Romanulu, iulie 1885 (Anul 29)
1885-07-24
650 adusese de la muntele Liban, și mult praf adus din Palestina, de pe mormântul Raehelet. Cortegiul avea u lungime de aprope două kilometri și jumătate. COMBINATIUNI POLITICE COMERCIALE Faciă cu proiectul unei uniuni vamale germane-austro-ungară, mai tote 4iar ® la din Germania, afirmă Neue freie Presse ca ar observa uă atitudine sceptică. Uă asemene atitudine reese și dintr’un articol publicat act.i de Magdeburger Zeitung, care în același timp se ocupă cu un alt proiect vamal, și anume cu proiectul unei uniuni vamale a statelor centrale europene. Articolul în cestiune, care se crede a fi scris de către un bărbat competinte din Berlin, reîmprospătază uă espunere publicată la 1880 în limba franceză supt titlul: »Uniunea vamală a Europei centrale, studiu de R. V. Kaufman.“ Acest studiu când a eșit de supt tipar trecea ca inspirat de principele de Bismarck. Uniunea vamală s’ar compune din Germania, Austro-Ungaria, Francia, Belgia, Olanda și Elveția. Granițele vamale dintre aceste țări s’ar desființa și s’ar stabili măsuri colective vamale de apărare în contra Angliei, Rusiei și a Statelor Unite. Autorul articolului din clarul de Magdeburg avisând la îmbunătățirea relațiunilor dintre Francia și Germania crede a fi momentul cel mai nemerit pentru realișarea acestui proiect. Mai mult încă, el afirmă câ recenta visită a d-lui Leon Say făcută principelui Bismarck ar sta în legătură cu proiectul Uniunii vamale a Europei centrale. Neue freie Presse observă ca deocamdată nu se pote seideca articolul din Gazeta de Mukdeburg e întemeiat pe informațiuni oficiale sau e numai că combinațiune eșită din condeiul vreunui corespondinte. In tot cazul un lucru este forte caracteristic. Sistemul protecționist a creat nișce relațiuni economice păgubitore încât totă lumea se silesce de a pune capăt acestei stări de lucruri. La proiectul unei uniuni vamale între Germania și Austro-Ungaria, d. Leroy- Beaulieu a răspuns mai deunăzi printr’o uniune vamală a Statelor latine, și acum din aceste două proiecte s’a născut combinațiunea unei uniuni vamale a Europei centrale. Amăndouă proiectele, <he Arno freie Presse, tind a atinge un scop salutar, dar n’ar fi mai logic și mai ușor de realisat, Intreba chiarul vienes, daca sistemul protecționist s’ar înlătura pe aceiași cale pe care s’a înființat, introducendu-se 6răși sistema convențiunilor comerciale în locul tarifelor autonome ? mă rugară să trimit Voinței Naționale un dare de semn a conferinței ținute la 4 iulie trecut de d. Louis Ulbach asupra lui , C. A. Rosetti. „Dânșii crease ca prin însușirea mea de secretar benevol al d-lui Louis Ulbach în acesta ocasie, eram mai în posiție decât oricine pentru a îndeplini rolul de corespondent și cu un resumat al elogiului consacrat de conferențiarul francez glorificărei patriotului român nu ar fi fost nicăeri mai la locul lui decât în ziarul partidului liberal național. „N’am cedat dorinței lor decât fiind-că știam că d. Alexandru S. Djuvara, de față la conferință, avea intenția să îndeplinescă acesta dorință, și fiind-că credeam ca în calitatea sa de român sarcina ’I era mult mai ușoră decât mie. „M’am cam înșelat, mi-se pare, și mă văd silit, cam târziu și cu părere de réü, să iau astăzi pana, nu pentru a resuma conferința d-lui L. Ulbach—prin intermediul „Revistei politice și literare”, ea fiind espediată, după indicările mele, la mai bine de 700 Români, o cunoșteți astăzi pe deplin—ci pentru a releva în corenspondența-foileton din 3 Iulie, publicată în Voința Națonală, câteva erori cari sunt în dauna dreptăței și a simțimintelor bine cunoscute ale eminentului conferențiar. „ D. Ulbach, pentru a compune dosarul conferinței sale a făcut apel la toți cei cu bună voință și, nemulțumit d’a-și redeștepta nenumăratele sale amintiri, densul a cercetat s’a informat, n’a lăsat la uă parte părarea numărul. D. Djuvara îl mustră ca, întemeiat pe aceste informații, a exagerat rolul politic a lui G. A. Rosetti. Nu sciu 4éü cine e mal sou4abil: amicii lui Rosetti caii au făcut dintr’ânsul pe omul indispensabil, după cum un mamă consideră pe copilul ce l’a perdut ca pe uă ființă inzestrată cu tóte calitățile, ori conferențiarul care, în prada farmecului esercitat de uă inimă mare asupra unei alte inimi mari, s’a făcut cu voe fără voe complicele acestei aparente părtiniri. „D. Djuvara pare a uita cu L. Ulbach nu și-a propus să facă istoria întregului partid liberal, ci numai aceea a unuia din capii săi. Déci pentru a face să reiasă mai bine cea mai înaltă personalitate pe care a ales’o, a lăsat în umbră pe altele, ce e mult, déca s’a arătat cam nedrept în privința lor, déca a mers până a seuza slăbiciunile omului pe care ’l glorifica, cred ca ar fi fost mai înțelept d’a nu releva acesta piesă îngăduire. „Acesta părtinire erea forte respectabilă și scia ca acel care fac încă gloria și speranța partidului liberal, au inima prea sus pusă pentru a putea să se simtă atinși prin acesta. „După părerea mea, ar fi fost mai nemerit ca corespondentul d-vóstru se insiste asupra scopului politic urmărit de d. L. Albach, în conferința sa, scop mult mai înalt și în adevăr demn de densul, conferențiarul neavând altceva în vedere decât oă operă de confraternitate internațională. „Slăvind în personajul C. A. Rosetti pe amicul statornic, îndărătnic al Franciei,“ arătând influența maiștrilor noștrii, a lui Michelet, Quinet, asupra acestei inteligențe de elită, insistând asupra recunoștinței patriotului „pentru țara care ’l adoptase în anii săi de studii, care ’i adăpostise în anii săi de exil.“ L. Ulbach a făcut pe ascultătorii săi să înțelegă ce solidaritate de inimă și de spirit trebue să esiste între Români și Francesi. „Regret că onorabilul d-vóstru corespondent a uitat mai cu semnin momentul de față—se vă reveleze salvele de aplaușe care s’au abidicat din tase părțile sălei când d. L. Ulbach a declarat că Francia și România nu se vor certa nici uă dată. Primiți, etc. Andre Bataillard. SCRISORI DIN MANGALIA Orașul Mangalia cu un poporațiune eterogenă forte mică se află, după cum să scie, pe malul Mârii Negre, în vecinătate cu fruntaria bulgară; acest orășel care de 7 ani, de când a venit Românii în Dobrogea, era cel mai fericit, anul acesta a avut o îndurată mulțime de nemulțumiri, printre care este destituirea d-lui Scarlat Filliu din postul de administrator al ocolului Mangalia. Când s’a auzit de acest fapt, poporațiunea a adresat că adresă redacțiunii Funcționarul ca unul ce este creat mai mult a apăra posițiunea funcționarilor, dar până astăzi absolut nici uă corectare din partea guvernului. Nu stim ce a putut motiva destituirea acestui funcționar, când nu a existat absolut nici uă plângere ? Socotim ca funcționarul cu cât este mai vechi, cu atât este pus mai bine în posițiune a cunosce localitatea și prin urmare a cumpăni fără părtinire interesele Statului și ale cetățianilor. Nu tot astfel s’a întâmplat și cu d. Marin Constantinescu, medicul ocolului Mangalia, în contra căruia încă din luna Ianuarie locuitorii orașului Mangalia au reclamat d-lul ministru de interne ce a săvârșit urmatorele abuzuri : 1) Refușa de a visita pe bolnavii fără mijloce. 2) Percepea facte ilegale și anume : un leu de fiecare prostituată visitată de d-sea la primăria Mangalia, pe câtă vreme exista ordinul prefecturei d’a le visita gratuit, ca medic al arondismentului; a perceput încă și câte cinei lei de fiecare vită mare ce se tăia la măcelar, din care causă măcelarul Dumitru Arghiropulo a și renunțat de a mai tăia vite până când s’a otărât de primărie în înțelegere cu d. comandant al garnisonei ca vitele să fie visitate de domnul medic veterinar din localitate. 3. A bătut în birtul Calatis pe uă d-nă Maria Volcinschi. 4. înjura cu cele mai triviale espresiuni prin localuri publice și chiar pe stradele principale ale orașului pe pacinicii cetățiani cari și-afi permis a arăta guvernului faptele sale. 5. Percepea facse învecite decât prețul obicinuit pentru medicamentele ce distribuia bolnavilor, câci nicăiuri în lume nu s’a auzit 10 franci uă dusă de chinină cum a vândut densul d-lui Mihalache Anastasiu din Mangalia. 6. A perceput 5 franci de la locuitorul Ibraim Ani Suvashi, din Mangalia, pentru ca i-a vaccinat un copil la primăria Mangalia. Ancheta fiind ordonată la localitate, s’a constatat de adevărate pantele de acusațiune invocate de locuitori, și cu tote acestea, doctorul Constantinescu este încă în funcțiune. Ceva mai mult, în ziua de 1 Maiti a curent, el a insultat cu cuvintele de „hoți și vagabonzi“, în localul primăriei Mangalia, pe primar și pe acei ce erau supusciși în reclama în cestiune. Acest scandal regretabil s-a petrecut chiar în fața comisiunii de anchetă. Un alt cas: M’am informat âncă, de la că persona seriosa vrednică de credință, cu tot acest domn doctor Constantinescu, fiind chiămat pe la începutul lunei Iuniu a. c. de câtre locuitorul Mazlăm Selim din Mangalia spre a da ajutorul cuvenit soției sale care se afla asupra nascerii, cieea cu tóte ca n’a vroit a veni decât după ce a fost invitat de mai multe ori, dar când a sosit n’a dat nici un ajutor, a ordonat maselor să se retragă, ci densul s’a mărginit a spune ca nu are instrumentele necesare și câ va telegrafia la Constanța ca să vină un alt domn doctor spre a opera. Până ce a sosit al dcilea domn doctor, fimeea a încetat din viață în cele mai teribile suferinț. Pentru ce, și ®, nu s’a destituit acest domn doctor, la activul căruia există atâtea plângeri dovedite de adevărate de comisiunea ordonată de minister? Nu ne pricepem prin ce mijloce a putut reuși densul ca să pună în posiție pe onor, guvern să tragă cu buretele peste tóté abusurilo séle. Cum, perceperile ce le-a făcut d-sea de la prostituate, pentru vite și pentru vaccină, nu sunt ilegale ? nu e mituire ? M’am informat încă câ 4^®!® acestea d. doctor Marin Constantinescu a cutreerat plasa Mangalia, implorând semnături de la sărmana poporațiune cu cari voiesce, precum, a amăgi șefii și a ascunde abusurile séle din Mangalia. Dér nu plasa a reclamat, ci orașul care n’a mai putut îndura abusurile sale, dar n’a obținut până a fi nici uă satisfacțiune. UN RĂSPUNS »VOINȚEI NAȚIONALE“ Diarul oficios a publicat un dare de somn asupra conferinței ce a făcut la Paris d. Ulbach asupra lui C. A. Rosetti. Autorul acelei dări de somn, d. A. S. Djuvara, se plângea câ d. Ulbach a lăudat prea mult pe d. C. A. Rosetti și nu destul pe d. I. C. Brătianu. I. André Bataillard, fiul cunoscutului filo-roman Paul Bataillard, trimite să scrisare Voinței Naționale spre a rectifica câteva erori care sunt în dauna dreptăți. fiarul oficios a estras părțile care îl au convenit din acea scrisare și le a publicat în numărul seu de Vineri. E că acele părți: Domnule redactor șef, „Câțiva din tinerii mei amici Români ROMANULü 24 IULIU 1885 REVOLTA DE LA BRUSTUROSA In privința revoltei locuitorilor de la Brusturosa (Bacaui Cetățeanul da urmatórele amănunte : De doul ani trecuți David Grünberg și Haim Herșcu Lack, au luat în arendă moșia Brusturasa, proprietatea Ghica, și cu dreptul de a esploata pădurea de brad de pe ea. Acești evrei devenind arendași și-au închipuit câ toți locuitorii de pe moșie sunt sclavii lor, și cu au dreptul să-l șicaneze să-I persecute și să-I tortureze fără nici uă răspundere. Ast-fel, mal ántéiü aü așe4at în tóté serviciele de esploatare a moșiei și a pădurii numai evrei. De la contabil și până la cel din urmă morar sau ferăstrăoi, evrei, și numai evrei. Au populat comuna Brusturasa pe lângă acesta sumedenie de slujbași, încă cu vreun 160 familii de evrei. O singură lucrare au reservat și pentru țăranii de pe Brusturasa, lucrarea cea mai grea care póte fi, și mai puțin producătare. Așa, țăranilor de pe moșie le-au dat să care butuci din pădure, cu preț de 60 bani bucata, adică să taie copacul din pădure, să-l dopârte scá să-l facă de mărimea cerută, și să-l aducă la ferăstrău Un om, oricât de harnic fie, el nu póte căra într’un zi de cât doi butuci; prin urmare ziua unui om cu boii lui, i să plătește un leu, pentru încărcat și cărat numai, osebit ca trebue să’și treacă vremea și cu curmatul și cioplitul copacului, ceea ce intră tot în acest preț. Așa dér ómenii de pe brustura sa muncesc cu boii, uă săptămână de 4‘le pentru 6 lei, pe când cell’alțî, streini, profita până la 20 lei și mai bine pe săptămână, pentru o muncă cu totul mai ușoră. Dar credeți ca acesta muncă măcar li se plătesce regulat după tocmela ? Nu. Iată cum . La ziua hotărîtă, Românul vine la curte, la Boerul evreü, ca sé’l plátéscá munca. Acolo, el înfățișază tóte fidulele pe care i le-au dat tot credincioșii stăpânului ca dovadă pentr câți butuci a cărat în cursul săptămânei ; Grinberg s’au contabilul lui, primind țidulele, pune la socoteala țăranului mai puțini butuci decât se prevăd în țidulî, s’all ’s caută cârciob ca butucii nu sunt de mărimea s’au grosimea cerută după angajament. Țăranul, văzând câ i se răpește și acest mic preț al cruntei sale munci, începe să se vaite și să facă gură, cerându’și dreptul ; atunci la moment i se rup țidulele, și cu palme și insulte ’1 da afară. Réü cu réü l dér maí réü fâră réü! 4ice Românul, văzând pe urmă omul,ca acum nu are nici bani, nici fidula cu care să dovedesca munca sea, și ca să nu se strice de tot cu stăpânii, năzuește și intră la boer, cerând să-I plutesca măcar pe cât crede d-lul câ e drept. Atunci evreul se preface ca vrea să-I plutescá, dar, găsesce un alt mijloc ingenios, prin care să se îmbogățască pe nedrept din sudarea țăranului român. Ecă care : Obiecteza ca nu are parale, fiind-că le au dat la cel-lalți, dar ca pote să-i dea uă fidulă la dughiană, (adică la un alt evreu tot al lui), ca să și ia făina și brânza. Țăranul primeșce, ânsă i se pune în socotela 3 fr. banița de făină și 1 fr. 30 b.ocatia de brânză, care la mocani în sat nu se vinde decât cu 70 bani ocaua. Cu modul acesta, sărmanul muncitor plătind îndoit lucrul ce i se dâ drept prețul muncei făcute, lui nu-i rămâne decât pe jumătate din prețul după angajament. Astfel câ muncesce, el, și cu boii lui, văzi întregu la butuci pe 50 bani, întrebăm acum, în fața unei asemenea stări de luturi, în fața atâtor abuzuri și șicane, cine nu s’ar revolta ? Ori cât de blând și răbdător fie țăranul român, totuși ajuns cuțitul la os, sare și sdrobesce într’ua parte și în alta pe făcătorii lui de réü. Ca consecințe ale acestor fapte au fost mișcările revoluționare ale locuitorilor din serile de 8 și 10—11 ale curentei, câci numai pot suferi. D. Prefect Sebastian și d. substitut de procuror Malaxa, mergând acolo, și constatând tóte tânguirile, au liniștit pe revoltați. Din tot ce s’a constatat, nu rezultă decât câteva spargeri de uși și de ferești, precum și câte-va descărcături de puști prin strășinile caselor. Un evreu numit Șmil Vaisman s’a tânguit c’a fost prădat în acea napte (de către revoltați) de marfa din dughená, ca de 200 lei, însă după observațiunile făcute, s’a văzut cu tota averea lui din dughena și din casă nu făcea 200 lei. Nu s’au putut constata anume autorii faptelor din nopțile citate. REVISTA AGRICOLA SI CONSERGIALA In sfârșit recolta cerealelor și mai cu sema recolta grâului a dat ultimul cuvânt asupra venitului la care agricultorul român se póte aștepta, prin vânzarea acestei cereale, care aprope de maturitate cât și pe timpul recoltei, a fost favorisată de un timp bun, care a contribuit forte mult la calitatea bobului, și pate chiar și la prețul cu care va trebui să se vândă acesta cereală, atât în târgurile nóstre, cât și în cele străine. Noi credem câ prețul cu care s’a vândut grâu, în ultimele 4 o 1e. Pe târgurile și în porturile nóstre, se vor mai urca din două cause principale și anume: Prima causă este calitatea grâului din anul acesta, care este superiorá celei din anul trecut; a doua causă este cu recolta grâului în Rusia, Francia, etc., și chiar în Statele Unite, lasă mult de dorit, mai cu semn în Rusia de membri și în Statele Unite, de unde se póte crede ca esportațiunea acestor țări va fi minimă în raport cu esportațiunea din anul trecut. Acesta din urmă cau să cred ca va contribui mai mult a mări esportațiunea grânelor nóstre și venarea lor în târgurile europene. Dar, cu tote acestea pate în esportațiunea grânelor nóstre să se simtă să înterziere, din cauză ca în unele târguri europene, și mai cu semn în Statele Unite, neguțătorii de grâne și au magaziile pline încă cu grâu din anul trecut, și cu acești neguțători, voesc cu orice chip ca mai ántâia să se desfacă de grânele cele vechi și mai pe urmă să cumpere pe cele nouă. Și tocmai acesta este și cuvântul de în târgurile europene, ca și în statele Unite, afacerea cu cereale este mai totdeuna aceeași, și nu se simte nici uă mișcare importantă. Tot aceeași liniște domnesce și la noi, și nu trebue să ne prindă mirarea de loc, fiind câ noi cu producțiunea grâului ne pasăm singuri pe consumațiuunea esterioră și fórte puțin pe cea interiora, prin urmare trebue să asceptăm evenimentele din afară ca să ne ridice sau să ne micșoreze prețul grânelor nóstre fie de calitate bună sau rea. Plóia din urmă de și a căzut în mică cantitate mal cu semn împrejurul Bucurescilor, cu tote acestea a făcut mult bine mal cu sema porumbului și fânețelor în general; ci pe de altă parte a făcut ca timpul să se rácesca prea mult, acesta răcire este prea timpurie, și după părerea nóstrá, decá timpul nu se va îndrepta, ne putem aștepta de pe acum la uă tomna scurtă, umedă și frigurosă. Ne aducem aminte, ca în anul trecut, răcirea timpului a început cam pe timpul acesta și cunoscem cu toții consecințele cele triste, ce acel timp a avut asupra calității vinurilor, precum și asupra cucerii porumburilor. Ne este frică să nu pățim și în anul acesta cu viile și porumburile, ceea ce am pățit în anul trecut. Am dori forte mult ca prevederile nóstre în privința acesta să nu se implinesca. In cât privește porumbul n’ar fi réa décà s’ar tăia tóte firele d’asupra ștuletelui fiindcu cu chipul acesta cucerea ștuleților se va grăbi, recolta se va putea face mai de timpuriu, și agricultorii noștril cari sunt obicinuiți a face semănatul grâului mai mult în porumbiști, vor putea face acesta lucrare agricolă în condițiuni mai bune , deși noi suntem cu totul în contra acestei lucrări, și pentru semănatul grâului de tomnă numai în ogor, și a lăsa porumbiștile pentru semănatul cerealelor de primăvară, târgurile nóstre. Deși astăzi atât în târguri cât și în porturile nostre se găsesc cereale, și mai cu lomn grâu și orz, din recolta anului trecut și din recolta anului acesta, cu tote acestea, cererea din afară fiind minimă, liniștea domnește pretutindenea acasă ca și în târg, prețurile cu care s’a vândut productele nóstre agricole sunt mai totdeuna aceleași și este de observat ca în loc ca prețul să se ridice, deocamdată se va micșora, causa acestei micșorări este lesne de înțeles . Țăranii noștri fiind datori pe la la creditele agricole sunt siliți a alerga la târg cu productele lor, mult puțin cât au, caută a vinde și cu un preț mai scăzut numai ca să nu se mai întorca cu marfa acasă, și ca să se potâ plăti de datoriă. De acesta stare anormală a țăranului nu póte profita altcineva decât speculanții de cereale și brutarii. La 1 Iulie în oborul Bucuresciului grâul nou s’a vândut până la 90 i. n. chila . VA * A v 5 FAT-FRUMOS le Guy de Maupassant. III (Urmare). Silindu-1 astfel să vorbescă vr’un sfert de oră, îl întrerupse : Acum putem începe. Mai ânteia vom presupune ca transmiți cugetările d-tele unui prieten, ceea ce-ți da voe să spui uă sumă de prostii, să fii caraghios, să spui tot ce-ți trece prin cap— începe : „Scumpul meu Henric, voiesci să scii ce este Algeria,—te voi satisface. Negvând ce face în micul meu bordeiu de noroiü uscat, îți voi trimite un fel de ziar al vieței mele, cules 41 ® urb ore cu oră. Câte uădată vei găsi ca este cam fară perdea, nu face nimic, nu esc! silit să-l dai în mâna cucunelor.“ Se opri pentru a-și aprinde cigareta care se stinsese, și de îndată nu se mai auzi scârțiind nici condeiul pe hârtie. — Să urmam. „Algeria este un mare țară franceză pe granița mărilor țări necunoscute numite deșertul, Sahara, Africa centrală » e. 1 »Alger este porta, porta albă și încântatare a acestui ciudat continent. „Trebue însă să ajungi mai antâia până acolo, ceea ce nu este tocmai ușor. Scil câ sunt un forte bun călăreț, de vreme ce dresez caii colonelului, pute însă omul să fie un bun călăreț și prost marinar. Așa sunt eu. „ Iți aduci aminte de maiorul Simbretas pe care-l numeam doctorul Ipeea ? Când ne credeam bani pentru a sta 24 de ore la infirmerie ne duceam la visita docto rului. El sta pe scaun și rețetara era pururea cea urmatore: „ Acest soldat și-a stricat stomacul. Dați-I vomitiful No. 3, și 12 ceasuri repaus și va merge bine. „El bine scumpul meu amic pentru a ajunge în Africa trebue să rab4i în timp de 40 ore un alt soia de vomitif după ordonanța Companiei transatlantică..“ D-na Forestier își freca mânile, fericită de ideia ce găsise. Se scula, începu să umble după ce mai aprinseră țigară și dicta pufuind fumul pe nas. Din când în când risipea fumul cu mâna. Duroy, cu ochii rădicați, îi urma tote mișcările trupului și obrazului. Acum dânsa se gândea la întâmplările drumului, făcea portretul tovarășilor de drum închipuiți de densa, schițară întâmplare amoresa cu soția unui căpitan de iiwpfijtrafpre spel’jofp ijripS hayhamlâ#. Apoi se puse pe scaun, și făcu lui Duroy întrebări asupra topografiei Algeriei pe care nu o cunoscea de loc. In zece minute sciü cât dânsul și făcu un mic capitol de geografie politică și colonială spre a pune pe cititori în curent și spre a-I pregăti ca să puta înțelege cestiunile seriose care se vor rădica în articolele urmatore. Apoi urma printr’uă escursiune în provincia Oran, uă escursiune închipuită în care era mai ales vorba despre femei, despre Israelite, Spaniole și Arăpaice. — Numai asta face o plăcere, 4i ea d-na Forestier. Sfârși printr’uă ședere la Sa îda, la piciorele munților, și printr’uă intrigă amorósa dintre supt oficialul George Duroy cu un lucratare spaniolă de la manufactura Aîn el Hadjar. Istorisea întâlnirile, noptea în munți pe când dobitócele sălbatice gemeau și câinii arăpesci urlați. Apoi zise cu veselie: —Urmarea pe mâne.—Se scula :—Scumpul meu domn, așa se scrie un articol. Iscălește, te rog. El nu îndrăsnea. — N’au4b iscălește! Atunci începu să rîdă și semna în josul paginei: George Duroy. D-na Forestier fuma mereu, umblând, și densul o privea mereu negăsind ce se ui ®ă spre a-I mulțămi, fericit de a se găsi lângă dânsa, pătruns de recunoscință și de fericire pentru acesta intimitate care începea. I se părea cu tot ce-l încongiura făcea parte dintr’easa, tot și chiar pereții acoperiți cu cârd. Scaunele, mobilele, aerul unde domnea mirosul tutunului avea ceva particular, ceva bun, dulce, încântător care venea de la dânsa. Dna Forestier îl 4*3 ® de nădată: — Cum ți se pare prietena mea, d-na de Morelle? — Răspunse surprins : Mi se pare... mi se pare... ce este forte încântătore ! — Adevărat ? — Forte adevărat. Avea poftă să adauge:—Nu ânsă cât d-tea, dar nu îndrăsni. — Décá ai scil ce nostimă și ce deștepta este. E ânsă uă curată haimana De aceea nu o prea iubesce barbatu-séa, care vede numai defectul și nu prețuesee calitatea. Duroy rămase încremenit când află câ d-na de Morelle era măritată.—Așii... e măritată.. Ce face bărbatu-scă?... D-na Forestier dete încet din umeri și rădicâ sprâncana. — E inspector al liniei de Nord. Stă la Paris vre-uă opt 4ü. Pe lună. Nevastă-sea numesce acesta „serviciul obligatoriu“ sau „corvada de săptămână“ sau „săptămâna mare.“—Când o vei cunosce mai bine, vei vedea ce deștepta și ce istiță este. Dute de-i să visită una din zilele acestea. Duroy nu se mai gândea la plecare. I se părea ca va rămâne pururea acolo, câ era la dânsul acasă. Ușa se deschise ânsă încet, și un domn nalt intră, cu tóte ca nu-1 anunțase nimeni. Se opri când zări pe tânărul. D-na Forestier păru uimită să clipă, apoi zise cu tóte câ se cam roșise. „— Te rog intră, scumpul meu. Iți recomand pe un bun prieten al lui Carol, d-nul George Duroy, viitor ziarist. Apoi, cu indiferență, urma :—Cel mai bun și intim amic al nostru, cornițele de Vaudrec. Cei două bărbați se salutară, uitându-se bine unul la altul și Duroy se retrase îndată. Nu-I 4ise nimeni să mai stea. Mormoni câteva cuvinte de mulțumire, strînse mâna tinerei femei, se ploconi înaintea noului venit care avea un aer rece și serios, și eși uimit, turburat, părea ca ar fi făcut vreuă prostie. Când fuse pe stradă, se simți posomorțt, urmărit de întunecasa simțire a unei dureri ascunse. Mergea drept înainte, întrebându-se de unde-i venise acestă întristare : nu o putea tălmăci, însă obrazul serios al comitelui de Vaudrec, obraz cam bătrânicios, cu părul cărunt, cu aerul obrasnic și mulțumit al omului forte bogat, îl venea mereu în gând. Observă câ venirea acestui om, punând capăt unei întrevederi încântătore, cu care se obicînuia inima ma, băgase într’ânsul acesta impresiune de desnădăjduire. I se părea ca acest bărbat, nu știa pentru ce, fusese nemulțumit cât întâlnise acolo. Până la trei, nu mai avea nimic de făcut, și nu era încă decât douăsprezece , rămăsese în buzunar șase franci și 50;. se duse de luă dejunul la Baillonul Duval. Apoi umblă haimana pe bulevard și când sună ora trei, se urcă pe scara redacțiunei Vieței francese. Odaieșii ședeau afară pe băncă pe când unul dintr’ânșii clasifica corespondința sosită. Tota lumea era îmbrăcată astfel cum se cuvine în anti-camera unui ziar Duroy 4is® Caut pe d. Walter. Ușierul răspunse:—D. director are trebu, daca bine-voiți să stați puțin. Apoi îl arătă salonul de adăstare, plin cu lume. Acolo erau bărbați decorați, serioși, importanți, și alții réți îmbrăcați, ale câror rufe abia se zoreau, ale câror haine erau pline de pete ce amintesc cărțile geografice. Intre aceste persone erau și trei femei. Una frumósa, bine gătită, semăna a cocotă, vecina ei sbârcită, semăna o veche actriță și avea un fel de tinerețe falsă ca un miros de amor muced. Cea de a treia femee în doliu sta înîntr’un colț cu aerul unei văduve nemângâiate. ! Aif i