Romanulu, iulie 1888 (Anul 32)
1888-07-24
r 'Y' yk ”Sr ANUL AL XXXTI-LE Yoiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV -10 bani Detto 111 ■2 lei — Inserțiuni și reclame pagina 111 și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Ziarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nne, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d-niT Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — L. Daube et C-nne, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusit — ESEMPLARUl 15 BANI REDACȚIA STRADA DOAMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUA, 1 Fundatore: C. A. ROSETTI Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI Lluminézate și vel fi. ABONAMENTE n Capitalei și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; int lunii 4 lei. pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea farului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Lafitte et Cune, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15. Fleischmarkt. IN ITALIA, Ind. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. 0) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — BUCURESCI, 23 CUPTOR Cei care privesc politica dintr’un punt de vedere mai înalt și năzuesc a-I găsi legile după care,—când soiință va fi,—politica va trebui să se conducă, nu au studiat penă acum un curios fenomen de optică politică, propriu tuturor partitelor și tuturor țărilor. Acest fenomen, saü mai bine acestă anomalie de optică politică consistă în a vedea lucrurile într’un fel când esc! la putere și într’altfel când esc! în oposițiune. Observăm că aci nu e vorba de aprecieri, de discuțiuni, de controverse pe cari într’un fel le poți duce când ești guvern, și într’altfel le ai și le faci când esc! o posițiune. Nu noi constatăm acesta anomalie de optică politică asupra faptelor. Fapta e faptă, independent de orice apreciațiune, de orice discuțiuni. Cu totu șiretenia unora a denatura faptul, acesta remâne așa cum este. Causa acestei schimbări în vederea faptelor noi nu o cunoscem, nici nu ne încumetăm a o explica. Ne mărginim a ’i înregistra efectele cari în cele mai multe cazuri sunt surprimi letóre și te pune pe gânduri. Cap sau luptător în oposițiune, ochi î ți sunt înzestrați cu uă putere de vest două intensitate fenomenală. Fericit guvernul și fericit cel mai modest al lui funcționar dacá vor reuși a scăpa de scrutătorea privire a oposantului. Acesta vede tot. Linxul rămâne zero pe lângă un oposant hotărît și pasionat. Nu e fapt, nu e tulsă care să treca neobservate pe dinaintea ochilor lui. Cutreeră țara — cu bilet de liber percurs când e deputat — și nu rămâne un singur oraș, orășel sau sat în care ochii lui să nu găsască sute și mii de cusururi, de ilegalități și de fapte criminale. Vede tot, aude tot și, într’una la pândă, ochieșce răul chiar în cele mai tainice ale lui ascunzători. Acesta sagacitate și acesta putere de a despica firul în patru sunt minunate. Dacá un guvern ar lua act de tot ce vede și de tot ce propune oposițiunea în cestiune de fapte, acel guvern s’ar eternisa la putere. In oposițiune, omul politic este a tot vetiletor și atotscriitor. Cu timpul, pentru că guvernul nu ascultă cele ce ’I spune oposițiunea a tot veZetare și a tot solutate, și pentru că nu iea act de relele ce aceiași oposițiune îl semnaleza zilnic cu uă neobosită stăruință, — acel guvern cade și, conform jocului constituțional al partitelor, suveranul dă puterea a tot văzătorel și a tot solutorel oposițiuni. E că, prin urmare, că oposițiunea a devenit guvern, cr fostul guvern oposițiune. Spectatorul dar nepasionat al acestui joc al cântarului constituțional este adus, prin însăși firea faptului ce s’a petrecut dinaintea ochiior săi a ’și zice cu multă dreptate : A tot veZetarea și a tot soluterea oposițiune, devenită acum guvern, cu vederea ageră de care ne-a dat atâtea probe când lupta în contra fostului guvern, se va pune pe lucru și, pentru că a văzut și vede, a auzit și aude relele de cari suferă țara, le va tămădui pe rând pe flecare. Le scie, le-a arătat națiunei, a dat cu ele în cap guvernului căzut ; prin urmare, cunoscându-le pe de rost, se va grăbi să le facă să dispară. El bine, faptul nu se întâmplă pe nicăeri așa. Oposițiunea, ajunsă guvern, perde darul de a Vede, de a auzi și de a sei relele cari bântuie țara. Erau aceste rele un fel de capital pe care oposițiunea ’l făcea se rodescu pe spinarea fostului guvern ; îndată ce vine la putere, oposițiunea perde acest capital. N’aude, nu vede, stă greu pământului, tocmai cum sta și fostul guvern. Relele sunt încă în ființă, ba chiar póte au crescut. Acastă crescere ’I ar fi făcut să strige în oposițiune de s’ar fi auzit din Severin în Dorohoi. La guvern, acesta crescere a reulul îl lasă indiferenți sau nu ’l muscă decât agale și alene. Un exemplu forte mic, neînsemnat, dar tipic. Nu scri cu câți membrii al actualului consiliu comunal vorbiam odinioră de ceia ce cu toți numiam, și cu dreptate, nepăsarea și disprețul fostului consiliu comunal de buna stare a cetățenilor capitalei, mai cu semn privitor la lărgirea stradei Smârdan în dreptul eternului palat în construcțiune, acela al Băncei Naționale, pe care e de sperat că copii copiilor noștri ’l vor vedea inaugurându-se. Actualii membrii ai consiliului comunal, atunci în oposițiune, și prin urmare a tot verjétori și a tot scriitori, ne liceau cu deosebită elocință. Din Lipscani și până la Poștă, strada Smârdan e atât de strictă încât accidentele pe dânsa se numără nu cu zilele ci cu orele. Circulațiunea fiind colosal de mare pe acestă porțiune a stradei și fiind demonstrat că palatul Bancei Naționale se va sfârși, după calculele cele mai probabile cam pe la jumătatea dntăia a secolului viitor, pentru ce primăria nu lărgesce de acum strada, lăsând ca Palatul să se facă când s’o face o întrebare forte dreptă și sprijinită de natura faptelor în modul cel mai temeinic. Primăria, ne ziceau actualii părinți ai orașului, atunci ageri oposanți, primăria are dreptul de a trimite Bâncel uă hărtiă în care s’o róge să’și ridice gardul de scânduri din buza trotuarului și în urmă, ca, primăria, se potrivască strada pentru înlesnirea circulațiunei. Nimic mai ușor, mai logic, mai just. Acestea, pe când erau în oposițiune. AZI, sunt guvern, au puterea, faptul e fapt, adică Banca continuă a nenoroci strada Smârdan. Dar,... dar anomalia optică ’și-a făcut efectul. Oposanții de odinioră, guvern astăzi, nu mai văd lucrurile ca pe vremurile acelea. Gardul Bârnacel, deși continuă a împedica circulațiunea, a pricinui accidente, nu mai supără pe cel pe cari odinioră îl revolta. Am luat un exemplu mic din marea economia a politicei. E caracteristic și el, cu tote că și ’n politica mare exemple se pot lua câte. Zece vă dată. De ce ? . Să fiă adevărat că puterea orbesce, schimbă, adorme, slăbesce văzul și auzul ? Constatând schimbările s’ar crede că e adevărat, și că puterea temei și molan face pe cel mai neobosit, mai sprinten și mai vioi. Lucrul nu ne-ar îngriji de loc dacă acesta anomaliă de optică politică șiar restrânge efectele numai asupra celor ce sufer de dânsa. Efectele să răsfrâng asupra țărei și de aceia trebue semnalate. SERVICIUL TELEGRAFIC AL »ROMANULUI“ j Paris 21 Iulie. Președintele Republicei a sosit la Vizille unde a fost forte aclamat. Respunzând unul toast, D. Carnot a făcut un mare elogiu armatei. El a zis : »Armata e națiunea însăși. Ea ’și va împlini cu demnitate datoria în Ziua când va fi chemată.» Paris, 21 Iulie. Rusia va adera la Convențiunea Suezului. Bruxel, 21 Iulie. Le Nord, într’un articol, atacă cu vioiciune politica d-lui Crispi a cărui situațiune o consideră ca rău scruncinată. Ziarul face să se observe că chiar admițănd ca singurul resultat al întrevederei de la St. Petersburg, ar fi prelungirea «Statu quo»-lui in Orient, acesta ar fi un eșec indirect pertru politica Italiei, care împreună cu Enghitera joca rolul cel mai ostil înpotriva Rusiei. D. Crispi n’a isbutit decât să compromită pe Italia față cu Rusia care are dreptul de a fi nemulțumita de amestecul Italiei într’o afacere în care nici un interes italian nu este angajat. Boma, 21 iulie. Italia desminte absolut aminte călătoria d-lui Crispi la Carlsbad. D. Crispi va sta vara la Roma unde prezența sa este reclamată de situațiunea politica internă și externă. Paris, 2i iulie. Regina Serbiei a plecat la Haga. Viena, 21 iulie. Se anunță din St. Petersburg, Corespondențeie politice, că prințul Henric de Prusia e numit șef al regimentului rusesc Izium. Roma, 21 iulie. Se anuță din Zanzibar Agenției Stefani, Davisul Arhmede, a sosit, având pe bord pe D. Cecchi, consul general al Italiei la Aden. Paris, 21 iulie. D. Duclere, fost președinte al Consiliului, a murit. St. Petersburg, 22 Iuliü Wilhelm al II a venit ieri la St. Petersburg pentru a face un preumblare în trăsură. Primirea ce i s’a făcut a fost forte rece. Câteva aclamațiuni s’au auzit în jurul ambasadei Germaniei unde Wilhelm al II a prânzit. Roma, 22 Iuliü. Plecarea regelui Humbert la Monza a fost grăbită din cauza indisposiției subite, un fel din metelă. Paris, 22 Iuliü. D. Carnot a fost aclamat la Romans și la Valence. Atena, 22 Iuliü. Regele Greciei a plecat la St. Petersburg. St. Petersburg, 22 Iulia. Novosti Zice că Austria a ațâțat pe Bulgaria să punâ mâna pe linia Vakarel-Berova pentru a întări influențara în Balcani și a pregăti o bază eventuală pentru concentrarea trupelor sale. Cair, 22 Iuliu. 400 de derviși au atacat satele situate în aproprierede Wadi Halfa.Ei au fost respinși de trupele anglo-egiptene. Moscova, 22 Iuliü. Gazeta de Moscova zice că expulsarea reginei Natalia este actul cel mai ordinar al domniei rușinose a regelul Milan. Privas (Francia) 22 Iulia. Alegerea d-lui Beaussisr, oportunist, ca deputat, este asigurată. Constantinopole, 21 Iulia. Via Alena. Răspunzând la cererea de esplicațiuni făcute de Portă, guvernul bulgar a declarat că n’a luat în posesiune linia de joncțiune Belovo-Vakarel și că s’a mărginit a așeza Dumineca trecută în fiecare stațiune câțiva gendarmi și un telegrafist pentru a asigura siguranța publică și pentru protecțiunea bagajelor prințului Ferdinand cari soseau Duminecă. Cu tote astea gendarmii bulgari, ocupând stațiile, interziseră agenților liniei să circule pe linia. Agenția Havas: întrevederea celor două împărați. Dintre ziarele englese, oficiosul Standard face următorea apreciere asupra întâlnirei împăratului german cu cel rusesc: Sunt omeni politici cari văd în acest eveniment semnul unei schimbări radical în noptica pe care a urmat-o în cești dou. A nu din urmă Austria, Germania, Italia și tera, și care împărtășesc opiniunea că vechea alianță a celor trei împărați se va reîntemeia din nou în paguba Bulgariei și în profitul Rusiei. Noi am spus în mai multe rînduri că este improbabil ca acesta întâlnire să aibă asemenea urmări. Publicul póte fi sigur că visita împăratului german la Petersburg este sau un act de curtenire, séură decepțiune penibilă și periculosă a lui Alecsandru III și a consilierilor acestuia. Ori intră, ori nu, cestiunea bulgară într’uă nouă fașă, se póte spune cu totă siguranța că Rusia nu va dobândi nici uă dată vă influința dominanta în principat fără un nou resbel. Și în adevăr nici nu s’au făcut din nici uă parte propuneri noi, și țarul probabil nu-și va espune demnitatea sea făcând propuneri cari să fie cu siguranță respinse. Ori ce ar zice politicianii de conjecturi, cabinetul din Petersburg scie prea bine că din partea Germaniei va primi MARȚI, 24 IULIE 1888 sprijin diplomatic numai întrucât Germania va putea face pe prietenul Rusiei, dar ajutorul ei, fie diplomatic, fie de altă natură, nu va putea fi obținut în paguba Austriei. Chiar daca bărbații de Stat din Viena ar ceda amenințărilor rusesc, ceea ce nu se va întâmpla, Ungurii nu vor aproba nici uă dată uă politică atât de periculosă pentru monarhia dualistă. Dar cu cât Rusia și Austro-Ungaria se vor arăta mai resolute, cu atât principele Bismarck se va strădui mai mult să ia rolul mijlocitorului cinstit pentru ca să scutescă pe Germania de îndatorirea de a merge pe câmpul de resbel până când nu se va ivi cașul unei estreme necesități. Acesta este o politică patriotică și înțelaptă și ea se impune cu necesitate Germaniei , pentru că ea trebue să-și aibă ochii spre Francia și pate chiar să o combată, pe când Austria și prietenii ei, în caz de nevoie, trebue să țină piept Rusiei. Tote speculațiunile, care lasă din vedere acest fapt fundamental, se basază numai pe necunostință, de aceia ele și merită să fie trecute cu vederea. Dintre Ziarele germane, Kreuzzeitung consacră un articol forte remarcabil întrevederea de la Petersburg. Numitul Ziar exprimă speranța că principele de Coburg va abdica în curând făcând loc unui principe ganes. Bulgaria va înceta d’a mai neguști Europa, cu atât mai mult ca țara»x w wwi vicVTnem v.« însuși litica guvernului său urmată in Bulgaria până acum. Pacea va fi asigurată pentru mulți ani. Nici oă crisă orientală nu va mai veni pe o turbure, chiar și în cazul când Rusia ar avea mâna liberă în Asia centrală. DIN ALBANIA. Din Scutari se scrie următorele : Pe când guvernul provincial turcesc, în urma conflictelor sângerose petrecute în timpul din urmă între Albanesi și Muntenegreni, î și punea tote silințele să oprască pe Albanesi prin cuvinte bune de la orice espedițiuni de resburare, trimițând pentru acest scop notabili la Tuși spre a liniști pe locuitorii munteni de acolo, cari erau înfuriați până la estrem, acum se semnalază c nouă faptă FORȚA ROMANULUI 26 IULIU 39 VAGABONDUL DE R. ENAULT și L. JüDÍClS Nu m’ai auzit? Eu ți-am spus ca tota provincia este armată, ne va împresura, ne va arde, și ne va măcelări! Ah! înșelătorii ! Ah ! displăcută țară ! tot d’a-una revoltata! tot d’a-una gata de resbel! Nu e mai bine a trai în noua Zemble sau la Esquimaux ! — Liniștește-te, domnule Zise Tiburce, putereul nu este atât de mare cât îl crezi. Că populațiune întrega nu se resvrâtesce în câteva ore, și apoi prin prejur nu lipsesc trupe. — Ah! vorbesce-mi de soldații voștri! strigă marchisul cu iuțâla. Soldații de vor veni la Tréavna, și pentru nenorocirea nostra? Bacâ uă depeșe care am primit’o acumată scrisore de la prefect. Scil ce ’mi anunță ? un escadron de husari, Uă mie de draci! și două tunuri ! Husari și tunuri ! Acesta ’s mortea nostra! mortea la toți, auzi tu ? — Dér, amicul meu, observă marchisa déca acești soldați sunt trimeși pentru a ne apăra? — Pentru a ne apăra! Zi pentru a ne perde, domni! Am eu trebuință de ajutorul lor ? Sunt eu inamicul suavilor ? Nu m’am bătut eu în oștirea lor în anul 1815? Nu mĕ voiu bate asta-zi este adevărat, dar voiu striga ca el, mai tare ca ei; voiu ridica uă masă de pânză în vârful unei prăjini pe cel mai înalt coș al castelului, și insurgenți mé vor lăsa în pace! Eh bine soit ce are să se întâmple acum? In câteva ore, toto éra va fi înșciințată de venirea soldaților. Se va zice ca eu am cerut întărire la prefectura : de mult timp de când m’acasă ca nu sunt activ, de nepăsare ; se zice că eu mi ai reîntors cocarda mea, că sunt un ursuz, un călugăr, un băutor de sânge! Ah! nu cunosc pe acel omeni cum îl cunosc eu! Domnișora de Praternos, încântatorea mea nepata, nu’mi spunea ea azi dimineță ca ar spânzura cu plăcere pe acei care aui votat la ultimele efecțiuni ? Judecă dupe acesta ? Soldații la Treavna ! fii sigur nu va găsi decât ruine. Nici câ o resorâtire nu se face cu câteva ore. Eh bine! vei vedea, Tiburce, vei vedea daca vom trece noptea fără să ne deșteptăm de zgomotul bărâturilor de pușcă. Eu sciii Bretania mea pe din afară, vezi. Am fost astăzi de dimineță la Pratennos, și n’am văzut nici un tener pe câmp. Eu pariez că toți sunt ocupați a topi glonțe. I — Ce pot el spera Zer ? Zise Tiburce. Nu sunt organisați, nu le cunoscem șeful. — Tiburce, dar au un șef, și ce șef! nenorocita femeie ! Ce a venit să facă ea în acesta țară ? — Dar de cine vorbeai ? întreba Laurenția, surprinsă de expresiunea plină de milă care se zugrăvi pe fruntea d-lui de Treavna. — Și de cine aș vorbi, respinse marchizul animându-se din ce în ce în ce, daci nu de acea femeie curagiosă, de acea mamă eroică, care abuseza de șase luni de farfaronadele lor de credință! — Ce fel 1 strigă Tiburce, crezi câ.... — Ea este în Francia, sunt sigur, în Bretania sau în Vandea, pate într’un loc dintr’astea. Sunt deja două luni, de când d-sora de Praternos me anunțase de apropiata sa venire ; eu luai acésta drept uă laudă; dar, nu mai e îndoit, acum nebunia s’a făcut; uă nebunie ! nu, este uă crima; uă crimă de care într’uă zi trebuia să dea socotela aceia, care prin vanitate, pentru a juca un rol, n’au frică de a arunca uă biată femeie în prăpastie. Nenorocire, nenorocire ei, dacá a crezut a mai găsi în noi Bouchamp, Charette, d’Elbée ! Soit care e sufletul partidei ? Scit care e Titan care voiesce sĕ ridice totu provincia? nu me veți crede, și aveți dreptate. Da, este nepota mea, d-ra de Praternos care sufla focul insurecțiunea Uă ideie de fată bătrână, care se înebunesce de ambițiune ca tinerii pentru amor Ce Zici Elisabeta nu pare tăiată pe tiparul Jennei d’Arc ? Te previn, scumpa mea, câ eu sunt câruia’l a destinat rolul lui Dunois. — Aide, sunt puțin liniștită, pentru că glumesci, amicul meu, Zise marchisă surâzând. — Eu glumesc ! și unde vezi d-ta că glumesc? strigă d. de Treaba. Cea ce v’am spus e serios ! Am văzut în mâinele sale scrisori semnificative, proclamațiuni, planuri de guvernamente, brevete albe pentru tote gradele Așa de adevărat cum ne luminezá sórele, ea ținea azi dimineța la mine să fiu numit generalisaținui armatei regale și catolice. — Și d-tea ai retușat ? întrebă Tiburce rîzend. — Un mie de draci, m’ar fi costat mult domnule Vagabond. — Capul, Z’se Tiburce. — Nici vorba nu e de cap, și pe d’asupra cinci sute de mii de franci într’uă frumosă ipotecă în profitul domnișorei de Treavna. Scumpa mea nevolă e tare pentru devotamentele care se scumpteze. Ea ar fi fost femeie, vechi d tea adesease și a topi galanee de la cheama ! Cinci sute de mii de franci pentru plăcerea de a -mi sdrobi capul în dosul unui șanț ! Ce Zirefi despre asta, Tiburce ? Nu prea rîde, căci sunt nenorociri mari în tóte aceste nebunii. Acești turbați nu’mi vor erta nici uodată refusul care le-am făcut. — Cu noi soü contra nostră j écá cuvântul de ordine al lor. Incântâiore dilemă pentru un om care n’are opiniuni și care ține la mulțumirea mea ! Căci, în fine, ce cer eu ? Se mânase să vânez în pace, se bea când îmi e sete, se mănânc când îmi e fume, se dorm când îmi e somn, și voia fi amic cu totă lumea ! Dar nu trebuie să-ti părăsești vatra, patul și masa, pentru ca se umbli prin vânt, și prin zăpada, cu piciorele prin noroi, sâ alergi prin case desfrînate la lumina lunei chiar cu hoții ! Și tóte acestea, pentru că mâ numesc marchizul de Tréanna, în loc se mă numesc Gauchard sau Michaud, ca alții ! Nobleță obligă !.... a face prostii dupa cum se vede, sub pedepsa focului și a jefuirei. Dar se nu mǎ scot din fire, suavii d vostră, sĕ nu mâ silosea a mâ hotărî la un fel, căci, mai bine de cât sà mâ asociez la nebuniele lor; mĕ voiu face republican, desculț! da desculț, pe toți dracii ; mĕ voiu pune în capul iacobinilor, din oraș! și’l voiu afirma prin castele lor ca pe nisce șoreci în vizuini ! Tot vorbind și apropiindu-se astfel vie ânsuși, marchizul ajunsese la cel din urmă grad al disperațiunei. Demnul gentilom, într’adevăr, nu se putea gândi fără ca să se cutremure la învălmășala ce resbelul civil era să aducă în provincie, și la pericolul care nu’i amenința viața ci odihna, cân d. de Treana era voinic, plătise în mod curagios cu persona sea, la rescala din 1815, și câteva acțiuni de merit, ale cărui erou, îl făcuse fie cântat pânâ ’n zilele acelea la Morbihan. Să ne grăbim a spune, cu tóte acestea, c’acest lucru n’avu ca mobil decât fierberea de singe ca tenor și apărare de castă dupé cum zicea însuși marchizul iar nici decum entusiasmul nemoderat pentru cauza principilor legitimi. D. de Treanna era regalist, fârâ îndoiala , dar era regalist după cum era și gentilom, din tradițiune și moștenire. Opiniunea lui nu era în ochi decât ua deosebire socială, au fel de privilegii de nastere care da dreptul unde de prefect și d’a juca cârți cu episcopul. Desigur că nu se gândise nici uo dată, cu publiciștii din scala lui Maistre, a’î forma simpatiele în doctrine, și încă și mai puțin de a’și formula în ultramontanism pentru a deveni fanatic de monarhie și religiune. Departe de asta ca cea mai mare parte dintre omeni cari au asistat la agonia vechiului regim, în materie religiosă, omul nostru era cam bintuit de raționalism , era filosof și volterian. Prin urmare, în politică, era tot atât de liberal cât îi permitea gradul de noblețe ce avea. (Va urma).