Romanulu, octombrie 1885 (Anul 29)
1885-10-09
'< . tri' 8 atacurior Svefiiici« el nafi armata* lupt^la intr. *%ționalitati. .ul. treșeciamnârile iese. Se ara casurilartisanii, și ca prin L spune ca i.pricinuit să îndoiai. Iar decá orî ce parva înfrâna a deputațiadresă ca . Cornițele î armata în jurul pricijutații din declară câ e olice este patriosire cu forța a ce se nască re. — Avisul engles vns a prumitl anul să se găsească Luni la Dardanele pentru a lua pe Sir D. Wolf care pleacă în Egipet, cu tóte că convențiunea angloturcă e neotărîtă. Sir D. Wolf va cere Sultanului uă audiență înainte de a pleca. Circulă soirea ca Hassan-Femi-Pașa sau Ali-Nizami-Pașa se va duce ca comisar în Egipet. . Tăcerea se DIN AFARA GERMANIA In privința strămutării ambasadorului german de pené acum din Londra, comitele Münster, la Paris și a chrămârii comitelui de Hatzfeld, care se află încă în concediu, spre a ocupa postul de ambasadore la Londra, se scrie următorele din Berlin din isvor oficios : Au fost motive temeinice pentru schimbsenei ambasadorelui de pe lâna din St. James. Cestiunea orii află și acum în prima linie ailor internaționale spre mai multe a lângă rescula rumefiotă, care reiuxiituc le-au fost acordate. Apoi d. Parnell pare sigur ca va smulge viitorului Parlament on mare parte din concesiunile pe care le cere în programarea electorală. Mulțumită dibăciei tacticelor sale, dice VIndépendance leige, d. Parnell a devenit precum arbitrul partitelor engleze. Tratat altă dată ca inamic și facțios, atât de conservatori cât și de liberali, el este căutat astăzi ca aliat atât de unii cât și de ceilalți. Partita conservatore nu se arăta gata a acorda Irlandei Parlamentul independinte ce se cere, dar lordul Salisbury lasă să se înțelagă mai cailele trecute ca nu va refuza Irlandesilor un mai mare întindere a autonomiei, și mai alaltăeri d. Childers, liberal forte moderat de alt mitreli, a espus în discursul său un plan în virtutea câruia liberalii, daca vor reveni la putere, vor acorda Irlandezilor, deci nu Parlamentul cerut, dar cel puțin un forte mare independință legiuitore. Este un întrecere în privința avansurilor ce se fac d-lui Parnell. Afară de acestea, merită să semnalam preponderența ce d. Parnell exercită asupra deosebitelor grupuri din care se compune partita sea, și toți candidați, aleși de el sunt primiți fară cea mai mică disensiune măcar. Din soriile primite de diareie din Petersburg, din Constantinopole, se deduce că s’a stabilit o completă înțelegere între Engliteza și Poartă. Cu ajutorul presiunei ce au esercitatfe asupra Porței evenimentele bulgare, sir Drummond Wolff a putut se reparte un succes nu numai în cestiunea egiptena, dar este încă mai mult ca probabil că misiunea sea a reușit și’n alte cestiuni, despre care firul telegrafic păstrază încă uă completă tăcere. Atât asupra acestor cestiuni cât și asupra efectului ce schimbarea de relațiuni turco-englese va avea asupra situațiunii, diarul Petersburger Zeitung scrie urmatorele : „ Nu este nici cum în interesul Englis terei d’a ațâța cestiunea orientală în totă i rnfiTiílpT’Pfl. ipY ÍIíio'IÍWq rlrif’OQP.o nnmaY respândis Regina ar fi fost indispust După soirile particulare Sinaia de diarul l’Indépend disposițiune a dispărut și tot să iasă din cameră și pe terasa castelului.* *XAfii, M. S. Regele primi oficială, în castelul Peleș , ministrul plenipotențiar al americane.* Afii, fiice-se, se întrunescul domeniilor, supt presei Stolojan, un numer deäfSüm din comercianții și industrialări din țară, pentru a tele de legi elaborate de și Emil Costinescu pentru încurajearea industriei .a Numărul membrilor din suune este de 30. * * * Printr’un decret regal viitorul de afi, d. dr. A fi numit membru în consiliulor, în locul d-lui dr. R a misionat.* D. Arendt, vice-consulul dela Galați este permutat în ce consul tocmai la Zanzibar. 4 Din Galați în Zanzibar! Diplomația insrige adese ori asemenea tribulațiuni geografice membrilor săi. * * /s Curierul Botoșanilor spune ca d. 31. Cogâlnicenu care de câteva miile se afă în Botoșani, a plecat Duminecă spre Bucuresci. ■* ** # * . La Caztta d’Italia publică în numărul de 16 Octombre un amenunțit articol intitulat La forza militare della Rumenia. Datele articolului sunt exacte, autorul s’a servit cu statisticele nóstre. * * * După oă telegramă sosită la ministerul instrucțiunei publice, se vede ca concursul pentru catedra de geografă la scala secondară de fete din Iași sa petrecut în modul cel mai neregulat. S’au comis, fiice telegrama, mari abateri, acte false cari se pot proba prin autentice probe, pe la orele 4, birja cu No. 70, pe bulevard a călcat, în dreptul Filip Haas, pe domna Băcănu. Racenu a fost lovită la cap și la épta. Ratele trăsurei i-au trecut iiereul a gonit încă până când a fost serginții de strade. *•în X-29 Septembre la penă 5 Octombre, cut în Bucuresci: 74 băeți și 86 mărul deceselor a fost de 38 băi- 17 femei. învățător rural ne ruga asumatófe brínduri, pe carile adrenî ministru al Instrucțiunei. MINISTRU AL INSTRUCȚIUNEI e sătești s’au deschis rătorii sunt personal respundători ) se petrece în școlă în cursul anului rama actuală nu se aplică peste zi cu știrea și dispozițiunea d-vestrei adevărat mai țineți la luminatului muncitor de la țară, vă ă respundeți la întrebările ce pui îi cine alții ca noi învățătorii pot bine unde sunt rănile și cari pot fi leacurile cu privire la învățământul sătesc. Programa elaborată de ipnor. Consiliu ' general al instrucțiunii prevede șase clase la țară și șase ore pe zi pentru predarea secțiunilor, cu lămurire ca de la 8— 9 avem a ne ocupa cu clasa I, de la 9— 10 cu a II-a, de la 10—11 cu a II-a, de la 11—12 cu a IV-a; de la 2—3 cu i cl. V. și de la 3—4 cu a VI. D. Aurelian, fost ministru, prin circularea cutre revizori No. 16.581 din 3 Noembrie 1883 spune lămurit la §. V: „Secțiunile de diminață încep la 8 și se termină la 12 ore, [ținând fiecare clasă succesiv , câtevă oră. Astfel fiind, spre a nu se zădărnici timpul copiilor, învățătorul pri învățătorea, făcând lecții d.ex. cu clasa II,va trebui să ocupe în acel timp pe elevii sau elevele de clasa II cu lucrări în scris, ca: scrierea caligrafia, exerciții , aritmetice etc. și vice-versa / Secând în imperiul otoman și cari se'ntee vechi făgădueli d’ale Romeî. Dscută înrîurirea ce Marea Brit cită în tóte aceste cestiunî și la mai nainte de tóte nevoia stă la Londra un ambasadore gercunosce relațiunile orientale. In ivință trebuia să vină în prima itele Hatzfeld, care, prin ședee atâțea ani în Constantinopole, luă deplină cunoscință despre ai lor de acolo. ENGLITERA nici uă și mijloc fârâi Irlandesî sé nu și maior contra Engliterei în proprietății în particular, e énsé se résara și mai atea acestei situațiunî, este l-lui Parnell. Acesta avea cam vre-o patru ani să că uă furtună, să ațâțe pe andes la nelegalitâți, câci Lima a refuza Irlandei recerea pe câi legale. Ași este astfel. Mai ántéia ca ele să se realiseze acut . vent plătesce acum Portaj tate aprovisionările pe care Adrianopole trebuie să fi ca undeva bani. Vechiul rol de joacă din moft de Englitert « îl vor plăti poparele Europe, minte și noi. ------ ------ IE 1885 • • • a . .. . .... - pe însemnătatea învățăturei de carte. Care țăran nu ’și ar trimite copii la școlă décá s’ar aplica pretutindenea, nu numai pe alocurea, noua programă ca învățătorul să aibă a face cu câte două clase pe rînd, lăsând pe copii în restul dilei liberi de a ajuta și părinților lor și a =și învăța și ei lecțiile pe a doua zi? Apoi judecați singur d-le ministru dacá e posibil ca să facă școlă ca șăse clase în același timp un învățător! Cu ce ocupă el timp de șase ore pe cei Pe cele cinci clase, cât are a face cu una ? Credem câ e nevoe de a se stabili uă ordine. Ori învățătura la țară putem s’o dăm și prin ciur și prin dârmol numai degeaba să nu stăm noi. SCIRI D’ALE DILEI Se afirmă ca M. S. Regele va veni în Bucuresci poimâne, Joul, însoțit de principele Gulielm de Hohenzollern. * Ieri. Luni, d. de Coutouly a fost primit împreună cu personalul legațiunii I francese de M. S. Regele la castelul Peleș de la Sinaia. Noul trimis al Franciei a presintat M. Sele scrisorile de acreditare, precum și pe acelea cari pun capăt misiunii d-lui Ordega. D. de Coutouly a fost în urmă primit și de M. S. Regina. fiice Bomba din acel oraș, cu ocasiunea venirii studeaților acolo, se urcă la suma de 10.000 de lei. Din aceștia, 5,500 s’au cheltuit cu banchetul. Firmele, astfel cum sunt redactate în orașele României, începând cu celași mic orășel și sfîrșind cu luminatele două capitale ale rigatului, dau naștere la nisce păcălituri din cele mai nostime. Causa e că cei cari le fac sunt străini, și cei cari le comandă nu’s prieteni cu „substantivele“ cum se duce peste munți. Curierul Botoșanilor dă a fii următorea firmă: In Fălticeni: hotel și restaurant, felurite mâncări calde și reci, fân, orz, ovăz cu prețuri eftine. XC* yOoO UJLMIMV UV «v» WC*j vs. UW V. preună cu consiliul general a recunoscut ca e nevoie a se preda secțiuni la câte două clase vădată, spre a nu pierde ceilalți elevi timpul căscând gura pe pereți până să potá învățătorul vorbi și cu iei. In timpul de față tote școlile din țară au câte șase clase, deci programa trebuie aplicată ad-literam prescripțiunilor iei; deca ânsă astăzii ar călători cineva prin țară cercetând școlile sătești ar fi cuprins de groză răssând câ în majoritatea școlilor se practică programa veche zăpăcită cu cea nouă, adică un învățător predând, într’un „peșteră de crocodil,“ lecții în același timp la șase clase având adesea a face cu 50, 60 și chiar mai mult ca 100 de copii, câci astă fii țăranii, deși mai săraci, dar își trimit copii mai cu drag la școlă pricepând și ei PENTRU PRIMĂRIA CAPITALEI Piatra de Quenast și de Saint-Raphael, cu care se pavéza stradele principale ale Bucurescilor, e adusă și trântită pe lângă trotoare cu 3, 4 și adeseori 6 săptămâni nainte de începerea lucrărilor pentru care a fost acolo adusă. Fiind dat și recunoscut că Românul contribuabil crede că averea statului soft a primăriei e a tuturor și a nimănui, se întâmplă și cu piatra de Quenast și Saint-Raphael ceea ce se întâmplă cu tóte lucrurile lăsate în voia și supt protecțiunea tuturor. Acum, pe acolo pe unde piatra stă de săptămâni fură să fie întrebuințată, cetățianii au trebuință de ceea ce s’ar putea numi greutăți de presat pentru putinele cu varză, cu murături, conserve de orna. Pentru a și le procura, cetățianii es la portă, iau pietrele pe alese și le pun pe varză, pe murături, etc., etc. Nu credem, ca primăria să fi adus piatră de Quenast și Saint Raphael cu 1,50 bani bucata pentru putinele cu varză acră ale cetățianilor, sau pentru murăturile cele gustase, pe care, într’adevăr, bolovanii cubici ai Primăriei le preseza minunat. Semnalăm acest fapt și credem că se vor lua măsuri pentru a se da pietrei de pavat adevărata sea destinațiune. Am atras în nenumărate rînduri ateaprimăriei asupra cârciumilor și 'T i,pod-n Tr’iv|-Q-nu Í, 7--- - 0 cârciumilor dupe podul Mogoșoie, grăta pe care se frig fleicele, se pârjolesc .jalele și se ferb tuslamalele, cu acumulament de bătăi de cleșce, e tocmai otacolul cel mai plăcut contribuabiliși proba cea mai propriă a da străjor, ce vin de la gară, uă ideiă măgulinare pentru civilisațiunea Bucurescilor și mai cu semn pentru priceperea municipalității ?“ Găsim judiciosă întrebarea contribuabilului de pe calea Victoriei și o aducem la cunoscința d-lui Fleva. * * # CORESPONDINTI CONTIRPORTE Domnule redactor, Viena, 14 Octombre. Ecă torina, altă dată anotimpul cel mai înveselitor: după seceriș, după recolta porumbului și mai cu semă după culesul viilor ,cultivatorii se înveseleau, toți se bucurau de rudele trecutelor lor osteneli, flăcăii și fetele învârtecă uă horă veselă în jurul unui cimpoier sau unui flueraș, undeșii ședeau supt umbrarul dinaintea cârciumei, goleau paharele, discutau aspra prețurilor cerealelor și a vinului și făceau să răsune monetele de aur și de argint în buzunarele lor, u musică mai plăcută nurului decât ceea ce produce arcușul încântător al lui Wiest. Astăzi recolta și culesul se face ca și în trecut, dar unde e bucuria cultivatorilor ? unde e veselia tomnei ? Banii ce a căpătat abia îi vor ajunge pentru plata contribuțiunilor și adesea mai rămâne datorită rămășiță, ce nu seie cum, când, și cu ce s’o plutescá, înaintea lui se întinde uă iarnă lungă, plină de privațiuni și de griji, câci trebuesce un an întreg și multă muncă și ostenela până să reproducă pământul. Bine încă déca are pătulul plin de porumb și să claie mare de fân în curte pentru vitele séle; dar déca trebuie să cântarescá mălaiul,déca e silit să strângă nutrețul vitelor la strictul necesar ca să nu’I intrá de fume reducându-le astfel din ce în ce mai mult puterea atât de trebuinciosá pentru munca câmpului, ce póte aștepta atunci de la anul viitor? Speră ca bunul Dumnezeu nu îl va lăsa să piară, câ timpul va fi priincios; dar daci îl înșală speranța lui, deci seceta usucă plantele fragede décâ grindina le distruge ? — Cultura pământului e ocupațiunea cea mai trebuinciosa, cea mai folositóre omenire, este primul pas al civilisațiunii, dar nici un altă ocupațiune omenescá nu atârnă atât de mult de întâmplările neprevăzute. Vai uă singură și póte amăgi speranța cea mai întemeiată, póte nimici munca obositóre a lunilor trecute, póte distruge întrega recolta viitóre ! Și cu tóte acestea agricultorul e omul cel mai bine dispus la veselie: nici un alt muncitor nu se bucură ca dînsul de f fructele ostenelelor sale, nu îndură cu atâta bărbăție loviturile sortei, și le uită atât de lesne îndată ce’i surîde earăși uă rază de fericire; mai mult decât oricare muncitor el are încredere într’un viitor mai bun. Tomna este și timpul vânătorilor. E că adevărata veselie. Ce plăcere, când răsună fanfarele cornurilor, când voia sa cavalcadă trece repede peste câmpii urmărind dîra vânatului, când se așterne masa pe iarba uscată la marginea pădurei și când vânătorii își debit reciproc anecdotele, lor ce au atâta nevoie de credământ, și care spre a evita din politețe epitetul de minciuni s’au poreclit „latinesca vânătorului“. Ce plăcere a trece cu câinele credincios prin pădure, a pândi și a reveni acasă ostenit dar cu carnasiera plină de vânat. Nu face multă deosebire dece vânatul e ucis sau cumpărat de vânătorul nenorocos, care cel puțin are consciința liniștită. Cultivatorul pământului se plânge adesea de greutatea sortei sale, vânătorul nici uă dată; cultivatorul atârnă în mare parte de împregiurările timpului, vânătorul numai de dibăcia lui d’a ochi și d’a nemeri bine ; cultivatorul trebuie să nutrescă animalele sale, vânătorul le mănâncă. Nu e dor de mirare ca vânătorii sunt totd’auna veseli și voioși. Ce e drept, plăcerile venatórei nu mai sunt pentru mine, dar tot mă bucur și eu de tomna, de timpul când vânătorul își face recolta fără a fi avut ostenela d’a ara și semăna, deși bucuria mea n’are nimic de ideal, ci e desăvârșit materială. Nu îmi place a ucide frânatul, dar îmi place să’l mănânc : prepelițele, rața sălbatică, căpriora, epurele, găinușa s. c. 1. Și ’ți mărturisesc cândese citesc „lemeni“ (lista bucatelor) cu mai multă atențiune decât chiar Românului. Sciü bine ca îmi vei zice ca sunt un „gourmand“,sau mai drept dicând un „gourmet“, dar trebuie să iai în considerațiune și pre eam împrejurări atenuante, am îmbătrânit, pentru DMANULUI 9 OCTOM. 12 II ȘI OFENSAȚII . Dostoieivsky PARTEA ANTEIDMI (urmare) tijă de vr’uă șapte sau opt tă de sdrențe ; pantofii îi ea’avea ciorapi în picióre; ea d acoperi corpul tremurând ’ o rochiă veche, fără tasese cu totul strinită, noi fața î cea slabă, iasă; ne privea cu totindéndu-ne mâna c’un de resemnare. 1o, fu apucat de un -se atât de repede spre mântâ. Ea tresări și seă, mititico, (zise el, ceri ie, ține, ăcă... ține ! ) caute în posuar, de două sau trei monete, prea puțin, scose din i rublă de hârtie , tot o dete micei cerșetore. DE — Domnul Nostru Isus să-ți fie în ajutor, mititico!... și ângerii lui Dumnezeu să-ți conducă pașii vieței!Și cu mâna tremurândă făcu de mai multe ori semnul crucii asupra nenorocitei ; dar d’uă dată, vedend că sunt acolo și că-l privesc, își cruntă sprâncenile și-și urmă drumul cu pași mari. — Uite! Vania, zise el, după uă tăcere plină j de desgust, nu pot să văd pe aceste ființe nevinovate tremurând de frig pe strade.... ș’acasta din causa părinților lor!... Dér care mumă ar putea să’și trimită copila pentru un lucru atât de îngrozitor, décá ea însăși n’ar fi uă miserabilâ !... De sigur câ ea mai are și alți nenorociți orfani acasă și câ acesta fetiță este cea mai mare dintre ei!... Ham !... cât trebuie să sufere bieții copilași ! sunt mulți copii în lume, Vania.... cari nu sunt copii de principi! ham ! Ș’apoi tăcu câteva minute. — Vezi, Vania, am făgăduit soției mele, urmă el forte tulburat și cam încurcându-se în vorbă, i-am făgăduit.... sau mai bine am otărît s’adoptăm să orfană.... pe cea d’ântâia fetiță ce ne va eși înainte.... neapărat să fie săracă și cât se póte de mai mică. Ne este fórte urît să fim singuri. Ham !... Dar ea început să’mi facă orecari obiecțiuni. Vorbesce’i, te rog, fără să pară ca vine de la mine.... fă-o să înțelegă!... Voiam de stault să te rog..., să ’ți cev a o face să consimtă la acesta ; pentru mine este un lucru dureros, forte dureros! dar de ce să mai vorbim d’asta? Ce îmi trebue să fetiță ? N’am nici uă trebuință..., pate pentru a audi vocea unui copil.... ș’acesta numai pentru iubita mea soție, pentru a o mai sustrage puțin.... Dar, n’avem să mai ajungem acasă , să luăm uă trăsură; de sigur cu ea așteptă cu nerăbdare, aftor<*l ® ’A" în timpii cei mai fericiți, puțin cam espansiv față cu tovarășa vieții lui: câtevă dată era chiar cam violente cu dînsa Unele naturi delicate și simțitore sunt stăpânite de orecare pornire ce le împedică de a-șî manifesta simțimentele lor pentru că persona iubită, nu numai în public, dar, ceea ce este mai mult, chiar și când sunt în intimitate. Astfel fusese întotdeana bătrânul Ikmeniev față cu soția lui; el o stima ș’o iubia, deși n’ar fi avut un alt merit decât acela d’a fi bună și de a sei să-i fii supusă și iubitore. Afecțiunea lor crescu și mai mult după plecarea Natașei: simțimentul câ de aci nainte au să fie cu totul singuri îi turmenta forte mult, și cu tóte câ erau momente în care Skmeniew era tăcut și posomorit, totuși ei nu putea să se părăsască, fără a fi îngrijați și mâhniți. chiar pentru câteva ore. Pare ca se înțeleseseră pe tăcute ca să nu vorbescá nici vădată de fiica lor. Mama nu îndrăsnea, în fața soțului ei, a face cea mai mică alusiune în privința Natașei, deși îi venea forte cu greu; inima soța T> «maniorisia«. și se făcuse între ori de câte ,spre copila în mintea uă scrieseam câte-va mici amă"■orbele mele o ușurau; uaua, iauu spusesem cât Natașa că fiuse bolnavă, era să mora de frică și voia să mergă s’o vadă. Erau fiile în care se afla forte tristă, plângea, pomenea într’una pe fiica ei, și-și trata cu asprime soțul; apoi vorbea în iifța lui de mândrie și de tărie de inimă; mergea chiar până acolo în cât fiirea cu Dumnezicu n’are să ierte nici vădată pe cei dte n’ar voi să-I ierte , dar nu îndrăsnea a atinge direct cestiunea. In acele momente, bătrânul devenea trist și insumurat, își încrunta sprâncenile fâră S'alte om a lui, 8 versete lăi să-l văd, astfel ca puteam să spui mamei tot ce sciam despre fiica ei. In acea fii făcu ca de obiceiu. — Sunt leorcit de plaie, fuse el îndată ce intră , mă duc puțin în camera mea. Șefii, Vania. Are să-ți spue istoria ce i s’a întâmplat cu locuința lui cea nouă adăuga el adresându-se câtre soția mea. Mă întorc îndată... Ne părăsi repede și precum cu rușine că ne-a pus în comunicațiune și că-i lipseșce tăria de inimă. — E că cum face întotdeuna, îmi fase biata Ana Andrievna; și cu tote acestea o scie forte bine că ne înțelegem împreună. Pentru ce se ascunde de noi ? Sunt pentru el că străină ? Și Natașa mea, ar putea s’o erte și póte c’ar și voi. Numai Dumnezicu pate să citescá în cugetarea lui. N aud în timpul nopții plângând. Dar îndată ce nu mai este singur, este de pétru, mândria îl opresce d’a face ceva. Spune-mi de unde vine. — Tocmai acesta eram să te îrered și eu... — M’am înspăimântat când l’am văfzut că a eșit din casă pe un astfel di timp. îmi am fis că trebue să fi avut oă afacere forte însemnată, și ce pute;am să * ~ T ~ LA—.* și lucrurile întâmplate de curând ? Nu înțeleg nimic din tote acestea. Era și afii a fost într’una turmentat. Nu spui nimic? S’a întâmplat ceva la Natașa? Te așteptam ca pe Mesia. Spune-mi, nu cumva acel scelerat voesee să parasescá [pe Natașa. Ii spusem tot ce sciam, și-i adăogai că într’adevăr se pregătea ceva ca un fel de ruptură, că erau neînțelegeri mai seriose ca mai nainte, și că Natașa îmi scrisese pentru a mă ruga să mă duc s’o văd chiar în sora aceia, ceea ce m’ar fi făcut să nu pot veni s’o ved, déca nu m’ar fi adus soțul iei. Ii explicaî că știu, principele, interduct stăruia cu energie a și că acesta pare cai firea chiar că iubesi Natașa îmi scrisese mare agitațiune : ea cesta are să se otări Ce însemna acesta ? E că pentru ce voian la ora ficsată, și nu perdut.Orma