Romanulu, octombrie 1887 (Anul 31)
1887-10-24
ANUL AL XXXILE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI Lirea áe SO Simt, pecit pagita iv ..... D<*° » * * „ UI......... íusibuisul ți realame pagina III și IV Maa . . . 40 bani Stet- „ 2 _ — . A se adresa: IN ROMANIA, la adnitetetrațianea IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de Ia Bourse. LA VIENA, la d-nil Haasensteln et Vogler, (Otto Maass), LA FRANCPORT, S. M. ia — G. L. Danbe et C-trio, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. —• Scrisorile nefrancate ce reiasă — ESEMPLARUL 15 BAN! REDACȚIA STRADA DOMNEI 2. ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ: Fundator©: C. A. EOSETTÎ Krectore: VINE SETTI LONI, 24 OCTOMBRE 1887 Luminózá-te și vei fi. ABONAMENTE n Capitală și districte: un an 48 lei; secp luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei, entru toteurile Europei, trimeatrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea fo Harului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse , la d’ E . Popovici, 15, Fleischmarkt. IN II ALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. 0.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — BUCURESCI, 23 BRUMAR 1 Retragerea deputatului român, generalele Traian Doda, din Dieta ungară a fost un act de uă adevărată manifestațiune patriotică în contra nedreptăților și a procedărilor anticonstituționale, de pe urma cărora suferit astăzi românimea, ca și cele alte naționalitățe sub coroina Sf. Ștefan. Gene spuse verde și românei : Sunt iân în Dieta vóstră ; ați tot ce va stat și va stă pentru a călca Constituția 'eptăți un ponor de peste ^ j —nu mai am deci ce căuta ce faceți pentru noirea neamului voștri isc cu presința mea și iuirile vóstre față cu ne entru care sunt In tot d’amor. Asupririle și țuirile și drepta indignare de Aoteptară 3 Codaul de pilare fiai nu’lăpsrui,de că ne le ne-i prigonit anul cu tiaia adânciedre a reprei ;or, ^ ~ fnnt ion nimp. manilor ca și în contra celor alte naționalități. f Cugete bine Ungurii la acest adelvĕr, și nu uite jicatórei: «cine semână véni, culege viid^Â^ Directorele unui ijiaz ^Poiena a telegrafiat, eri, d-lui Vintei C. A. Rosetti spre a’l ruga să trimită »prin telegraf incidentele procesului Gălățenilor și verdictul juraților din Brăila. Directorul Românului a respins imediat că „după ce procesul a ținut trei zile, jurații fiind liberi noptea a comunica, administrațiunea a făcut ca martorii să nu se presinte și s’a obținut amânarea. D. Rosetti adăuga că indignațiunea este generală și că va trimite amănunte prin scrisore.“ Acastă simplă telegramă a speriat se vede pe cei de la cârma. La 6 ore sera am primit un avis al direcțiunei telegrafului prin care ni se spunea: „Bine-voiți a vă presinta la casa oficiului telegrafic central cu recipisa telegramei No. 2544 ce ați presentat astă dî pentru Viena spre a vi se restitui tacla.“ Etă cum guvernul actual respectă libertățile nóstre! Un lucru reiese înséa din acest act arbitrar al ministerului de interne . Ii este rușine de purtarea administațiunei sale și nu voesce ca ea să fie cunoscută în străinătate. Măsurarea este onsé cu totul ineficace căci deși s’a oprit telegrama, adî, resultatul va fi cunoscut la Viena. In loc de uă simplă telegramă, diarele vor publica peste 24 ore o lungă corespondență, cu tote amănuntele procesului și chiar, adî, diaristul care ne a telegrafiat va putea instruirea afacerei de parchetul civil. D. Wilson va apare Marți la Tours, spre a se justifica la un meeting popular în contra acusărilor fiarelor radicale și intransigente. Figaro povesteste că la uă recentă convorbire între d. Grévy și alții, despre amestecarea d-lui Wilson în afacerea decorațiilor, președintele s-ar fi exprimat astfel: «Totul..^minciună. Ginerile meu nu este greșitu^* și totul este un o campanie jurnalistică. El e acel ce a fundat diare, de 5 bani, numărul, peste tdtă țara, și acum este atacat de aceste țiiare, în urma concurenței ce au între ele, fiind prea multe.» acesta de cumpătare și ține al românimei de dinpați, ar trebui se deștepul poporului ungur și al lor lui mai multă preve’e facă sé aibă mai multă în politica lor națională, mările și cu apăsările nude sub domnia lor, la făt nu o pot scote ; și că n’are se fie departe timpul Când Ungurii înșiși vor vedea că greșită le a fost politica și că toti își au înțeles interesele. Simțimintele și aspirațiunile naționale nu se sting așa de lesne după cum le place a crede vecinilor noștrii Unguri, ori cât de numerose și de sigure le ar părea că sunt aici armele pe cari le întrebuințâpa cu atâta ură și vrăjmășia în contra Rogurosa ar naaministi aimirea puștiu și telegrafului.Un singur resultat va obține guvernul : se va vedea că pe lângă arbitrar va face și vă prostie. Cei cari mai credeau că d. Brătianu pate să înceteze că dată cu funestatea sistemă de guvernământ se vor convinge că orice nădejde este perdută. Oposițiunea va fi mai unită și mai tare. GESTIUNEA CAFFAREL Iritațiunea, ce causase comercial cu decorații din Paris, se domolesce cu încetul. Generalul Caffarel, a cărui reformare a fost decretată de președintele republicei franceze încă la 14 curent, și care, în urma multelor sale acte de bravură, din campaniile la care a luat parte, tot se va bucura de o pensie de 8,000 franci, se află arestat la «Conciemgerie“, unde se urmeae energic cu SCIRI D’ALE BILSI In urma cuvintelor rostite de d. A. Catargiu, la 6 (17) Octombre, înaintea zfija banalelor, se d,^ ca va fi dat in judecB pentru ultragiui tribunalului. . . In curînd Bucurescenii vor putea se mănânce brânzeturi cu bice și camembertabricate în România și chiar acum a încetput a se vinde bondon și gervais, fabricat aci, la d. Iulian Oprescu din Lipscani. * * * D. general Fotino va pleca chiară spre a inspecta diviziunea sanitară din Dobrogea. * * * Advocații cari au apărat pe gălățeni, s’au întors în Bucuresci. * * * Să crede că dacă d. A. Pascal își va menține demisiunea de decan al facultăței de drept, se va alege d. N. Crătunescu. * * * a aniei o ocupație a camatei deputaților în viitorea sesiune, încă dă dovadă deci spune Epoca înregistrând acesta, despre termenicia zgomotului privitor la disolvarea Corpurilor legiuitore înainte de espirarea mandatului lor. 1 ** D. T. G. Djuvara a fost însărcinat provisoriu cu funcțiunea de secretar general la ministerul afacerilor streine, în locul d-lui Gr. D. Ghica care va lua parte la comisiunea Europeană a Dunărei. ♦ * * Ni se trimit relațiuni despre mișcarea literară a tinerilor universitari din Pesta. Comitetul societăței Petru Maior s’a constituit acum de curînd alegînd de președinte pe un tînăr de inimă și bun Român, d. Vasileg Fodor doctorand în drept. Lupta spune că : După scandalul petrecut la Curtea din Craiova, cu nenorocitele victime de la R.Vâlcea, un al douilea scandal, care acopere de rușine la judecătorii noștrii, s’a petrecut ori la Curtea din Brăila. . .„Trebue să ne încredințăm, acuma cel puțin, că nu mai trăim într’u societate organisată cu legi și cu garanții pentru individ.. Arebue să înțelegem că țara acesta Va fiu împărțită în două tabere, în cuceriți și cuceritori, și că cei d’întâiă sunt cu desăvârșire la discreția celor d’al duo- lea.“ Sub titlul „terorea judiciară“ Națiunea scrie următorea . .. „ Ne vom pune afară din lege11, a dis d. Eugenie Stătescu de la tribuna parlamentului, adresându-se către toți acei lari au pictat și protestăză, cari au înfurat actele infame ale regimulu ce Im sște. ■komnrsA ținut de cuvânt. KAvemi. ia ordinele sale uă magistratură se’vilă, compusă în mare parte din Popa- 11 Andronești, Sărățeni, ministrul de su pție a făcut din libertatea și chiar din Jferea și piața cetățenilor, uă jucărie. DJsp^devăr, mai ales cu începere de la propri provenitor și ai celorl’alți, toți victime ale administrației și în urma ale justiției preventive, putem spune că era proceselor scandalose se continuă fără nici uă intrerupere. Legea garantă călibertatea individuală a cetățenului și inviolabilitatea domiciliului său. Poruncă a fost dată agenților polițienești și administrativi să bată și să scriinMartorii acuzați, mai toți funcționari administrativi, au fugit în a treia zi a procesului, fiind-că procurorul general aflase că jurații sunt favorabili acusaților. In discuțiunea urmată înaintea cursei asupra amânărei, Sărățeanu a rostit următorele cuvinte care nu trebue să fie uitate : Acusații sunt asasini; jurații nu ’i vor lăsa să scape, prin urmare vor acea 0casiune se ’șî facă datoria înalții sesiune. Acestea sunt faptele și vorbele cu care s’a ilustrat justiția colectivistă din înaltul ordin al d-lui Stătescu, care era consultat prin telegraf asupra fiecărui incident al acestui proces. La infamiile din primele jile ale procesului s’au adăogat infamiile zilei din urmă, și cele de mai apoi sunt mai mari decât cele d’ântâi fi. Credem cu toții, că în procesul de la Râmnicu-Vâlcea guvernul atinsese maestmul infamieior la care se imți am ridica- Ei, bine, ne-ar fi IHfelat! Steaua judecător,,or Olteni a pălit față cu lucoferul de uriașe nerușinate care se ridică de la Galați. Dacă la Vâlcea s’au săvârșit pute infamii șî mai mari, se vedea cel puțin, atât din partea judecătorilor cât și din partea administrației, grija de a le disimula cât mai mult. La Brăila s’au desbrăcat și de «acestă sarcină superătore și cum a dis cu drept cuvânt d. Paladi, criminalii colectiviști ’șiau lepădat măscile. Iată cedice România Liberă: Regimul odios al bunului plac s’a afirmat din nou. Procesul Gălățenilor, ca și al Vâlcenilor, s’a amânat pentru sesiunea viitóre, după cererea procurorului general sau mai bine după ordinul ministrului, tot pentru cuvântul absenței martorilor. Opiniunea publică bănuesce un lucru că guvernul d-lui I. Brătianu ține să pedepsască cu cea mai mare asprime pe cei cari a fi îndrăznit a se plânge la Tron. Și mai ține încă să dovedască tuturor că nu la dreptatea Tronului trebue să nădăjduască cineva în ziua de azi. Bunul plac al d-lui I. Brătianu este legea supremă a Statului, și cei cari au cutezat să se plăngă Regelui înpotriva arbitrajului, nu pot avea nici uă dată liniște din partea cârmuitorilor. Singurul sprijin al guvernului, nu mai e adte decât temnița. Orcinalisă critică. — Cărți didactice. — Reflexiune. — Cum ar trebui să fiă oă carte didactică. Domnule Director. Dacă tot lucrul are timpul să fi, totă trăi— ,iu - se mai proprice pentru a dice ceva de operile didactice decât în zilele acestea, învățământul public mai cu osebire acești ani din urmă intră într’o evoluțiune vie, crescândă și accentuată. Tóte activitățile didactice să manifestară mai puternic. Cursul primar urban și rural să semnată prin vibrațiuni și mai mari. Scrieri didactice, articole și cărți didactice să ivisă de pretutindeni. In mijlocul acestor opere traduse unele compilate altele, alcătuit în pripă ’ ’ nume cinstit, mai năzărim și pici , ca nișce treseți veninoși și nebun sărmane plăgiatrui, sărmane căi jalnice imitațiuni. Căci, de li când ’e lumea print, cresc și spini.... îndurători cu aceste noi vegeta g^.nască pretutindenea pe oricare va îndrăsni să ridice glasul contra stăpînireî , poruncă a fost dată sbirilor să năvălescă în domiciliurile ómenilor și după ce le vor devasta averea, să’i înhațe și să’i trântască PROCESUL GALATENILOR Intrega presă independentă este indignată de procederea administrațiunei A a justiției în procesul Gălățenilor, in drept asupra personei, averei, onorei lui. Poruncă a fost dată magistraților să facă din acei ce ’și-au apărat dilele nisce criminali de rând, din acei ce ’și-au apărat averea nisce rebeli legilor și regulamentelor țării, din acei ce ’și-au apărat overea calomniatori. Legea garantăză dreptul omului de a fi judecat conform regalelor întocmite, bune rele cum sunt ce le avem, și să’și ia osândă ce i se cuvine, iar de nu să’și recapete libertatea, cu un ceas mai curând. Poruncă a fost dată sbirilor judecătoresc ca, atunci când nu vor putea condamna și executa repede pe toți acei nefericiți asasini asasinați, pe, acei hoți pe păgubași. ..pe- acei calomniatori-calomniați, cel "puțin se’i faca să sufere cât mai mult prin Închisori privațiunea libertății și tot felul de torturi. jn cot.,p se și mai mier ca ocii pogoniți_m._năpăstuiții ? Ferescă Domnul de cesul răsbunărei!.... * * * România. Cele petrecute iilele acestea la Brăila cu procesul Gălățenilor, a produs în publică impresiune forte rea. Totă lumea se întrebă: unde afi se ajungă lucrurile când și justiția s’a făcut părtașe cu pasiunile, cu resbunările ómenilor de la cârmă ? Nimeni nu se aștepta ca un judecător de curte să cadă așa de jos, încât de pe scaunul presidenției curtei cu jurați să facă acte arbitrare și să fie mai violent decât cel de pe urmă agent polițienesc ! D. Nicolau este ultima ilustrațiune de care se va bucura marele logofăt al dreptăței, că a scrut să refuze oposițiunei dreptul la protecțiunea legilor. Li s-a promis dreptate Gălățenilor, și lucru ciudat. Gălățenii n’au fost mai nedreptățiți, mai loviți decât după ce li s’a făcut acastă promisiune. ------ - -----* *---------------învățătorul uimit, citesce: „Noua tică, de ess , după cel mai intuitiv om aprobat cu mare succes de om mister.— „Noul abecedar iomân e mai bun din câte s’a văzut penă unic în felul său !“ Ba mai citeam iilele trecute chiar: „Abecedarul românesc de P. R. după cele j mai noui metode, superturor abecedarilor văijute până astă admis în 10 orașe mari, și, ediția pulsată . Tot de acest autor, aceleași mod' comandațiuni, am citit că, mai sur caligrafiii unice în felul lor, intui practice !... Tot de acest autor va mai ai gramatică chiar după metodul indi iarăși cea mai bună dintre Gramaticmânești. Cănd vei fi acestă prodigiosă fecu didactică la un om ca d. P. A. caud jo§ mai cu deosebire a veni să . Epoca vorbind de procesul din Brăila 1 FO1ȚA ROMANULUI 24 OCTOMBRE Atacul Morei NUVELA de EMILE ZOLA II — Taci! respinse ofițerul cu furie. Nu cin ce me reține d’a da foc satului din patru părți. Necazul din fericire ’1 împiedica d’a oberva schimbarea la față a obrazului Franischi. Ea trebui să se așeze pe un bancă le piatra, îngă puț. Fără voie’i, privirea si nu se mai lua de la cadavru, intinse jos, aprope lingă piciorele ei. Era un locäu voinic și frumos, care semăna cu Domenic, cu părul bălan și ochii albaștrii. A cea asemănare’i sfâșia inima. Se gîndea că póte martea lăsase în Germania, vr’vă impreza care plângea după dânsul. Și ’și recnoscea cuțitul In gîtlejul mortului. Il onorâse ea. Oficerul vorbea că va isbi Recreuse cu nasuri teribile, când soldat veniră în fața. Observase disparițiunea lui Domenic, lucru care cauza uă agitațiune mare. Ofițerul se duse la fața locului, privi pe ferăstra remasă deschisă, înțelese tot, și se întorse de perat. Moș Merlier păru forte ‘contrariat de fuga lui Domenic. — Dobitocul murmurel, strică tot. Francisca, care ’1 augi^^J’ coprinsă de suferință. Tata-seU d’alt.-fSrnu presupunea că dânsa era complice. Clătină din cap, fucându’i încetișor. — E că ne puși bine acum ! — Mișelul acelă! mișelul acela e care a omorât. Desigur că a intrat în pădure... Dar trebuie să se găsăscă sau de unde nu tot satul va plati pentru el. Și adresându-se la omorar: — Să vedem, tu trebuie să schiunde e ? Moșul Merlier surise cu nepăsare, arătând întinderea pădurei. — Cum vrei să găsesc pe un om colo ? fuse el. — Oh ! trebuie să fie găuri pe cari le cunosci. Iți dau 10 omeni pe cari să conduci tu. — Cu plăcere. Numai vom avea nevoie de opt fiile pentru ca să cutreerăm pădurea. Liniștea bătrânului turba pe ofițer. Înțelegea într’adevăr caraghioslicul acestei căutări. Atunci însă zări pe bancă pe Francisca palidă și tremurând. Infățișarea speriosă a fetei ’l isbi. Un moment el tăcu, examinănd pe rînd pe morar și pe Francisca. — Ore omul acela dise el, după puțină bruschetă, nu e amantul fiicei tăie ? Moș Merlier se învineț de necaz, credându-se că va sări asupra ofițerului ca să’l sugrume. Se stăpânii case, și nu respinse nimic. Francisca ’și acoperise fața cu mâinele. x — Da, așa e, urmă prusianul, tuseü fiica-ta ’1 a ajutat ca să fugă. Ești complicele lui...?-Ancă vă data, voești să mi’l dai ? Morarul nu respunse. Se întorse cu spatele, privind în depărtare cu indiferență ca și cum ofițerul ar fi vorbit altcuiva. Acesta scóse din fire pe neamț și strigă — El bine, al se fii împușcat !în locul lui. Și chemă ânc’ua dată plutonul de esecuțiune. Moș Merlier nu se sinchisizase. D’abia dete din umeri, pârîndu’î c’acea dramă era d’un gust mediocru. Fără îndoiala că nu credea că se împușcă un om numai așa. Apoi, când plutonul cu gata, îl dise cu seriositate: — Atunci e serios ?... Fie. Décá vă trebuie neapărat un om ca se mora, se fiu și eu acela. Dar Francisca se sculase, speriată, îngînând : — Iertare, domnule, omorâ-mă pe mine în locu’i, nu ’l faceți réü tatei. Omora-mă pe mine în locu’i... Eu am ajutat pe Domenic ca să fugă. Numai eu sunt vinovată. &ce urmatórele observațiuni: , Procesul de la Brăila s’a amânat. Pașnița d-lor Xenti și Sînge-Alb s’a pelungit cu încă trei luni. I — Taci, fetițo, strigă Moș Merler. Pentru ce minți ?.. Ea s’a petrecuut noptea închisă în odaia ei, domnule. Minte, te asigur. Nu, nu mint, urmă fata cu ardere. M’am scoborît pe ferestra, ș’am îndemnat pe Domep0 ca să fugă.... Acesta er adevărul, singurul adevăr..!. Bătrânul se îngălbenise. Vedea bine că dânsa nu mintea s’acésta istorie ’1 spăimânta. Ah! copii aceștia cu inima lor, cum strică tate ! Atunci se supără. — Ea e nebuna, nu o asculta. Povestește nisce prostii... să isprăvim uă data. Ea voi să mai protesteze și îngenuche înaintea oficerului cu mânele împreunate. Oficerul case asista la acesta scenă durerosă, cu linișce. — D- deul meu, dise dânsul în cele din urmă, iar pe tatăl d-tăle, pentru că numai am pe cel l’alt... Caută și gasesce pe cel l’alt, ș’atunci bătrânul acesta va fi liber. Un moment, ea ’Ii privi, cu ochii bolovănii din "cauza acelei propuneri fiorose. — E oribil, murmura ea. Unde voiți ca să găsesc acum pe Domenic. Ai plecat fără să sciii unde. — In sfârșit, alege. Eu sau tatăl d-tale, — Oh ! Domne, pot óre s’aleg !... Im sfâșiî inima... Ași vrea mai bine se mor de îndată. Așa s’ar isprăvi mai repede. Omora mie pe mine, te rog. Acea scenă de disperare și a lacrămi Incepu să facă nerăbdător pe ofițer. El strigă: — Destul! Vreau să fiu bun, consimt a va da două cesuri... Dacă, peste două cesuri,amantul d-tăle nu să află aci, va plăti tatăl d-tele în locul său. Și ordonă să ducă pe moș Merlier în odaia care servise de închisore lui Domenic. Bătrânul ceru tutun și se puse pe fumat. Pe fața lui nepăsătore, nu se citea nici uă emoțiune. Numai, când remase singur, tot fumând, doué lacrămi mari ’i picara pe obraji. Sărmana lui copila cât trebuia să sufere! Francisca remusese în mijlocul curței. Soldați prusieni trecea de acolo pînâ celo rîdendu’i în nas. Unii ’i aruncau în obraz glume pe care ea nu le înțelegea. Ea privea ușca pe care dispăruse tata-său, și c’uâ mișcare domola, își duse mâna pe frunte, ca și cum ar fi voit împiedica ca să nu isbucnăscă. Ofițerul se resuci în călcâie, fucănd, — Ai două coșuri. Caută de le întrebuințără. Ea avea două coșuri. Acesta frasă ’I socotea prin cap. Apoi, fără a sei ce facece și din curte. Unde se mé duc ? ce se fac ? Mai nu’și dete ostenela ca se se gândesca, pentru că simțea c’ar fi degraba ori ce sforțare. Cu tóte acestea ar fi voit să vadă pe Domenic. S’ar fi înțeles amendoul, ar fi găsit póte vr’un mijiloc. Și, în mijlocul încurcâturei gândurilor sale, ea se scoborî pe malul rîului, pe care o trecu peste jar pe la un loc pe unde erau mari. Pașii săi o conduse lingă prin jar, de la coltul livedei. Cum sa se vedit un baltan de singe care o fin galbenescá. Era chiar acolo. Și e urmele lui Domenic prin iarbă , trei fi dat fuga, vedânduă linie de pas ce tăia livedea în curmediș. Apoi g colo ’și pierdu urma. Dér crefiu găsi într’uă livede vecină. Acesta ’i duse pe marginea pădurei, unde se pice urmă. Francisca intră înăuntru pe sub Singurătatea o malușură puțin. Ea’s jos puțin. Apoi, gîndindu-se că căsurceau, sări în sus. De când părăsi mara ? De cinci minute? D’un jumăcos ? N’avea consciința de timp . Pemenic se dusese să s’ascundă într’i fiș ce ’1 soia și ea, și unde, într’un prînz, mâncase nuci împreună. Ea și la tufiș. Uă mierlă singură sbură, fii frasa ei dulce și tristă. Va uri.