Romănul, decembrie 1897 (Anul 41, nr. 852-873)

1897-12-04 / nr. 854

ANUL AL 41-LEA No. 854—Ediția de seara UM CXEUPLUÜ SU­KAMI VOEȘTE ȘI VEI PUTEA ABONAMENTE In totă țara 30 lei pe an —pe 6 luni 15 lei—7 lei 50 bani pe 3 luni. Pentru preoți și învățătorii sătesciî 20 lei pe an.— In streinătate 40 lei pe an. Ammrdi­ri • Pag. IV 50 bani linia­nilUIlUUM , pag III 2 lei linia. Pag. II 3 lei linia. Scrisorile nefrancate se refu­su.— Articole n­epublicate se ard Mandatele și corespondențele privitoare la redacție se vor a­­dresa personal d-li. Vintilă Rosetti Fondat în 1857 de C. A. ROSETTI Director : mm C. L ROSETTI DUELUL Dupe Senat a venit rân­dul Camerei. Proectul de lege modifi­cator al articolelor din con­­dicele nostru, privitore la duel, depus pe biuroul Se­natului, a părut nesuficient unor deputați și d. V. Mi­­ssir, în numele lor, a depus erl, pe biuroul Camerei un proiect cu mult mai aspru. Camera a votat urgența, ceea ce, după noi, nu este un bine, legile ne­trebuind să se facă sub influența im­­presiunilor momentului. Astă­ de martea lui G. Em. Lahovari a produs o impre­sie generală și fără a ne mai gândi la alt de­cât la consecințele duelului Fili­­pescu-Lahovari, voim să fa­cem o lege care să oprescă ca pe viitor, asemenea ne­norociri să se mai întimple. Credem că ar fi trebuit să lăsăm ca spiritele să se mai linișească, pentru ca cu liniște deplină de spirit să ne rostim asupra unei ges­tiuni care, or ce s’ar dice, a intrat în moravurile nds­­tre. O lege cu totul opusă a­­celor moravuri, ar face ca asprimea pedepselor să pară monstrudsă, și ar fi o lege care nu s’ar aplica, magis­trații preferind să achite pe inculpați, mai bine de­cât a da o pedepsă ce și lor le-ar părea monstrudsă. D-na Missir cere ca sim­pla provocare să fie pedep­sită, cu pedepse ce se dau ar fi duelurilor urmate de mdrte, ear pentru eșiri pe teren și răniri sau morte să se pronunțe osînde până la 10 ani închisdre, cu per­­derea drepturilor de a mai ocupa funcțiuni publice, pen­tru un termen dre­ care și chiar pe viață, în cas când unul din adversari ar fi fost omorît. Din fericire, pentru astă dată. Oamenile nu prea se preocupă de urgențele vo­tate și sute de legi se vo­­te­ză, adesea înainte de a veni rîndul celor urgente. E probabil deci că până să trecă proectul d-lui Missir, spiritele se vor mai finisei și se vor face amendamente la legea propusă cari vor fi mai în raport cu moravurile noistre. Pentru moment, credem că ar fi suficient a se pier­de drepturile politice, pe un timp definit, cea ce ar fi o pedepsă destul de aspră fără a transforma pe acuzat în victimă, ceea ce fatalmente s’ar întâmpla când ar sta 10 ani în închisore. O pedepsă mai mult mo­rală de­cât corporală, ar fi privită de toți ca un ce­me­ritat și drept, și ar avea o influență asupra duelurilor pe care nu o poate avea speranța de a obține un ver­dict de achitare de la nișce judecători cari n’ar aplica o lege contrarie moravurilor noistre. Vrând să facem prea mult, riscăm să nu facem nimic. V. R. Mesuri contra duelului Duelul aprope în­tot­deauna a fost calificat de omor sau de atentate și în tote țările s’au luat mesuri contra lui. Așa în Franța, țara clasică a duelului, chiar pe timpul lui Richelieu în secolul al XVII se decisese ca mobili cari se vor bate în duel să fie decapitați. Pe acel timp duelul era numai în mo­ravurile nobililor. O mulțime 93 ROMANUL CĂSĂTORIEI »ale »’a adâncit mai mult, perii albi sunt mai numeroși Împrejurul frunței sale, și privirea lui adâncă și cercetă­­tare e tot ascunsă pentru mine, un nor planetă peste noi. Eu sunt tot aceiași, dar nu mai am aceiaș iubire, nici dorința iubirei­ nu mai simt nevoia de a mă ocupa și nu sunt mulțumită de mine. Cât de departe îmi par timpurile trecute, iubirea ce sim­țeam pentru logodnicul m­eu, mulțumirea de viață ce sim­țeam odată și cât de inaccesibile îmi par acum tóte ! N’aș mai înțelege acum ceea ce’mi părea atunci clar și just: fericirea de a trăi pentru alții. Pot eu trăi pentru alții când n’am puterea de a trăi pentru mine însu­mi? De la plecarea de la țară, am părăsit cu totul pianul, dar la întorcerea mea la Pokrovskoe vechiul meu piano, și caetele mele de odinioră imi dădură ghiei de a relua mu­­sică. Intr’o­­ fi nu mă simții bine, rămăsei singură în casă, pe când Hația, Sonia și soțul mei plecară spre Nicolkoe pentru a vedea nisce construcțiuni noi. Masa era prepa­rată pentru ceai. Mă dusei în salon și asceptând întorce­rea lor, mă așez­ai la piano. Luai sonata Quasi una fantasia și o cântai. Nimeni nu era pentru a mă asculta și nu se aud­ea nici un zgor­ot; fe­restrele erau deschise, și sunetele familiare ale acestei so­nate se răspândeau­ în cameră ca o solemnității durere­ă. Când isprăvii inconscient adagio, mă Îndoisei pentru a privi Intr’un colț unde Sergiei ședea altă­dată când cân­tam. El numai era acolo... Scaunul soft era pe acaleaș loc, ca și cum nimeni nu l’ar fi mișcat de atunci. Vedeam prin ferestra stufișurile liliacului, asfințitul luminos, iar tecerea serei intra prin ferestrele deschise și mă străbatea. Mă rezema­ de piano, îmi acoperii fața cu mâiiele și rămăsei prada gândurilor. Sfătui­mul ast­fel, evocând cu durere amintirea acestui trecut la care nu puteam să mă mai reîntorc, și sfios5, îmi făcui planuri de viitor. Dar înaintea mea nu mai vedeam nimic, ca și cum mî­ Evenimentele din Orient Etniki Hetairia Atena 2 Decembre. Inspiratorii Etnikei Hetai­ria publică nișce documente din cari resultă să­i.Deryan­­nis avea cunostință de forma­rea unor bande insurecționa­le și că în timpul ultimelor luni înainte de resbel, ele lu­crau sub protecția guvernu­lui. D. Deryannis publică al­te documente desmințînd sau explicînd pe cele d’întâiu. S’a declarat în fața comisiunei parlamentare că membrii cei mai exaltați ai Em­iliei Hetai­­rie propuseseră de a urzi un complot spre a ajunge la sco­purile lor. Opinia publică nu ia în se­rios aceste incidente. JoI 4 Decembrie (16) Decembrie­ 1897 LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI IN STREINA.TATE anuuciurile se pri­mesc la PARIS d nu Lorette rue Gaumartin dl.-Havas 3 plac« de la Bourse. Iones 31 bir rue Faub Monlmarte.—Adam 37 rue «ie Va­­rennes. IN GERMANIA la d-nu Rudolf Mosse. Ber­lin, Mșnich, Liepzis-Steinsr (Hamburg R«— >n) și d-nu H. L. Double Frankfort. ZURICH Rudolf Mosse. La GENEVA ; la Hassenslein & Vogler. AUSTRIA: Viena, Rudolf Mosșe;I. Seiler­statte—Dukes, Wollzeile 6—8 . Red&ctia și Administrația , Ștrada Starropoleos .Vo'.M». |hibnfggcî iȘssa Chitanțele emise în numele ziarului Românul, spre a fi rajabile, vor purta semnătura d-lui V. Rosetti. de nobili au fost decapitați,­­ dar cu toate astea duelul tot a rămas. In Belgia după legea pro­pusă de ministrul Lejeune a­­cum câți­va ani, duelul urmat de moarte e considerat ca un asasinat cu premeditare, iar cel fără nici un resultat e consi­derat tot ca asasinat cu pre­meditare dar neisbutit. Marto­rii sunt considerați ca complici. Chiar o provocare simplă ne­urmată de duel e pedepsită as­pru. Numai în Anglia s’a putut înlătura cu desăvârșire acestă rămășiță sălbatică a moravuri­lor medievale. Acolo ridicolul public și a­­titudinea mulțime), pedepsesc una aspru de­cât tote legile pe cel care ar îndrăzni măcar să ai­bă intenția de a provoca pe cine­va la duel. Și englezii au dovedit că țin forte mult la opinia pu­blică depărtând cu totul du­elul. La noi duelul dară a fost permis și aprope nebăgat în seamă e că în­tot­deauna el a fost un fel de joc după care onorea se spăla cu șampanie. Ajunsese chiar ridicol acest metod de reabilitare și de a­­juns ca o lege să oprescă duc­­tul la noi pentru ca să se probeze că el nu e intrat în moravurile noistre. După urmarea nefericită a duelului de Sâmbătă, se cere imperios prin lege oprirea­ a­­cestui obiceiu barbar, acum când încă nu e înrădăcinat, sosit în Suedia diformată de is­torisirile pescarilor. Se anunțase simplu că An­drée a trecut gradul 82 de la­titudine, fără a se indica nici o ru­tă.­­Nu de mult, pescarul care o­­­morâse porumbelul s’a întors și conținutul oficial al depeșei a putut fi cunoscut. Depeșa e ast­fel concepută : „13 Iulie, amiad. 30. Lat. 82 ° 2’. Long. 15 ° 5’ est.—Drum bun spre est, 10 ° sud. Pe bord totul bine. Acesta e al treilea porumbel lăsat.—Andrée“. Depeșa acesta a pricinuit în Suedia o profundă desilușie și cele mai vii temeri. In momen­tul plecărei, balonul Vulturul plutea spre Nord-vest 140, cu o iurâlă de 44 k­ilometri pe oră, după socotela marinarilor mar­tori ai plecărei. Animat de a­­cesta iuțâlă și împins mereu în aceeași direcție, aerostatul ar fi ajuns peste 25 de ore la Pol. Și ce aducea depeșa ? Aducea spi­rea că după 48 de ore de la plecare, Vulturul se afla numai la 220 de k­ilometri depărtare de Spitzberg, adică numai­­ la a cincea parte din distanța care separă Polul de Spitzberg, și că el nu mai plutea spre Nord ci spre Est. D. Ekholm, savant m­eteoro­­logist suedez, a stabilit voiajul Vulturului, în timpul primelor două zile după ascensiune, cu ajutorul depeșei lui Andrée, com­plectată de solrile ce i s’au dat de pescarii norvegieni asupra­­ regimului vânturilor pe țermu­­rul nordic al Spitzbergului. Pen­tru înțelegerea explicațiilor sale, a­mmintim că în jurul centrului de depresiune barometrică, vân­tul se mișcă în sens invers cu rpersul arătătoarelor unui cea­sornic. Ast­fel, vântul de sud, care sufla când a plecat An­drée, era determinat de pre­­zența unui ciclon sau centru de depresiune barometrică în vestul Spitzbergului. împins de acest vânt, balonul a ajuns peste câte­va ceasuri, în centrul ciclonului, unde,după cum să scie, domnesce o zonă de venturi ușoare și va­riabile, și aoi trebue să fi stat imobil timp de vre­o 24 de ore. In acesta vreme, ciclonul, care la plecarea aerostatului se afla la­ vestul Spitzbergului, s-a de­plasat în direcția estică de-a curmezișul oceanului Arctic. In ziua de 13, la amiati­, centrul trebuia să­ se afle spre pămân­tul Francisc Iosif; prin urmare, în punctul unde Andrée se afla nmobil a început a adia un vânt de vest care l-a dus spre est până la 10 ° sud, cum anunță el în depeșa sa. Acum, ce au de­venit curagioșii exploratori­? Ek­holm socoate că balonul n’a putut eși din zona polară și că prin urmare e imposibil k se avea vre-o solie de la ei înainte de vara viitoare. In­­ momentul plecărei, Vul­turul a perdut o parte din lun­gile guide­roaps cu ajutorul că­rora Andrée socotise să-și diri­­jeze aerostatul într’o măsură oare­care. Aceste guide­roaps a­­tirnau de nacelă și frecarea lor de banchiză și de suprafață mă­­re, trebuia să aibă de efect mic­șorarea iuțelei balonului. Acesta micșorare ar fi permis întrebuin­țarea unei pînze și, ast­fel, ur­mărirea unei direcții deosebite de a vântului. D. Ekholm confirmă perderea acestor cabluri și arată gravi­tatea acestei avarii pentru suc­cesul expediției. Mulțumită a­­cestor cabluri, Andrée s’ar fi putut depărta de zonele calme și de vânturile variabile cari o­­cupă centrul­­ ciclonilor. Lipsit­ de acest ajutor, Vulturul e acum jocul vânturilor și expus a ră­­mîne imobil timp mai mult sau­ mai puțin îndelungat, cum i s’a întîmplat cîte­va ore după ple­­­care. Dacă­ porumbeii călători lăsați de Andre n’au sosit la desti­nație, causa e că ei s’au speriat1 ST vederea pămîn­tului acoperit cu zăpadă al Spitzbergului. Pe aceste zăpeziî, negăsind nimic de mîncare și neputîndu-se o­­dihni, paserile, în loc să-și con­tinue drumul spre sud, s’au în­tors spre Nord, spre oceanul Glacial, unde au murit. Cel puțin acesta e itinerarul urmat de porumbelul care a fost îm­pușcat. Dacă porumbelul n’ar fi fost omorît, n’am avea nici o solie de la Andrée. Onórea lor ; țfY|tr4f rr rr» ț, i f «f {*/ Asist de câte­va­­ file la discuțiuni înflăcărate, asu­pra ondrei. Când die andre, înțeleg pe a bărbaților, căci noi fe­meile n’avem ondre, nu ni s’a reservat de­cât de sonare și nici un mijloc nu ni s’a dat spre a spăla o ofensă. Bărbații au­ duelul, ondrea lor constă în încrucișarea a două spade, sau în schim­bul câtor­va glonțe la 25 sau 30 de pași. Pot fi or cât de mânjiți, or care ar fi resultatul due­lului ei sunt spălați de pata lor, ondrea e satisfăcută și e vin albi ca zăpada. Cel ce cu câte­va minute voiau să se­ sfâșie, cu cari se desprețuia fi, imediat ce s’a tras un foc, se pot îm­brățișa, stima, căci au acum cadre. De ți se spune că esci un dobitoc n’ai de­cât să scoți sabia și devii inteligent. Ți s’a dat două palme, mergi pe teren și­ or care ar fi resultatul, palmele­ s’au șters de pe obrazul teu. Dacă cum­va femeia te înșală, a adus desondrea în casa ta, dar tu readuci o­­ndrea în urma unui duel. Mărturisesc că nici o dată n’am înțeles cum aruncân­­du-mă în brațele ființei iu­bite, dar de cari nu m’a le­gat ceremonia căsătoriei, ași desonora pe bărbatul care n’a avut altă vină de­cât că eu l’am înșelat. Am înțeles și mai puțin cum, dacă el provocă pe cel care l’a înșelat, înșelăciunea dispare, el­ are pndre și ea devin fecioră prea curată. Mistere ale moralei ome­nesc! cărora trebuia ca noi să ne supunem. De­odată însă totă acestă morală a dispărut. Represintanții națiunei au vădut că duelul nu e tot­­de­a­una o glumă și că sunt cazuri în cari redobândirea Andrei poate costa viața u­­nui om. S’au alarmat, căci ceea­ ce s’a întâmplat, li se pdte în­tâmpla și lor. Când subțirea lor piele e în joc, morala bărbaților se schimbă cu totul. Ce era moral erl, devine imoral adl. Și schimbarea e lesne, e suficient un mic proect de lege care redă ondirea, fără ași risca pielea. Venerabilii senatori ca și stimabilii deputați au pro­clamat deci că este un ce barbar și absurd , face ca ondrea să stea la vârful u­­nei spade, când suntem un stat civilisat. Cum de nu vădeați acestea până eri și de o dată s’a făcut lumină ? A fost de ajuns să vă fie puțină frică pentru că prin­­tr’o trăsătură de condeia să schimbați morala unei în­tregi societăți. Nu mă plâng de făcut, din contră ași s’ ați dorit să votați proectul de lege și să puteți suprima tostă duelurile. Ar fi o barbarie mai pu­țin dar am ținut să constat cât de șubrede sunt teme­liile moralei voistre și cât de trainică e vitejia voistră. Femei priviți puternicii stâlpi pe cari vă răzimați respectați, de puteți, pe ce cari păzesc andrea voistră, eu vă declar că pofnesc de râs când văd că asemenea ființe pretind respectul și iubirea noistră. Marioara. Expediția lui Andrée Am anunțat, nu de mult ple­carea unei mici expediții în îm­prejurimile Spitzbergului ca să caute pe Andrée și pe tovarășii săi, despre cari se zicea că ar fi că a fiit cu balonul în fiordul de ghiață din nordul Spitzbergului. D. Charles Rabot, explorator în regiunile polare, comunică diarului „Le Temps“ câte­va fap­­te m­oții inedite, relativ la călă­toria curagioșilor exploratori . In dimineța­­ zilei de 14 Iulie, la 80 ° 44’ latitudine nordică, la vest de insula Phipps, unul din ținuturile cele mai septentrio­nale ale Spitzbergului, un vână­­tor norvegian de foce a omorât un porumbel călător expediat de Andrée. Peste o lună, acestă scrie a CRONICA ***$£ [UNK]* Proect de Lege asupra­ involatu­lpl secu­n­dar-superior BSPUNERE DE MOTIVE . In sistemul actual, cursul de "gimnasiu sau de liceu infe­rior nu are o existență de sine stätätdie; el nu este decât o parte din cursul întreg de liceu, așa că școlarul, care începe li­ceul, este obligat să-l urmeze până la capăt, pentru ca sa spere a avea o recompensă le­gală a muncei sale. Școlarii cari din diverse cause, nu pot urma cursul până la fine, rămân de­clasați. In noul sistem, se da posibilitatea de a se opri cine­va la a IV-a clasă, ceea ce con­­stitue o enormă economie de forțe pentru țară, de­oare­ce ab­solvenții de patru clase, care devin ast­fel utilisabili, repre­­zintă 21,64% din numărul șco­larilor ce încep liceul, pe când absolvenții liceului întreg, sunt abia 7,3­7"io din acest num­ăr. Un alt avantagiu va fi că, gimnasiile devenind utilisabile, nu se va mai simți, ca adî, ne­voia de a ridica la rangul de liceu chiar gimnasiile din cen­trele cele mai puțin populate, ceea ce duce la cheltueli grele și la o mare comsumare de personal didactic. Adî se expli­că că un oraș, care are un sim­plu gimnasiu, să se îngrijească, când vede ca absolvenții lui rămân pe drumuri, și să caute să le deschidă u­n drum, dar nevoia acdstă nu va mai fi așa de simțită, când gimnasiul sin­gur va putea da o instrucțiune complectă și utilizabilă. 2) Aci toți școlari secundari sunt obligați să consacre o parte din timpul dar unor studii cari nu le vor fi utile, nici pentru studiile lor ulteriore, nici în mare parte pentru educațiunea lor intelectuală. In sistemul ce se­­ propune inconvenientul a­­cesta este evitat. 3) Afli școlarii sunt obligați să-și aleagă calea îndată după eșirea din școla primară, de vre­me ce chiar de atunci trebue să se înscrie ori într’o școlă cla­sică, ori în una reală. Dar la vârsta de 11 ani, aptitudinile viitore ale unui copil încă lui se cunosc și din acest punct de vedere sistemul ce se propune prezintă o necontestabilă supe­rioritate, de vreme ce nu cere unui școlar să-și alegă calea de­cât la finele clasei IV secunda 4

Next