Romanulu, octombrie 1886 (Anul 30)
1886-10-14
ANUL AL XXX-LE Voiesce și vel putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere petit, pagina IV.............................40 bani »eto „ , „ „ Ut...................2 lei — inserținnî și reclame pagina III și IV linia . . 2 , — „ A se adresa: IA' ROMANIA, la administrațiunea (parului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA YIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCPORT, S. M. — la G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refasă — 20 BANI EXEMPLARUL REDACTIUNEA SI ADMINISTRATUN EA, CALEA VICTORIEI 10 Fundatore: C. A. ROSETTI. Ei > ArtJUIXI NI.A (AS) Directore : VINTILA C. A. ROSETTI BUCURESTI, 13 BRUMAR încă uă esplicațiune datoresc celor cari voesc să aibă uă deplină lămurire asupra atitudinei Românului. La 1870, inteligintele, învățatul patriotul și mult esperimentatul spaniol, venerabilul Don Orense, marchis d’Albrada, ficea Tours amicilor ce’l înconjurai, între care era și C. A. Rosetti. — Noi liberalii, după ce luptăm ani întregi pentru a răsturna pe reacționari, îndată ce le luăm locul ne punem pe lucru cu inima și cu mintea, nu case pentru a merge înainte ci pentru a spăla petele predecesorilor noștri, răsturnați prim desperarea națiunii.— Reamintind acest adevăr, fondatorele Românului spunea la 10 Octombre 1883 : «Partida reacționară a căzut fiind că funcționarii săi, atât în administrațiune cât și în justiție, nu se ocupa d’a da dreptatea celui ce o are ci d’a lua dreptatea de la cel care o avea spre a o da protegratului partidei care n’o avea. «Când dér În fapt partida națională și liberală merge — fie chiar mult mai puțin—dér merge p’aceași cale pe care s’a tîrât partida opusă ce s’a înecat în nomolul atâtor greșeli și atâtor nedreptăți, nu vede oricine c’avem dreptul și datoria să-i spunem că ea lucreza și încă cu stăruință, numai pentru a stârpi petele partidei trecutului?» După ce enumeră relele guvernului, în capul căruia se află d. Ion Brătianu, C. A. Rosetti adaugă: »Și cu tote acestea vedem pe senatorii și deputații noștrii că tot speră că făcând necurmat legi și acte reacționare vor atrage la denșii pe reacționari și îi vor face ca în urmă să facă cu dânșii legi și acte liberale. «In adevăr asemenea rătăciri nu pot provoca, după noi, decât milă pentru cei cari, fără voia lor, îmbrîncesc națiunea în brațele reacțiunei sau în acele ale desperărei.» Cele ce prevedea cel ce fu suflarea partidei liberale, s’au întâmplat. Foștii liberali au isbutit să atragă o parte din partidele trecutului, cel în inimele cărora vechile prejudecăți reacționare erau înrădăcinate, și aceștia în loc de a face legi liberale, sub primul-ministru, au silit pe acesta a face legi reacționare. Mulți conservatori însă înțelegând că progres a făcut societatea și că a guverna prin sugrumarea libertăților, a se menține la cârma statului tolerând tóte abuzurile, lăsând să se facă procese scandalose și închinând ochii înaintea crimelor, înțelegând firi că acestă sistemă nu mai este demnă de epoci nostre, ei n’au voit a se arunca în brațele celui care îl lingușia. Sincerii liberali, văzând prăpastia anunțată de C. A. Rosetti, au încetat d’a mai da sprijinul lor celui care se urcase pe umerii lor. O parte din aceștia credend că greșalele guvernului au spălat cu desăvârșire pe ale partidelor precedente, s’au apropiat de dânsele. Conservatorii liberali cari făcură un pas înainte, ’și deferă mâna cu unii din cei cari nu voiră să facă unul înapoi. Astfel au crezut ei că vor putea opri ca «națiunea să fie aruncată în brațele reacțiunei sau în ale desperării», unde fatalmente ne-ar fi condus politica guvernului, după prevederile vechiului conducător al partidei liberale. Și coalițiunea se făcu. Cei cari n’au uitat încă tóte greșalele guvernelor trecute, greșalele sau cea ce priveau ca astfel nefiind încă cu totul strinse din memoria lor, când se făcu coalițiunea, având încă órecari temeri—și mărturesc că în numărul lor eram și noi — rămaseră în afară spre a se întări mai mult, spre a’și strânge rândurile, acceptând desfășurarea evenimentelor. Ei au crezut că astfel vor fi mai tari, că mai cu greu vor fi copleșiți de celelalte elemente și că la momentul acțiunii vor putea păși mai cu siguranță. Atunci—și acțiunea se apropie, putem face chiar că a sosit — ei vor putea strânge cu mai mare tărie mâna celor ce vor vor să pășască împreună spre răsturnarea despotismului care duce țara spre perie. Astfel am înțeles lupta și de aceia, fără a pune pedici celor coalisați, am rămas sub drapelul nostru, urmând a propaga credințele nostre. De aceia am spus și vom spune împreună cu părintele meu amicilor noștrii, pășind la urne, oricine ar fi alături cu noi : «Nu vă părăsiți drapelul căci fără dânsul n’aveți nici un drept d’a guverna în locul celor căzuți. «Ideia cea dreptă pate fi învinsă, dar ea renasce cu insuliță tărie. — Unde te vei duce dece Carol Quintu te va isgoni,—ficea cineva lui Luther. «Sub cer» răspunse el. «Mențineți sus drapelul vostru, facem din nou tutor membrilor partidei naționale și liberale. Cu acest drapel, daci din împregiurări veți fi învinși, veți merge sub scutul naționei și atunci, dar numai atunci asigurată va fi deplina isbândă a dreptății, a naționalităței și a libertății». Vintilă C. A. Rosetti. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS St. Petersburg, 12 Octombre.—«Journal de St. Petersbourg» spune că telegramele venite din Sofia justifică întru tote prevederile guvernului, care voia să amâne alegerile pentru ca pasiunile să se mai liniștască, înainte de a discuta gravele cestiuni care vor decide de destinele Bulgariei. Prima fii a votului s’a însemnat prin scene violente și deplorabile. Rusia nu va recunoște o adunare alsa în astfel de condițiuni și nu va sancționa decisiunile ei. St. Petersburg, 12 Octombre. — Tóte fiarele renunța la speranța unei pacificări a Bulgariei, prin mijlocele întrebuințate pene acum. Ele cred că uă schimbare decisivă nu s’ar mai putea amâna. Moscova, 12 Octombre.— «Invalidul rus» anunță ca se va publica un ordonanță pentru chiemarea eventuală a reservelor. Paris, 12 Octombre.—Circulă știrea că sănătatea Împăratului Germanii causeză orecari îngrijiri. Berlin, 12 Octombre.—După National Zeitung, principele de Bismarck vorbind de discursul lordului Churchill ar fi rus : Afacerea Bulgariei este un duel între Rusia și Englitera. Dacă Englitera se ascunde, nu e nici un motiv pentru ca Austria să o înlocuiască. D. de Bismarck ar fi ful cu câteva fiice mai înainte ca adevărata cestiune a Orientului este aiurea, și cara e admisibil ca Germania care a dat un astfel de desvoltare coloniilor sale oceanice, se put a lăsa un putere precare să domine în Egipet. Sofia, 12 Octombre.—Ier sera că mare manifestațiune s’a organisat și s’a dus cu musica în frunte la noui aleși pentru a le adresa felicitările lor. Trecând pe la consulatul Rusiei, manifestanții au strigat : «Trăiască Țarul!» Trăiască Bulgaria liberă.» Agenții diplomatici au răspuns de primirea celor trei note rusesc). Guvernul va răspunde pote astafii. Belgrad, 12 Octombre.— Regele și miniștrii vor sosi, la Niș la 16 Octombre. Sesiunea Skupcineț va ține patru septemâni. Alegerile complimentare ce au avut loc astafii au dat pretutindeni uă imensă majoritate candidaților guvernamentali. Limia 12 Octombre.—tn discursul său către deputațiunea guvernamentală, generalul Kaulbars a dis că, vorbind în numele împăratului, nu permite să fie întrerupt. Declarațiunea notabililor din Huseine . Corespondinței Politice i se comunică din Rusciuc, cu data de 10 Octombre, că un deputațiune de 250 notabili a presintat generalului Kaulbars următorea declarațiune în scris : Zancoviștii tind la ruinarea Bulgaia. Noi n’avem nici un amestec cu el, din care cau să ne presintăm separat și nu deuă dată cu cele 12 persoane care v’au visitat înaintea nostru. 2. Sunteți nedrept față cu guvernul, care este patriotic și condus de cele mai bune intențiuni. 3. Noi aprobăm pe deplin măsurile luate în privința alegerilor și a pedepsei trădătorilor, cari au comis crima de la 21 August. Aceste măsuri sunt constituționale și legale. L. Sentimentele nóstre față cu Rusia sunt sentimente de stimă și recunoscință profundă. Declarațiunea, între alții, este subscrisă de deputații Stoianov, Anghelov, Tanov, Ion Stoianov, și de notabilii Zvetcov, Gherdapski, Kasugledoff și Batchevorov. După cum se scie, generalul Kaulbars n’a voit să stea la vorbă cu acesta deputațiune. EMILIO CASTELAR LA PARIS Emilio Castelar, cunoscutul republican spanional, care petrece de câteva zile în Paris, a devenit obiectul celor mai mari distincțiuni. Dânsul primesceu o mulțime de visitatori, cari doresc să aibă informațiuni în privința ultimelor evenimente din Spania. Fiind întrebat în privința lui Ruiz Zorilla, dansul a spus unui colaborator al cfia4.al «K1X Stncle» urmatorele : Situațiunea mea ca esilat îmi impune tăcere ; pot cnse spune că timpul de fiece ani cât a petrecut în străinătate, l’a făcut să nu mai întelega de ce are nevoie Spania și ce voieste ea. Dânsul nu scie cât de adâncă și generală este trebuința de moderațiune și legalitate, și ar voi să introducă în Spania reforme care nici în Francia nu sunt posibile, în Francia eșită din revoluțiunea de la 1789, care are deja de 15 ani instituțiuni republicane. GESTIUNEA ARMATEI IN UNGARIA Budapestei Tagblatt, vorbind despre ultima conferință a partidei liberale din Ungaria, scrie următorele: După cum ni se comunica din partea unei persone demne de tóia credința, primul ministru Tisza a făcut în conferința de ieri a partide guvernamentale un declarațiune care este de mare interes și JOI II OCTOMBRE 1886 Luminétate șî vel fi. ABONAMENTE 1*1 Capitală și districte, un an 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; nă lună 4 lei. • Pentru tote vile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea chiarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d. E. tf G. Popovici, 15, Fleischmarkt»t IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. 0.) 15, Genova. — Articolele nepudicate se ard — de uă deosebită importanță. Ministrul președinte Tisza, ocupându-se cu petițiunile în afacerea Janski, a arătat încordarea care domnesce între civili și militari și a invitat pe aderenții partidei guvernamentale ca să facă tot posibilul spre a evita în parlament orice discuțiune privitore la cestiunea armatei. Acesta este desoorit minumal în interesul păce.. ci și că cerință a prudenței politice, pentru că, continuă primul ministru, nu este imposibil ca se fim în ajunul unui resbil apropiat. Deși aceste cuvinte au fost fise cu mare precauțiune, orice om politic póte înțelege că cuvintele primului ministru, în momentele actuale, sunt de uă importanță cu totul deosebită. Pester Lloyd rectifică comunicatul ziarului Tagblatt și elpune faptul astfel: că un membru al partidei, vorbind de petițiunile în afacerea Ianski, a observat că necontenitele certuri cu armata sunt îndoit regretabile «în momentele actuale, când ne găsim în ajunul unui îesbel.» Ministrul președinte, nuziind aceste cuvinte, l’a întrerupt pe orator, tăcând : «Oho ! Așa departe încă n’am ajuns !» Oratorul, voind să se corecteze, a emis apoi : «Așa dor într’un moment când cel puțin posibilitatea unui resbel nu este cu totul exclisă.» «Asta este altceva» râspunse ministrul președinte, și astfel episodul s’a terminat. FRUNTARIILE NOSTRE IV 1) (Hărnicia Moldovei despre Transilvania și Bucovina. Fiind ca s’au asesiat la trataturi căutarea hotarului, la ambele parti, de pe zapisul așezarei ce s’au dat înșiși, și iscălit și pecetluit de plenipotențiarii rânduiți a sti de la înalta otomanicesca împărțire, cât și de la Imperatesca împărțire a Germanilor la a treia di a lunei Zilhist, anul otomănicesc 1206, la a parta fii a lunei August, anul creștinesc 1791. Noi cami mai jos ne-am iscălit: Siabrea Maria Tescaragia, Saadeth Hagi, Abdula Efendi, Hasan Mimarin, Halafaș Izit, Hagi Ahmet, Nur Ulan Efendi, rânduiți fiind de la înalta otomanicésca impérafie, și prea cinstitu Svendslas fon Turonfolt major și cinstitul Erinstor von Aumer, căpitan de la al doilea regiment al Secuilor, rânduiți fiind de la impératesca Impérásie a Germanilor împreună la Hrifiire a lui Mizaharem a anului otomanicesc 1207 și la 29 file a lunei August a anului creștinesc 1792. Începutul cercetărei hotarului s’a făcut de unde se’ntâlnesc două piciure a munților Giurgiu și Gorul unde se unesc trei hotare : a Transilvaniei, al Moldoviei si al Țerei Românesc), iar hotarul ce desparte 1) A se vedea «Românulu» de la 23 si 13 Octorc bre Moldova de Transilvania pogorîndu-se de acolo în obîrșia pariului Gorul, ce isvorasce din valea ce este între munții Giurgiului și Gorul urmeza curgerea lui pe unde dă în apa Zăbalei numit pârîul Gorului și acolo este marca austriacă. De acolo suindu-se hotarul pe apa Zăbalei înpotriva curgerei ei pe care numesc unguri Zabala — Putin, merge la obîrșia ei și de acolo se sue, tăind în curmeziș un picior de munte ce se numesce Fața Brește, și unguresce Araiova Oldalo, până în curmătura dintre obîrșia apei Zăbala și obîrșia apei Putna unde este marca austriacă. De acolo pogorîndu-se hotarul în obîrșia apei Putnei ce o numesc Vrîncenii Putna, urmeza curgerea ei pe unde dă într’ânsa un pâriu ce se numesce Valea Morului, iar unguresce Sarospatak, unde este marca austriacă. De acolo luând hotarul apa Putnei se suie la delul Mestecanului, ce’l (fie ungurii Mastacaele, prin curmătură, și pogorind suse la vale se suie iarăși la deal, tuind curmeziș piciorul Sore), ce’l (fie ungurii Zorbeste (Soberșul), și de acolo tăind asemenea curmeziș pârîul Paltinu, ce’i die ungurii Valea Lepșei, și alt picior ce se numesce Paltinul, ce’i fie ungurii lahorasz Betrz, se pogora în apa Lepșei, și trecând în ce parte se suie pe uă scursură în virful muntelui Clăguc, ce’i fie Ungurii Galabuc, unde este marca austriacă. De acolo pogorîndu-se hotarul iarăși pe uă scursură în apa Cașinului și trecând apa în acea parte se suie pe altă scursură drept la vîrful muntelui Cernele ce’l fie ungurii Doboco Femeie, și de acolo merge în muntele îtuncul alb, ce’l fie ungurii Farvit, și urmeza zarea lui până ce se pogora în apa Oituzului drept gura pârîului Cernica, unde este marca austriacă. De acolo se suie hotarul pe portul Cernicei în sus până la obîrșa lui, ce’la fic ungurii Zapotam, și cotindu-se hotarul de la obirșă tine plaiul pe zarea Cernicei caUtre muntele Chisausu și urmeza până unde se’ntâlnesce plaiul Cernicet cu piciorul muntelui Chisausu ; în Curmătura muntelui este marca austriacă. De acolo abătându-se hotarul în mâna drepta se pogorâ în pârîul ce se numesce Pescarul, și urméza curgerea lui până unde dă în apa Slanicului ce o numesc ungurii Solontz Potam, și urmeza asemenea curgerea lui până în gura pârîului Cascaeșului, și de acolo urmeza înpotriva curgerea lui în sus până în piciorul Cascaeșului, și de acolo luând hotarul pârîul Gasaeșu apucă zarea piciorului Gascaeș șulul și curge pe la capătul muntelui Șandru mare, ce’i fie ungurii Naghi Șandru, și de acolo merge la vîrful Șandrului mic ce’l fie ungurii chici Șandru, și de acolo pe la locul ce se chiamă Parta de vânt, ce se numesce unguresce Selcopo și se suie în vîrful muntelui Nimira mică ce’l fie ungurii Chiș Nimira și se pogora până’n curmătura ce este între Iunfi Nimira mică și Nimira mare, unde este marca austriacă. FOIȚA ROMANULUI, VOCTOBRE ASTRA ROMANI de DITO SI IDEM (M. S. REGINA ROMÂNIEI) Dna M. R... (Traducțiune de „QIOH") Sunt cnse escepțiuni, mănușară «Bunică,» spre pildă. Pe «Bunica» am iubit-o din prima sera, și cât de multă dreptate am avut! Mi-a făcut uă morală scurtă și frumosă , i-am sărutat mânile, i-am mulțămit și i-am făgăduit tot. Ea m’a cântărit, m’a cunoscut și mă cunosce mai bine decât Margot. Ce e dreptul, ea este și mai în verstă și mai cu esperiențâ. De ce énsé sunt făcută de la Dumnezicu ca să fâlfăitore văpaița! ? Și voința mea este tot atât de seriosă și mai puternică decât s’ar crede. Pot să’fi jur, mămiță, că și eu m’ași jertfi fără a tînji când trebuința ar cere-o. Ași sări în foc pentru aceia ce iubesc. «Bunica» fice éase că acesta’i,destul, că facem binele nu pentru cei-lalți, ci pentru că binele este frumos și ne place nou- înșine. Pentru mine casa-mi n’am să fac nici uo dată nimic; de asta sunt sigura. Îmi trebue cineva ca să’i ador, pentru el se trăiesc, pentru el se mor , acesta o înțeleg. «Bunica» face că nimeni nu merită adorațiune și că acela care își închipuie astfel de credințe va cade din desamăgire în desamâgire. O !cum ași dori să fiu tot atât, de rece și de cuminte ca «Bunica» ! Cum ași dori s- am sanetasele ei idei! Cât e «Bunica» de adimenizare și ce profum a răspândit în camera ei. Mânele sale sunt totdeuna moi și răcorose, ca și cum le-ar scote din apa, înțeleg cum a putuse cresea un bărbat ca Sander. De la ea a luat el priceperea și destoinicia minței, de la ea bunul simț petrun fietor. Lângă ea, Sander e ca un copil; își pune capul pe genuchii bétriáei domne și’l fiice. — Certa mé, «Bunică» ; afil nu ți-am făcut onore. El ea straluce de bucuriă, ca cea mai fericită dintre mume! Soli tu, măicuța, că și ea mĕ simt chiamată a fi ură astfel de mătușă. Se n’au fi de măriușa; copii de suflet mi-ar ajunge mai cu semn deca ar fi ca Sander. Iubesc la nebunia pe copii Margaretei. Nu’mi sfîrșisemâncă spovedania la «Bunica» și ei, ghidușii, zăriseră chipul meu la ferestra; începură se strige : «Tanti Astral Tanti Astral» până mă dedel jos la ei. Le făgăduisem să le fac un smal mare, mare cât ei nu mai vefiusera. Luam deci speteze și madipolon, și le făcu un smet cât mine de mare; îi puseia uă cadă de cinci metri. Deși vântul nu batea tare tocmai când noi doriam, smeul tot se ’nalță cu atâta putere încât mai mai era să ne târâsca și pe copii și pe mine. Strigarăm : Dodo ! Dodo! Ea veni să ne ajute și să țină cu noi de siara; dar bombănia, era de fortmauvaise grâce, nu zise de loc; acesta ânse nu întuneca veselia nóstra. De atunci, m’a oprit de a’iuice Dodo, spunându-mi că ea nu e guvernanta mea, deși cu sburdalnica mea natură, ea mé port ca și un copil care are trebuință de guvernantă. I-am răspuns că o voi numi de-aci ’nainte domnișora.... domnișora Aluat, căci numai ea va pute să ne facă sĕ ne dospim și noi toți. I-am spus acésta prietinesce, fără nici uă împunsătură. Sermana fato! Cine scie ce i-o fi acrit astfel viața. Pate că vr’un amor nefericit ! Eu compătimesc forte fetele cu inima sfâșiată, lumea trebue să li se pară întunecată și urîtâ, or bărbații odioși toți ca acela care le-a desprețuit. Pe Dodo, cine s’o fi desprețuit?! Câte uă dată, dragă mamă, sunt forte îngrijatâ de starea sanătăței rele. Nu ne-am mai scris de mult. Décá ease vei fi bolnavă, cred că se va găsi vr’un suflet compătimitor care se ne vestesca, nu e așa adorată măicuța? Fi vei ore superata pe mine ? Nu atât cât se nu te pot săruta. Scii bine că ’mi place, că voia să fiu buna, desăvârșită și câ’mi cunosc imperfecțiunile. Margot este forte slabă;filele trecute a stat tot culcată. Ce roü pentru ca femeia ! Te sărut cu neîntrecuta iubire și mă perd în inima tea. Când îmbrățișez pe «Bunica» cred că ești tu și pentru aceia ea primesceuă grămadă de iubire mi mare decât aceia ce ar primi, deci ea m’ar fi crescut. Sgloziatea copilă, Astra. IX Burda, 26 iunie 1877. Iubită mamă. Dintr’uă scrisore primită de la Maria Gesehe am aflat că ai fost bolnavă de récola și că ai stat în pat mai multe file. Tu tot tu, draga mamă, ne-ascunsit nouă orice ne-ar pute îngrija. Totuși, eu una sunt forte îngrijatâ, și-mi pare forte reu că Astra ți-a împărtășit micele nóstre neajunsuri. Crede-mi, dragă mamă, simfizarea copilă exagereză; totul se va liniști seroși, numai ea singură va rémane cu paguba. Astra a luat lucrul pre serios; pare desperată, cl mie îmi vine forte greu că draga mea mumă i-a scris uâ scrisóre în care o certa cam cu strâșniciă. Rogu-te rog, mamă, se’i scris uă scrisóre blândă; iuțela ei n’a fost decât iuțelă, ci nu lipsă de inimă ca aceia a Melaniei. După primirea rândurilor rélé, biela Astra rămusese ca un flare bătută de venter când Sander sosi pe neașteptate, două ore după acesta, Astra leșină. Me speriasem, dar fusese și mai mișcată când Astră, revenindu’și in simțiri, sâri de gâtumi șifise — Nu este așa, Margot, că acum totul se va întorce spre bine cu sosirea lui Sander ? ! C’un fir de pér lipsise ca Sander să nu se mai reîntorca! Rar se gândesc e omul la primejdiele prin cari umblă ! Inchipuie-ți, noi nu soiam că, în urma ploilor celor mari, linia drumului de fer se stricase, că Sander voia să se reintorea și că, nebunul ce e, luaserădraișină cu care înaintase pe șine nu puné acolo pene unde putea și trebuia să mergă, ci și mai departe. intr’un loc unde șosăua era ridicată, draisina se răsturna, or cei dintr’éasa cântură în apa. Nu scia décâ singur a scăpat, saü decá alții i-au scăpat, vieța. Nu vrea să spună adevărul, ci numai ne povestesce întâmplarea cu glume. După ochii speriați ai Astrei, înțeleg forte bine că e complet la mijiloc, de care nu vor să’mi spună nimic. Totuși, zăul ce a trecut nu ne mai îngrijesce mult. Scu tu, dragă mamă, că eu m’am chinuit vro două dile cu gândul că póte tu, în urma incidentului cu Melania, te vei fi câtind de ce mi ai încredințat pe Astra ?! In T’adever, este umilitor pentru că sata ca Astra a audi că i se îndreptară astfel de învinovățiri, chiar când ele sunt din cele mai neadevărate. Acesta’i blestemul vieței de aci ; adevărata educațiune lipsesce chiar și celor mai de familie. Melania, după cum scii, mi-a fost cu desăvârșire antipatică, deși ea a fost crescută cu Sander mai mult ca soră decât ca vera. Cu tota frumuseța și instrucțiunea ei, Melania este u natură comună și judecă pe zoți după pornirile propriei sale inimi. Daci nu m’am certat cu ea pene astăzi, causa este împregiurarea că interesele nóstre nu se bat in capet, ci eu sunt cam nepasatore. Astra énse s’a lăsat, a fi fermecatâ de grațiosele forme și de vioiciunea Melaniei își jurară pe dată uu prietenia care avea să se prefacă în dușmănia, îndată ce un bărbat avea să apară în mijlocul lor. (Urmare în No. viilor). 1) închinat de antoire Maiestr ței Sele, Sofia, Regina Suediei si Norvegiei.