Romanulu, decembrie 1891 (Anul 35)
1891-12-08
1156 BUCURESCI, 7UNDREA , D. de Bacquehem, ministrul de comerciu austriac, a presentat camerei din Viena, In ședința de la 2 Decembre, un proect de lege prin care cere u subvențiune pentru societatea de navigațiune cu vapore pe Dunare, în interesul transportului comercial și tot de uă déta al administrațiunei militare. Acesta ne probeza căt de mult se gindesce miniștrii celor l’alte state la interesele cele mai esențiale ale țerei și cât de puțin miniștrii noștrii se ocupa de interesele statului român. Sunt zecimi de ani de când societățile streine de navigațiune pe Dunare ne exploteza ln tóte modurile fără ca noi să luăm vre-uă măsură care se oprescá acea exploatare. Este drept că subt guvernul liberal s'a propus de ministrul Aurelian un proect de lege pentru formarea unei societăți de navigațiune românesca, acel proiect s’a votat de corpurile legiuitore, însă până acum nu s’a pus în aplicare. Subt guvernul junimist singurul lucru ce s’a făcut, a fost înființarea a unuia sau, cel mult a două vase, acelea Insă nnanal pentru transportul sărel în Serbia, încolo nimic. Societățile streine continuă încă a face tans sporturile nóstre pe Dunăre in condițiunile care voesc ele și cu modul cum le vine lor la socotelá. Noi nu suntem ostili societăților streine, pentru că este astfel, ci ne gândim numai la nepăsarea guvernelor nóstre când e vorba de nisce interese așa de mari ale României. Acesta negreșit provine nu din nepricepere, ci numai din lipsa de interes ce pun ele pentru binele și prosperitatea națiunei române. Partidele, când sunt în oposițiune, promit atâtea bunătăți că fiecare crede că daci vor veni la putere nu să facă a curge lapte și miere pe tóte ulițele, că poporul are semnete în belșug și bogăție. Indeta Insă ce iau In mâini, i frmele statului lucrurile de schimbat. Preocuparea lor principală este să se întărească mai bine, ’ cum se’și facă interesele membrilor lor, cum să’și creeze camere care să le ție cât se pate mai mult la putere. Sunt In stare să facă tote nelegiuirile, tote crimele ca să se impue țărei când nu sunt iubite sau cel puțin tolerate. Am vedut guverne punând armata In mișcare, creând bande de bătăuși, corupând pe cetățieni, risipind banii publici numai ca să poată isbuti în scopurile și întreprinderile lor. Dar nici uă deti n’au cheltuit un ban ca să facă uă îmbunătățire, ca să vie. In interesul comercialui și industriei Din contra acestea sunt lovite, pare că ar voi să se facă interesele streinilor. Țara nóstra, de la resbelul din 1877—78, a intrat într’uă fașă nouă, și-a dobândit un prestigiu și o autoritate însemnată între statele cele mari europene. Comerciul nostru s’a mărit, industria nostru s’a întins, cu tóte acestea nu putem să transportăm nimic decât prin mijlilacele streinilor. De la începerea răsboiului vamal cu Austro-Ungaria, tote productele nóstre se trimit în orient și în Italia cu vase streine. Transportul e însemnat și totuși nimeni nu s’a gândit să înființeze câteva vase pentru Dunăre și câteva pentru mare. Ne aducem aminte că societatea de vapore £ais>inet de la Marsilia a făcut anii trecuți propuneri guvernului nostru să-i pue la disposițiune câteva vapore în orice condițiune va voi, fie să se închirieze, fie se le cumpere spre a le plăti în rate, sau se-i deauă subvenție órecare. Ea a fost refuzată. Dacă se primea acea propunere, ori în ce mod, aici am fi avut și noiuă marină română sub pavilionul nostru și am fi putut face concurență cu destul succes societății de navigațiune austro-ungară pe care ministru voesce să o subvenționeze în interesul comercialui, și chiar al armatei. Pe urmă póte In curând să se íncepa un resbel. Ce facem noi atunci fără marină, când avem între noi și vrăjmași Dunărea și Marea? Credem că ar fi timpul ca guvernele nostre să se gândască la acesta, să se intereseze de comercial și apărarea statului român. Credem că a venit timpul ca legea d-lui Aurelian să fie pună în aplicare cât mai neîntârziat. Telegram © Grevă Lens. 5 Decembre Greva a isbucnit din nou în minele din Bethume in urma revendicărilor de un ordin secundar refusate de compania. Camera și Senatul francez Paris. 5 Decembre Camera a adoptat bugetul Algeriei, care stabilește impositul asupra proprietăților neclădite și mărește impositul asupra alcoolului. Ea a inceput apoi bugetul marinei. Senatul a continuat discuția tarifelor vamale , a adoptat tote articolele relative la băuturi. Discuția a fost mai cu sema asupra vinurilor. Miniștri agriculturei și comercialui au insistat pentru ca senatul să reducă taxele adoptate de Camera. Senatul le-a menținut. Imunitatea parlamentului Berlin, 5 Decembrie. Reichstagul a trimes după il desbateri proectul asupra imunizației parlamentare unei comisiuni de 14 membrii. Liberalii au depus la Reichstag un proiect de reformă al serviciului militar al voluntariatului de un an și uă propunere de a acorda deputaților un indemnitate și cheltueli de călătorie. Ordin Cettinge, 5 Decembre Porta a dat ordin guvernatorilor din Scutari și din Kossovo de a căuta se împace treburile albanese, spre a face să înceteze actele de resbinare și verare de sânge. Rusia se mișcă Petersburg. 5 Decembre Un ukus a ordonat formarea pentru 1 Ianuarie 1892 a 10 companii de săpători de fortărețe și 4 detașamente de cadre a aceleiași arme, luate din trupele deja existente ; efectivele săpătorilor nu se măresc cu modul acesta nicide cum. Rescula din China Peking, 5 Decembre Cuartierul generalului șef al trupelor imperiale care lucrezi in contra resvrătitorilor se află la Paku. In acelaș timp trupele din Zihu-Teking lucreza in sud pentru a asigura succesul mișcarea îndreptat de generalul șef. Din camera italiană Roma, 5 Decembre întrunirea majorităței Camerei a decis să provoce îndată un vot asupra politicei interne și eclesiastice a guvernului, de a delibera înaintea vacanțelor crăciunului asupra proiectului susținut de Catenado și de a da d-lui di Rudini mandat de a numi un comitet luat din majoritate. D-nu di Rudini a declarat că nu înțelegere perfecta domnește în sânul cabinetului. Călătoria d-lul Carnot Paris. 5 Decembre D-nu Carnot a plecat în departamentul Costei de aur ca sé inaugureze un drum de fer care traverseza fosta sa circumscripția electorală. Tractate de comerc in Viena, 5 Decembre. Presa anunță că ministrul de comerț va depune la Cameră in ședința de luni tractatele de comerț cu Germania, Italia și Belgia.Tractatul cu Elveția va fi depus cel mai tânsiv roi. Tractatul Austro german va fi semnat mâine la ministerul afacerilor străine. Tractatele Italiei cu Germania și Austria au fost semnate aici la Roma. Femetea în Rusia Cologne 5 Decembre. Se anunță din Petersburg gazetei de Cologna că comisiunea centrala pentru ajutorul săracilor va fi presidată de marele duce moștenitor, comisiunea executiva va fi sub presidenția fostului ministru Abasa. Petersburg, 5 Decembrie. D-nu de Montebello noul ambasador al Franciei, și d. de Nelidorf au sosit la Constantinopol. Oficialul publică decretul de numire a comitetului de ajutor pentru săraci sub preșidenția marelui duce moștenitor.—Acest decret expune ca principala grija a guvernului trebue să fie de a da nutrimente să ROMANDLÜ 8 DECEMBRE 1891 vacilor.— Țarul crede necesar a dirige intr’un sens uniform ajutorul săracilor, devenită datorie de caritate creștină. Achitat Massuah, 5 Decembre. Tribunalul militar a achitat pe Livraghi Adamaga și pe cei noufi gardiști ai politiei indigene; el a condamnat în lipsă pe gardistul de politie Abdel Rahmann pentru omorul lui Getheon, la munca silnică pe viață. ----------mmmmmmm*- <11 —-------------- Din camera italiană (Prin fir telegrafic) Roma, 5 Decembrie. Urmarea discuției asupra politicei eclesiastice d-nn Cavalotti regreta că Camera italiană se sprijină pe valorea aliaților Italiei pe când celelalte țâri se bișue pe propriile lor forțe; declară că el va vota În contra oricărei moțiuni de încredere în favorea guvernului. D-na Imbriani provoca un viu incident atacând cu violență Drepta și pe miniștrii; el este chemat la ordine ; ședința a trebuit să fia suspendată. La redeschidere, D-na Grispi releveză că când era ministru el a podit și face să se pâzescá legea garanțiilor, dar nu o consideră ca statuară; ea este susceptibilă la modificări și îmbunătățiri. Legea garanțiilor ar fi bună decâ la Vatican ar fi un apostol, iar nu un pretendent. El dice, apărând tripla alianța, că a susținut întotdeuna că Italia trebue s se apere cu propriile sale puteri, dar ca ar trebui se Îndoiască, înarmările dece ar fi vr’un inamic la granița orientala. Déca resbelul isbucnește, el va fi universal, nenorocire acelora cari nu vor fi preparați. D nu di Budini dice că nu a invocat nici ua détà autoritatea d-lui Crispi și că nu s’a întărit nici vă détà în dosul puterei sale pentru cea ce privește mai mult sau mai puțin valorea statuară a legei garanțiilor. El confirma că déca resbelul isbucnește Austro-Ungaria va fi alături cu Italia, dar nu și-a închipuit nici uă deta că acesta nu va avea destule mijloce. După uă polemică între d-nii Crispi și Nicotera, uă declarație a d-lui Bovio că nu este satisfăcut și uă alta a d lor Barazzuoli și Bonghi cari consideră răspunsurile guvernului ca satisfacutere, Camera decide să discute luni uă moțiune a d-lui Culioni și a altora care exprimă încrederea în politica eclesiastică a cabinetului. Ședința este ridicată. I MAC KINLEY BIL Londra, 5 Decembre 1 Ducele de Devonshire este greo bolnav. Daily News află din New York că " In urma bilului Mac Kinley veniturile anuale au scheut de la 1 Iulie cu 36000000 dolari, predat de bună voe autorităților otomane, încredințându-i-se un post de păzitor la graniță. Se speră a se obține de la el ma multe mărturisiri importante. Scrii mărunte Din New York se scrie: Trenul ce venea din Sancta Louis la San Francisco, fu atacat de hoți și cu ajutorul dinamitei fură sparte oassele de bani și tata suma de 16.000 dolari au prădat o hoții. » Din Odessa se scrie următorul fapt curios: Unul restaurator îi se sparse un vas cu vin. Tot conținutul se lățise prin curte. Niște gâște apropiându-se acolo au fost lovite de tăria vinului și căzură la pământ. Plecarâ îndată de acolo și nu trecu nici un sfert de ceas și bietile gâște câdurâ la pământ trăsnite. Beția acesta dură uâ șiuă nópte, după care se deșteptară spre marea mirare a tuturor, căci tota lumea le crezu marte. *lata bilanțul vaticanului pentru 1892. Venituri.—imposite eclesiastice, căsătorii și bilete de intrare în musee, 1,500,000 lire. În total 4—5 milione lire. Cheltueli. — Stipendii pentru cardinali 650,000 lire, spesele vaticanului, masa, papala, trupe, etc. 2,000,000 lire; pensiuni 1,500,000 lire; Diplomația 1,000,000 clădiri apostolice 500,000 lire; Arhiva Borghese 250,000 lire; diferite alte cheltueli 1,000,000; un total vr’uă 7 milione lire. * Cea mai mare colecție de gtimbre poștale o posedă amicul bride din Londra. Ea conține un număr considerabil de cărți poștale, plicuri etc. și peste 500,000 de mărci. Acesta ««lecție e evaluată la peste 50,000 până 1»60,000 de funtți stelDgi. (1,500,000 lei). * Duci spioni ruși au fost condamnați in Cernăuți la câte 1 ani și juta inchisare. * Unul din trnda vestitului Athanase s’a NORDA.X7 Din viața ducelui de Morny (Urmare și fine !) întregul spirit cultivat și drăgălaș al lui Morny se desvâluie in acesta scrisore. «Banii plătiți se duc, și nici mai ved Darea îndatorare morală ? Cu făgăduință cu iscălitură și pecete dată printr’un tractat solemn ? Acesta nu însemna nimic pentru un om cuminte. Numai omeni naivi se sinchisesc de așa ceva. Făgăduiți tot, ce vi se cere încasați mai întâia prețul făgăduinței dv, și după ce’l veți fi având déja în buzunar, vă puteți călca în tihnă, cuvântul, căci de altceva nici nu este bun și cu intenția asta l’at și dat.“ Gorciaccff ar fi trebuit să nu fie oms^n diplomat, pentru a nu admira și prinde simpatia imediat pentru Morny. După ce a fost chemat la Petersburg și se restabili iar legăturile diplomatice între Rusia și Franța, el și ceru ca împăratul Napoleon se trimita ca prim ambasador la Petersburg pe Morny, care era pe atunci președintele camerei deputaților. Napoleon s-a grăbit de a împlini acesta dorință. Morny a întâmpinat oă primire strălucită la Curte și in lumea mare. Cu încântarea copilăresa a unei femei, care se laudă cu succesele ei de la baluri, el povestește, cum a fost distins de toți, împăratul Austriei trimise ca trimis extraordinar de încoronare pe un domn cu sânge peste măsură de nobil, pe prințul Esterhazy. Iice‘seca acesta ’i-a fost preferat, ca l’a întunecat, dar—lasă să’și exprime aici Morny mulțumirea sa năuntrică cu propriile sale cuvinte : «La curte nici nu’ș dă nimeni ostenila de a tăinui satisfacțiunea, care se simte despre snfrîngerea prințului Esterhazy, care venise aici cu 48 de ceasuri Înaintea mea, prin urmare fu primit peste tot locul înaintea mea, în momentul insă în care voia să ceru audiența, bagă de semn de un déta ce și uitase la Viena scrisorea de acreditare, astfelil încât eu am fost primit înaintea lui și ambasadorul Franței va merge înaintea ambasadorului austriac.“ Morny își adreseza scrisorile cele intime nemijlocit lui Napoleon al 3 lea. Iți vine se te prăpădești de rîs când observi chipul in care corespunde cu fratele seu de lapte. II intituază sau «Dragul meu împerat» sau „bunul meu împerat», și formula finală : Te îmbrățoșez din tota inima», sau deca Moray a vrut s’o facă cu deasupra măsură : «bizue te, iubite inperate, pe abnegația mea intréga și plină de stima“. Acest «iubite imperate» e intr’adevĕr de neplătit. Este resolvirea cea mai nepreveijuta a unicei dificultăți, de a păstra distincțiunea și de a continua tot un deta fără jenă relațiunele, după cum fusese deprins înaintea măreției cele noi. Moray hărăzește lui Napoleon titlul seu de împărat, după cum se cuvine, dar el mai impuținăzâ sunetul séu cam trămbatitoriu, adaugându-l pe „iubitul meu“ drăgălaș, măgulitor și prietenesc. Arată ca strălucirea coronei nu’l orbește. Acești doi pișicheri, vădit lucru că nu’și au prea dat osteneala de a se înșela reciproc. In una din intâiele sale audiențe la țar, contele Morny și împăratul Alexandru II au schimbat între ei cuvântări forte semnificative. Morny, înzestrat de la natura cu prea puține simțiri pentru respect și actualmente reprezentantul învingătorului pe lângă cel învins, nu se prea sinchisea de formele convenționale. El zise împăratului: «Tatăl d-tale, împăratul Nicolai s’a purtat cu mult dispreț, față de Franța de la 1830. Era acesta forte nepolitic și forte ingrat din partea lui pentru imensul serviciu, pe care l’a făcut imperatul Napoleon lumel întrei, că ’și a dat aerul da a hrăni acelaș simțiminte împotriva împăratului ca și împotriva regelui Louis Philipp. Drepturile unchiului său, alegerea unui popor întreg, imensele servicii, ce le a făcut, trebue să tragă mai greu la cântar decât un cestiune de formă». Cea ce numea Morny cu atâta ușurință „un cestiune de formă“, este călcarea jurământului a lui Napoleon, procedarea sa arbitrara împotriva constituției și desconsiderarea tuturor legilor. Și «imensele servicii“ asupra cărora inzista de două ori, sunt strangularea republicei și ghilotinarea tuturor republicanilor pe cari a putut pune mâna. împăratul Alexandru înțelege de bună sema tate aceste «servicii». El întrerupse cu vioiciune pe Moray : «Crede-mé, tatăl meu a avut cea mai mare admirație, cea mai mare simpatie pentru împăratul Napoleon, și nimeni n’a aplaudat mai mult ca el lovitura de stat și tot ce’i a urmat (adică macelărirele și tribunalele sângerase).“ „După ce nu se mai îndoi nimeni în Europa ca imperiul va putea fi stabilit l) a se vedea „iaraâaul“ de la 6 Decembre. în Francia, cabinetul austriac a scris încece că speră, că Rusia nu va recunosce pe împăratul Franciei, după formele obișnuite pentru stăpânitorii legitimi ai Europei. Nu eu vom judeca pe tatăl meu. Pare că se credea prea mult pâstră oriul formelor tradiționale. Desigur însă că nu s’ar fi acuțat de ele cu atâta putere, décá n’ar fi fost provocat la acesta în chipul pomenit. Când mă gândesc la purtarea acesta a Austriei, când mé aflu aici în Kreml din Moscova în odaia unde am fost și eu de față când tatăl meu a primit rugămintea împăratului Franz Joseph de a’i veni în ajutor și slobozi imediat poruncile, care trebuiau să’i asigure corona, atuncea — ah ! Austria asta! Ce politică falsa! Acuma ea caută a se desvinovâti și atribue d-v. tot soiul de intenții rele.“ Morny isbutesce cu ușurință de a încredința pe Alexandru al 11 câ Franța nu hrânesce nici un gând rou. Nu vrea decât să puie capât «desordinei și libertateie exagerate“ și se restabilescâ «uă situație de guvern sigur, moderat.» Negreșit ca acesta nu pate decât să placă forte mult Rusiei. „Vă plângeți de Austria și Anglia, aveți încredere in noi. De câte ori resare un ce stie noua în Europa, ați trebui să ve înțelegi mai intâiu cu Impăratul Francesilor. Apropiați-ve cu un pas unul de altul și ve veți întâlni peste curândă vreme...» „Ve dați cuvântul meu,“ răspunde țarul cu căldură, ca sunt gata ori și când pentru una ca asta.“ Alianța franco rusa era încheiata in princip. Morny scrie acasă : «Clar este, că unica putere, care n’ar avea decis nimic împotriva unei măriri a teritoriului nostru, este Rusia, și dat fiind mersul lucrurilor, nu sciü dacă nu ne vom vedea împinși la un moment dat de a da poporului francez acesta satisfacția». Iar mai târziu cu câteva zile scria: „Rusia este unica putere, care s’ar declara în Înțelegere cu or eare mărire a domeniului Franței. Cerca într’adins de a cere așa ceva de la Anglia ! Și cine scie, dacă într’uă bună dimineța n’o să trebue să recurgem la mijlocul acesta pentru a mulțămi pe poporul nostru cel capricios și plin de pretenții?* Intr’un scrisóre catre imperiul Napoleon, Morny se esprima: Prea ne lăsăm a fi exluși din țerile de peste mare. Nu avem acolo nici înmurire nici negoț, am putea cuceri însă și una și alta. Englezii pun mâna pe tóte. Noi tăcem și nu zicem, dar dacă am voi și noi să luăm un bucățică de Caledonia, Seelanda noua, Madagascar, Brasilia, el s'ar sburli ca și când am lua ceva de la ei». In tot timpul petrecerei sale în Rusia, Moray nu făcu altceva decât a întărâta împotriva Angliei și a tot lăuda amiciția Rusiei. Guvernul rus a făcut, tot ce’l a stat prin putință, pentru a ajunge la uâ alianță cu Napoleon și Gorciacof scria deja pe vremea aceea lui Morny . Acelaș puls bate pe țărmurile Senei ca și pe ale Nevei. Intre ambele nóstre popore exista fără dar și pute u o legătură organică, netăgăduită ! In Paris, lumea diplomatica nu împărtășea tocmai viderile lui Morny și urma a ținea cu credința la Anglia. Morny a înțeles, că în astfel de împrejurări el va ajunge intr’u o situație cam piezișă în Petersburg, și astfel ia el cere rechemarea sa, pe care o și obține în luna lui iulie 1857, unsprezece luni după numirea sa ca ambasador. Scrisorile sale din Rusia dovedesc, că imperiul căruia i plăcea să se identifice cu «pacea,» visa deja și pe vremea aceea numai resbeie, alianțe, întinderi teritoriale adică cuceriri violente. Tóte aventurile de pste mare, care au consumat mai târziu sub imperiu și sub republica a treia sîngele cel mai bun și bani a 1 Franței, se găsesc deja in stare embrionară în aceste raporte diplomatice. Ele mai formeza și comentariile vrednice de credință ale alianței ruse, adică, lasă a recunosce, ce folos își promitea promotorii acestei alianțe din acesta; Morny aștepta de la Rusia ca să ajute Franța, de a face cucerir, de a prăda la Europa și în țerile de peste mare, iar țarul și Gorciacol așteptau din partea Franței, de a strivi programul, de a gâtui libera cugetare și de a fi la miaza și executorul principiilor de guvernământ ale autorităței ruseșci. Ingenuchiarea poporelor și cuceriri, aceste erau câștigurile pe care cinstiții tovarăși și le promitea de a le trage din tovărășia lor de afaceri. Ceea ce este însă mai straniu în tota istoria asta este, ca fiul lui Morny cel de la 1857, a crezut de a face un serviciu amintirea tatălui sau cu publicarea scrisorelor sale. De aici trebue tras încheierea :ca el n’a moștenit numai numele, dar și părerile morale ale tatălui său. VARIETATE Studentele ruse în străinătate Continuăm atil cu schițarea unui alt tip iarăși forte interesant. Contrastul între cel precedent și tipul așa numit «genial» e forte mare A» cesta e mult înzestrată și încă din liceu densa a început a se distinge. Lăudată și desmerdată de părinți și de uude ea se ține însă și de genială. Forte rar numai ea își alege studiul medicinei. Mal întotdeuna se dedă studiului filosofiei sau șciințelor naturale. Mal întotdeuna e desilusionată din care causă cade într’un pesimism adânc. Camera ei e împodobită cu busturile lui Heine și al lui Schopenhauer și ești sigur să găsești în biblioteca ei scrierile celor mai mari cugetători și filosofi ai timpului modern. Calul ei de bătae însă e chestiunea femeei, pe care o discută și o rediscuta în tote sensurile, fără a ajunge la vre un resultat. «Luptutarea ia mai în serios acesta chestie; scopul ei principal este emanciparea femeei; a lucra și a studia sunt mijlocele ei, pentru a stinge acest scop. Densa e cosmopolită și i e indiferent dacá se va reintorce In Rusia sau nu, căci pretutindenea gasesce un teren pentru a expune ideile sale. Una din acestea «luptătore» trăia, acuma câțiva ani singura în Neapoli. Făcea atâtea progrese că fu scutită de taxele ce trebue se se platesca la examene. Acuma densa practică intr’unul din orașele cele mari ale Italiei unde concureza cu succes pe cei mai freqventați colegi ai sor bărbați. Chestiunea femeei e și mai cultivată de densa decât însăși practica medicinei. Scrie asupra acestei chestiuni articole, ține conferințe și una din broșurele ei «Ceva despre monopolul bărbaților» a făcut orecare sensație. Nu sufere nici uă dere de nostalgie. Al cincilea tip e „bătrâna nihilistă. Acesta numera adesea peste 40 de ani. E u o femee trecută, trăită, care a luptat, suferit și care a ve<zut multe, dar care totuși n’a căzut sdrobită. Fața începe a-i se sbărci, părul a încărunți, dar în ochii sei strălucește încă focul tinereței. Studenții fac mare haz de acesta femee Îmbrăcată simplu, în rochia-i negru, cu părul tăiat scurt, când pășește Intr’un mod grav prin sala de cursuri. Dar puțin îl pasă de rîsetele și șoiptele băeților. Ea trăiește încă cu ideele de la 1860 și nici nu vrea să știă de inovațiunele și descoperirele moderne, colegele ei tinere sunt tratate de dânsa cu dispreț: «Ce subțt acestea păpușe. Cum eram noi alta dată». Si are multă dreptate. Astfel de păpușe, cari se numesc și «floricele» nu sunt puține printre studentele ruse ce freqventeza Berna și Parisul. Ele sunt cu adevărat frumóse și se îmbracă cu mult gust, împodobindu-te cu flori. De un temperament vesel și vioiu, ele iubesc forte mult discuțiile aprinse și contradictorii, placându-le se poreclesc bărbații cu fel de fel de nume ciudate. Le place se fie independente. Scopul lor e independența—chiar în căsătorie. Ele pun mare temeiu pe căsătoria. Un alt soia din acesta specie își dă aerul de a fi nihiliste. Ele purta perul tăiat scurt, pălăriuțe de bărbat și bluze forte modeste. Vorbesc de independență și disprețuesc opiniunea publică, n fond ele sunt niște nature slabe, drăguțe, care se pot forte lesne atașa de cineva. Foarte lesne convingetoare, naive curate, și însuflețite de entusiasm pentru om și ce idee frumoasă sau faptă bună. Uă altă categorie din acestea numite «floricele» din contra caută să se feresca de a fi socotită de nihilistă. Ele se dau drept descendinte din familii aristocrate, își anună la numele lor un «de», trăesc retrase și isolate, voind se dovedască că aparțin societatei celei bune. Se îmbracă cu îngrijire, chiar cu unarecare eleganță. Mai e încă un soiü de studente. Sunt fetele cele coapte și batrâne care învață mai mult de plictisela. Observă tóte, știb toate și palavragesc mult. Nimic nu le scapă nediscutat. Onorezi mult profesorii lor. Déca te lansezi cu dânsele încă convorbire serios, apoi poți afla cum se găsește profesorul X., cum dânsul stă și vorbește, ce fel de ochi are Y, cum acesta rîde sau cum vorbește. Multe din aceste fete tinere se perd prin străinătate. Parisul mai cu tema e fatal pentru ele. Nu mai vorbim de seduceri, căreia puține se pot scăpa, dar principalul e frigul ernel, care face multe jertfe. Umbla zvonul prin lume că mai toți Rușii din străinătate și mai cu semn cel din Paris se plâng de frigul ce sufer. Pentru acela ce cunosce modul cum sunt zidite casele