Romanulu, septembrie 1886 (Anul 30)

1886-09-19

ANUL AL XXX-LE Voiesce și ybî putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere petit, pagina IV.............................40 bani ?et0 „ „ , „ m. . . . 9 M _ inserțiuni și reclame pagina mn ți IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la ad­m­inistrațiunea Ziarului, LA PARIS, la Havas, Laffite et O­nne, 8, Place de la Bourse. i t lV^NA’ Ia d‘nii Haasenstein, et Vogler, (Otto Maass). LA IRANCFORT, S. M. - 1» Q. L. Daube et C-nie, pentTM Germania. Belgia, Olanda, Elveția și Amerioa. Scrisorile nefrancate se refusa — jffffg^^^g^ggggg»g««attaK«ja8i8eigBsg3gasa«aîam«gs5maaM 20 BANI ESEftPLARUL REDACTIUNEA SI ADM­IN­IST­RATIV EA, CALEA VICTORIEI, 10 Fundatore : C. A. ROSETTI Iî Directori: VENTILA C. A. ROSETTI DUMINECA, LUNI, 19, 20 SEPTEMBER 1886 Lumineza­te și vei fi. ABONAMENTE 'n Capitală și districte, un an 48 lei; sase luni 24 lei: trei luni 12 lei; uă lună 4 lei Pentru tote­­urile Europei, trimestrul 16 lei. A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului și oficiile poștale. LA PARIS, la Havaa, Laffite et C­une, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. Q. Popovici, IA Fleischmarkt. If ITALIA, te­d. dott. Car. Gustave Croce, Via San Fran­­cesco de Paola (N. D.) 16, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — i­n BUCURESCI, 18 BRUMARES­ ­­T. t Romanulu de Vineri 13 August 1r^scut, vorbind de antisemitism și de­­ congresul antisemitic ce avea să se adune în Bucuresci,­­iu­ceam între al­tele și următorele : «Cari sunt motivele cari au con­­«sîltat pe promotorii acestui congres *— cel Puțin ciudat — a chiama pe «pământul României, pentru studia­­­rea celei mai complicate cestiuni de «interes eminaminte intern, pe d-nil «Stocker și Drumont ? «Cu Catehismul antisemit, pentru a «cărui publicare să cer subscripțiuni «mari și mici, de la 20 de bani în «sus, cu Catehismul acesta se va «deslega cestiunea de economia națio­nală, numită cestiunea ebreă în Ro­­­ mânia ?» Subliniăm cuvintele prin cari re­­cunosceam atunci, prin cari am re­cunoscut și vom recunosce totdeuna cestiunei ebree în România caracte­rul de «cestiune eminamente internă», de «cestiune de economiă națio­nală ». E uă lună și mai bine de când scriserăm rândurile de mai sus. De atunci și până astăzi avurăm anórea de a fi tractati, după nota obicinuită de zecimi de ani, și cu diferitele variante cerute de spiritul anului în care trăim și de spiritul publiciștilor actuali, de «vânduți E­­vreilor». Pentru a ne sfărâma sub greuta­­tea acusărilor sdrobitore ce ne a­­­au din piscurile a tot sclintei ce posed, confrații noștri de la Vi­­toile Roumaine și de la Voința Na­țională,­­fiarele oficiase ale guvernu­lui de astăzi puseră în joc, pri­mul radicalismul, cosmopolitismul, colectivismul (?!) și diferite teorii so­ciale cari numai cu antisemitismul d-lor Moroi, Biez și Polihroniade nu au de a face, ci cel de al doui­­lea, cu aceiași guvernamentală deli­cateță cu care începe și sfârșesce ori­ce polemică cu fiarele indepen­­dinte, făcu sâ apară înaintea prea fericiților sai cititori «clientela evre­­iască­­» a Românului, pentru a expli­­ca acelorași prea fericiți cititori tă­cerea nóstră, în timpul când la A­­teneu, în fața unui public «mai mult de­cât numeros» protagoniștii, deu­­teragonoștii și toți agoniștii de tostă mâna ai antisemitismului român (!) strigau—termenul nu e prea tare— «în fața țarei, în fața Europei, în «fața lumei, în fața Universului» că Românii s’au deșteptat. Ba încă, Voința Națională mer­se, cu incomparabila ei exactitate în înregistrarea amănuntelor, fiă în ar­ticole de fond, fiă în dările de su­­mă despre ședințele congresului anti­­-semaitic, fiă în informațiuni, pene la enumerarea completă a titlurilor d-lui Komlossy, represintantul antisemitis­mului unguresc la congresul anti­semitismului românesc. Nu mai vorbim de câte­va tinere și incerte (fiare cari—lucru rar—se m­iră cu l'Etoile Roumaine și cu Voin­ța Națională într’un cuget și într’uă simțire, pentru a ne arăta cu dege­tul «în fața țărei, în fața... (ca mai sus)», și a ne sdrobi supt cuvintele de «vânduți Ovreilor.» Tăcurăm, cum vom făcu tot­ dăuna când confrații noștrii, fâcându-ne a­preciata onore de a discuta cu noi, vor lua argumentațiunea noistră pe dos sau, cu admirabilă siguranță, vor bate apa în piuă alături de ces­tiune. Am tăcut în cestiunea polemicei născute în urma revistei nóstre de la 13 August trecut, pe cuvântul cel mai simplu îndată priceput de citi­torii noștrii: vorbiserăm de antise­mitismul d-lor Stocker, Moroi, Istoczy, Polihroniade, Biez, Komlossy, și ni se răspundea în deosebită înflăcă­rare cu cestiunea ebreă, vorbiserăm de catehismul antisemit, și ni se răs­pundea de l'Etoile Roumaine, organ al cabinetului care cârmuiesce astăzi țara și care e răspunzător de pri­mejdia ce ne amenință în ambele părți ale țărei, ni se răspundea cu «doctorii ebreii cari contribuia la «descrescerea populațiunei române», cu «miseria acesteia crescând în ra­­­port direct cu înflorirea comerciu­­­lui ebreu», cu «cârciumarii ebreii», cu «perceptorii» ebreii, cu «arendașii ebreii». Acești «doctori, arendași, cârciu­­mari și perceptori ebrei»—cari lu­­crază ast­fel, spune l’Etoile Roumaine anii când la putere se află guvernul al cărui organ este l’Etoile Roumaine,— ni se dau drept răspuns­rea nostră privitore la la afirma­catehismul antisemit. Cititorii Românului au priceput în­dată pentru ce nu am răspuns a­­tunci, și pentru ce, atât la 13 Au­gust cât și azi, avem dreptul a re­peți rugăciunea nóstră pornită din simțimentul de demnitate națională, să fim serioși! Astă­zî, după așa numitul congres antisemitic de la Ateneu și după în­tâmplările de la Craiova, de cari Ro­­manulu a vorbit și a numelui uc­e­sâră și cari singure ne fac a re­veni asupra cestiunei, rugăciunea noa­­stră devine mai stăruitore dar și mai mâhnită. Șlicem confraților noștri, să fim se­rioși­ și le vom zice mereu până când d­unele lor se vor convinge ; că, antisemitismul nu e cestiunea etnică în România; că cu simulacre de congrese in­ternaționale antisemitice sau chiar se­mitice, nu deslegăm noi cea mai com­plicată cestiune de economiă internă, națională, a noistră și numai a nó­­stră; că ast­fel de înferbințeli febrile, isterice, cosmopolite produc »tulbu­rările din Craiova» ér­au reînvârto­­șarea nenorocitei și mult bântuitei poporațiuni rurale și urbane din Moldova; că ’n fine plecând, cu sau fără ma­­halale din Craiova, d-nul de Biez re­presintantul antisemitismului francez, va duce în Francia ciudate impre­­siuni despre modul cum se pricep la noi congresele, chiar internațioale. De aceia, am Zis ^ August și zicem și astă­zi, să fim serioși, și să lăsăm Ziarelor celor mici baterea în tobă a unor cestiuni pricepute pe dos. Pentru aceste cuvinte, noi nu am considerat, nici la deschidere, nici la închidere, nici la efectele lui în Craiova, așa numitul congres inter­național antisemitic ast­fel cum con­frații noștrii de la l'Etoile Roumaine l’au judecat în numărul Ziarului lor de la 27 August stil vechiü, numin­­dul «evenimentul dilei», și uitând — tocmai domniele lor, amicii și inter­preții recunoscuți ai actualei diplo­mații române !! — cari sunt, de la 9 (21) August în Orient, adevăratele, îngrijitore, primejdiosele «evenimente ale Zilei»­Dacă onorabilii noștri confrați de la Ziarele guvernamentale voiesc să lămurim împreună Cestiunea Ebreiă , dacă se hotăresc domniele lor a lăsa d’uă parte antisemitismul dom­nilor Stocker și Drumont, altoit în România mulțămită unor alucina­­țiuni fanatice, noi suntem gata. Românulu, își are în acestă pri­vință puri­ința de vs spațe Vo ...­tul Moldovei progresele ce peste Milcov, de astă­zî, vom arăt face Ebreu] dine ori vom pune alături c cârciumarul evreu pe țăranul român ne vom ajuta cu datele ce avem noi înșine și cu acelea ce putem culege din interpelarea d-lui senator Edo­­uard Gherghel de la 29 Maiu trecut. Și'n urmă, cu dreptul ce ne dă posițiunea noastră de ziar indepen­­dinte și prin urmare nescrutor de intențiunile politicei guvernamentale, vom întreba pe cei cari obștesc, lă­muresc și apără acastă politică, ce s’a făcut și ce se face cu articolele din legea licențelor , cu cele din le­gea poliției rurale, cu regulamentele și circulările ministeriale, tote privi­­tore la factorii de căpetenii cari al­cătuiesc în țara nostră cestiunea e­­bnreă, adevărata cestiune ebreă. Astfel pusă, cestiunea ebieă este într’adevăr, din cestiunile interne, cea mai necesară și cea mai opor­tună ; a o studia este a ne între­buința timpul cu cel mai mare fo­los pentru țară. .... , iiir LaiX la 13 August, am zis că «cestiunea israelită nu este în­tr’adevăr din cestiunile trebuinciose și oportune în regatul român». Desfidem pe confrații noștri, nu a citi, ci a deduce dintr’u­ singură li­niă a articolului din 13 August a­­firmațiunea de mai sus. Le cerem grația de a se sili se pricapă Ziarele române, de­și numai după doi ani de instrucțiune românască lucrul póte fi tare greu. In același timp ne mai permitem cu privire la cestiunea ebreă și’n deosebi la paragraful din l’Etoile Roumaine de la 27 August relativ la Alianța Israelită Universală, la scrii­torii străini și la folosul ce ar re­­sulta pentru noi din congresele in­ternaționale antisemitice, — ne per­mitem a’i ruga să citască în analele diplomației române cari fu r­redun­­dințele și purtarea partitei liberale de la congresul din Berlin și până în 1884, nu în fața Alianței, ci în fața Europei, atunci când acesta voi se ne impună deslegarea cestiunei­­ israelite. După ce va cunosce aceste cre­dințe și acastă purtare, l’Etoile Rout­­maine nu se va mai amărî de ceia ce cred și vor crede în viitor Ali­anța Israelită Universala și publi­cistica străină asupra nostra și asu­pra Ebreilor din România. Sfârșim aci. Credem a fi lămurit atitudinea nostra față cu așa numitul congres internațional antisemitic de la Ateneu și de la Craiova. Un singură explicațiune pentru a fi compleți. L’Etoile Roumaine, în același arti­col de la 27 August st. vechiu, vor­besce de descrescerea sentimentelor nóstre patriotice, cu alte cuvinte, pentru că nu am considerat con­gresul antisemitic ca eveniment al di­lei, noi nu ne iubim țara. Râspundem : Pe terenul sentimentelor patriotice și al iubirei de țară, uă discuțiune în­tre Românul și l’Etoile Roumaine nu e posibilă. Am zis­ 1S> 17 Septem­bre.—f­iarul de, anunțând numirea ge­­bars, spune că generarele se studieze în fond situa­­ria și se ajute prin sfatu­­.­­ Poporul bulgar, ca se gasescá uă soi­ciune regulata a crisei actuale. Iîelfrad, 17 Septembre. — I­. Kaljevici a pleat de dimmneta la Bucuresci, unde va venile scrisorile sale de rechlamare, după aceea se va duce la Atena prin Belgrad. Berlin, 17 Septembre. — «Gazeta Ger­­maniei de Nord» desmințind aserțiunile răs­­pândit de ore­care­­ fiare asupra unor pre­tinse pasagii din Cartea Verde italiana, spune c­a în tota cestiunea bulgară n’a fost­ nici un moment în care cele 3 imperii sé nu fie mutual informate in modul cel mai complici asupra vederilor lor reciproce. Soft, 17 Septembre.—Primind eri de­­putațiunea biroului Adunării care îi adu­cea țepeșa către Țar, al cărei fecst l’ați primi er), D. Necl­udoff, consulul Rusiei a pronunțat câte­ va cuvinte ale căror în­țeles vi l’am telegrafîat. Eca­teistul chiar: Guvernul imperial prețuind înainte de tóte ordinea și liniștea în Bulgaria, n’ar putea­ admite ca cine­va să se gândescă la m­­arcerea principelui, a cărui plecare e în ochii săi una din garanțiile prospe­rități­lori!. El vede că alta garanția în voi chiar, cari prin înțelepciunea vostră și modera­­țiunei vóstru, puteți înlătură pericole grave. Aduceți vé bine aminte, domnilor, că or­­i­dinea actuala de lucruri ‘n’a primit încă 1 sancțiune legala în ochii guvernului impe­rial. Acesta legalitate nu o­oate dobândi guvernul bulgar de­cât prin prudenta și ] ționalie.v.s­nia. ,t Consulul a­­ fist terminând, câ Rusia se ține mai presus de partide, neprotegtând pe nici una. Instrucțiunile ce le-a primit d. Nekliu­­doff ulterior, erau în înțelesul acestui lim­­bagiu. Of­cerii regimentelor de artilerie și in­fanterie cari au luat parte la lovitura de stat vor fi aduși poimâne la Sofia, venind de la Radomir, unde erau internați de la supunerea lor. Arigheta se va urma aci. Se crede că vor trece în curând printr-un consiliu de resbel. Regimentul de artilerie revoltat a fost întors la Sofia de nouăi săi ofițeri. Sofia, 17 Septembre.—Sobrania a adop­tat legile relative la rescumpararea imobi­lelor principelui și a autorizat­ pe guvern a se împrumuta cu 15 milione, precum și de a aplica budgetul anului present și pe anul 1887. Un altă lege modifică legea e­­lectorala actuală, după care a treia parte din alegători înscriși sunt trebuincioși la primul rând de scrutin. De acum înainte al doilea rând va fi suprimat, și alegerea va avea loc cu majoritate absolută. Acest fel de alegeri va fi aplicat, la vii­­­­torele alegeri pentru marea Adunare. In ședința de a sta­di s’a facut uă pro­punere de câtre un grup de deputați pen­tru a reduce loturile funcționarilor cu 15 la sută. Camera a respins propunerea, dar­­ fu­țiune miniștrii trebui râ­ng cine cestiunea de ca­bi o va primi.­­i va avea loc mâine. Ni­iscutat de cât proiec­ta ministrul de resbel a­­­i consiliului de resbel, ce truni din causa lipsei or­i ministrul va avea li­­bi­a oficierilor fără deo­la •sarea revoluțiunii din vii­nțâ că camera se va m )d óre-care cu acésta ipopose că aniversarea se­lemnitate, dar la Sofia nimic nu în acest scop, ținnei cetățenilor, de aprinderea lor pa­triotică, de simțimintele lor de simpatia și de iubire pentru cel care era să cadă vic­tima unui atentat odios. Dar, de la acesta espansiune și aprin­dere patriotică, de la manifestarea acestor simliminte nobile ale cetatenului, pâne a aduce groza pentru cetățeni ș’a întrona puterea ciomagului, credem ca deosebirea este mare și mintea fia­câruia se refuză d’a putea admite câ póte cine­va, ne­o­­prit de cei datori să vegheze la menține­­rea ordinei publice și la siguranța vieței cetățenilor, și nepedepsit de lege—se bata și se schinginesca întocmai ca la drumul mare. Nu­ asemeni fapte brutale, cari cu ni­mic nu se pot justifica, sunt uâ rușine și uă degradare pentru uă națiune: este pa­za, este stigmata înfierată pe fruntea ce­­tățianului care se serva de asemeni mijl­­ooce, nedemne de cetățian liber, nedemne de uă sora civilisată. OI SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Spa, 17 Septembre. *•— Decretul ce convert pe alegetorî pentru numirea de­­putator la noua Aduna­re­/ care va alege a­supra redactorilor acestor­­ fiare, lovindu-i perie la sânge. Priveliște ne mai pomenită într’un țară constituțională, unde nu se mai ține sema de respectul legilor, de siguranța vieței ce­fAf­onilnu apoi adversarii toți ar fi plătit a­­aeastă cu capetele lor. Ar fi un mare nenorocire în țara acesta, a adăugat d. prim ministru, când s’ar introduce în obiceiurile ei î ’ 'ult.l'3. Ăi­i .■ ! f 1Yti fr í Vî *? î A izPi l'-'î­ Atentatul contra primului­­ministru Numele agentului care a oprit pe asa­sin d’a trage al douilea foc, este Ioniță Constantin. * Cu instrucțiunea atentatului contra pri­mului ministru sunt însărcinați domnii pro­­pului uuuiuiieacu .7. judecator de in-Telegrame de felicitatiuni a primit pri­mul ministru de la Regele și Regina, de la domnii Ion Ghica și d. Sturdza din Berlin, Dimitrie Ghica, Busch, Coutouly. * Consiliul comunal a mers în corpore la d. p­im-ministru spre a’l felicita. * Se Z­ce că arestarea domnului Oroveanu, deputat de Râmnicu Sărat, ar fi fost mo­tivată din aceea că asasinul ar fi pretins că i s’a dat uă poliță de 5000 lei de că­tre fratele domnului Oroveanu. * Mai multe persone din Râmnic au fost chiâmate la parchet, spre a fi interogate. * Se vorbesc­ de n­oî arestări. Nu se im­ense nimic sigur în acesta privință. Cu cât, ne înveselirăm — și cu noi­­ era întrega — de fericita întâmplare că (filele d-lui I. Bratianu fură cruțate de lovitura îndreptată în contră ) de un mână crimi­nală, cu atât ne întristarăm, ne indigno­răm și ne îngrozirăm de brutalitatea și van­dalismul unor omeni, a căror fiorosâ sel­­baticie este demnă numai de Pieile roșii. In capitala regatului României, diua în amiada mare, uă bandă de peste 50 indi­­viz­i armată cu ciomege, în fața autorită­ților, în disprețul legilor și al ordinei pu­blice, cutreera stradele în timp de peste două ore, năvălind în localurile de redac­­țiune a trei­­ fiare, unde, după ce sparg și sfărâmă tot, se năpustesce cu turbare­a­ TELEGRAMA REGELUI Regele și Regina, după atentat, au tri­mis următorea telegramă primului mini­stru : Sinaia, 4 Septembre, 9 ore sera. D-lui I. C. Brătianu, președintele con­siliului. Inimele Nóstre sunt pline de bucurie și slăvim pe Dumnezeu care a întins puter­nica sea mână asupra vieței d-tele atât, de scumpă țârei și Noue, Carol, Elisabeta. v­ip. ’ pyy i*idi — ------- ■— vi — —-------­MANIFESTATIUNEA DE SEARA La domiciliul d-lui Bram­mi Pe la 7 jumătate, câți­va comer­cianți din capitală se strînseră pe piața sf. Gheorghe, de unde c’uă musică în cap și cu masalalele a­­prinse porniră prin strada Lipscani. Printre acești comercianți am sem­nalat pe d-nii Țaciu, Borănescu fie­­raru, P. Cristescu, Iordache Ionescu, Marinescu supra­numit Purcel, Mo­­roianu și alții. Ei erau urmați de băeții din pră­vălie și alte persone au parcurs strada Lipscani, calea Victoriei, strada Vă­­mel și strada Coftea pentru a ajunge la d. Brătianu acasă. Acolo însă tote ferestrele întune­­case, păreau că sunt pustii casele. La porta era un lanț de aginți al poliției care oprea pe mulțime d’a intra înăuntru. Aci s’a strigat de vre-uă câte­va ori, ura­ și mulțimea a pornit înainte. Se vedea că nu era manifestațiune spontanee a cetățenilor. La ministerul de interne Mulțimea trecând prin strada Re­gală s’a îndreptat către ministerul de interne. Acolo toți au străbătut în P­rimiul-nîi Vii3t V fi 'deÄrea a consiliului de miniștrii, înconjurat de d-nii miniștrii Radu Mihai, Ferichichi­­d-nii deputați Vulturescu, Em. Po­­rumbaru, Rămniceanu etc. Discursul d-lui Moroianu Mulțimea, făcând liniște, d. A. Mo­roianu înaintă cinci pași înainte și scotendu’și pălăria, s’adresă primu­­lui-ministru. CUVINTELE PRIMULUI-M­­INISTRU E că un estras din resumatul fă­cut de «Voința Națională» al dis­cursului primului ministru la mani­­festațiunea de dimineță. Toți vor în­țelege gravitatea lor. Intr’uă țară cu regim liberal, gu­vernul nu este apărat și numai opi­­niunea publică, care trebue tot­dea­­una să fie ținută în deșceptare, ține locul legTor și măsurilor de restric­­țiune din alte țări. Și noi am fost în oposiție și am luptat contra uzurpatorilor de liber­tăți, dar nu ne-am servit nici­odată de asemenea arme. De câte ori amicii nu mă opriau să iau cuvântul în întruniri de tarnă să nu fiu omorît. Eu le răspundem că nu’mi e târnă și scrți de ce ? pentru că avem cu noi opiniunea publică, și dacă cine­va ar fi îndrăs­­nit se se atingă de unul dintre noi „ilustre cetățene. «Reü-voitorii țârei au urmat pen­­­tru a doua ora brațul asasinului în «contra vieței tale. Providența însă, «care veghiază România, a făcut ca «să nu isbutască planul lor mișelesc. «Ea a desarmat pentru ăntâia ocă «brațul asasinului pentru ca sa poți face țării tele binele ce ai făcut , «iar al d­oilea pentru ca să păs­­«trezi aceea ce ai făcut și să mai «faci și alte bunuri. «Ura! conchise d. Moroianu, tră­iască primul ministru și tota familia lui.» Câte­va voci, între care mai so­­noră era aceia a unui anume Ni­­colae Măcelaru, care tot drumul con­dusese manifestațiunea, mergând cu torța în cap și făcând mișcările u­­nui tambur major, repetară ultimele vorbe ale d-lui Moroianu. Răspunsul domnului Brătianu­­ D. Brătianu, după ce ascultase cu surîsul pe buze, cele spuse de d. Moroianu, tuși de două trei ori și s’adresa mulțime!, cu frase trun­chiate din care greu ar putea cine­va trage conclusiunea. Domnilor ! Cetățeni! Ori­ ce om deștept scie să tragă profit din tóte împregiurările glilnice. Atentatul care s’a făcut ’mi-a dat ocasiunea să mă pun în contact cu d-vóstra și să văd că țara este cu noi. El bine­­ sciți d-vostră cine e o­­posițiunea care a urmat brațul asa­sinului în contra’ml ? Ea e drojdiele societății, a vechelor partide. «Până astăzi țara este liberă, in­dependentă, se datoresce numai lup­tei nostre de trei­­zeci de ani. A tre­buit să trecem prin mari sacrificii , pentru a ajunge unde suntem, deci , să fim uniți pentru a ne ține unde ■ suntem și pentru a ajunge și mai­­­ departe. Oposițiunea, pe calea care

Next