Romanulu, noiembrie 1887 (Anul 31)
1887-11-25
NIL L XXXI-LE Voiesco și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV Detto „ „ „ „ UI Inserțiunî și reclame pagina III și IV linia A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nne, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d-niî Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et Cune, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refasu — REDACȚIA STRADA DOMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ, ro Fundatore: C. A. ROSETTI Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI Cu începere de la 15 (27) Noembre,Jiua deschidere! Camerilor, ediția I a Românului va apare la 2 ore, iar ediția II-a, conținând resumatul desbaterilor corpurilor legiuitore, va apare la 8 ore sera și va trebui se fie distribuite tutor abonaților înainte de 10 ore sera. Rugăm pe abonații noștri! din Capitală a ne face cunoscut cât de curând, care din aceste ediții voesce se li se trimută. SKSnHfflWJaW»*** BUGURESGI, 24 RAPCIUNE Scriî de cea mai mare însemnătate ne sosesc din Paris. Președintele Republicei s’a hotărît, în urma întrevedere, ce a avut ca șefi, tutor grupurilor majorității, se’și dea demisiunea, pe care va anunța-o Parlamentului îndată ce se va constitui noul cabinet, cu formarea căruia s’au însărcinat d-niî Ribot și Goblet. Dupa aceleași serii, noul cabinet se va presinta chiar mâine înaintea Camerei, oră Congresul se va întruni Sâmbătă la Versailles pentru a alege pe nuoul Președinte al Republicei. In câteva zile decese produse în Francia nu numai uă crisă ministerială ci și uă schimbare neașteptată în conducerea afacerilor Statului, prin retragerea primului magistrat al Republicei. Nenorocita afacere a decorațiunilor, care puse direct în joc pe ginerile Președintelui Republice!, ca unul care esploatase posisiunea și legăturile sale de familie în paguba onestității cetățianului și a moralității publice, prin amestecul său în nișce afaceri dintre cele maiscabrase și mai înjositore, atrase după sine schimbarea a unei întregi stări de lucruri, provocând uă crisă care va rămâne în istoria politică a Franciei de tristă aducere aminte. Câte învățăminte nu putem culege din cele ce se petrec a fi în Republica franceză ! Bărbatul onest, căruia Francia îi încredință pentru a doua oră conducerea afacerilor sale prin realegerea sa la președinția Republicei, se vede a fi nevoit se părăsască posițiunea înaltă pe care îi o asigurase reputațiunea sa deja câștigată și considerațiunea de care se bucura în fața unui popor de 85 milione, din causă că un membru al familiei sale, lipsit de ori ce scrupul și că un trecut care numai republican și corect n’a fost, a abuzat de calitatea sea și a deșteptat în opiniunea publică un simțământ de uă adâncă neliniște pentru viitorul Republicei. încrederea ânsa în sine și corectitudinea purtăreî sele, pe cât timp fu în capul Republicei, făcu pe Președintele el se nu vede curentul ce se forma chiar în contră’i, printr’u reacțiune neașteptată a resimțimentului opiniunei publice. D. Grévy se legănă penă în sfârșit în speranța că reputațiunea sa nu va fi întru nimic atinsă, și că n’are să perda câtuși de puțin din încrederea de care se bucură, prin faptele condamnabile ale unuia din membrii familiei sale, în contra căruia, în sufletul séu, pare că era tot atât de revoltat, ca și acel cari votaseră, c’uă majoritate sdrobitore, numirea unei comisiuni de anchetă în așa numita afacerea Wilson. El, ce bine îl ar fi prins acest vot d-lul Grévy, décá ar fi sciut la timp sé se foloséscá de el ! Și, în adevăr, ce mai aștepta Președintele Republicei în urma acestui vot? Vă schimbare a opiniunei publice în privința unor fapte pe cari ea deja le condemnase ? Și acestă schimbare, întrucât ea ar fi putut folosi la înlăturarea crimei la care fatal minte trebuia să dea naștere demisiunea Președintelui Republicei? Negreșit că Președintele Republicei nu mai avea nimic de așteptat în urma votului Camerei, și acesta cu atât mai mult, cu cât guvernul trădase, ca se zicem așa, înaintea ei dorința d-lui Grévy, prin opunerea președintelui consiliului, d. Rouvier, la numirea unei anchete. Respingând vederile șefului cabinetului în acesta cestiune, Camera se găsea față în față cu însuși Președintele Republicei, căruia nu’I mai lăsa decât timpul sa cugete la retragerea sa. Dovada despre acesta fură întrunirile grupurilor politice din Cameră cari urmară votului dat, întruniri în cari se discută pe față retragerea d-lui Grévy de la preșidenția Republicei, retragere ce fu privită de mai mulți membrii, între cari și d. Richot, ca neapărată. Nehotărîrea deci a d-lui Grévy de a se retrage îndată după votul Camerei de la preșidenția Republicei, nu a putu fi decât în paguba sea și de nici un folos pentru înlăturarea crisei ce domnesce a<fi în Francia, crisă care, cum iuserăm, fatali minte trebuia să se producă. Pentru cei ce au văiut în d. Grévy un bărbat onest și s’au obicinuit să pue temei pe reputațiunea sea câștigată și pe încrederea de care s’a bucurat în Francia, pe tot timpul cât s’a aflat în capul ei, nehotărîrea sa până în momentele din urmă d’a se retrage de la preșidenția Republicei este mai mult decât un nedumirire, este, deci ne putem exprima astfel, ceva inesplicabil. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Madrid, 23 Noembre. Marocanii au smuls drapelul ce’l arboraseră Spanioli în insula Pereuil. Ministrul afacerilor străine a protestat. Constant înopole, 93 Noembre, Sultanul, pe timpul șederii Țarului la Berlin, a telegrafiat împăratului Wilhelm pentru a-l ruga să intervină pe lângă Țarul pentru a termina cu cestiunea bulgară. Paris, 53 Noembre, 6 ore séra. In urma intervederea ce a avut cu capii tuturor grupurilor majorităței, d. Grévy s’a hotarît a’șî da demisiunea. Va anunta determinatiunea sea Par* Jalamentului de îndată ce se va constitui cabinetul. D-niî Ribot și Goblet au primit ca să formeze cabinetul care se va presenta Vineri în fața camerei. Congresul se va întruni Sâmbătă la Versailles pentru a alege pe noul președinte al Republicei. Agenția Liberă. VIZITA ȚARULUI LA BERLIN Kreuzzeitung, vorbind despre acesta visita, scrie între altele : Cum că vecinii și aliații noștril, atât Austro-Ungaria cât și Italia, n’au pentru ce să fie geloși sau să se tema, este un lucru care se înțelege de la sine, astfel că nu este nevoe d’a mai fice vr’uă vorbă în acesta privință, deorece caracterul ferm și sigur al împăratului și al politicei sale este destulă garanție. Europa caré va primi fără îndoială convingerea că întâlnirea va avea drept urmare un lucru : de a aduce mai multă lumină și lîmpetțeală în turbureala politicei europene. Și acesta este un împrejurare liniștitore. Die Wossischie Zeitung, după ce constată rácela cu care a fost Țarul la Berlin, accentuiază întrevederea principelui de Bismarck cu țarul, și scrie : Avea-va sea nu acestä întrevedere vr’uă influență mai însemnată asupra mersului politicei ruseșci, astăzi nimenea nu póte prevedea. Țarul nu este om sigur. Nici un domnitor nu este atât de puțin de sine stătător ca cel autocrat. Țarul de la început n’a fost prieten călduros al Germanilor. Tocmai asta a încuragiat pe panslaviști se merge mai departe decât dânsul. Țarul a provocat spiritele de care acum nu pote scăpa. La noi se va lua act cu satisfaceting:„ déca guvernul rusesc se va lăsa mai prietenos față cu imperiul geman. Nu se pate vorbi ânsă de cine scie ce arangjamente, cari s’ar fi luat erl, cu atât mai puțin, că Țarul a retușat însoțirea ministrului să fi responsabil. In ori ce cas, prin întrevederea Țarului cu cancelarul, nu se va schimba nimic nici din fermitatea, nici din scopurile alianței întreite din centrul Europei. Germania rămâne prietenul prietenilor săi, aliatul sigur al aliaților săi. Pentru anii cei mai apropiați drumul politicei germane este desemnat de acestă alianță. Prin urmare orice s’ar întâmpla acum în Rusia, fie că întâlnirea personală a Țarului cu principele Bismarck va avea efecte bune, fie că nu, Alecsandru III atât din modul primirei sale în capitala Germaniei, cât și din expunerile principelui Bismarck va fi câștigat impresiunea, că Germania pare în adevăr să fie prietenă Rusiei, dar nici uă dată servtarea ei. Aniversarea biruinței de la Slivnița Bulgaria a serbat pretutindenea la 8 (20) Noembre aniversarea biruinței de la Slivnița. La palatul princiar din Sofia a fost mare prâmj și cu aceasta ocasiune principele de Coburg a adresat ofițerilor urmatorele cuvinte: ziua de astăzii este vă ți sfântă pentru iubita nostră patrie ; ea ne revocă în memorie marile isbânde. Vitejia armatei, sacrificiile de bună voie ale întregului popor au pus lumea în uimire și au fost încoronate de succesul meritat. D-voistră ați salvat onorea armelor bulgare și ați apărat libertatea, în dependința și inntegritatea tronului și patriei și ați a 1 V* VINERI, 25 NOEMBRE 1887 Loi minéza-te și vei fi. / ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; șese luni 24 lei, trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru toate țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diaruluî și ofieiele poștale. IA PARIS, la Havas, Lafsite et Cune, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 16. Fleischmarkt. IN ITALIA,Ta. d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepuhlicate se ard — sigurat poporului bulgar stima națiunilor civilisate. Adânc mișcat prin aducerea aminte de marile isbânde ale bravei mele armate și ale gloriosului meu popor, vă salut din tóta inima în acest a zi de sărbătore națională. Inălțând rugăciunile mele către atât puternicul dumnedeu ca să binecuvinteze armele bulgare și să înfrumsețeze istoria Bulgariei cu multe alte exemple de patriotism, beau în sănătatea regimentului I de infanterie și a Alteței sale principelui Alecsandru, bravul meu predecesor, al cărui nume regimentul îl portă. UN MARE MEETING IN BELGIA La 21 Noembre s’a ținut în Liege, sub președinția primarului d’Andrimont un meeting monstru, la care au luat parte industriași, profesori și advocați. In discursurile ce s’au rostit, s’au vorbit multe contra d-lui Krupp și s’au luat o mulțime de resoluțiune. Resoluțiunile invită guvernul ca lucrările de fer și oțel necesare pentru esecutarea fortificațiunilor la Meusa, și în special tunurile, să se lase esclusiv pe seama industriei naționale pe calea concurenței libere, și pentru acest scop să se reînființeze vechia turnătorie regală de tunuri și să se dea industriei belgiane. Cunoscutul publicist și profesor Emile De Laveleye, primul orator, a accentuat cu toată tăria că mișcarea actuală n’are nici uă tendință antigermană. Ea este pornirea firesca a tuturor statelor, a celor mici ca și a celor mari, d’ași făuri ele singure armele. Adunarea s’a terminat printr’un banchet, la care au luat parte vr’ău 120 de persone. SCIRI D’ALE DI LEI M. S. Regele a făcut erl să visită Em. sele mitropolitului primat. * * * D. colonel Cerutti, atașat militar al Italiei la Viena și Bucuresci, pârâsesce acest post spre a lua comandamentul unui regiment de infanterie în Italia. * D. Michotte de Welles, prim-secretar la legațiunea belgiană din Bucuresci, a părăsit capitala ducându-se la Stockolm spre a gera legațiunea de acolo în absența titularului, care a obținut un concediu de mai multe luni. * * * Colegiul I electoral pentru consiliul general al județului Neamțu este convocat pentru 13 Decembre spre a alege doui membri în locul d-lor N. Gridov și V. D. Stan, decedați. Tot pentru 13 Decembre este convocat * 4c și colegiul I pentru consiliul general al județului Argeș spre a alege de asemenea douî membri. * * * D. general Constantin Cruțescu, directorul general al ministerului de resbel, este autorizat a subscri pentru d. ministru de resbel ad-interim I. C. Brătianu corespondența ce nu este reservată, a aproba cheltuieli și a emite ordonanțe de plată și de delegații. *1 * L'Independance Roumaine are informațiune positivă că d. prim-ministru a oferit portofoliul resbelului d-lui general Cretenu, dar acesta a refuzat. 4c ** In bugetul ministerului financelor se prevede înființarea unui post de inspector general al vămilor. * * * B. Grecofî, fost ministru de finance în Bulgaria, se află actualmente în Bucuresci. * * * Consiliul de administrațiune al regiei monopolurilor a decis că de la 15 (27) se íncepa a pune din mou în vendare cutii de chibrituri de câte 5 și 10 bani. * * * pilele acestea a fost în capitală Bakla bey, primul redactor al ziarului arab El Ahrat. Densul a plecat ieri spre Egipt. * * * Preotul Florea Rudeanu s’a grațiat de pedepsa închisorei de 5 zile la care este condamnat prin cartea de judecată a judecătorului oealului Topolog, jud. Argeș. * * * C. Mihail Anastasiu este numit, pe timp de un an de la depunerea jurământului, membru în comisiunea de experți, instituția pe lângă ministerul financelor. 4c ** Ieri s’au întrunit din nou, la parchetul general al Curței, membrii Curței de apel și al parchetului general, continuând discuția asupra noului proect de reformă a magistraturei. 4c 4«* Membrii societăței cooperative din Bucuresci sunt convocați în ședința pentru 23 Noembre st. v. * * * Sâmbătă se vor face noul esperințe cu pușca Rudini, în presența Regelui. * * * Galații publică documente de pe timpul lui Cihan Vodă, privitor la locurile de cherestele din portul Galați. 4« 4c 4c Vocea Govurluiului ne comunică : D. M. Kogâlniceanu, se afla de peri aspele cetăței nóstre. D-sea aflam ca va pleca mâine la Constanța, iar după câteva zțile în strainătate, de unde nu se va întorce decât către începutul lui Decembre spre a lua parte la lucrările Camerei. * 4« 4c Scalele primare din Huși, care fuseseră închise pentru 10 file din causa ivirei epidemiei de anghina difterica, s’au deschis. * Epocei i se scrie din Vâlcea că cel mai ve 4c CRONICA TEATRALA IN SUMAR. Don Carlos, Infant de Spania, tragedia în cinci acte, de Schiller, traducțiune deanul Iacob Negruzzi, representată pentru prima oră pe scena Teatrului Național din Bucuresci, Sâmbătă la 11 Noembre 1887.— Istoria și poesia în concepțiunea unei drame sau unei tragedii.— Shakespeare și Schiller. — Teatrul francez și dramaturgii germani.— Elementele dramatice din Don Carlos. — Artiștii români din Don Carlos în genere.— D-na Aristița Roman.-Manolescu în Principesa Eboli. d. Grigore Manolescu în Don Carlos - Repertoriul celor două săptămâni trecute.— Domna de Stael, în acea minunată carte intitulata De Villemagne, duce de Don Carlos al lui Schiller, la finele capitolului ce se consacră acestei tragedii și Briganzilor, următorele cuvinte privitóre la cea d’ântâiu : acesta tragedia își urmăzâ^dsfașurarea ei între istoria și poesia, fără a Satisface pe deplin nici pe una nici pe alta!s Observațiunea e justa, precum juste sunt tóte observațiunile ce deștapta scriitore enunță asupra întregei civilisațiuni germane de secolul trecut. Pentru un subiect cunoscut, și ânca bine cunoscut din istoria în tote amenuntele lui, e totdeuna cu greu spectatorului se creda combinațiunile poetice și deci nereale ce’i presintă autorul. Schiller, când a scris pe Don Carlos ca și mai ’nainte Briganzii, fericea, pentru a dice astfel, ferbea în cardurile tinere ale unui geniu pe care fără îndoială ’l putem numi geniul cel mai generos, cel mai nobil, cel mai simpatic și deci cel mai comunicativ din tote câte se numera in fostele literature germane. Ténor și gata a se înflăcăra în fața oricărei idei frumóse, ar fi fost peste putință acestei admirabile și bogate imaginațiuni țe se fi ținut în marginele strivite și reci ale cadrului, ale colorilor și ale pasiunilor și evenimentelor, — tóte istorice. Istoria nu face se reésa cu atâta elocința contrastele pe cari ochiul poetului le vede în scenele istorice, când el le privește în vederea unei idei de mai înainte găsite. Intre întunecatul Filip, regele Espaniei cernite, înconjurat de o regină nenorocită, un fel de plăpânda flore pe care vântul rece o ofilesce glilnic când la Madrid, când la Aranjuez, de un fiu care e contrariul opus cu firea ficei părintelui său, de un preot intrigant, de un duce d’Alba «n fanatic tiran, de un inchisitor bătrân aprape de un secol și de uă ființă curiosă pentru Spania și chiar pentru secolul XVI, de acel mare vis de Posa, simpatic și incomprehensibil în multe,—între tote aceste ființe istorice poetul a făcut să nască prin varietatea și bogăția poetică a desvoltărei, prin Ies coups de canif sau mai bine prin schingiuirile ce le dă istoriei reale un numărarecare de frumuseți ""și contraste scenice, cari totdeuna și în orî-ce timpuri vor fi véisate și aprețuite cu deosebita plăcere. «Un numărarecare de frumuseți și contraste scenice“ disecăm, și p íntr’adevĕr, ca în tot teatrul german, de la Lessing și pené dincolo de Goethe, spre noi încoce, și în Don Carlos al lui Schiller avem aceleași defecte de lungimi, de părți accesorie, de tirade filosofice, de țese caritate, deși coprind în multe rânduri frumuseți superiore, nu sunt menite a contribui la mersul acțiunei, ba ce e mai mult slăbesc interesul acestei acțiunei, făcând-o să se sbatâ în foc și se lângedască d’a-în piciorele. O fi având Lessing dreptate în multe, dar acolo unde nu recunosce teatrului francez nici un merit, mulți își permit a susține că, déci nici una n’ar fi bunătățile și frumusețile de alt gen ale acestui teatru oropsit de faimosul critic german, apoi una tot are, și anume modul de a pricepe un subiect, de a’l face planul și de a’i înjgheba scenele astfel încât prima se fia născăterea secundei, acesta a terției, și așa mai încolo până la desnodământul final, fără ca firul facțiunei [să nu devieze un moment din calea sea. Acolo unde Schiller și-a adus mai de aprope aminte de teatrul francez, scenele se lega mai altfel una de alta, și acțiunea nu are salturile cari rup în bucăți atențiunea spectatorului. Curios pentru noi, obicinuiți cu teatrul clasic al Franciei și cu comedia contimporană francesă, forte curios este teatrul german în care influența lui Shakepeare, acest mare și genial desprețuitor al unității locului, se bate în capete cu influența teatrului clasic francez pe care Lessing, Goethe și Schiller se siliau a-l uita și nu puteau, căci multe și neperifere sunt și frumusețile lui. In fața poesiei dramatice și incomparabilei puteri de a forma pentru vecia dintr’un condeiu caracterele, pe care le are Shakespeare, uiți istoria. Hamlet al lui Shakespeare a omorât pe Hamlet al lui Saxo Grammaticus și Regele RicardȚII, făptuit de formidabila imaginațiune a marelui dramaturg englez, nu te mai lasă să te mai gândesci la Ricard al istoriei. Geniul lui Shakespeare face ca înaintea dramelor lui să ți se ștargă citele istoriei, să nu mai poți și să nu mai ceri a vede decât ceia ce ți arată poetul. La Schiller nu e așa; poesia nu omoră istoria, și sunt momente când spiritul spectatorului, în fața dramei poetului, se îndrepta și câtre istoria, pentru ca în personagiul lui Schiller el nu vede totul. Deosebirea e mare și numai după una sau două audițiuni ea se vedesée lămurit spectatorului atent. Aceste observațiuni, bineînțeles, nu ne vor opri a nu recunosce că sunt frumuseți de primul ordin în Don Carlos că sunt scene deuă putere dramatică escepțională, și că totdeuna Don Carlos, pe orice scenă, jucat cu economia și cu buni artiști, va face efect și va plăcea chiar spectatorilor nededați cu felul teatrului german. Nu vom povesti subiectul; el este îndeobște cunoscut:caracterul lui Don Filip, iubirea lui Don Carlos pentru Elisabeta de Valois, promisă lui mai întaiü și apoi dată tatălui său, Don Filip, decât regele Franciei Enric II tatal ei, amicia marchizului de Posa pentru Don Carlos, intrigele de curte la cari lucrază fără preget călugărul Domingo și crudul duce d’Alba, și în fine pasiunea principesei Eboli,—se amestecă una cu alta pentru a da nastere tragediei și într’easa unor scene de la frumuseță admirabila și mai cu sema, mulțumită geniului lui Schiller, două elocințe mișcatore. Pe scena teatrului nostru, cu tot numărul cel mare al personagielor, piesa nu e jucata rea de toți artiștii ; nici unul nu e ridicul, cum ni se da multe mostre în anii trecuți, și nu văd în ce unii din confrații mei au găsit pe Niculescu imposibil în rolul călugărului Domingo, acel duhovnic intrigant, perfid și curtelan. Că Niculescu nu realiseză în Domingo pe idealul Dominicanului deștept ca vulpea, umilit și ipocrit, cu limbă mai veninosă ca a șarpelui, asta’i un adevăr mai luminos ca lumina serelul. Principalul este că nu primejduesce rolul, ci’l duce pené la capăt fără să se poticnăscă în ridicul. Deci, toți actorii își duc rolurile, unii bine, alții binișor, în tot c'est du bon ordinaire, tocmai ca vinul pe care’l bea la mesa’s presidențială sgârcitul d. Grévy, președintele Republicei francese. Din acest bon ordinaire, punem deuă parte ca du vin de grands crus, împreună cu tot publicul care a asistat la cele patru represintațiuni ale lui Don Carlos, pe dna Ar. Roman-Manolescu (Principesa Eboli) și pe Manolescu (Don Carlos). Sunt multe creațiunile pe care d-na Aristița Roman.-Manolescu le-a creat pe scena Teatrului Național din Bucuresci de vra trei ani încoce, de când incontestatul și marele său talent a luat un avânt purternic, devenind din ce în mai stăpân pe mijlocele cu caricatura și studiul au înzestrat-o. Cred énse că creațiunea, asupra căreia jamuica cea mai severa ar ave mai puține restricțiuni de facut, este, desigur, acesta principesă Eboli în care Schiller a arătat (scena din sera cu Don Carlos) pe femeia cu uă elocință și cu uă putere dramatica desăvârșit superbe, și pe care d-na Aristița Roman.-Manolescu ne-o da cu uă măsurâ, cu uă solință și cu uă artă într’adevĕr admirabile.