Românul, octombrie 1914 (Anul 44, nr. 155-183)

1914-10-15 / nr. 167

T* 4 ANUL 44-lea — No. 167 VOIEȘTE ȘI VEI PUTEA ANUNCIUE! Linia corp 7 p« o coloană in pagina TV. Linia corp 7 pe o coloană în pagina IV. Inserții și reclame în pagina III linia. . A se adresa: In România s la Administrația ziarului. La*a>rf»: la d-nii John F. Jones - C-ie, 31 hai du Faubourg Montmartre. La Berlin A Vien« < la d-nii Rudolf Musse A Oi« La Genăre » la d-nii Hannenatein A Votier și la toate agențiile de publicitate. REDACȚIA și ADMINISTRAȚIA Calea Victori« No. 36 38 l»aj 300%ni 3 lei BUCUREȘTI, 14 OCTOMVRIE Generația eroică ,,181 CTiftreskțf to scrisul nostru... S’a vorbit în filosofia istoriei sau in istoria filosofica despre rolul „omului mare“ în complexul evenimentelor, și s’a contestat de unii reala putere de creație a omului în ce privește rostul istoriei. Fatalitatea oarbă ce conduce universul, ce conduce mișcările planetare ca și acelea ale indefinitelor mici. ale aromelor, ar fi și pentru istorie începutul și sfârșitul. Tot ceea ce se face în lume, după această doctrină, se face conform unei anangi — cum zicau anticii — conform unei inexorabile necesități. E posibil ca lumea istorică, să fie condusă de teri fixe, după cum e și cea faiwă, dar cine poate contesta utilitatea premergătorilor și descoperitorilor? cine poate nega folosul cunoaștere mai devreme și mai curind a îndrumărilor ce mișcă lumea ? Și dacă nu se poate contesta acest adevăr, și acest folos, atunci desigur că „Omul mare“ cămine cu valoarea lui, chiar și în fața doctrinelor fataliste din istorie. Dar credem că fatalitatea e un cuvînt ce are o accepție prea largă. In mersul istoric, se poate atenua căile mai mărunte, se pot schimba destinele unui popor, atunci cînd din fericire apar oamenii cari văd mai sus, și mai departe, suflete ce se încăliseau la idealurile mari, și inimi ce știu să se ridice asupra pornirilor egoiste. Astfel de suflete și astfel de inimi au fost în trecutul nostru, și în amurgul Romîniei contemporane. Grafie acestor generații de oameni mari, noi trăim ca popor, și trăim demn și puternic. Și unul din acești „eroi“ în sensul lui Carlyle, cum ar putea fi și în sensul lui Corneille, a fost Dimitrie A. Sturdan- Din tinerețe el n'a cunoscut plăceri, ei numai jertfe; n’a avut alt spînd de cît servit vii tarei; și într’o viată ce întrecuse pe acea în care anii încep să fie daruri cerești. Dimitrie Sturdza n’a cunoscut altă smpurie, alta plăcere, alt scop în viață de cît trei oile publice. A le conduce era mr sacerdoțiu; a guverna era un apostolat, și în sufletul său mistic și cucernic im fotoliu ministerial era un amvon, de pe care sufletul se înalță la Cer, pentru ca de acolo să afle tainele de conducere ale unui neam. Evident că astfel de suflete e arățate de orice omenesc, veșnic luminate de credința în Cer și în Neam, sunt factori mari de susținere, de înălțare, de conducere a unui stat. Iar dacă problema valorei „Omului mare“ în istorie va primi cîndva o definitivă rezolvire în sensul că istoria o face fatalitatea oarbă, va rămâne popoarelor mici și tinere a face opinie separată. Ele știu din propria lor experiență că fără o verie generație eroică nu ar fi ajuns să-și păstreze numele în istorie. — t — „Să tacă gura luvii" Nu numai Bucureștii e orașul în care se flecărește mult, prea mult, despre toate și mai ales despre lucrurile serioase. Mai sunt și alte regiuni ce sufăr de același rău inspirat prisos de elocvență, mai sunt și în alte țări oameni care știu tot, desleagă tot și spun tot, ba chiar și mai mult. Sunt și în alte părți oameni care, neavînd nici o îndeletnicire serioasă, culeg sau creiază svonuri și apoi le raspîndesc, pentru plăcerea de a avea un rol în stabilirea situației militare și diplomatice a Europei. .Nu numai Romînia se sperie de fantome imaginare care amenință de pretutindeni existența neamului romînesc și nu numai Rommnii se bucură de daruri extraordinare pe care le aduc la cafenea atotștiutorii ce dispun de provincii întregi, de sute de mii de oameni și de sacrosancte tratate internaționale.... Obiceiul acesta mai înflorește și aiare, de pildă în Franța, depildă la Paris, de pildă la Nancy. In acest ultim oraș prefectul departamentului a fost nevoit să declare pe față război a guralivilor și să afișeze un apel, pe care îl reproducem mai departe ca pe un document cel puțin tot atît de util pentru noi ca și pentru frații noștri latini din apropierea Rinului. Acel apel, purtînd titlul: Să tacă gura luvii!, sună așa: „De citeam zile orașul Nancy începe să fie iarăș înveninat cu știri născocite, unele mărețe și altele sinistre, unele anunțând rezultate extraordinare, altele, îngrozitoare nenorociri. Astăzi Francezii asediează Metz, ceia ce este acum, absurd, mâine. Germanii au luat Verdun, ceia ce o inepție! "Astfel oamenii fără de nici o treabă se mergeaă și enervarea lor poate, să tulbure și pe cei ce lucrează. Trebuie ca această fiecărie să înceteze! Populația din Nancy, care a știut să arate atît de înalte calități în ceasuri grois, nu se va lăsa doar compromisă de elite» fiecari, de ambele sexe. Cer a ja I kaul antstr* populații imvotii. kti ! Nu e de ajuns să nu creed și să vru împrăștii știri false, bune ori rele. Nu mai e nevoie se adaug că aceia, ce ar putea, fi prinși asupra făptuirii vor fi înaintați consiliului de răsboiu. Orice bun cetățean are o altă datorie, mai puțin pasivă, și multe de a nu tolera ea, oricine ar fi, să repete în fața sa aceste povești născocite de alții. Invit pe orice bun cetățean — și femeile au de asemeni inimi de cetățean — ca oriunde va ăuzi pe cineva colportând vești de acestea, sa-i impună cu toată asprimea, tăcere și la nevoie să-l ia de guler. Eu nu voi sta la îndoială, întrucît mă privește, să punt mina pe acești colportori perfizi sau mai rated, dar deopotrivă de primej •dioși și sa-i duc eu însumi în fața simpaticului general La Masse Here, comandantul cetății. Fiecare să fie gata, să hierere întocmai ca mine.. Soldații știu, in tranșee și în foc, sa arate o rezistență stoică și care în fiece zi întărește mai mult muza noastră și asigură Franței victoria: timp de zile îndelungate, timp de, săptămâni întregi, ei tac și lucrează — de aceia, cred, , a celor ce nu luptă li se poate cere măcar atâta, ca, în siguranță și fără osteneală, să-și impună câteva săptămâni, câteva hint, de va fi nevoie, de tăcere vitează și de încredere senină. Cei ce lucrează să impună deci, de voie, de nevoie, tăcere celor fiecari !“ „Prefectul departamentului Meurthe et Moselle“ Așa se combate fiecarea în Franța, la Nancy. Probabil că rezultatele sunt excelente, căci și mijloacele și virtutea cetățenească a locuitorilor promit să se exercite cu toată vigoarea. Autoritățile și cetățenii noștri ar putea învăța multe din acest apel. Pînă atunci la noi apar gazete speciale pentru a adăposti, alimenta și răspîndi flecăria și gazetele vechi scot cite șase echpî speciale în acelaș scop. -Pină, cînd I S BAKI EXEMPLARUL Fundator: C. A. ROSETTI MIERCURI 15 OCTOMVRIE 1914 LUMINEAZA TE SI VEI PI ABONAMENTE in țară . . un an 18 lei . . . șease luni 9 lei Ir străinătate . un an 38 lei . . . șease luni 18 lei Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni A se adresa: lei România, la Administrația ziarului și la oficiile poștale. La Paries la «Agente Internationale de journaux Gorbaty». La VieAes la d-nul I. Bettenhausen, Staatebabn he La «ten*-»«: Heinrich Massein. TELEFON No. 57/20 și 22/39 Viza livretelor De cînd s’a publicat ordinul ministerului de război cu privire la viza livretelor, ziarele iau tipărit diferite păreri în această chestiune, păreri de care nu ne vom ocupa azi. Am primit și noi numeroase scrisori, prin care ni se cer lămuriri, din partea cetitorilor noștri. Spațiul nu ne îngădue să dăm publicității aceste scrisori, deși întotdeauna am căutat să mulțumim pe prietenii și cetitorii ziarului nostru. Vom da însă un scurt rezumat al lor. Pringerile ne spune întîi că termenul fixat ar fi prea scurt pentru viza tuturor categoriilor de lîvrăte ; și apoi, că sunt unii oameni cari nu se pot prezenta în persoană, cum arată ordinul, fiind prin provincie sau fiind bolnavi. In afară de acestea scrisorile ce primim sunt, mai cu seamă, cu privire la vîrsta soldaților — dacă se pot numi și ci ostași ! — dispensați sau șoptiți de serviciul miliar. Suntem rugat să intervenim pe lingă cei în drept în sensul ca oamenii cari au trecut de treizeci de ani — fiind scutiți sau dispensați —să nu mai fie obligați de a veni la viza livretelor. Cînd va fi nevoe,spun scrisorile ce primim, vor alerga și scutiții și dispensații, dacă va fi trebuiniță de ei, dacă vor fi chemați Dar vor alerga ei singuri cînd țarta va simți lipsa lor! Pe urmă, după cuu ni se spune, mulți nu se duc de frică, ne înțeleg însî amnestia generală. Unii nu s’au dus la viza livretelor în fiecare an, alții n’au plătit taxele militare eu preia multă regularitate, mulți n’au avut grije nici de una, nici de alta. Ce se va face cu dînșii ? Temerile acestea sînt neîntemeiate întrucît, în urma actului de înnaltă clemență regală, fiecare se poate prezenta cu încredere la depozitul de recrutare. Nu este vorba de a se pune mina pe vinovați, nici de a se căuta vinovații cu orice preț, ci numai de a se întocmi tablouri exacte de numele oamenilor disponibili. Atîta tot. Cine va avea ceva de plătit va plati, fără nici o amendă, fără a i se face un cap de acuzare din datoria sa. De altfel viza livretelor nu este ceva nou și credem că nemulțumirea pe care a știmit-o în coloanele unor gazete este nejustificată. _________ ________. BEȚE 5U5UDEȚI O SITUAȚIE * Pentru Epoca, situația e limpede ca, un pahar cu, apă: „Dacă Rușii trimesc, România, capătă Ardealul, dacă Rușii sunt învinși, nu ne alegem cu nimac“. Mare și fină, diplomatic! Și d. Filipescu și guvernul și tara își bat capul de trei luni și n’au adus-o atU de.fin din partea diplomației. FA, ce poate Epoca ____ALPHA NOUILOR PENSIONARI AI TEATRULUI NAȚIONAL — La pensie de ce â-a, scos Pe civești artiști... așa de mari’! — Fiindcă, lucru curios. De fapt erau,... "pensionari. KAPA-RO. NEGRU PE ALE PROFEȚII Nici odată profețiile n’au avut mai multă căutare ca în ultimele trei luni, de cînd durează actualul războiu. Lucrul acesta mi se pare atît mai curios, cu cit nici nervii, nici mentalitatea noastră nu ‘ne mai îngădue răbdarea și naivitatea de a scotoci prin vechile biblioteci sau arhive, pentru a găsi paginile în care profeții altor vremuri au vorbit despre vremurile noastre. Și dacă, profeția Far cere de rit să fie descoperită, n’ar fi nimic extraordinar. Dar ea, cere să, fie și crezută, crezută, așa cum crezi hunioara o telegramă de la ..Ultima, oră, sau cel puțin cum iți place să crezi că războiul se va sfârși în favoarea unuia sau altuia, din adversari. Desigur că secolul nostru nu-i secolul, profețiilor. Profețiile au fost făcute în toate timpurile — e drept. Ele au fost crezute însă decit atunci cînd omenirea simtea cu adevarat nevoia, mângâierii, unui reactiv contra realitaței prea brutale. Acelaș caz se repetă și azi. Dacă cineva ar fi venit cu trei zile înainte de începerea războiului ,și l’ar fi prezis,, nu în amănuntele lui, ci pur și simplu, ca o știre de senzație, nimeni, dar absolut nimeni.ar fi vrut să-l crează. De îndată însă ce războiul s’a declarat, și ororile, lui au început să neliniștească, omenirea nervoasă, rafinată și sceptică, același omenire a început, să simtă, și nevoia, credulităței. Profețiile au început să apară, unele mai senzaționale decât altele și publicul a început deodată să „salveze1" cum s'ar zice tot ceea ce se tipărea sub rubrica specială de, „Profeție". Nu cred în profeții. Dar cînd majoritatea începe să creadă, lucrul acesta dovedește că se simte cu adevărat, versin unei mingieri fie ea chiar aparentă și mincinoasă. KOH-Y-NOOR. STATISTICA Imensitatea războiului ), Spiridon Popescu face următoarele calcule cu privire la războiul european: „Să ne închipuim că cele douăzeci de milioane de luptători s'ar pune umăr la umăr. Șirul ar avea o lungime de zece mi de kilometri. ..Unui om, care ar merge, rste patruzeci de kilometri pe zi, i ar trebui două sute cincizeci de zile ca să treacă pe dinaintea tuturor luptătorilor! „S'a făcut socoteala de numărul morților în războiele din trecut, și, s'a găsit că pier în luptă, cam din zece unul. In războiul de astăzi după, socoteala asta, trebue să piară cel puțin două milioane de oameni. Morții aceștia, așezați tímár la umăr, ar face un mormint, în lățime de o mie de kilometri! Ți-ar trebui cincizeci de zile să înconjuri pe jos acest mormânt. Punem apoi numai câte un litru de lacrimi izvorite din inima, sdrobotă a unei mame, a unei soții, a unui copil, pe urma unui pierit în răsboiu, punem, că pe urma lui, •plâng cel puțin trei ființi omenești se vor risipsi șase mii de buturi de vite o sută de vedre de lacrimii de durere! Și cine poate măsura durerea! In afară de faptele vitejești, ce mai cunoaștem noi din viața, milioanelor de suflete așezate în rînduri de bătie pe întinsele cîmpuri de luptă, ale războiului de azi? Mai nimic. Și cu toate acestea cîtă sbuciumare și cită durere, cită seninătate și cîtă veselie, adesea, se petrece în sufletul acestor milioane de oameni gata să cadă pradă mortierelor nemiloase. Aceasta pare curios. Cunoașterea, cut de puțin, a faptelor de pe cîmpurile de luptă ne arată totuși că realitatea e așa, și nu altfel. Luptătorii, capabili de mari avînturi și supreme vitejii, cari de cele mai multe ori decid soarta războaielor, capabili de sălbătăcii cari reamintesc nu numai timpurile de barbarie prin care a trecut omenirea dar chiar origina simiană a omului, sunt capabili tot atît de adesea ori și de seninătate sufletească, de veselie și de nepăsare liniștită față de pericolul morții ce-i pîndește de pretutindemi și în orice clipă. E aci o latura a vieței omenești sau, dacă voiți, a vieții de soldat, care fară îndoială e interesantă și demnă de a fi înregistrată in cadrul conduitelor omenești. Iată o pildă eloquentă asupra unor astfel de manifestări pe care Eduard Hessett ne-o povestește cu titlul de viața stranie în tranșee. E seara. Lupta se potolește. Tunul, fierar al morții părăsește ciocanul său de aramă, și aud ultimele lovituri. Tăcerea învălue acum satul unde nu veghiază nici o lumină, bietul sat cu acoperișurile distruse. Clarul Junei cade din cer ca un mare armistițiu albastru. De fiece parte a rîului domnește somnul. Totul se odihnește. Credeți aceasta. ? Străbateți pădurea și apucați pe șosea. Auziți pași de cai ? Sunt chesoane de munițiuni care duc tunurilor de 75, la Ramailho, formidabila lor hrană. Și apoi iată, pornind înapoi carele cari au dat hrană acestor fiare de oțel. Zece mii de obuze mîncate intr’o singură zi și numai în această parte. O massă de umbră mai întunecoasă decît noaptea se lămurește încet, încet la capătul drumului și se desprinde din obscuritate. Sunt două batalioane de Senegalezi, îmbrăcați în haine negre și albastre. În ultimii cincisprezece zile, cîți senegalezi am mai văzut defilînd; mari draci ingenioși, cu corpul de atlet, copii de suflet, buni cîini de pază, credincioși stăpânului, cari mormă e contra hoților. Eli i-am întâlnit. Au făcut haltă la picioarele unei mori de unde toată valea e dominată. De cînd sunt în marș nu doresc asta decit să vadă pe Germani. În fiece gară, în fiece sat, oi întreabă: Mai e mult ? Acum li se spune: Ați ajuns. Pe locul acesta vă veți bate. Așezați jos în dosul unui gard, privesc în tăcere. Ochii lor se neliniștesc, fruntea li se întunescă. Unde sunt dară nemți. ! Vor eși deodată din tufișurile de mai departe, scoțînd strigăte guturale pentru a excita caii lor suri cum fac inimicii Franței acolo, în ținuturile Kenifrei sau Tarudeii? Unde se ascund ! Cum ar trebui sa fie șarjați, cu baioneta lansată înainte, cuțitul strîns între dinți, căci pușca, nu e așa, e bună numai de făcut zgomot ? Senegalezii privesc, privesc. Ei nu văd de rit o cîmpie; ei nu văd decît panașe albe și negre cari se încrucișează la picioarele unei coline și se pierd ușor în aer. Aici o bătălie ! Strașnici inamici acești germani! Mai încolo, doi motocicliști se îndreaptă, spre tranșee. Ei vor să încerce să ravitateze trei sute oameni de ai noștri de care nu ne putem apropia, decît noaptea. Francezii și Germanii se observă acolo, de aproape, fiecare în tranșeele lor neputînd să avanseze nici sa se retragă fără a fi ochit imediat. Stau zile întregi în tranșee fără a trage un glonț de pușca, neștiind de bătălie, ascultînd numai cîntecul obuzelor, cari trec șuerînd. Ai noștri își spun povești, zud, joacă în cărți, fumează tabacul din pipă. La cîteva sute de metri Germanii cîntă răgușit și monoton. Zilele și nopțile se trec astfel pînă ce noui tranșee tăcute repede de fiece parte, sub protecția celora dîntîiu, un atac devine necesar. Atunci, tu Dumnezeu și înainte ! Și așa stau lucrurile dela Epi*nai pînă la Anvers. Pe linia aceasta lungă care merge de la Vosgi, la Escaut, satele, colinele, cîmpiile, munții, pădurile, viile, fluviile și orașele țes, fir cu fir, canavaua pe care se brodează încet victoria noastră. E o evocare nu numai a înaltelor sentimente naționale de care sufletul unui popor e frămîntat, dar e însăși evocarea unei vieți liniștite și obscure care își are și ea frumusețea tainică capabilă să-i dea valoarea unor manifestări sufletești interesante; odată cunoscută, ne face să o punem fără șovăire alături de faptele cele mai cîntate ale vitejiei omenești. Măreția faptelor frumoase, petrecute în tăcere egalează măreția faptelor petrecute în strigăte de triumf și în cîntece victorioase de fanfară. Și totuși cît de puțin cunoscută e măreția faptelor petrecute în tăcere.. SCENE DIN RAZBOIU Viața în tranșee PRIN BELGIA CUCERITA Ajchedt din orașul Mouland după cucerirea lui mm m iák CULTURA AGRICOLA a anului 1913—914 ÎNTINDEREA cultivata DE MAREA ȘI MICA PROPRIETATE — Direcțiunea statisticei generale din ministerul de domenii, a întocmit datele definitive și oficiale ale întregei întinderi din teritoriul țărei, cultivat în toamna anuului 1913 și primăvara anului 1914, precum și felul premiselor cari au ocupat întinderile cultivate. Din aceste date rezulta că din întreaga suprafață a țării 13.790.300 hectare,, agricultura de ocupat o suprafață de 6.278.043 hectare, dera aproape jumătate din suprafața totală. In anul 1912— 913, suprafața ocupată, de culturile agricole, a fost de>.003.520 hectare. Nu trebue să se uite însă că în Suprafața cultivată în anul 1913—914, se cuprinde și întinderile cultivate din cele două județe noi, Durostor și Caliacra. Dacă observăm cu atenție datele statistice ale ministerului de domenii atunci observăm un excedent de suprafață cultivată, de către mica proprietate în raport cu întinderea cultivată de marii agricultori. Întri adevăr, pe cînd marea proprietate a ocupat, în 1912—913, din întindere a cultivat 1.686.148 hectare, în anul 1913—914 această mare proprietate a ocupat numai 1.680.281 hectare. Se știe că mari proprietăți sunt considerate acelea cari trec de 100 hectare. Din întinderea cultivată de marea proprietate, în 1913—914, proprietatea proprie reprezintă 833.936 hectare, iar fxe pămînturife arendate 846.345 hectare. In 1912— 913 însă proprietatea proprie a ocupat 780.227 hectare, iar pămînturile arendate 905.921. Dacă se observă aceste țure atunci se vede ca culturile făcute de arendași au scăzut mult, fată de culturile făcute de înșiși proprietarii, ceea ce înseamăauni fenomen îmbucurător pentru proprietarii de moșii cari au început să întreagă că nu e de loc în interesul lor de a-și abandona proprietățile în infinite arendașilor. ■ • Mica proprietate, adică acele proprietăți cari au mai puțin de o sută de hectare, a ocupat în 1913— 914, din întreaga întindere cultivată a fărei, o suprafață de 4.413.759 hectare. In anul 1912— 913 mica proprietate a ocupat o suprafață numai de 4.150.416 hectare, ceea ce înseamnă că, suprafața cultivată, anul acesta, de către mica proprietate a crescut cu 281.343 hectare. Aci însă iarăși nu trebuie să uităm că în țaara anului 1913—914 se cuprinde și întinderea celor două județe noui luate de la bulgari, și în această parte a țarei nu există aproape de cît mică proprietate, iar linierea cultivată, în 1913 914 de către mica proprietate, se destriue astfel: pe proprietate personală 2.950.837 hectare, pe pămînturi luate, iu arendă pe bani 868.116 Hectare și pe pămînturi luate in 612.806 boarnee. ........ ■ —'st'.JBr........ Pe felul de productiuni, întreaga întindere cultivată a țărei 6.278.043 hectare, se împarte astfel : griul 2.111.416 hectare; porumbul 2.065.285 hectare; ovăzul 568.219 hectare; ovăzul 427.497 hectare ; răpită 72.965 hectare *, secară 84.067 hectare ; fînețele naturale 381.795 hectare;finețe artificialii 192.898; viile 87.983 hectare ; restul întinderei cultivate este ocupată de in, cînepă, fasole, mazăre, cartofi, sfecle de zahăr, cartofi, tutun, livezi de pruni și cinci mi ele zarzavaturi. ST. IRONIA ZILEI Calomnie prin presa Vin, adesea, înaintea curților cri jmei,procese de calomnie prin presă cari stîrnesc hazul tuturor. O bine cunoscută preoteasă a dragostei, eroina utiilor scandalurilor de pe la teatrele de varietăți, dă în judecată pe un om serios care și-a îngăduit să spuie prin gazetă că doamna, are o purtare îndoelnică. Acesta o face, de bună samă,pentru că domnul acela a întrebuințat un eufemism și nu i-a spus curat demi mondenă pe nume. Un cunoscut bătăuș, care a spart destule capete în viața lui, dă în judecată pentru calomnie prin presă un ziar în care s'a afirmat că bătăușul nu este un om care face expas de delicateță. Braun pretinde că te-ai făcut vinovat de calomnie prin presă cînd ai afirmat că muzeul său „anatomic“ nu este templu al artei ! Un fost frînar la căile ferate, care nu prea poate să umble chim nici pe jos, s’a apucat de politică. Vorba este pretențioasă. S’a apucat omul să facă pe agentul electoral de... cabinet în culoarea de verde, unde are cîțiva foști colegi de pe la gară.A făcut bătăi la aegeri, a tras exx revolverul, a dat, a și încasat și.a sfîrșit, a fost numit într’o slujbă în care s’a ilustrat prin abuzuri de putere. Un con Tate, intr'un ralment de indignare față de purtarea fostului macagiu, a lăsat eufemismele la o parte și i a vorbit de-a dreptul. Rezultatul? Proces de calomnie prin presă ! UI publică prin ziare scrisori în care insultă pe cei mai de 3 samă oameni ai noștri, el stropești cu noroi cinstea conducătorilor acestei țări, de cît cari se pretinde a fi mai presus — dar dînsul are drepturi deosebite. Cînd auzi de procesul prea cinstitei preoțesc, de acela al delicanului mânuitor de retevei și însușit, de, acțiunea intentată de fostul macagiu în contra unui confrate nu poți să nu trimiți multă sănătate eroinei! Purtă-te să, te bată calomniate-le! w.