Romanulu, iulie 1887 (Anul 31)

1887-07-24

ANUL AL XXX-LE Voiesco și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere petit, pagina IV..........................40 ban! Deto „ „ „ „ DI .... 2 le! — „ Inserțiunl și reclame pagina ni și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (Jlarulni. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Plaoe de la Bonra*. LA VIENA, la d-nil Haasenstein, et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, 8. M. — la G. L. Daube et 0-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și Amerioa. — Scrisorile neîranoate se reîusa — E8EMPLARUL 1g BAN DUMINECA, LUNI, 24, 25 IULIU 1887 Luminéta­te și vei fi. A B­O­X­A AI­E­X T fî In 1,'npiUilă și districte, mi au 48 leij șase luni 24 lei, trei luni 1­­2 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei A se adresa­u IN ROMANIA, la administrațiunea­­ farului și oficiile poștale. LA PARIS, la Havas, Lalit­te et C­une, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d.­­ G. Popovici, IB, Fleischmarkt. Ut ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­­cesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. Articolale nepublicate ae ard ■wiMrewi=aBanrM««n*rwa Pentru tot ce privesce adminis­trațiunea Românului, abonamente, re­­înoiri de abonamente, schimbări de adrese, anunciuri, etc., etc, a se a­­dresa IO, Strada Nouă , unde este instalat biuroul adminis­­trațiunei nóstre, éi pentru tot ce priveșce redacțiunea și tipografia Ro­mânului. 3. Strada Domnei. Cu începere de Duminica viitóre Românulu va apare și RUMINICELE fără a se mări­­ prețul abonamentului de și va eși pe an.* S3 tot mai mult Numărul esemplarelor ce vor a­­pare anual, fiind acum de 345 în loc de 293 spre a se stabili u­ justă proposițiune și pentru cel cari cum­pără Ziarul cu numerul, prețul unul esemplar se reduce de aiii la 15 BANI Abonații vor plăti case, pentru 345 numere, tot 48 lei, în loc de 51 lei 70 bani cât ar vine decá ar cumpăra ji­lnic să fóc cu 15 bani. BUCURESCI, 23 CUPTOR Spuneam ieri aci cum va fi să se facă istoria României și cum se va susține desa că istoria României con­timporane începe după 1884. Asupra acestui subiect, actualizat de măsurile ce guvernanții ies în contra unora din cetățeni, funcțio­nari Sau simpli alegatori, primim as­tătu­i de dimineta urmărirea scrisoire. JI dăm locul acesta, pentru că ci­tim într'ensa un mare și dureros a­­devăr, uă constatare primă de ale cărei efecte nu vom întârzia a su­feri. Eră scrisorea : «Domnule directore, «In­a­rul ce primesc astă-sară din «qltarul d-vostră, citesc în primul Bu­­«curescl vro câte­va date asupra mo­­­dului cum trebue să se facă isto­­­ ria contimporană a României. Văd «în acesta rapidă esposițiune că i­­­deile, tote ideile cele mari, pietrele «de boltă ale edificiului nostru națio­­«nal, s’au pus în ogor românesc de la «1884 încolce și că, înainte de acesta «dată fatidică, pământul țărei înțele­­»nu­ rămăsese. «Și ceți că așa va trebui să se mBsmmsmm moMemmssmn «facă istoria României.­­jiceți ca să „stăruim cu toți a o spune ast­fel «tinerilor cari intră acum în lup­­­tele vieței sociale și vieței de stat, «străinilor cari până acum rău ne «cunosceau, bătrânilor noștri cari «până aflT mângâiați cu dor în a­­­mintirile tinerețe­­lor evenimente «mari și gloriose, asupra cărora și «d-v0stră, pentru a fi în nota tim­­­pului, cereți a se trece cu bure­­«tele. «Fiă și așa, domnule directore, de «și în cestinul de falsificări istorice, de «schingiuirea naturei faptelor petre­­«cute, al părintelui dumitale Voiesco «și vei putea nu se potrivesce, cum «tot al părintelui dumitale Lumine­­ază-te și vei fi se potrivea minunat «de bine în discursul prefectului de «Gorj, care a provocat mânia pu­­­ternicilor de astă-gi». «Vă notă lipsesce în concertul ce „ascultăm astă-c^I, un punct nu­mați «atins în articolul de ieri, pentru a «completa liniamentele generale ale «viitorei istorii românesci. Trebuia: «domnule directore, să atrageți a­­«tențiunea istoricilor cari vor nemuri »pe 1884, 1885, 1886, 1887 și pe «cei cari vor urma tot cu aceleași «înalte idei, tot cu aceleași fapte și «legi binefăcătoare, tot cu aceleași bi­ruințe neîntrecute ca și cești patru din «urmă ani, trebuia, <jic, a le atrage a­­«tențiunea și asupra binelui celui mare »făcut de guvernul actual tinerime! «române, viitorilor cetățeni, mari și «mici, carii vor înlocui pe bătrânii «ne ■ sLl f'.p.î'rîia ».‘O­-u­civ.­­r» «continuarea vieței române. »E că pântul ce Românulu a uitat «în primul seü Bucuresci de ieri. «El trebue reamintit cu atât mai «mult cu cât mai însemnat este și «cu cât mai deplin alcâtu este una «din marile idei ale acestor patru «ani, faimoși în istoria partitei libe­­­rale și în istoria întregei țări. «Cum s’a crescut tânărul eșit de «pe băncile facultăților, cum i s'a «făcut educațiunea socială și educa­­­țiunea de stat, cum i s’a dat e­­«semplele necesare prin care neofi­­atul este adus a înțelege demnita­tea personală, consciința datoriei, «integritatea și principiul muncel­o­­«neste, cum în fine s’a format ce­­«tărânul debutant în viață publică; «âcă ceea ce va trebui trecut cu to­­ate amănuntele lui în paginele isto­­­riei refăcute, de către scriitorii vii­­tori și partizani ai adevărului: nu «trăim de­cât din 1884! «Căci, vedeți, domnule directore, «mari vor fi și cele­l­alte idei ale «cestor patru din urmă ani, dar ca «zestre de căpeteniă avem de înre­­­gistrat și de autentificat înaintea «tribunalului Istoriei educațiunea »i­»a crimei. «Va trebui se se pună în vedere «de către scriitorii viitorului nostru, «și va trebui să se compare educa­­«țiunea tânărului de către nulitățile «dinainte de 1884 cu educațiunea «tânărului făcută după 1884 de că­­«tre puternicii de astă­­li. Compara­­­țiunea va fi instructivă ; apropierea «se va înfățișa ca una din cele mai «luminose ; se va vede lămurit pene »în cutele cele mai ascunse căt de «superioră este educațiunea a doua, «cea după 1884, cât de abilă, cât …de politică și cât de potrivită este cu «nota timpului nostru. «Deschideți, pentru a ve da îm­­­preună cu mine sema bună, des­­­chideți, domnule directore, paginele «colecțiunei de trei­­zeci de ani a, «Românului și veți pute urma pas «cu pas greșelile, visurile, și — per­­­miteți-mi cuvântul , nepracticitatea «educațiunei politice ce se da de «bătrânii liberali, de nulitățile cari «s’au dus, tinerilor, viitori luptători. «Ce deosebire! ce contrast! ce «alb pe negru între acea educațiune «și educațiunea de astă­­zi! «Uă comparațiune: ai adus din «pădure un copăcel pentru grădina «casei ilole • ’! roftă d*«!«’! și dai «dăcinei timpul să se prindă în noul «pământ. După ce s’a prins, poți «să urmezi cu copăcelul după două «sisteme : ori :1 lași să crâscă drept, «mare, înalt, astfel cum, după legile «generale ale naturei și după firea «lui obicinuită, copăcelul va porni «să crâscă, ér tu din când în când «vei mai tăia pe ici și vei mai cu­­«rați pe dincolo, fără a jicni firesca «propășire a viitorului copac­­—ori, «cu meșteșugită și șirată arta a gră­­«dinarului, âncă de când copăcelul «a dat să se prindă, te vei hotărî «i­ilnic a’l mlădia, a’l suci, a’l strîm­­«ba, a’l încovoia, a’l aduce cu de-a «sila, a’l chinui în tote felurile pen­­­tru a’l face sg iea, nu forma pe «care legile nature­ au dat-o speciei «sale, ci forma pe care rafinarea, «capriciul și pofta de a’și arăta meș­­«teșugul ale grădinarului au hotărît «să’i dea. «Copăcelul geme, dar cresce ; se «frânge p’alocurea, dar cresce în­­«tr’alte părți. «Ființă viețuitore, el trebue să «trăiască în ron sau în bine, fatali­­­tatea l’a aruncat pe lume, își face «drumul cum i se dice. «Și prin aceste turmente continue «grădinarul îl face să semene, pe «el stejarul falnic, când cu uă cadă «de păun, când cu uă cruce instru­­­ment de supliciu, când cu un fel «de pat peste care grădinarul ar pute «să se culce, de nu i-ar fi târnă ca «nu c­um­va crăcile întinse la pământ «ca șerpii tîrîtori, să se frîngă și să «cadă pentru veciă. «Nu credeți, Domnule Directore, «că deosebirea și contrastul »cari e­­«sista intre copăcelul lăsat în libera «espansiune a forțelor sale, și între «copăcelul mu­sic pe care arta grădi­­«narului»le bagă de timpuriu în mor­­­mânt, se pot vede și între cele cele «două educațiuni politice, între aceia «care se dă în epoca nulă dinainte «de 1884 și acesta care se dă acum, «în epoca de «uriași de al gândi­­«zel și de al Romei strănepoți»? «Uitați-vă în societate, la fiă­ ce «pas, fiă în viața de stat, fiă în viața «socială, și spuneți décá, mulțămită «eminentei civilisațiuni și principie­­«lor­abile care ne conduc, educațiu­­«nea tânărului nu mlădiă, nu înec­­«voiă și nu sucesce cu artă carac­­­terele, demnitatea și consciința. «Erau primitiv înainte, iub­eau că ■ dreptul e drept și hoțul e hoț­­a­l,­­• ‘■fifrtX­ orin antichipa­­lS­«diere­a rațiune!, prin ingeniosa sa­­«cire a argumentelor în fața cestiu­­«nei, tânărul politic surîde cu șire­­«temiă și, fără a se pronunța, pune «unul, două, nouă distingue acolo un­­«de odinidră, cu cinstea prostescu «de dinainte de 1884,­­țibcea pe șlead : «asta e hou­ă ! «3 da ! suntem modelați, Dom­­«nu!e Directore, atât de bine, ne potri­­«vin­ atât de iute cu vartele cerințe «ale momentului, suntem atât de «bogați în espediente, în­cât, versân­­­du-ne pe noi și văzând și pe cei «caii erau odinioră, istoricul viitor, «acoia cu tema de mai sus, va escla­­«m, cu un entusiasm fără margini: «— Gloriă grădinarului care a dat «atâtea forme copăceilor ! Gloriă ! glo­­­ria educatorilor de astăzi cari au «suițiat cu atâta deșteptăciune tine­­«zm­ea română!! «Acest punct trebuia amintit isto­­­ ricului viitor. Nu luați în nume de «ron aceste rânduri, și credeți-mă: «Domnule Directore, al d-vostră bun «prieten. Un Român. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI" Paris, 22 iuliu. Camerile s’au prorogat astăzi. Madrid, 22 I­ulia. In cestiunea prohibițiuni alcooluilor ger­mane, guvernul spaniol, a însărcinat pe ministrul afacerilor streine de a căuta uă formulă care păzind interesele disteleriilor spaniole se nu atingă tractatul esistent în­tre Spania și Germania. Agenția Liberă. Aliatul României în resbe­­lul vamal Sub acest titlu Neue Freie Presse scrie urmatorele : Din nenorocire nu mai putem să nu recunoscem că Germania între­­buințază tote mic­ilacele, ca să tragă felese din resbelul vamal austro­­român și să cucerască piața română, care până acum a fost mai mult o­­cupată de către Austria, un însem­nat sprijin pentru România în acest resbel vamal este înlesnirea desfa­cerea cerealelor române și guvernul român a început deja negocieri în acesta privință. Pe do­uă parte se zice că dânsul voieste să încheie cu compania Fraissinet din Marsilia un arangjament pentru infințarea unui serviciu român de navigațiune pe Dunărea­­ de jos. Pe de altă parte este ânsă vorbă p­e c­lo Dili­­a.& legaturi­t.j^ între România și porturile germane de la nord. Ba Kölnische Zeitung asigură că guvernul român va da uă subven­­țiune din partea Statului pentru uă asemenea joncțiune de apă, și ob­servă că Germanii au cel mai mare interes să devină stăpâni pe piața română, care, alt­fel, ar servi inte­resele franco-ruse. De Austria nu se face nici uă mențiune în Ziarul pru­sian. Dar nu mai încape nici uă în­doială că un asemenea proiect de navigațiune este îndreptat în prima linie contra intereselor monarc­ici nostre. Un convorbire cu principele Coburg Corespondintele din Viena al­e țfia­­­tului Times a fost la 16 i. c. la castelul Ebenthal și a avut o­ lungă convorbire cu principele de Coburg. Principele a protestat contra pre­sei ruseșci, care îl presintă ca duș­man al Țarului ; dânsul speră forte mult că alegerea sea va aduce îm­păcarea între Rusia și Bulgaria. Décá s’ar duce în Bulgaria cu un titlu ne­complet, atunci n’ar putea cere su­punerea deplină a armatei. «Eu am spus, încă din primul mo­ment d-lui Stoiloff și celor­l­alți, că nu voiesc să joc rolul unui preten­dent revoluționar. Numele meu, tra­­dițiunile familiei mele și convingerile mele personale îmi impun să res­­pectez cu sfințenie tratatele. Eu n’am umblat după corona bulgară; mi s’a oferit, dându-mi-se asigurarea că voiu putea face mult bine pentru țară. Misiunea a fost nobilă și eu am pri­­mit-o cu promisiunea că îmi voiu consacra viața mea, dar numai a­­tunci când voiu merge în Bulgaria cu u­ autoritate necontestată.» «Voiu face tot posibilul pentru ca să obțin recunoscerea marilor puteri, și este posibil să mă duc la Peter­sburg, dar acesta nu este sigur. Ceia ce Europa pute sei cu si­guranță este, că nu mă voiu lăsa să cad în ispită d’a mări înstreina­­rea între Rusia și Bulgaria și d’a spori încurcăturile în Bulgaria. Cu privire la principele Alecsan­­dru, principele Ferdinand a­­ zis că densul n’a primit nici uă depeșe de teb­licitare din Darmstadt, uă împre­jurare, care i se pare destul de ciu­dată, de­ore­ce principele Alecsandru era mai nainte unul dintre prietenii săi personali și acum trece ca unul care a renunțat la tronul bulgar, în­treaga purtare a principelui Alecsan­dru este inexplicabilă; vădată­­ zice că doreșce ca Bulgaria să nu lege sor­ta­rea de a densului (a principelui Alecsandru) și altă dată lasă să se scie că în taină speră să se înapoieze când­va în Bulgaria Dăcă principele Alecsandru doresce în adevăr binele Bulgariei, atunci n’are de­cât să spună în mod neîndoios intențiunile sale.» In fine principele de Coburg spuse că cunoasce tóte dificultățile, care ii stau în cale, dar aceste dificultăți nu sunt neînlaturabile și de aceia nu’și va perde curagiul. SCIRI D’ALE PILEI S’a acordat d-lui general Dunca Iulius comandantul divisiunei din Dobrogea, înalta autoritatiune de a primi și purta însem­nele Medaliei comemorative pentru inde­pendința și unitatea Italiei. * * * S’a acordat dreptul de a purta medalia Virtutea militară de argint sergentului­­adjutant Ionescu Ghița, din regimentul 5 artilerie, pentru 12 ani de serviciu neîn­trerupt, în gradul de sub­ofițer, calculat îndoit timpul de campanie, cu o­ pensiune viageră de lei 500 pe fieecare an. * FOIȚA ROMANULUI 25 IULIU LENE Eram mai mulți în drumul de fer. Calea lungă, zăpușeala nesuferită și uruiala mo­notonă, ne aromniseră pe toți: pe­­ unul cu capul pe spate, pe altul cu capul între mâni și cu cotele pe genunchi. Al treilea moțaia, al patrulea sforăia, și altul se în­cerca se dormă epurește, cu ochii deschiși. La scăpătatul sereiül un vent­racorel începuse a sufla. Căldura se micșorase; zâpușela încetase; aerul nu mai semăna cu o apă încropită. Îndată ce nădușala de pe tâmplele celor somnoroși și adormiți se răcise, mânile lor începuse a se mișca, pleoapele trăgeau una în sus cea­l­altă în jos, capetele se invertiau în osia gâtului, picioarele hîrjieau tocurile pe mușamaca tocită a vagonului. Viața se­­ deștepta în­cetul cu încetul. Când soarele apusese de­­sâvîrșit, intind­ând pe cer fâșii lungi și ro­șii, prietenii se deșteptaseră întremați și cu poftă de vorbă. Anecdotele, amintirile din liceu, ștren­­găriile din Facultate, dragostele și politica, se amestecau fără nici un șir, fără nici-o ordine. De multe­ ori vorbiau dour și trei d’odata. In sfârșit spuseră tot ce puteau se spue învălmășit, pene ce ajunseră la pati­­mele lor. Aci se vedea bine e­i sunt buni prieteni, și lucru rar printre tineri, ’și po­vesteau slăbiciunile într’un chip omenesc și sincer. Concluziile a patru din ei erau cele următoare : — Mie ’mi plac la nebunie femeile fru­­­­móse și Alfred de Musset. — Mie ’mi plac femeile tinere și vinul­­ roșu și bun. — Și mie, țărancele réscoapte de soare, voinice, cu părul fără culoare, cu ochii negri, cu finul micșor și pietros, și vână­toarea. — Dar mie ’mi plac fetele sfiicioase, fragede, neștiutoare, în ochii cărora se vede ciuda curiosității, și în al doilea rînd un cal negru cu trupul deschis, re­pede, cu nările resfrânte și cu răsuflarea abia simțită. Cel de al cincelea, care în tot timpul căldurii, stătuse cu capul între mâini și cu coatele pe genuchi, deschise gura și începu să vorbăscă încet și pe gânduri. — Pe mine mă cunoașteți din liceu, eram un copil ciudat, cu o viață.... — Mai tare, mai tare, ziseră cei falți, n’audim nimic in urzeala asta nesuferita. — Mie nu mi-a plăcut nici­ o­data ce a plăcut celor­ l’alți, nu pentru că plăcea ce­­lor­ l’ați dar pentru că nu’mi plăcea mie. Cât despre gusturile mele, destul de pro­nunțate, le am închis în mine, nu le-am dat pe față și nici n’am îndemnat pe cine­va să le împârtășascâ. De regulă pe la 18 ani studenții au un obicei nesuferit de a se îndoldi între ei la lucruri rele sau bune, și mai ales rele, cari din felul lor nu­ le-ar plâcea. Cei cari fumează sa­­bie cu țigări pe cei care nu fumează. Tu­tunul este sănătos chiar, te apără de mo­limă, ’ți­nea greața bucatelor după masă, ș’apoi într’o tigare de tutun câte idei nu stau ascunse. Când fumezi găsești trasele cele mai bune, când fumezi ’ți legi mai bine ideile între ele, dacă ești trist și fumezi gândurile cele triste să lipisesc ca­i și fumul de la o țigare; dacă n’am parale fumezi, te gândești și pe loc găsești, mij­locul d’a le găsi, când nu mai ești iubit, o țigare, două, trei, patru, și tortura a­­morului să schimbă în senin și în liniște. După două zile de discursuri de felul a­­cesta, ba și mai neghioabe, cel care nu fuma s’apuca de tutun, varsă de câte­va ori, și în așteptarea bunelor cari țin de tutun, bietul bacal, prinde patima fumatu­lui contra careia să luptă apoi o viață în­treagă fără a izbuti să se dăzbere de ea. Cei cari beau de asemenea cad pe cei cari nu beau de­cât apă, și încep , dar ești ca un copil mic, ca o fată de pension, ar trebui să fii mai bărbat. Un pahar de vin este furat din buzunarul doctorului , vinul ’ți dă sânge, te face mai viu,­­ți dă mai mult curaj d’a gândi, te face mai în­­drăsneț, țî­ aprinde închipuirea. Incearcă­­te după câte­va pahare de vin să scrii, vei vedea câtă imaginaț­ie ai și ce vie este și ce puternică este, și cât de capricioasă și de fermecătore este. Ce fel de literatură faci și tu! Literatura modernă fără vin este ca un zmeu fără visiitoare. Și bietul băgat după numeroase îndemnuri cearcă un pahar de vin, cearcă două, bea apoi binișor, pînă când începe să bea bine. In sfărșit începe a face ș’a tipări stihuri. La urmă, de patima vinului și de boala stihu­rilor nu să mai poate vindeca. De ame­țeala vinului și d’a stihurilor, căci vinul amețe­ște cu spirtul ear stihurile cu rima și cu lipsa de spirit, s’apuca de gazetărie. De aceea în toată țara abia să găsesc, printr’o mie de versificatori, doi trei­ poeți originali cari pricep versul și creează câte ceva. Tot așa să întîmpla cu biliardul, cu femee, în sfărșit cu toate abusurile cari să resimtă închipuirilor naive într’un chip fermecător de către cei șireți și răi. Am­ăgat de seamă însă că cel cu viții dacă au și ceva bun în ei, acest bun îl ascud cu îngrijire, de teamă d’a nu fi concrați în ce le-a mai rămas ca va­­lore Ast­fel vă previn că eu am avut și am o patimă primejdioasă pe care am postit’o cu îngrijire numai pentru mine, și ai ascuns’o cu atât mai mult cu cât se pate împrăștia mai lesne de­cât­ toate celealte patimi și viții. El destul s’o vestea să te și molipsești. Ea, de la ea însi­ este un adevărat discurs atrăgător. -Mă vedem, ce patimă, spune-ne, dife­­ră 3i-l al­i patru­. -Lenea, răspunse cel d’al cincilea. Le­ner ,are te fură, te moleșește, te descân­ta iți povestește în urechi o mulțime de bsme fermecătoare, și-ți desfășură în­­m­âna ochilor tablouri cu mult mai fru­­mos de­cât priveliștile reale, și te ridi­că­­ pe pământ, leganându-te în aer cu mult mai dulce de­cât cum te creazănă o bate pe apă. Românii din firea lor sunt nestornicî și leneși, de aceea avem doc­tori are în viața lor nu mai citesc un rînd de aceea avem profesori cari român la c arte cât trăesc, de aceea avem scri­­itorarii cari n’ar putea răbda să scrie 50 e pagine într’o d*­ Românii sunt le­­neșiin firea lor, de aceea au atâtea cu­­vinl pentru acasta stare a omului : leneș, trânjiv, moleșit, câstărnd, somnoros, a­­plețdulos, adormit, bleg, molan, picotit­, întărit și alte m­ulte cari ca și acestea se l­ca și prostului și leneșului. Și câte frasn’a mai scornit­, aplicându-se la lene , dón d’a în picioarele, abia să mișcă, în­călzește locul supt el, a prins rădăcini în pământ, îi pică­m... în poală, cade d’a în picioarele, să creatănă ca uă gloabă în ham, abia deschide ochii, cască sâ’și des­­criee fălcile, pică pară mâlâeață, i s’a câr­pit ochii, abia mesteca, etc. etc. Dar nu de această lene este vorba ci de patima lenii, a lenii care mă apropie de fericire și care mă trezește­ sărac lipit și destul de desgustat când mă gândesc că gura trebue să rențre și stomacul să moae, să vântu­re și să miștue. Este vorba de lenea care mă împiedica d’a fi om ca toți oamenii, făcându-me însă să gust plăceri pe cari alții nu le pot, nici înțelege, nici gusta. Gând se înopteazâ și cerul să spală de al­bastrul zilei, și stelele strălucesc ca niște ținte lustruite, clipesc ca niște ochi de ar­gint și sputesc nemârginitul coviltir al ce­rului, când suna ca un taler luminos și rece să ridică liniștit, eu mă lungesc ia m­ijlocul curții, pe moalele florilor sălbatice, și nu vă puteți închipui cum mi se apropie tot văz­duhul de pleoapele moleșite ale ochilor. Și basmele încep să mi se deștepte în cap. Și din când în când cerul mi-apare și dis­pare ca un tablou care se întorce când cu fața când cu spatele înaintea ta. Ziua când soarelui inundă lumea cu un potop de lumină, stau ceasuri întregi privind în vag, printre gene. Și micul curcubeu lipit de grăsimea genelor să aprinde și să des­fășură și să precipita pe albastrul străve­­chu al cerului. In diminețele de iarnă, fo­cul s’a stins de mult în sobă, este frig în odae, obrajii și vârful nasului sunt reci, și stând ghiemuit în plapămă, simț, gust cu plăcere, mă îmbat din căldura care să încovoae după trup, între mine și plapămă, ca o vată moale și câldicică. In acestă căl­­­­dură mă afund ca într’o bac încropită. Inchiz ochii, răsuflu ceva mai greu, dar nu adorm. Intre a dormi și a fi deștept este o viața nespus de plăcută : ori ce în­chipuire este o realitate, cu formele cu colorile, cu mișcarea și cu viersul ei fe­ricit. De ființa pe care o iubești, te apropii sfiicios și o săruți, dar o vedi bine și’i guști carnea fragedă, rumenă și parfumată. Paralele care’ți lipsesc le găsești și ai tre­cut hotarele în țăra minunilor. Volumul pe care nu mai scris încă, și póte nu’l vei feri nici o­dată, îl alcatuești în câte­va minute, mai frumos de­cât ai putea, mai frumos chiar de­cât ai vrea. Lenea la mine este adormirea a trei sferturi din viața și mărirea colosală a rămășiții ei ; lenea la mine este o stare de magnetism animal; este o realitate mai puternica de­cât adevărata realitate. In așa stare, fiind culcat pe un dig, am cădut în mare; în așa stare fiind, am cădut dupe cal, în așa stare fiind, când am deschis ochii și m’am vădut într’un oglindă am inghiețat de frică credând că m’am înșelat și m’am culcat într’o odae streină cu un strein alăturea, închideți ochii cu toții și spuneți-vă un basm în minte, ca și cum l’alți spune al­tora, și veți vedea ce fericită stare este a­­cesta lene. Intr’adevăr cu toții au închis ochii, fór­te convinși că vor gusta o fericire ciu­dată. In capul fie­căruia să deșira un basm. Unii zideau, alții să încruntau. Toți erau cu ochii închiși. Când s’au deșteptat trecuseră de ora­șul în care trebuia să rămâe. De La Vrancea

Next