Romanulu, octombrie 1889 (Anul 33)

1889-10-10

ANUL AL XXXI-LE BUCURESCI, 9 BRUMAR Resultatul colegiului II din Pra­hova a fost, după cum s’a ved­et, cu totul favorabil liberalilor independenți, cari au avut 310 voturi, pe când libe­ralii naționali au întrunit numai 207. La colegiul III disidenții au avut 381, liberalii naționali 59 și conser­vatorii 581. Deci prin alegerea colegiului I s’a dovedit, după cum am constatat, că liberalii nu pot fi aleși fără concur­sul disidenților, iar prin alegerea colegiului II și III, cetatea Ploescl arătă că sunt cazuri în care con­tingentul­­ disidenților nu numai că nu pote fi desprețuit, dar el e mai însemnat de­cât al liberalilor-na­­ționali, și disidenții pot fi chiar a­­leși fără concursul naționalilor-li­­berali, pe când aceștia nu pot is­­buti, fără acel al disidenților. Nu voim, prin aceste constatări, să pretindem că disidenții sunt mai tari pretutindeni, de­cât cele­l’alte grupuri sau partide, dar, ocasiunea presintându-se, ținem să constatăm din nou că liberalii disidenți, sunt un factor important în luptele nos­­tre politice și că, deci cei­l­alți libe­rali vor persista la îndărătnicia lor, vom vedea, în curând și în alte ju­dețe, petrecându-se fapte ca acele din Ploesci. Atrăgând atențiunea tutor libera­lilor asupra acestui fapt, trimetem sincerile nóstre felicitări Ploescenilor, cari au luptat cu bărbăție, acum ca și in trecut, și cari prin purtarea lor au dovedit că partida guvernamen­tală este în minoritate și că lupta se póte încinge, în cetatea liberalis­mului, numai între grupuri liberale. Același lucru s’a dovedit și la Bu­­zeu, unde conservatorii au fost în­vinși, același lucru reiese și din ur­­mătorea telegramă ce o primim anii din Călărași: «Astă­zi la colegiul I județean a triumfat cu mare majoritate lista Poenaru-Bordea, compusă din ele­mente liberale, contra listei guver­namentale». P. Enescu Trimitem felicitările nóstre celor cari au dovedit, prin lupta lor, că ideile conservatore nu pot prinde ră­dăcină în țara noistră. Guvernul a publicat In Monitorul oficial de ieri un Comunicat cu pri­vire la cele petrecute la Ploesoi, pe care-l am pus deja în vederea citi­torilor. Acest Comunicat, sau mai bine zis raportul primului procuror de pe lângă Tribunalul de Prahova, este unic în felul său, atât prin expune­­rea faptelor cât și prin argumentele și deducțiunile ce trage represintantele ministerului public. Să’l analizăm puțin, căci, mărtu­risim, un asemenea raport este un adevărat document, care póte servi ca model de concepțiune și de lo­gică ! Ce­­ Jice primul procuror în rapor­tul său? Mal­anteiü, afirmă că s’au făcut bătăi la Ploesol și că au fost și ră­niri. Un punct stabilit.­­Cercetările sunt însă la începutul lor; cu tote acestea—­jice primul pro­­curor—din informațiunele ce am luat și din observațiunile ce am făcut, pot asigura că poliția n’a avut absolut nici un amestec.» Cum? Cercetările încă nu s’au ESEMPLARUL 1. BANI făcut și primul procuror, numai din informațiunile și observațiunile sale, póte asigura că poliția n’a avut ab­solut nici un amestec ? Dar dacă cercetările vor dovedi contrariul, cum rămâne cu acestă a­­firmațiune, pe cât de intenționată pe atât și de grăbită, a primului pro­curor ? Și apoi, permis este unul repre­­sintante al ministerului public și șef al unul parchet, care are să an­cheteze uă afacere, să anticipeze a­­supra resultatului cercetărilor ce se vor face, rostindu-se în mod cate­goric și cu deplină siguranță pentru nevinovăția cutăror sau cutăror per­­sane, în contra cărora s’au ridicat plângeri și s’au făcut denunțări ? Acesta nu pate să fie de­cât uă prevențiune, și nu credem că primul procuror de pe lângă Tribunalul de Prahova, Intelegându’și ast­fel dato­ria, pate să răspundă sarcinei ce are d a apăra legea, moralitatea și or­dinea publică. Mirarea noistră este mare cum gu­vernul a putut să publice un ase­menea Comunicat în Monitorul ofi­cial și cum nu l’a înapoiat primului procuror cu observațiunile cuvenite, ba chiar ministrul justiției să a I fi fă­cut un adevărată admenițiune. Se trecem șase înainte. Primul procuror, pe lângă infor­mațiunile sale, ne mai dă și urmă­torul argument pentru a asigura că poliția «n’a avut absolut nici un a­­mestec»: «Dacă poliția a înscenat acești bătăuși, urma neapărat să fiă pregă­tită și se preîntâmpine neajunsurile­­ ce a suferit, oră nu sĕ fie surprinsă fără forță publică și fără agenți po­­lițienesci, de cari ar fi avut trebu­ință, ca se nu fie și polițaiul și co­mandantul înghesuiți și neputincioși cu cel cari îl apostrofau». Ciudat argument și ciudată logică mai are și primul procuror din Plo­­esci ! Ascultați: Dacä poliția ar fi înscenat — fiă și cum­­plice primul procuror — pe bătăuși, urma neapărat ca ea se fie pregătită și să preîntâmpine neajun­surile ce a suferit. Poliția să se pregătescă chiar în contra bătăușilor ei! Da, ne răspunde primul procuror, pentru că polițaiul și comandantul au fost înghesuiți și neputincioși cu cel cari îl apostrofau.­­ Și cine erau acei cari înghesuiau pe comandant și pe polițam și îi facea neputincioși față cu apostrofările lor ? Aci primul procuror nu uită­­ ju­­­cătorea, că «tăcerea este de aur». Dar fără să ne spuie nimic în a­­cestă privință primul procuror, pre­­supuind negreșit că a înțeles că a­­cel cari­an apostrofat pe polițaist și comandant ar fi fost chiar bătăușii poliției, de unde a putut deduce d-sa curățena s­a, mai bine <cis, spălarea poliției ? Ciudată opiniune își face primul procuror din Ploiescu de lucruri și de omeni, deci crede că poliția n’a­­vea nici atâta bun simț ca să caute a’șî ascunde faptele, arătându-se cu totul străină de bătăuși și făcând chiar să i se arunce și apostrofări ! Unde primul procuror se trece cu gluma, este în partea a doua a ra­portului său. Aci tot raționamentul primului pro­curor se întemeiază pe presupuneri. Astfel ,z ice densul că, se pare ca bătăușii să fi fost al unui grup așa numit «independent». Deci—și acesta e culmea culmelor —primul procuror ajunge la conclu­­siunea «că tote acestea sunt simple probabilității întrebămi pe ori­ce om de bun simț: Ce probabilitate pate să mai fiă acolo unde este vorba de uă presu­punere ? Cu putință, este una,—și probabil, este alta. Ast­fel cu putință e ca primul pro­curor din Ploesol să fi crezut că, prin raportul său, a servit guvernul, dar nu e câtuși de puțin probabil să se găsăscă cine­va care st­­ jiră că dânsul­­ și-a făcut în consciință da­toria. Una din chestiile ce ar trebui să preo­cupe cu tot dinadinsul guvernul, este se­ceta care a bântuit anul acesta părți în­semnate ale țârei și mai ales județele din partea de sus a Moldovei. După cum ni se scrie din acele locali­tăți, recolta e din cele mai slabe. Porumbul a închircit pe hlujean, ne a­­vând plac tocmai în timpul regatului; grâul semănat de timpuriu n’a dat mai nici un recolta, din aceiași cauză, rapița de asemenea recolteza în­să can­titate ridicol de mică față cu anii cei mai mediocri; iarbă pentru vite nu s'a făcut mai de loc; uă specie de vermi, ce s’a ivit în unele localități, a făcut stricăciuni mari, nu nu­mai păpușoiului, dar până și blujeanului; recolta orzeliei și mălaiului, forte mica, a mai fost împuținata și de niște cârduri de anume vrăbii care s’au ivit în numér forte mare ca de ordinar în anii de se­ceta , de asemenea șorecii de câmp — dupa cum ne asigură agricultorii din acele re­giuni—adi e mari stricăciuni semănaturilor și mai ales porumbului pe care-l desprind de pe blujean, îl dobora la pământ și-l rod până la cel de pe urmă grăunte; într’un cuvânt, anul acesta a fost un an reu din cale afară și de abia recolta grâu­lui semănat mai târziu a fost mediocra. Proprietarii perd sume însemnate. Ceia ce însă cu deosebire trebue sé ne Ingrijescá este că sătenii vor suferi pe feme. Ogórele lor au fost mai neglijente de­cât ale proprietarilor si mila te cuprinde când vezi că micul petec de pomânt, ars de sare, dogorit de călduri, nu produce nimic pentru hrana familiei ce l’a muncit cu sudori. E ca și sigur că femetea va bântui ju­dețele din partea de sus a Moldovei. Ne­norociții țărani sunt destul de îngreuiati și de istoviți și fara acesta nouă calamitate. Noi atragem de pe acum atențiunea ce­lor în drept și-l rugăm se avizeze la mă­surile ce vor crede mai bune. UNIREA LIBERALILOR Do­m­­nule directore. Felurite împrejurări m’au silit sĕ fac uă întrerupere prea mare în seria articolelor ce m’am hotârit se scriu la prețiosul d-v. organ de publicitate relativ la unirea ele­mentelor liberale. Ve cer scuze și d-v. și cititorilor d-v. pentru acesta întârz­iere și ve rog să-mi permiteți a continua seria articolelor mele, mai ales că sunt câte­va chestiuni de lămurit și în tot cazul e mai bine mai terezia de­cât nici uo dată se spun în mod mai complect ce credem în acesta privința noi liberalii din Iași. Me măgulesc cu speranța ca pe cât lun­gimea unor simple scrisori mi-au putut permite — am lămurit în­de­ajuns cele doua chestii ce mi-am fost propus a trata in urma, arătând că unirea liberalilor e uă necesitate ce se impune și apoi purifi­carea de care se vorbește așa de mult și care se aduce ca un obstacol în contra unire! nu se pute abținea de­cât pe un cale cu totul rațională, timpul și împreju­rările însârcinându-se s’o facă. Acuma voiu vorbi, d­­e director, despre un alt obstacol ce se pune înainte de că­tre cei cari areta de almintrelea un fel de buna-voințâ pentru unirea liberalilor, a­­probând-o macar în principiu, — și acest JOI, 10 OCTOMBRE (28 SEPTEM- st. v.) 1889 nou obstacol este nedumerirea în care ei se găsesc când își pun întrebarea: cine va fi șeful partidului format din contopi­rea tuturor nuanțelor liberale ? Sunt, d-le director, lucruri forte simple care cu tóte aceste încurcă­rea pe unii și le dau mult de gândit, făcându-l sâ-și închipuiascâ greutăți și imposibilități acolo unde ele nu există. E de altmintrelea, nu scia cum, firesc ca mințile dedate a gândi într’un anumit chip se nu conceapă de­cât cu ore­care greutate cugetări, dacă nu opuse, cel pu­țin nepotrivite cu convingerile, cu felul de a gândi și de a crede de mai ’nainte. In acest cas ne aflăm cu întrebarea: cine va fi șeful viitorului partid liberal ? Cel cari ved în acesta cestiune un ob­stacol în contra Unirei, se înșala: el își fac uâ ideie greșita de partide, de șefi și probabil și de alte ua suma de lucruri; el se vede că iau partidele, construite în sen­­sul constituțional al cuvântului, drept nisce organisațiuni cum ar fi bari-era aceia a Statului, iar pe șefi drept nisce omeni cari de mai 'nainte sunt predestinați pentru a­­cesta chemare, pentru acesta demnitate. Un așa concepțiune despre partide și despre șefi e tot ce pare să fie mai eronat. Ea dovedeșce că ne aflăm încă la înce­putul vieței constituționale, când grupările se fac nu atât în jurul unor idei ci a unor persone, care prin simpatii sau mai sciu cu prin ce anume însușiri și predisposi­­țiuni fericite reușesc sa gasesca un numar pre­care de aderenți. Numai așa se pute explica pentru ce li­­beralii-naționali, când e vorba de unirea liberalilor, se intreba imediat decâ­t. Ion C. Bratianu va fi sau nu șeful partidului liberal format din contopirea forțelor libe­rale , pentru ce liberalii disidenți admit u­­nirea, dar numai cu prețul ca d. Dimitrie Bratianu să fie șeful; — într’un cuvânt pentru ce fie­care nuanță în parte are va­nitatea ca șeful seu, și nu altul, să fie șe­ful viitorului partid liberal. Déca énse de la acesta concepție ero.­nata despre partide și despre șefi, venim la concepția cea adevărată, vedem că greu­tatea pe care scepticii—și admit scepticii de bună credința— o Intreved la unirea liberalilor, este un greutate imprevisata, creata, care dispare imediat. In adevăr, ce sunt partidele politice și ce sunt șefii lor? Partidele sunt niște grupări care se fac în jurul unor principii și care luptă pen­tru realizarea lor; oi șefii partidelor sunt soldații cel mai valoroși in lupta pentru realizarea acelor principii. Daca lucrul e așa, e natural că șeful suprem al unui partid e însuși programul său, cuprinzător de o sumă de idei ce-l călăuzesc în activitatea s­a, or șeful întru­pat al partidului va fi fruntașul luptăto­rilor. Nu putem noi pretinde că sorta unui partid să fie legată de de sorta șefului, pentru că atunci, afară de aceia că totul ar fi lăsat la inspirațiile, bune soa­rele, ale unui singur om, dar apoi nici parti­dele n’ar trăi mai mult de­cât șefii lor, éi când aceste colonade pe care ele se spri­jină ar dispărea, partidele s’ar prăbuși, s’ar risipi și nici praf de ele nu s’ar mai alege. Și apoi, pe lângă acesta, într’un partid —și mai cu sema Intr’un partid liberal — șeful nici nu se alege, nici nu se numește , el se impune, împrejurările îl desemneză ca atare. De aceia fără cuvânt e îngrijirea ce u­­nii o au în acesta privință și întrebarea : Cine va fi șeful ? n’are nici un rațiune când e vorba de unirea liberalilor. Partidul liberal va trebui să aibă un Crez politic, mun program, acesta va fi șe­ful său suprem, acesta ’l va călăuzi în tote acțiunile sale , iar șeful întrupat al parti­dului va fi acela dintre luptători care va dovedi mai multă destoinicie, care va fi în­zestrat cu calități mai superiore și care va inspira mai multă încredere celor­l­ați tovarăși de luptă. A designa însă de mai înainte un șef, brevetat ca atare, este a face câ erezie politică, este a da­tă dovadă mai mult cum că in adevar luptele nostre au la baza lor ce­va personal, ceva bolnav, ceva vicios. De altmintrelea cred că nici nu pute ț fi formulă mai impaciuitare de­cât acesta. A se lăsa fie­căruia dreptul și putința de a ocupa în partid locul ce i se cuvine po­trivit cu valorea, energia, competența și buna sa credință, este, mi se pare, tot ce póte fi mai drept și mai echitabil. Pentru niște omeni cari se pun pe te­renul cel drept și își fac concepțiile lor politice în modul cel adevărat, greutatea unirei liberalilor nu stă așa dar nici de cum aici; ea stă aiurea, stă anume în for­mularea unui program și în organizarea pe care partidul va trebui să -și o facă pen­tru a se da țârei uă garanție nedubitabilă despre oă sinceră aplicare a acelui pro­gram. Cu aceste chestii îmi veți da voe, d-le Director, să me ocup în scrisorile mele următore. Un liberal din Iași Alegerile de eri (Prin fir telegrafic) IALOMIȚA Iată resultatul alegerei colegiului I județean. Au fost aleși domnii: M. Ghețu, Al. Vineș, Al. Minculescu. Marin Ionescu. G. I. Periețeanu.­­ C. Zipescu. G. C. Periețeanu. F. Murgeanu, cari au întrunit fie­care 98 voturi. Acesta listă era opoziționistă. Guvernamentalii au întrunit nu­mai 81 de voturi. PRAHOVA Iată resultatul alegerei colegiului III județean din Prahova, înscriși . . * . . . 1052 Guvernamentalii . . 581 voturi, B liZEU (Colegiul 11 comună) înscriși........................957 Votanți........................484 Liberalii disidenți . . 381 » Naționalii-liberali . . 59 » Anulate........................ 31 » A izbutit lista guvernamentală. Au întrunit: Liberalii............................315 vot. Conservatorii cu junimi. 150 » SERVICIUL TELEGRAFIC A M. „ROMANULUI“ Lemberg, 7 Octombre. Apoi seminarul general greco-catolic a fost inaugurat de către mitropolitul Sem­­bratovici în prezența d-lui Gauth­, minis­tru al instrucțiunei publice, a episcopului greco-catolic din Stanislau și a unui cler numeros. Copenhaga, 7 Octombre. Se asigură, în cercurile competente, că principele de Walles nu va însoți de­cât pene la Port-Said pe fiul său care între­prinde oa calatorie în Indii.­­ Rigsdagul s-a deschis. Cele doua ca­mere au reales pe foștii lor președinți. Berlin, 7 Octombre Post, afirmă că comunicatul publicat la 2 Octombre trecut în Monitorul Imperiului la adresa Gazetei Cruce a provenit di­rect de la împaratul și că a fost publicat din ordinul espres al suveranului. Imperatesa Frederic care va merge la Atena la 19 Octombre, va trece prin Dresda, Viena și Veneția. S-a format proiectul de a da la operă uâ represintațiune de gală în onorea Ța­rului chiar în Ziua sosirei sale, împaratul Rusiei e așteptat Vinerea vii­­tare, împaratul Wilhelm a plecat la Kiel pen­tru a saluta escadra englezesca care va sosi acolo mâine. Atena. 7 Octombre. Se zice că împaratul Wilhelm va sta vr’uo opt zile la Creta și că va renunța a face uă călâtorie în Peloponez. Regele a dat ordin sǎ se iurascâ pre­gătirile pentru primirea auguștilor sel­es­­peți. Aceste pregătiri au fost întârziate din causa bulei mareșalului palatului. St.-Sebastian, 7 Octombre Familia regală a plecat la Madrid, Berlin, 8 Octombre împaratul și imperatesa Germaniei vor pleca în Italia la 20 Octombre. Imperatul se va intorce Jos de la Kiel, Lemberg, 8 Octombre. fiarele anunță apropiata retragere a Monsg. Andrievici mitropolit greco-oriental din Bucovina. Agenția Română Havas. Rușii la hotarele Ro­mâniei Standard primesce soli din Cons­­tantinopol despre nisce întruniri de armate ce face Rusia la hotarele României. In luna Septembre, i se scrie nu­mitului Ziar, armata rusă de la fron­tieră dinspre România și Bucovina, s’a sporit aprope cu jumătate din numărul cât era mai înainte. țarul și principele­i de Walles In cercurile politice se atribue forte multă importanță faptului că țarul n’a plecat din Copenhaga penă ce nu a sosit acolo principele de Wal­les, cu care a avut oă lungă între­vedere. Se crede mult că In acesta între­vedere s’au resolvat unele cestiuni care astă vară și anul trecut au fă­cut ca relațiunele dintre curtea de la Londra și cea de la Petersburg să nu fiă tocmai prea amicale. Causa pentru care Rusia era cam supărată pe Englitera a fost că se răspândise scirea că și lordul Salis­bury a consimțit se-și angajeze țara în tripla alianță, ceia ce de altmintrel­ atât în Francia cât și în Rusia a pricinuit multă neliniște. Se zice acum, că țarul va ruga pe principele moștenitor al Engh­ie­­rei ca acesta se asigure, In numele țarului pe regina Victoria despre sen­timentele pacinice de care se con­duce Rusia. RECUNOSCEREA De DOMN aL BULGARIEI A PRINCIPELUI FERDINAND DE COBURG Cestia ridicată de Fremdenblatt. In unire cu diplomații turci, a cestiune­ recunoscerea de domn legal al Bul­gariei a principelui Ferdinand de Coburg, continuă a preocupa pe foile din apusul Europei. Chiar Nord, organ oficios al can­­celariatului rusesc, se ocupă de acesta afacere, și polemizând cu Fremden­blatt zice că dând foia austriacă sfat Turciei ca principele Ferdinand să fiă recunoscut de domn legal, apoi prin acesta departe de a resolva ces­­tiunea bulgară, ea o face mult mai acută. Când i se dă Turciei sfatul se rupă cu cele hotărîte în congresul de la Berlin, apoi prin acesta nu se face alt­ceva, de cât Turcia se In­­demna ca se scuta din spute casta­nele pentru altă putere. Freisinnige Zeitung ocupânduse și ea de acesta cestiune zice că de­si­gur In politica externă a Germaniei, în ceia ce privesce­cestia Bulgariei, apoi s’a făcut uă mare schimbare. Acestei afirmațiuni respunde apoi Kölnische Zeitung care cu multă su­părare desminte pe susnumita faia oposițională germană. zicând că până acum Parta n’a întreprins încă nici un pas pentru a determina pe cele­lalte state se recunoscá legală dom­nia principelui Ferdinand de Coburg, și prin urmare Germania se află în același relațiuni de mai nainte cu tote puterile europene. Părerile d-lui Bismarck, Zice K. Z., In ceia ce privesce pe Bulgaria sunt îndestul de bine cunoscute. El chiar acum de curend a ac­centuat îndestul de clar că Germa­nia în cestia bulgară nu are uă po­litică a sea propriă, ci se bazeza pe tractatul de la Berlin, și nici are de gând sé parasec cu acesta cale. Iar că acum de curând principele Bis­marck ar fi întreprins ceva contra hotărîrilor congresului de la Berlin, nu s’a dovedit prin nimic. Din con­tră, Zice fóia oficiósa, suntem In po­­sițiă sé afirmăm, că atunci când s’ar da ocastă, principele ar face să se observe cu tota rigorea cele ce s’au stabilit In tratatul din 1878.

Next