, care însă e tipic. Se votase legea pentru construire de drumuri de fer. Șosele însă n’aveam și câile ferate ce începuseră a se construi erau a­­menințate d’a fi isolate de centrele de producere și deci d’a nu satisface interesele în vederea cârora să cons­truiam Se voia atunci uă lege prin care să impuse sătenilor munca în natură pentru construirea de șosele. Abusuri mari să produseră, dar să făcură șosele. Și acestă muncă, răpită poporului —câci dreptate nu era în legea dru­murilor—s’a risipit în urmă, din cau­­ză ca nu s’a îngrijit de întreținerea lor. Am citat aceste două exemple spre a dovedi de câtă nepăsare și nepre­vedere au fost capabili cei ce au a­­vut onerea și sarcina d’a administra Statul român. Nu e ramură de administrațiune publică în care exemple de felul a­­cesta să nu se pota cita cu sutele. In numele celor mai mari și mai vădite interese naționale, aceste obi­ceiuri administrative trebuie să în­ceteze. Noi ne vom face datoria d’a su­pune treptat guvernului și țării pă­rerile ce avem în acestă privință. HU i? GIREȘAR 1885 Cestiunea ce trebue să ocupe lo­cul de căpetenia în preocuparea băr­baților chiemați a guverna­tă țară este administrațiunea iei. Și când avem administrațiune, în­țelegem întreg aparatul prin care Statul își dovedesce viața, adică ad­ministrațiunea propriu zsă, justiția, finanțele, instrucțiunea, armata. Tóte aceste ramure merită uă d’uă potrivă atențiune și interes, pentru ca fie­care­­ — nefiind de­cât să părti­cică din machina Statului — rău­a funcționare a unei ramure aduce stîn­­jinire celor­l­alte și împedică mersul regulat al întregei machine. Intr’adevăr, progresul real și ne­contenit nu pote resulta de­cât din lucrarea concordantă și simultaneă a tutor ramurelor administrațiunii pu­blice într’un scop comun: binele public. Acest mare și nestrămutat adevăr a fost pururea scăpat din vedere la noi. Ne-am ocupat intermitent când cu una, când cu cea­l­altă—când ne-am ocupat de vre­una—am făcut ce s’ar SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Londra. 13 Iunie—Mard­usul Salisbury primeste însărcinarea de a forma cabi­netul. Viena, 13 Iuniü.—Se anunță din Lon­dra Corespondintei politice, câ guvernul conservator nu va schimba status-quo în cestiunile interiore și străine, și ca el va ascepta resultatul alegerilor pentru a vedea daca țăra se pronunță în favorea sea séa în favorea liberalilor. Viena, 13 Iuniü.—Acjí s’a inaugurat linia Mostar Metcovici, față fiind și mi­nistrul de finance d. Kallay. Pe tot per­­cursul trenului, poporațiunea a făcut mari ovațiuni comitetului de organisare, care a fost primit la Metcovici într’un chip entusiast. Canea, 1­4 Iuniü. — S’a stabilit înțele­gerea între Adunarea cretană și noul gu­vern al lui Sawas-Pașa. Constantinopole, 14 Iunie.—Sawas-Pașa, întrunind pe consuli, le-a făgăduit formal că va respecta firmanele imperiale și re­gulamentele internaționale privitore la Creta. Cu totă acțiunea împăciuitore a lui Sawas-Pașa, linistea pare aparinte. Porta ar avea de gând să întărescă gar­­nisana insulei, precum și de a trimite pe Gazi-Mud­ar-Pașa ca comisar cu puterea de a înlocui eventual pe Sawas-Pașa Arsenalul din Tofan, pregătesce 150 de torpile pentru Tripolitania. Constantinopole, 14 Iuniu. — Se scrie din Salonic cf­iaru­lui Farul Bosforului, cu data de 12 Iuniu . V­ bandă de 80 Bul­gari, cari trecuse granița, a fost cu to­tul nimicită între Lrumnița și Demir- Capu. 30 Bulgari, între cari și colonelul rus Kolni­ov, fură omorîți. Mai mulți alții au fost prisonieri, între cari și ca­­vassul consulatului Rusiei de la Monas­tir Asemenea s’a confiscat corespondențe de uă înaltă însemnătate. Berlin, 14 Iunie. — Principele Frederic Carol a fost isbit de un atac de apople­­xie. Doctorii au constatat simptome de hemiplegie. LUNI, MARȚI, g. 4 IUNIU 1885 Luminéza­te și veî fi. ABO­NAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sese luni 24 lei; trei , luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea farului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt.. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. c.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — DIN AFARA ENGLITERA Insărcinându-se cu formarea cabi­netului, capii partitei conservatore englesă se vor afla într’uă posițiune forte anevoiasa, déca va fi exactă scirea adusă d’uă depeșă din Peter­sburg, ca în aceste din urmă Ție gu­­vernul rus a sporit forte mult pre­­tențiunile săle în privința cestianei afgane. Se Țce ca Mercurea trecută a sosit în Londra un depeșă din par­tea cabinetului rus, prin care acesta cere din n­ou să i­ se cedeze Rusiei localitatea Merușak și trecăterea Zul­­ficar. Răspunsul englez n’a fost un refus categoric, ci acea numai ca în acestă privință se pute lua u­­otă­­rîre numai la fața locului când se va stabili linia de fruntarie. De altă parte chiarul polon Prze­­gland, care apare în Lemberg, pri­meste urmatorea telegramă din Pe­tersburg : Căderea d-lui Gladstone a produs uă adâncă impresiune prin cercurile guver­namentale ruse. D. de Giers s’a dus în­dată să vădă pe Țar. Se aștepta în ade­văr căderea d-lui Gladstone, dar nu așa curând, și d’aceea au fost amânate nego­­cierile cu Englitera. Times afirmă ca Gladstone a voit într’adins să provoce căderea cabi­netului sen­­er­iță depeșă din Berlin, adresată Țarului Exchange Telegraph anunță urmatorele : Guvernul englez a­otărît să-și provoce singur căderea, de vreme ce din raportul lordului Rosebery rezultă ca este peste putință uă înțelegere între principele de Bismarck și d Gladstone, și de vreme ce d. C4.I.­nfcertain-rek.to din P­aris cd Francia cere și ea să aibă în Egipet același drep­turi ca Englitera. AUSTRO UNGARIA Ministrul ungar de culte și in­strucțiune, d. Trefort, a trimis la tote autoritățile bisericesce și comi­tetele municipale un ordin privitor la articolul 18 al legei din 1879, prin care se impune instrucțiunea o­­bligatore a limbei maghiare în scale. Ordinul acesta ace co­­nspirând deja termenul acordat prin lege, tóte a­­cele puteri didactice, cari ’și-ați pri­mit diploma în 30 iuniu 1882, vor fi alungate din postul lor, dăcă n’au învățat până acum limba maghiară ast­fel ca să puta fi în stare a o propune. Tot aceea dispune și’n pri­vința acelor învățători, cari au fost numiți între 1872 și 1881 și d’a­­tunci încece n’au învățat âncă un­­guresce. Acest or din urmă ânsă se va mai acorda încă un termen de un an. Vorbind despre acest ordin, Tri­buna scrie urmatorele : In limba poporului ast­fel de ordine se numesc plăcinte, și cu ast­fel de plă­cinte ne trateza mereu guvernul ungur. Acolo e exmisul ministerial în cestiunea milei împărătesei, aci e ordinul în pri­vința învățătorilor, câte și mai câte au premers acestora și Dumnezb scie câte vor mai urma de aci nainte. TURCIA Scirile ce sosesc din Creta spun ca starea lucrurilor de acolo s’a în­dreptat cu totul. Elementele resvrătitore, Ți pe una din aceste sciri, negăsind ,un sprijin de ni­­căiri, s’au convins ca cu atât mai puțin nu trebuie să se gândesca pentru mo­ment sa uă acțiune cu cât comandantele militar Edem-pașa, în temeiul instrucți­unilor ce i s’au dat, a fost împedicat d’a procede într’un chip energic. Că parte a poporațiunei a început deja se se împace cu Savas-pașa, după ce acesta a dec­la­­rat necurmat ca este însărcinat de Porta să satisfacă tote dreptele cereri ale po­­porațiunii. tră a semnala publicului pericolul ce l amenință, am cercat a dovedi ca proiec­tul, privitor la organisarea poliției mo­ravurilor, este vătămător libertății indi­viduale și contrariu moravurilor secolu­lui nostru. Nădejduiam însă, câ cele ce se spunea nu se vor adeveri, și câ vom fi cruțați a reveni asupra acestui subiect. Din ne­norocire vedem câ bine furăm informați; proiectul există și tinde a­­ lua un înce­put de esecuțiune; el s’a înaintat d-lui ministru, este dat publicității. Datoria nóstra este, acuí, a face tot ce ne va sta în putință spre a împedică ca el să devie fapt împlinit, ca societatea română să­ fie scutită de astă umilință. Solone și Colbert au fost spăimântați, ca și d. Radu Mihai, de primejdia ce a­­menință societatea, fie­care a născocit un proiect de lege spre a reglementa des­­frânarea. C. prefect al capitalei n’a voit a merge până a înființa legile marelui mi­nistru francez, ceea­ ce se putea practica în secolul XVII, nu convine secolului XIX și de acela d-sea nu ceru reînfin­­țarea unui sistem prin care femeia bol­navă este biciuită la intrarea s­a în spi­tal, dar găsi potrivit cu civilisațiunea actuală, cu moravurile nóstre, a se adopta proiectul făcut, acum vr’uă 2450 de ani, de marele legislator care cel d’autără, la Greci, regulamenta prostituțiunea și în­­ființă case de toleranță. Ideia părți bună și raportul lui Solone au înaintat d-lui ministru. Câte­va modificări se introduseră în­­tr’ensul, ele fură împrumutate de la A­­fricani. Se scie ca la conchista Algeriei Fran­­cesti găsiră acolo un dregător ce purta titlul de Mezuar) acesta, pe lângă slujba de gîde, câne era înărcinat cu spânzurarea și înecarea osăndiților, era inten­dinte ge­neral al poliției și administrator, supra­­veghiător al prostituțiunii, acest cumul părând nemerit se ceru înființarea unui mezuar, în România, care pe lângă func­țiunea de prefect ar fi și administratorele caselor de toleranță și al prostituțiunii din capitală. Până aci femeia era lipsită de tóte drep­turile sale, avea însă un privilegiu asu­pra nostru, ea nu mai putea administra oă casă de prostituțiune , regulamentul nos­tru privitor la acest comerciu opresee bărbaților de a deschide și dirige asemene stabilimente, acum prin înființarea me­­zuaratului, bărbații reintră în tote drep­turile lor. Cu vechiul sistem al organisațiunii nós­tre sociale, prefectul poliției era însărci­nat cu siguranța cetățianilor, era dator­a veghia ca hoții să nu se facă, ca averea particularilor să fie respectată; marele mezuar va fi și păzitorul­­ moralei și să­nătății publice; el singur se va pricepe în ale medicinei, va face să nu ne mai îmbolnăvim, va examina prin aginții sei, femeile care va voi și ne va spune unde putem merge, spre a satisface pasiunile nóstre, fără nici uă primejdie. Póte, spre mai multă siguranță, se vor primi obi­ceiurile ce gásea în unele țâri, se va pune uă sgardă cu sigilul poliției, la gâtul ne­norocitelor ce sunt nesănătose, spre a re­­cunosce cu înlesnire cu cine avem a face, se va da, fie­cărei prostituate, vă licenția stu­­pri, ca în vechia Romă, spre a putea pro­fesa meseria s­a; și în interesul moral, se va introduce sistemul vechilor edili, femeia ■înscrisă nu va avea drept de a testa, drept de tutelă, de mărturie în jus­­tiție ; va fi vă partă în societatea nóstra; și cum este de cred­ut ca cel ce a luat regulamentul lui Solone va studia în­dea­­mănunt acea instituțiune la Greci, cum pare a ține ca marfa ce ne va vinde să fie bună, este de bănuit ca va înființa oa școlă ca cea din Lesbos, ce era renumită pentru formarea tinerelor fete ce se des­­tinau acestei carieri. Gimnastica juca un mare rol în acea educațiune, servind a desvolta frumusețea femei; și se pretindea ca prin studiul musicei s’ar inspira cu­getări voluptose celor menite a fi obiectul desfrănărilor nóstre. Așteptând cu nerăbdare „sistemul com­plet administrativ și sanitar“ ce ni se fă­­găduiesce, vedem în raportul d-lui prefect, câtre d. ministru, publicat în Telegraful din 2 Aug. 1883, câ „mai multe adrese fă­cute de diferiți șefi de corpuri din gar­­nisóna Bucuresci arătând câ­tă mare mul­țime de soldați suferă de buli venerice, precum și un număr imens de bolnavi ci­vili“ au atras de mult atențiunea sea a­­supra organisârii serviciului de suprave­ghere al prostituțiunii din Capitală, er „motivul puteric și decisiv ce militeza în favorea acestei cereri este ca aceste ne­norocite sunt cele mai adese ori gasde de făcători de rele. In ast­fel de circumstanțe sarcina poliției este imposibilă, când gaz­­dele acestea nu le pute avea supt con­trolul său direct. Unde pute­ma găsi ele­mentele și indiciile necesare pentru des­coperirea criminalilor?“ Acesta era și părerea vechei republice Venețiane, care privea prostituțiunea ca un mijloc de guvernământ. Mărturim câ noi nu putem înțelege a­­ceste teorii și cu cât cercăm a pătrunde în misterele organizării poliției cu atât ne găsim mai mirați, cu atât ne ridicăm mai mult contra celor ce voiesc a se servi de femeie pentru un atare scop. Credem, pate să fim amăgiți dar stăruim în a privi lu­crul cel mai funest­­ită societate a cărei siguranță este basatâ pe instituțiuni i­­morale. Am gândit, și rămânem în cre­dința nóstrá, câ­tă națiune , cele m­ai mai vîrtos, spre a păși câtre progres tre­buie să săvărșască binele prin bine. In­­stituțiunile sale să fie conforme cu civi­lisațiunea secolului, cr cei ce au dobân­dit ore­care instrucțiune sunt datori să cerce a servi de pildă celor­l­alțî, nu ensă a-I îmboldi câtre desfrânare. Suntem convinși câ îndată ce poporul va vedea câ cei cari sunt însărcinați cu paza siguranței publice întrebuințăză co­­rupțiunea și arbitrariul, supt cuvânt d’a săvârși binele, el nu va mai respecta a­­cea autoritate privind-o ca dușmană. Daci acesta este scopul nostru, lesne îl vom ajunge dând că putere absolută unui impiegat administrativ, tolerând ca un simplu regulament polițienesc să fie în­deajuns spre a sfărâma totă legisla­­țiunea nostrá, a interpreta și chiar călca pactul nostru fundamental. Este ore cu putință ca uă parte a so­cietății, supt cuvânt ca ea pare să fie gasdă de boți, să fie pusă supt „contro­lul direct al unei persone ?“ Este ore de crescut ca, într’uă țară ce se pretinde liberă și democratică, poli­ția nu póte avea alt mijloc de a desco­peri tâlhăriile decât cu ajutorul femeilor publice ? Nu, acesta nu pote fi și credem ca un bărbat ca d prefect va renunța a face din prostituate agenți al poliției secrete. D-sea scie ca nu încercând a corumpe pe semenii noștri vom îmbunătăți moravu­rile societății române, și acel „argument puteric și decisiv“ va cădea în facia bu­nului simț și a moralei și cu dânsul se va surpa tota clădirea poliției moravu­rilor. Singura parte ce pare mai seriosă, în expunerea argumentelor ce militeza în fa­vorea noului proiect, este cea privitore la sănătatea publică. E­ste adevăr, ca u­­nul din flagelele cele mai spăimântătore ce bântue societatea consta în contagiunea morbului ce rede uă mare parte a ome­nirii. Vindecarea răului însă nu trebuie căutată în măsuri coercitive, spera­nța do­vedind câ, ori cât de aspre ar fi ele, re­sultatul este nul. Încă de pe timpul lui Domițian se vădu cu cu cât se luau măsuri mai as­pre contra prostituțiunii, cu atât ea de­venea mai mare. Bâile, cârciumile, băr­­bieriile, până și brutăriile deveniră lupa­nare. Carol VIII, făcând să se ardă, viul, fe­meile ce se dedeau prostituțiunii, nu do­­băndi un mai bun resultat de­cât avu codul lui Alphonse IX, regele Castiliei, ce mergea până a osândi la marte pe cei ce contribuiseră ca uă femeia să cadă în desfrânare. Nu mai puțin zadarnice fură măsurile luate supt Ludovic XV, de a se aresta a­­cele nenorocite, spre a fi pornite în co­lonii. Când Prusia cerea a desființa prosti­tuțiunea, ea deveni mai mare. Englezeza constată, în părțile unde sta­bili restricțiuni, ineficacitatea lor, și aȚ vedem în multe State domnind cel mai mare arbitrariu al poliției, fără a dobăndi alt folos de­cât a întinde mai mult pla­ga, lucru recunoscut de personele cele mai competente. Dr. Armand Despré, medic, în timp de 30 de ani, al spitalului Louraine, unde, după cum se scie, sunt 300 de paturi re­servate femeilor atinse de buli sifilitice, spune în Traité théorique et pratique sur la syphilis vorbind de legile privitóre la pros­tituțiune: „Sunt legi polițienesci cari au de scop a regula libertinagiul ; ast­fel s’a PROSTITUȚIUNEA N­­ budiind ca este vorba a se lua măsuri contra libertății femeiei, a se da nuoi pu­teri aginților polițieneșci, puteri cari fa­­talminte conduc la abuzurile cele mai spâimântătore, am crec­ut de détoria nós­

Next