Romanulu, decembrie 1891 (Anul 35)

1891-12-08

1156 BUCURESCI, 7­UNDREA ,­ D. de Bacquehem, ministrul de­­ comerciu austriac, a presentat ca­merei din Viena, In ședința de la 2 Decembre, un proect de lege prin care cere u­ subvențiune pentru societa­­­­tea de navigațiune cu vapore pe Du­­­nare, în interesul transportului co­­­mercial și tot de uă déta al admi­­nistrațiunei militare. Acesta ne probeza căt de mult se gindesce miniștrii celor­ l’alte state la­­ interesele cele mai esențiale ale țe­­rei și cât de puțin miniștrii noștrii se ocupa de interesele statului ro­mân. Sunt zecimi de ani de când so­cietățile streine de navigațiune pe­ Dunare ne exploteza ln tóte modurile fără ca noi să luăm vre-uă măsură care se oprescá acea exploatare. Este drept că subt guvernul li­beral s'a propus de ministrul Au­relian un proect de lege pentru formarea unei societăți de naviga­țiune românesca, acel proiect s’a vo­tat de corpurile legiuitore, însă până acum nu s’a pus în aplicare. Subt guvernul junimist singurul lucru ce s’a făcut, a fost înființarea a unuia sau, cel mult a două vase, acelea Insă nnanal pentru transportul sărel în Serbia, încolo nimic. Societățile­­ streine continuă încă a face t­an­s sporturile nóstre pe Dunăre in con­­dițiunile care voesc ele și cu mo­­­dul cum le vine lor la socotelá. Noi nu suntem ostili societăților streine, pentru că este ast­fel, ci ne gândim numai la nepăsarea guver­nelor nóstre când e vorba de nisce interese așa de mari ale României. Acesta negreșit provine nu din nepri­cepere, ci numai din lipsa de interes ce pun ele pentru binele și prosperitatea națiunei române. Partidele, când sunt în oposițiune, promit atâtea bună­­­tăți că fie­care crede că daci vor veni la putere nu să facă a curge lapte și miere pe tóte ulițele, că po­­­porul are se­mnete în belșug și bo­găție. Indeta Insă ce iau In mâini, i frm­ele statului lucrurile de schim­­­bat. Preocuparea lor principală es­­­­te să se întărească mai bine, ’ cum se’și facă interesele membrilor­­ lor, cum să’și creeze camere care să le ție cât se pate mai mult la putere. Sunt In stare să facă tote nelegiuirile, tote crimele ca să se impue țărei când nu sunt iubite sau cel puțin tolerate. Am vedut­ guverne punând armata In mișcare, creând bande de bătăuși, corupând pe cetățieni, risipind banii publici numai ca să poată isbuti în scopu­rile și întreprinderile lor. Dar nici uă deti n’au cheltuit un ban ca să facă uă îmbunătățire, ca să vie. In interesul comercialui și industriei Din contra acestea sunt lovite, pare că ar voi să se facă interesele stre­inilor. Țara nóstra, de la resbelul din 1877—78, a intrat într’uă fașă nouă,­­ și-a dobândit un prestigiu și o­ au­­­toritate însemnată între statele cele mari europene. Comerciul nostru s’a mărit, industria nostru s’a întins, cu tóte acestea nu putem să transpor­tăm nimic de­cât prin mijlilacele stre­inilor. De la începerea răsboiului vamal cu Austro-Ungaria, tote productele nóstre se trimit în orient și în Italia cu vase streine. Transportul e în­semnat și totuși nimeni nu s’a gân­dit să înființeze câte­va vase pentru Dunăre și câte­va pentru mare. Ne aducem aminte că societatea de vapore £­ais­>inet de la Marsilia a făcut anii trecuți propuneri gu­vernului nostru să-i pue la dis­­posițiune câte­va vapore în ori­ce condițiune va voi, fie să se închiri­eze, fie se le cumpere spre a le plăti în rate, sau se-i dea­uă sub­venție óre­care. Ea a fost refuzată. Dacă se primea acea propunere, ori în ce mod, aici am fi avut și noi­uă marină română sub pavilionul nostru și am fi putut face concu­rență cu destul succes societății de navigațiune austro-ungară pe care ministru voesce să o subvenționeze în interesul comercialui, și chiar al armatei. Pe urmă póte In curând să se íncepa un resbel. Ce facem noi a­­tunci fără marină, când avem între noi și vrăjmași Dunărea și Marea? Credem că ar fi timpul ca guver­nele nostre să se gândască la a­­cesta, să se intereseze de comer­cial și apărarea statului român. Credem că a venit timpul ca legea d-lui Aurelian să fie pună în apli­care cât mai neîntârziat. T­elegram­ © Grevă Lens. 5 Decembre Greva a isbucnit din nou în minele din Bethume in urma revendicărilor de un or­din secundar refusate de compania. Camera și Senatul francez Paris. 5 Decembre Camera a adoptat bugetul Algeriei, care stabilește impositul asupra proprietăților neclădite și mărește impositul asupra al­coolului. Ea a inceput apoi bugetul ma­rinei. Senatul a continuat discuția tarifelor va­male , a adoptat tote articolele relative la băuturi. Discuția a fost mai cu sema asu­pra vinurilor. Miniștr­i agriculturei și co­mercialui au insistat pentru ca senatul să reducă taxele adoptate de Camera. Sena­tul le-a menținut. Imunitatea parlamentului Berlin, 5 Decembrie. Reichstagul a trimes după­­ il desbateri proectul asupra imunizației parlamentare unei comisiuni de 14 membrii. Liberalii au depus la Reichstag un pro­iect de reformă al serviciului militar al voluntariatului de un an și uă propunere de a acorda deputaților un indemnitate și cheltueli de călătorie. Ordin Cettinge, 5 Decembre Porta a dat ordin guvernatorilor din Scutari și din Kossovo de a căuta se îm­pace treburile albanese, spre a face să în­ceteze actele de resbinare și ver­are de sânge. Rusia se mișcă Petersburg. 5 Decembre Un ukus a ordonat formarea pentru 1 Ianuarie 1892 a 10 companii de săpători de fortărețe și 4 detașamente de cadre a aceleiași arme, luate din trupele deja e­­xistente ; efectivele săpătorilor nu se mă­resc cu modul acesta nici­de cum. Rescula din China Peking, 5 Decembre Cuartierul generalului șef al trupelor imperiale care lucrezi in contra resvrăti­­torilor se află la Paku. In acelaș timp trupele din Zi­hu-Teking lucreza in sud pentru a asigura succesul mișcarea îndrep­tat de generalul șef. Din camera italiană Roma, 5 Decembre întrunirea majorităței Camerei a decis să provoce îndată un vot asupra politicei interne și eclesiastice a guvernului, de a delibera înaintea vacanțelor crăciunului a­­supra proiectului susținut de Catenad­o și de a da d-lui di Rudini mandat de a numi un comitet luat din majoritate. D-nu di Rudini a declarat că nu înțelegere per­fecta domnește în sânul cabinetului. Călătoria d-lul Carnot Paris. 5 Decembre D-nu Carnot a plecat în departamentul Costei de aur ca sé inaugureze un drum de fer care traverseza fosta sa circum­­scripția electorală. Tractate de comerc in Viena, 5 Decembre. Presa anunță că ministrul de comerț va depune la Cameră in ședința de luni trac­tatele de comerț cu Germania, Italia și Belgia.­Tractatul cu Elveția va fi depus cel mai tânsiv roi. Tractatul Austro german va fi semnat mâine la ministerul afacerilor străine. Trac­tatele Italiei cu Germania și Austria au fost semnate aici la Roma. Femetea în Rusia Cologne 5 Decembre. Se anunță din Petersburg gazetei de Co­­logna că comisiunea centrala pentru ajuto­rul săracilor va fi presidată de marele duce moștenitor, comisiunea executiva va fi sub presidenția fostului ministru Abasa. Petersburg, 5 Decembrie. D-nu de Montebello noul ambasador al Franciei, și d. de Nelidorf au sosit la Con­­stantinopol. Oficialul publică decretul de numire a comitetului de ajutor pentru săraci sub preșidenția marelui duce moștenitor.—Acest decret expune ca principala grija a guver­nului trebue să fie de a da nutrimente să­ ROMANDLÜ 8 DECEMBRE 1891 vacilor.— Țarul crede necesar a dirige in­­tr’un sens uniform ajutorul săracilor, de­venit­­ă datorie de caritate creștină. Achitat Massuah, 5 Decembre. Tribunalul militar a achitat pe Livraghi Adamaga și pe cei noufi gardiști ai politiei indigene; el a condamnat în lipsă pe gar­distul de politie Abdel Rahmann pentru o­­morul lui Getheon, la munca silnică pe viață. ----------mmmmmm­m*- <11 —--------------­ Din camera italiană (Prin fir telegrafic) Roma, 5 Decembrie. Urmarea discuției asupra politicei ecle­siastice d-nn Cavalotti regreta că Camera italiană se sprijină pe valorea aliaților I­­taliei pe când cele­l­alte țâri se bișue pe propriile lor forțe; declară că el va vota În contra ori­cărei moțiuni de încredere în favorea guvernului. D-na Imbriani provoca un viu incident atacând cu violență Drepta și pe miniștrii; el este chemat la ordine ; ședința a trebuit să fia suspendată. La redeschidere, D-na Grispi releveză că când era ministru el a podit și face să se pâ­­zescá legea garanțiilor, dar nu o consideră ca statuară; ea este susceptibilă la modificări și îmbunătățiri. Legea garanțiilor ar fi bună decâ la Vatican ar fi un apostol, iar nu un pre­tendent. El dice, apărând tripla alianța, că a susținut în­tot­deuna că Italia trebue s­ se apere cu propriile sale puteri, dar ca ar trebui se Îndoiască, înarmările dece ar fi vr’un inamic la granița orientala. Déca resbelul isbucnește, el va fi universal, ne­norocire acelora cari nu vor fi prepa­rați. D nu di Budini dice că nu a invocat nici ua détà autoritatea d-lui Crispi și că nu s’a întărit nici vă détà în dosul pute­­rei sale pentru cea ce privește mai mult sau mai puțin valorea statuară a legei ga­ranțiilor. El confirma că déca resbelul is­­bucnește Austro-Ungaria va fi alături cu Italia, dar nu și-a închipuit nici uă deta că acesta nu va avea destule mijloce. După uă polemică între d-nii Crispi și Nicotera, uă declarație a d-lui Bovio că nu este satisfăcut și uă alta a d lor Baraz­­zuoli și Bonghi cari consideră răspunsurile guvernului ca satisfacutere, Camera decide să discute luni uă moțiune a d-lui Culioni și a altora care exprimă încrederea în politica eclesiastică a cabinetului. Ședința este ridicată. I MAC KINLEY BIL Londra, 5 Decembre 1 Ducele de Devonshire este greo­­ bolnav. Daily News află din New­ York că " In urma bilului Mac Kinley venitu­rile anuale au scheut de la 1 Iulie cu 36000000 dolari, predat de bună voe autorităților otomane, încredințându-i-se un post de păzitor la graniță. Se speră a se obține de la el ma multe mărturisiri importante. Scrii mărunte Din New York se scrie: Trenul ce ve­nea din Sancta Louis la San Francisco, fu atacat de hoți și cu ajutorul dinamitei fură sparte oassele de bani și tata suma de 16.000 dolari au prădat o hoții. » Din Odessa se scrie următorul fapt cu­rios: Unul restaurator îi se sparse un vas cu vin. Tot conținutul se lățise prin curte. Niște gâște apropiându-se acolo au fost lovite de tăria vinului și căzură la pă­mânt. Plecarâ îndată de acolo și nu trecu nici un sfert de ceas și bietile gâște câdurâ la pământ trăsnite. Beția acesta dură uâ și­uă nópte, după care se deșteptară spre marea mirare a tuturor, căci tota lumea le crezu marte. *­lata bilanțul vaticanului pentru 1892. Venituri.—imposite eclesiastice, căsătorii și bilete de intrare în musee, 1,500,000 lire. În total 4—5 milione lire. Cheltueli. — Stipendii pentru cardinali 650,000 lire, spesele vaticanului, masa, pa­pala, trupe, etc. 2,000,000 lire; pensiuni 1,500,000 lire; Diplomația 1,000,000 clă­diri apostolice 500,000 lire; Arhiva Bor­ghese 250,000 lire; diferite alte cheltueli 1,000,000; un total vr’uă 7 milione lire. * Cea mai mare colecție de gtimbre poș­tale o posedă amicul bride din Londra. Ea conține un număr considerabil de cărți poștale, plicuri etc. și peste 500,000 de mărci. Acesta ««lecție e evaluată la peste 50,000 până 1»­­60,000 de funtți stelDgi. (1,500,000 lei). * Duci spioni ruși­­ au fost condamnați in Cernăuți la câte 1 ani și juta inchisare. * Unul din tr­nda vestitului Athanase s’a NORDA.X7 Din viața ducelui de Morny (Urmare și fine !) întregul spirit cultivat și drăgălaș al lui Morny se desvâluie in acesta scrisore. «Ba­nii plătiți se duc, și nici mai ved­­ Dar­ea îndatorare morală ? Cu făgăduință cu iscălitură și pecete dată printr’un tractat solemn ? Acesta nu însemna nimic pentru un om cuminte. Numai omeni naivi se sinchisesc de așa ceva. Făgăduiți tot, ce vi se cere­ încasați mai întâia prețul fă­găduinței d­v, și după ce’l veți fi având déja în buzunar, vă puteți călca în tihnă, cuvântul, căci de alt­ceva nici nu este bun și cu intenția asta l’at­ și dat.“ Gorciaccff ar fi trebuit să nu fie oms^n diplomat, pentru a nu admira și prinde simpatia imediat pentru Morny. După ce a fost chemat la Petersburg și se restabili iar legăturile diplomatice între Rusia și Franța, el și ceru ca împăratul Napoleon se trimita ca prim ambasador la Peters­burg pe Morny, care era pe atunci preșe­dintele camerei deputaților. Napoleon s-a grăbit de a împlini acesta dorință. Morny a întâmpinat oă primire strălucită la Curte și in lumea mare. Cu încântarea copilă­­resa a unei femei, care se laudă cu suc­cesele ei de la baluri, el povestește, cum a fost distins de toți, împăratul Austriei trimise ca trimis extraordinar de încoro­nare pe un domn cu sânge peste măsură de nobil, pe prințul Esterhazy. I­ice‘se­ca acesta ’i-a fost preferat, ca l’a întunecat, dar—lasă să’și exprime aici Morny mulțu­mirea sa năuntrică cu propriile sale cu­vinte : «La curte nici nu’ș dă nimeni os­­tenila de a tăinui satisfacțiunea, care se simte despre snfrîngerea prințului Ester­hazy, care venise aici cu 48 de ceasuri Înaintea mea, prin urmare fu primit peste tot locul înaintea mea, în momentul insă în care voia să ceru audiența, bagă de semn de un déta c­e și uitase la Viena scrisorea de acreditare, ast­felil încât eu am fost primit înaintea lui și ambasado­rul Franței va merge înaintea ambasado­rului austriac.“ Morny își adreseza scrisorile cele intime nemijlocit lui Napoleon al 3 lea. Iți vine se te prăpădești de rîs când observi chipul in care corespunde cu fratele seu de lapte. II intituază sau «Dragul meu împerat» sau „bunul meu împerat», și formula finală : Te îmbrățoșez din tota inima», sau deca Moray a vrut s’o facă cu deasupra măsu­ră : «bizue­ te, iubite inperate, pe abnega­ția mea intréga și plină de stima“. Acest «iubite imperate»­ e intr’adevĕr de neplă­tit. Este resolvirea cea mai nepreveijuta a unicei dificultăți, de a păstra distincțiunea și de­­ a continua tot un deta fără jenă relațiunele, după cum fusese deprins îna­intea măreției cele noi. Moray hărăzește lui Napoleon titlul seu de împărat, după cum se cuvine, dar el mai impuținăzâ su­netul séu cam trămbatitoriu, adaugându-l pe „iubitul meu“ drăgălaș, măgulitor și prietenesc. Arată ca strălucirea coronei nu’l orbește. Acești doi pișicheri, vădit lu­cru că nu’și au prea dat osteneala de a se înșela reciproc. In una din intâiele sale audiențe la țar, contele Morny și împăratul Alexandru II au schimbat între ei cuvântări forte sem­­­nificative. Morny, înzestrat de la natura cu prea puține simțiri pentru respect și actual­mente reprezentantul învingătorului pe lângă cel învins, nu se prea sinchisea de formele convenționale. El zise împăratului: «Tatăl d-tale, împăratul Nicolai s’a purtat cu mult dispreț, față de Franța de la 1830. Era acesta forte nepolitic și forte ingrat din partea lui pentru imensul serviciu, pe care l’a făcut imperatul Napoleon lumel într­ei, că ’și a dat aerul da a hrăni acelaș sim­­țiminte împotriva împăratului ca și împo­triva regelui Louis Philipp. Drepturile un­chiului său, alegerea unui popor întreg, i­mensele servicii, ce le a făcut, trebue să tragă mai greu la cântar de­cât un ces­­tiune de formă». Cea ce numea Morny cu atâta ușurință „un cestiune de formă“, este călcarea ju­rământului a lui Napoleon, procedarea sa arbitrara împotriva constituției și descon­siderarea tuturor legilor. Și «imensele ser­vicii“ asupra cărora inzista de două ori, sunt strangularea republicei și ghilotinarea tuturor republicanilor pe cari a putut pune mâna. împăratul Alexandru înțelege de bună sema tate aceste «servicii». El întrerupse cu vioiciune pe Moray : «Crede-mé, tatăl meu a avut cea mai mare admirație, cea mai mare simpatie pentru împăratul Na­poleon, și nimeni n’a aplaudat mai mult ca el lovitura de stat și tot ce’i a urmat (adică macelărirele și tribunalele sânge­­rase).“ „După ce nu se mai îndoi nimeni în Europa ca imperiul va putea fi stabilit l) a se vedea „iaraâaul“ de la 6 Decembre. în Francia, cabinetul austriac a scris în­­cece că speră, că Rusi­a nu va recunosce pe împăratul Franciei, după formele obiș­nuite pentru stăpânitorii legitimi ai Euro­pei. Nu eu vom­ judeca pe tatăl meu. Pare că se credea prea mult pâstră­ oriul formelor tradiționale. De­sigur însă că nu s’ar fi acuțat de ele cu atâta putere, décá n’ar fi fost provocat la acesta în chipul pomenit. Când mă gândesc la purta­rea acesta a Austriei, când mé aflu aici în Kreml din Moscova în odaia unde am fost și eu de față când tatăl meu a pri­mit­ rugămintea împăratului Franz Joseph de a’i veni în ajutor și slobozi imediat poruncile, care trebuiau să’i asigure co­­rona, atuncea — ah ! Austria asta! Ce politică falsa! Acuma ea caută a se des­­vinovâti și atribue d-v. tot soiul de in­tenții rele.“ Morny isbutesce cu ușurință de a în­credința pe Alexandru al 11 câ Franța nu hrânesce nici un gând rou. Nu vrea de­cât să puie capât «desordinei și libertatei­e exagerate“ și se restabilescâ «uă situație de guvern sigur, moderat.» Negreșit ca a­­cesta nu pate de­cât să placă forte mult Rusiei. „Vă plângeți de Austria și Anglia, aveți încredere in noi. De câte ori resare un ce stie noua în Europa, ați trebui să ve înțelegi mai intâiu cu Impăratul Francesi­­lor. Apropiați-ve cu un pas unul de altul și ve veți întâlni peste curândă vreme...» „Ve dați cuvântul meu,“ răspunde ța­rul cu căldură, ca sunt gata ori și când pentru una ca asta.“ Alianța franco rusa era încheiata in prin­cip. Morny scrie acasă : «Clar este, că unica putere, care n’ar avea de­cis nimic împotriva unei măriri a teritoriului nostru, este Rusia, și dat fiind mersul lucrurilor, nu sciü dacă nu ne vom vedea împinși la un moment dat de a da poporului francez acesta satisfac­ția». Iar mai târziu cu câte­va zil­e scria: „Rusia este unica putere, care s’ar de­clara în Înțelegere cu or­ eare mărire a domeniului Franței. Cerca într’adins de a cere așa ceva de la Anglia ! Și cine scie, dacă într’uă bună dimineța n’o să trebue să recurgem la mijlocul acesta pentru a mulțămi pe poporul nostru cel capricios și plin de pretenții?* Intr’un scrisóre ca­­tre imperi­ul Napoleon, Morny se esprima: Prea ne lăsăm a fi exluși din țerile de peste mare. Nu avem acolo nici înm­urire nici negoț, am putea cuceri însă și una și alta. Englezii pun mâna pe tóte. Noi tă­cem și nu­­ zicem, dar dacă am voi și noi să luăm un bucățică de Caledonia, Seelanda­ noua, Madagascar, Brasilia, el s'ar sburli ca și când am lua ceva de la ei». In tot timpul petrecerei sale în Rusia, Moray nu făcu alt­ceva de­cât a întărâta împotriva Angliei și a tot lăuda amiciția Rusiei. Guvernul rus a făcut, tot ce’l a stat prin putință, pentru a ajunge la uâ alianță cu Napoleon și Gorciacof scria deja pe vremea aceea lui Morny . Acelaș puls bate pe țărmurile Senei ca și pe ale Nevei. Intre ambele nóstre popore exista fără dar și pute u o legătură organică, ne­tăgăduită ! In Paris, lumea diplomatica nu împărtășea tocmai viderile lui Morny și urma a ținea cu credința la Anglia. Morny a înțeles, că în ast­fel de împrejurări el va ajunge intr’u o situație cam piezișă în Petersburg, și ast­fel ia el cere rechemarea sa, pe care o și obține în luna lui iulie 1857, uns­pre­zece luni după numirea sa ca ambasador. Scrisorile sale din Rusia dovedesc, că imperiul cărui­a i plăcea să se identifice cu «pacea,» visa deja și pe vremea aceea numai resbeie, alianțe, întinderi teritoriale adică cuceriri violente. Tóte aventurile de p­ste mare, care au consumat mai târziu sub imperiu și sub republica a treia sîn­­gele cel mai bun și bani a 1 Franței, se gă­sesc deja in stare embrionară în aceste ra­­porte diplomatice. Ele mai formeza și co­mentariile vrednice de credință ale alianței ruse, adică, lasă a recunosce, ce folos își promitea promotorii acestei alianțe din a­­cesta; Morny aștepta de la Rusia ca să a­­jute Fran­ța, de a face cucerir, de a prăda la Europa și în țerile de peste mare, iar țarul și Gorciacol așteptau din partea Fran­ței, de a strivi programul, de a gâtui li­bera cugetare și de a fi la miaza­ și exe­­cutorul principiilor de guvernământ ale au­­torităței ruseșci. Ingenuchiarea poporelor și cuceriri, aceste erau câștigurile pe care cinstiții tovarăși și le promitea de a le trage din tovărășia lor de afaceri. Ceea­ ce este însă mai straniu în tota is­toria asta este, ca fiul lui Morny cel de la 1857, a crezut de a face un serviciu a­­mintirea tatălui sau cu publicarea scrisore­­lor sale. De aici trebue tras încheierea :ca el n’a moștenit numai numele, dar și pă­rerile morale ale tatălui său. V­ARIETATE Studentele ruse în străinătate Continuăm atil cu schițarea unui alt tip iarăși forte interesant. Con­trastul între cel precedent și tipul așa numit «genial» e forte mare A» cesta e mult înzestrată și încă din liceu densa a început a se distinge. Lăudată și desmerdată de părinți și de uude ea se ține însă și de ge­nială. Forte rar numai ea își alege studiul medicinei. Mal în­tot­deuna se dedă studiului filosofiei sau șci­­ințelor naturale. Mal în­tot­deuna e desilusionată din care causă cade într’un pesimism adânc. Camera ei e împodobită cu busturile lui Heine și al lui Schopenhauer și ești sigur să găsești în biblioteca ei scrierile celor mai mari cugetători și filosofi ai timpului modern. Calul ei de bă­­tae însă e chestiunea femeei, pe care o discută și o rediscuta în tote sen­surile, fără a ajunge la vre un resul­­tat. «Luptutarea ia mai în serios acesta chestie; scopul ei principal este eman­ciparea femeei; a lucra și a studia sunt mijlocele ei, pentru a stinge acest scop. Densa e cosmopolită și i e indiferent dacá se va reintorce In Rusia sau nu, căci pretutindenea gasesce un teren pentru a expune ideile sale. Una din acestea «luptă­­tore» trăia, acuma câți­va ani sin­gura în Neapoli. Făcea atâtea pro­grese că fu scutită de taxele ce tre­bue se se platesca la examene. A­­cuma densa practică intr’unul din orașele cele mari ale Italiei unde concureza cu succes pe cei mai freqventați colegi ai sor bărbați. Chestiunea femeei e și mai cultivată de densa de­cât însăși practica me­dicinei. Scrie asupra acestei ches­tiuni articole, ține conferințe și una din broșurele ei «Ceva despre mo­nopolul bărbaților» a făcut ore­care sensație. Nu sufere nici uă dere de nostalgie. Al cincilea tip e „bătrâna nihilistă. Acesta numera adesea peste 40 de ani. E u o femee trecută, trăită, care a luptat, suferit și care a ve<zut multe, dar care totuși n’a căzut sdro­­­bită. Fața începe a-i se sbărci, pă­­rul a încărunți, dar în ochii sei stră­lucește încă focul tinereței. Studenții fac mare haz de acesta femee Îm­brăcată simplu, în rochia-i negru, cu părul tăiat scurt, când pășește Intr’un mod grav prin sala de cur­suri. Dar puțin îl pasă de rîsetele și șoiptele băeților. Ea trăiește încă cu ideele de la 1860 și nici nu vrea să știă de inovațiunele și descoperi­­rele moderne, colegele ei tinere sunt tratate de dânsa cu dispreț: «Ce sub­țt acestea păpușe. Cum eram noi alta dată». Si are multă dreptate. Ast­fel de păpușe, cari se numesc și «flo­ricele» nu sunt puține printre stu­dentele ruse ce freqventeza Berna și Parisul. Ele sunt cu adevărat frumóse și se îmbracă cu mult gust, împodo­bind­u-te cu flori. De un tempera­ment vesel și vioiu, ele iubesc forte mult discuțiile aprinse și contradic­torii, placându-le se poreclesc­ băr­bații cu fel de fel de nume ciudate. Le place se fie independente. Sco­pul lor e independența—chiar în că­sătorie. Ele pun mare temeiu pe că­sătoria. Un alt soia din acesta specie își dă aerul de a fi nihiliste. Ele purta perul tăiat scurt, pălăriuțe de băr­bat și bluze forte modeste. Vorbesc de independență și disprețuesc opi­­niunea publică, n fond ele sunt niște nature slabe, drăguțe, care se pot forte lesne atașa de cine­va. Foarte lesne convingetoare, naive curate, și însuflețite de entusiasm pentru om­ și ce idee frumoasă sau faptă bună. Uă altă categorie din acestea numi­te «floricele» din contra caută să se fe­­resca de a fi socotită de nihilistă. Ele se dau drept descendinte din familii aristocrate, își anună la numele lor un «de», trăesc retrase și isolate, voind se dovedască că aparțin so­­cietatei celei bune. Se îmbracă cu îngrijire, chiar cu un­are­care ele­ganță. Mai e încă un soiü de studente. Sunt fetele cele coapte și batrâne care învață mai mult de plictisela. Observă tóte, știb toate și palavra­gesc mult. Nimic nu le scapă nedis­cutat. Onorezi mult profesorii lor. Déca te lansezi cu dânsele în­că convorbire serios, apoi poți afla cum se găsește profesorul X., cum dân­­sul stă și vorbește, ce fel de ochi are Y, cum acesta rîde sau cum vorbește. Multe din aceste fete tinere se perd prin străinătate. Parisul mai cu tema e fatal pentru ele. Nu mai vorbim de seduceri, că­reia puține se pot scăpa, dar prin­cipalul e frigul ernel, care face multe jertfe. Umbla zvonul prin lume că mai toți Rușii din străinătate și mai cu semn cel din Paris se plâng de frigul ce sufer. Pentru acela ce cu­­nosce modul cum sunt zidite casele

Next