Satul Socialist, mai 1971 (Anul 3, nr. 616-641)

1971-05-16 / nr. 629

PAGINA 2 шишш Duminică 16 mai SOARELE ratare la ora 4 ţi 47 de minute. Apune la ora 19 ţi 37 de minute. De la începutul anului au trecut 134 de zile. Pînă la sfîrşitul anului au râmat 229 de zile. SO­ARFA VREMII: Timpul probabil pentru 16 mai , vremea va continua să se răcească. Cerul va fi varia­bil, mai mult noros în jumă­tatea de sud-est a ţării, unde locul vor cădea ploi însoţite de descărcări electrice. In rest, ploi izolate. Vîntul va sufla moderat, cu intensificări tem­porare din sectorul estic. Mi­nimele vor oscila între plus 4 şi plus 14 grade, iar maximele între plus 15 şi plus 25 gra­de, local mai ridicate. Timpul probabil pentru 17, 18 şi 19 mai : vreme instabilă, răcoroasă la început, apoi în încălzire uşoară. Cel variabil, mai mult noros. Vor cădea ploi de scurtă durată, însoţite de descărcări electrice, în cea mai mare parte a ţării. Izolat, cantitatea de precipitaţii va putea să depăşească 25 de li­tri pe metru pătrat, în 24 de ore. Minimele vor oscila între plus 2 şi plus 12 grade, iar maximele între plus 14 şi plus 24 de grade. Debutează în literatură la 20 de ani cu poezii de factură fu­turistă. Situaţia din Rusia în timpul primului război mondial, intensificarea mişcării muncito­reşti, contactul cu partidul bol­şevic, îl determină pe Maia­covski să-şi pună condeiul în slujba înaltelor idealuri sociale ale poporului rus. Demască răz­boiul în poemul „Războiul şi lumea", scrie pamflete şi mar­şuri, piese de teatru iar după revoluţia din 1917 va activa şi ca scenarist, regizor de film şi actor. A compus numeroase po­ezii revoluţionare, patriotice, glorificînd societatea nouă, so­cialistă : („Versuri despre paşa­portul sovietic’, „E bine !*, po­emul „Lenin* etc.). Piesele de teatru cele mai cunoscute ale scriitorului sînt „Ploşnița* şi „Baia*, in Care Maiacovski atacă la modul pamfletar reminiscenţele mora­lei şi ideologiei burgheze. Maiacovski a fost un scriitor profund ataşat cauzei clasei muncitoare, subordonându-şi creaţia cerinţelor revoluţionare Concepţiile sale despre menirea artei sunt expuse în articolul : „Cum se fac versurile*. Opera lui Maiacovski a avut o impor­tantă influenţă asupra literatu­re ştie că oile s-au numărat printre primele animale domes­ticite de om în urmă cu peste două milenii. Un zoolog sovie­tic şi-a pus problema : de ce aceste animale au putut să fie uşor îmblînzite şi de ce ele­rii mondiale din secolul nostru. S-a stins din viaţă in anul 1930, sînt atît de docile. Cercetările întreprinse l-au dus la intere­santa concluzie că aceste ani­male sínt mioape, au încă din naștere vederea slab dezvolta­tă. De asemenea nici auzul oilor nu este prea dezvoltat. MEDALION VLADIMIR MAIACOVSKI Marele scriitor revoluționar­­ Bagdadi, din Gruzia. Studiază rus, Vladimir Maiacovski, s­a­u la gimnaziul din Kutaisi, partid nâscut în anul 1893 în satul cipînd la revoluția din 1905. MICA ENCICLOPEDIE ; MIOPIA OILOR POVESTEA VORBEI9 A nu hotărî nimic înseamnă a hotărî să nu faci nimic. (Fr. Bacon) A VI-A EXPOZIŢIE REPUBLICANA ARTIŞTILOR PLASTICI AM­ATOR­I DE LA ORAŞE BISATE MAI 1971 Sub semnul unei depline autenticităţi, lucrările de pictură, ■oulptură şi artă decorativă, expuse de aproape o săptămină In salonul celei de a VI-a expoziţii republicane a artiştilor plastici amatori de la oraşe şi sate, oferă imagi­nea vibrantă şi caldă a omagiului pe care muncitori, ţărani, intelectuali — artişti plastici amatori — îl aduc partidului. întreaga expoziţie din sala de marmură a Casei Scînteii vădeşte preocuparea de a exprima autentic şi sincer senti­mente şi gînduri de o deosebită acurateţe. Aş evidenţia to­tuşi ciclul „In Bucureştiul de altădată", al pensionarului Con­stantin Vasilescu de la Clubul uzinei 1 Mai, m-aş opri la balada Mioriţei, sugestivă ca o coloană de alegorii a lui Pe­tre Gavriş din Bihor, n-aş putea trece cu vederea acele por­trete grupate sub titlul „Scene din Săpînca" ale cooperatoru­lui Stan Ion Pătraş din Maramureş. O notă distinctă şi de referinţă pentru întreaga expoziţie ne-o oferă opera lui Ion Niţă Nicodim din Brusturi, judeţul Arad, in cadrul căreia culoarea capătă acea dimensiune vie a expresivităţii şi sentimentelor. („Cătunele", „Aule, pavele", „Ilegalitate" etc). Pe Ion Mărgescu, învăţă­torul din Vultureşti — Ar­geş, l-am cunoscut prima dată intr-o zi de vară la sala Dalles din Bucureşti. Purta în el emoţiile mici­lor pictori ce se aflau la prima lor expoziţie de ră­sunet. Atunci nu mai era învăţătorul, ci un simplu debutant, aidoma elevilor cărora le pusese penelul în mină. Sosise clipa cînd ro­dul pasiunii trebuia con­fruntat cu publicul. Au trecut de atunci doi ani. L-am reîntîlnit de cu­­rînd. Dintr-o sală de clasă, mi­că, neîncăpătoare, a şcolii din Vultureşti răzbăte­a zumzetul creaţiei. Pe bănci, pe catedră, pe duşumea, pictorii aplecaţi asupra cartoanelor creau. Uitind de cei din jur, învăţătorul Ion Mărgescu împărţea sfa­turi, culori şi dragoste, multă dragoste. Copiii pictează­­ visuri, speranţe, copilăria, cartea de citire. De cînd pictează Ion Mărgescu ? De cînd pic­­tează şi copiii. La început a fost ideea şi marea lui dragoste pentru copii. Cu timpul numărul pictorilor a crescut, sunt acum pictori aproape toţi elevii şcolii din Vultureşti. Acest tinăr învăţător ca­re nu se pricepea la pictu­ră a ştiut să sădească lot sufletul copiilor flacăra pa­siunii. Flacăra aceasta, simbol al purităţii, a fost văzută la Sofia şi Paris, la Cairo şi Leningrad şi va vrea pe cel mai înalt mun­te In 1972, la Saporo în Ja- DĂRUIŢI COPIILOR COLORI ! Ponta, in timpul desfăşură­rii jocurilor olimpice de iarnă. De cîtva timp au început si nu se mai simtă sin­guri şi uitaţi. Mi-a spus că, in urma unei emisiuni de televiziune, pe adresa şco­lii au început să sosească din toate colţurile ţării al­bume de pictură, culori, ca­douri pentru copii. Dar acolo, la el in co­mună, nimeni nu-l spriji­nă. „Nu de mult, un ziarist m-a rugat să-i spun cit am cheltuit cu — zicea el — pasiunea mea. Dar asta n-are importanţă. Oricît aş fi cheltuit, răsplata o gă­sesc în creaţiile copiilor. Regret mult că nu găsesc înţelegere la conducerea căminului cultural din co­mună, la primar, la consi­liul judeţean al pionierilor. Aţi văzut şi dumneavoastră in ce condiţii ne desfăşu­răm activitatea. Dacă ar exista un pic de interes din partea acestor organe loca­le şi judeţene, copiii ar a­­vea şi mai mult de cîştigat. Numele elevilor-pictori din Vultureşti : Dorina Flo­­rea, Maria Costel, Bombo­­nica Dragomir, Carmena I­­vaşcu, Elena Constantines­­cu şi multor altora au de­venit cunoscute peste ho­tare. Despre munca lor,, despre greutăţile pe care le întimpină, au aflat, prin intermediul televiziunii, mii de oameni din ţară şi le-au sărit în ajutor. A­­colo, in schimb, în Argeş, pasivitatea continuă. Pentru ca pasiunea co­piilor să nu se stingă, cineva in comuni sau la judeţ ar trebui să înveţe din nou glasul culorilor. Dar pentru asta se cere a fi înţeleasă dragostea copiilor pentru culori. AUREL GHIMPU „AM DE CE SĂ FIU MÂNDRU (Urmare din pag. î) altădată trebuia să le descoperi pentru că nu le puteai afla. Să ştii satul, adică să-i cunoşti dimensiunile reale şi coordonatele dezvoltării sale continue, adică să descoperi în oamenii lui acele e­­nergii care să-l ridice la o nouă condiţie umană. Mihai Lazăr, coo­perator din comuna Sineşti, jude­ţul Vîlcea, îmi povestea cele de mai sus cu sentimentul acela grav cu care faci adunările şi scăderile cu care operezi ca să-ţi dai seama cu cit ai crescut faţă de ieri şi in ce măsură tu, ca om, devii treptat o personalitate. Cuvintele au şi ele dimensiu­nile maleabile în sensul că dacă pînă la un anume timp al istoriei lor ele exprimau ceva anume, în­­tr-un alt timp, tot istoriceşte de­terminat, conţinutul lor se îmbo­găţeşte sau se schimbă radical. Iată cuvîntul personalitate: " II pu­team folosi intr-un sens total restrictiv, în acel sens pe care astăzi nici măcar nu-l mai putem accepta. Şi nu-l mai putem ac­cepta pentru că Iancu Lefter din comuna Urecheşti — Focşani, a devenit inginer agronom la vîrsta de 45 de ani după ce o întreagă tristă copilărie şi tinereţe a argă­­ţit pe la Dumitru Ploieşteanu sau Iancu Plopşor, şi nu-l mai putem accepta pentru că Gheorghe Pos­­tolea, din comuna Lunca, judeţul­­ Teleorman, nu-şi mai poartă să­raca turmă a satului spre lunca Dunării, ci este medic veterinar al cooperativei agricole de producţie şi desfăşoară o permanentă şi bo­gată activitate pentru aplicarea celor mai înaintate şi moderne metode de dezvoltare a sectorului zootehnic de care răspunde. Asta este cu cuvîntul personali­tate. Evoluţia lui este similară cu evoluţia unui întreg vocabular care, exprimînd esenţe, devine tot mai familiar satului nostru con­temporan. Dacă vreţi, aceste noi esenţe, aceste noi categorii etice ale condiţiei umane rurale ni se relevă numai în situaţia cînd la baza dezvoltării economice a satu­lui stă o puternică unitate cutit este cooperativa agricolă. In ţara noastră a greu să recu­noşti astăzi de la o zi la alta ceva din dimensiunile satului de ieri. Intrat într-un amplu proces de dezvoltare edilitară ca efect ime­diat al dezvoltării sale economice multilaterale satul se proiectează pe harta ţării ca un perimetru des­chis continuu spre perspectivă şi mai cu seamă spre legături de un înalt grad şi amploare cu oraşul. Ajungem la această concluzie nu numai în urma cercetării riguroa­se a datelor statistice privind dez­voltarea activităţii economice, co­merciale, social-culturale cii mai cu seamă în urma studierii cu atenţie a profilului etic-moral al cetăţeanului rural. Datele psiho­sociologice relatate la începutul articolului sunt singulare dar în miezul lor prezintă un maximum de generalizare, în esenţa lor pre­zintă acele trepte nu numai spre cunoaştere ci şi spre redescoperire­a propriilor dimensiuni sufle­teşti. Aceasta este, credem, şi baza personalităţii : recunoaşterea sau redescoperirea conştientă a pro­priei valori. Profesorul Andrei Istrat din Să­­poca, Buzău, constata ceea ce este vădit pentru noi toţi, că încă de pe băncile şcolii, cetăţenii benefi­ciază în mod egal de aceleaşi con­diţii în toate zonele şi în toate straturile sociale ale patriei. Ex­cursiile, expoziţiile, celelalte acti­vităţi de cunoaştere a ţării, gra­dul de pregătire profesională şi calificare a cadrelor didactice fac din elevul de azi al şcolii rurale un viitor cetăţean dezvoltat mul­tilateral. Sunt timpurile noastre, acestea despre care scriem, este vremea noastră această vreme pe care o lăudăm pentru că noi i-am făurit conştient liniile moderne, i-am desenat în ani de grele încercări proiectele şi-i conturăm tot mai precis, prin eforturi, detaliile. Lau­dă acestor vremuri, adică laudă omului şi muncii sale, care îl a­­juta să se impună tot mai mult ca o deplină şi certă personalitate a cărei desăvîrşire se realizează tot mai mult, în anii construcţiei socie­tăţii socialiste multilateral dezvol­tate. SATUL SOCIALIST Nr. 629 Duminică 16 mai De ce să facă judeţul ce poate face comuna (Urmare din pa­g. I) „Voi argumenta, folosind ca exemplu, propunerile pe care mi le-aţi înfăţişat, deşi mai pot da şi altele. Construirea podului, lung de 10 metri, din beton, cerută de primăria din Sascut, ar costa a­­proximativ 400 000 lei. Dacă, însă, consiliul popular comunal ar fi analizat cu atenţie posibilităţile locale de construire a podului, din lemn, şi-ar fi dat seama că chel­tuielile ar fi cam de 10 ori mai mici , cu utilaje asigurate de noi, dar cu lemn din pădurea comu­nală, podul ar costa maximum 40 000 lei. Mai departe, Consiliul popular judeţean are de asfaltat sute de kilometri de drumuri ju­deţene, cu mare importanţă eco­nomică, îndreptăm fondurile către aceste obiective şi primarul din Sascut, ca membru al comitetului nostru executiv, cunoaşte această orientare. De ce, totuşi, ne solicită asfaltarea unui drum secundar . Pentru că nu a analizat posibili­tăţile de refacere şi întreţinere a celui existent, in colaborare cu fabrica de zahăr şi întreprinderea forestieră. Cele două mari unităţi economice au obligaţia legală să contribuie la conservarea unui drum pe care-l folosesc. Dar, con­siliul popular din Sascut n-a făcut demersuri în acest sens, preferind să ne solicite fonduri de sute de mii de lei, strict utile pentru alte obiective, de importanţă mai mare. Obţinînd colaborarea întreprinde­rilor amintite, cheltuielile comu­nei, pentru Întreţinerea drumului, n-ar depăşi 5 000 de lei pe an. Cealaltă propunere. Am vizitat căminul cultural din Răcăciuni. Este o construcţie solidă, cu o ca­pacitate de peste 200 de locuri, oferind condiţii satisfăcătoare de vizionare a manifestărilor artis­tice. Avem în judeţ cămine cul­turale care nu au decit maximum 50 de locuri. Intre Răcăciuni şi alte comune, sigur că nu spre Răcă­ciuni vom orienta fondurile". Ar fi, evident, mult mai folositor comunelor dacă primarii şi secre­tarii unor consilii populare din judeţ, în loc să ceară totul de la consiliul judeţean, ar dovedi ini­ţiativă în găsirea de soluţii locale, uşor de aplicat şi cu cheltuieli mici. Chiar in cazul căminului cultural din Răcăciuni, lucrurile pot fi mai bine chibzuite. Cetăţe­nii comunei şi-au luat angajamen­tul să producă 200 000 de cără­mizi. Ele ar putea fi foarte bine folosite, de exemplu, pentru con­struirea unei case de nașteri de care satul Fundul-Răcăciuni are grabnică nevoie. Luni 17 mai (Urmare din pag. I)­ xistă deci posibilitatea schimbului de impresii şi chiar a unor asocieri re­feritoare la realitatea vieţii locale, înainte de film şi după, un factor cul­tural poate purta dialogul acela in­structiv cu sala, care asigură o com­pletă înţelegere a filmului. Intelectualul reprezintă şi aici ele­mentul primordial şi cu cit înţelege­rea şi dăruirea lui vor fi mai mari şi mai pasionate, cu atît viaţa cultu­rală a satului va fi mai bogată şi mai luminoasă. Satisfacţia pe care o simţi pentru că dai cu mărinimie din bu­nurile tale spirituale şi celorlalţi este de o valoare fără egal. Odată realizat, acest deziderat se cere urmat de altul, care să asigure o concepţie unitară asupra rolului căminului cultural şi cinematografu­lui din partea activiştilor culturali lo­cali şi judeţeni. Nu se poate trece cu vederea faptul că uneori acţiunile cu filmul sunt considerate un capitol se­parat care scapă atenţiei directorului de cămin. Cinematograful este lăsat adesea exclusiv în seama operatoru­lui a cărui menire e pur tehnică. De aici decurge caracterul, adesea expe­diat şi lipsit de seriozitatea şi adînci­­mea tratării, al manifestărilor care au în centrul lor filmul. Odată stabilită legătura organică între cinematograf şi căminul cultu­ral să lămurim un alt aspect impor­tant. Care sunt filmele necesare azi satului ? Criteriul selectiv în materie are în vedere deopotrivă latura inte­lectuală ca şi afectivă a spectatorilor cărora se adresează producţia cinema­tografică. Sunt necesare, după păre­rea mea, filmele artistice şi documen­tare din producţia autohtonă şi inter­naţională, îmbrăcînd toate domeniile de manifestare umană care să acţio­neze pe o claviatură cit mai largă a­­supra intelectului spectatorului. Din punct de vedere afectiv spectatorul sătesc vibrează puternic şi sincer — după cum s-a văzut — în faţa filme­lor ce cultivă sentimentul de mîndrie patriotică şi de conştiinţă naţională, filme inspirate din trecutul nostru glorios, din prezentul epopeic, din viziunea unui viitor luminos. Ar fi de dorit ca astfel de filme să fie alese cu grijă de comisii compe­tente, a căror preocupare să fie fi­nalizarea în ideea de bine, adevăr şi frumos, de dreptate socială şi de jus­tiţie. Majoritatea spectatorilor de la sat sunt tineri aflaţi la vîrsta întrebărilor, a cunoaşterii şi a înţelegerii, iar op­ţiunea lor pentru cinematograf se da­­toreşte faptului că acesta cuprinde o gamă vastă de exprimare, de la fil­mele muzicale, la western-uri, de la drama de război, la melodramă. Poate că o mai atentă selecţie a filmelor pentru sate şi o permanentă îndru­mare spre ceea ce este cu adevărat valoros în filmul contemporan ar fi necesare şi ar direcţiona gustul spec­tatorului tinăr, l-ar învăţa să deose­bească impostura de valoare, l-ar a­­juta la formarea unui gust artistic ferm. S-ar evita astfel prezentarea, de pildă, a unor experienţe cinematogra­fice de care nici autorii lor nu sunt convinşi ca şi abundenţa de pelicule slabe sub orice nivel calitativ, trăind doar din focuri de revolver şi încă­ierări. O situaţie specială o prezintă fil­mul documentar aflat în reţeaua să­tească. S-au făcut şi se fac multe lucruri bune în privinţa filmelor do­cumentare. In difuzarea lor se cere însă mai multă competenţă. Putem vorbi oare de metode noi în agricultură fără să avem la dispo­ziţie filmul documentar care să ne facă să înţelegem experienţele altora şi ultimele concluzii de specialitate ? Dar pentru aceasta, ar trebui ca Mi­nisterul Agriculturii, Industriei Ali­mentare, Silviculturii şi Apelor să poarte girul ştiinţific al filmului pen­tru agricultură şi cu ajutorul specia­liştilor cinematografici să-şi creeze un film specific. De asemenea, întregul nostru învă­­ţămînt nu se poate lipsi de un film documentar pe ramuri de discipline. Se vorbeşte de Eminescu, de Coandă, de Mozart sau de Pasteur, de erele geologice sau de minunăţiile patriei noastre, dar lipsesc acele filme docu­mentare care să poată fixa şi mai bine cele învăţate. Pentru aceasta, ar trebui ca primul interesat, Ministerul Invăţămîntului, să ia frînele solid în mină şi să treacă cu ajutorul cine­matografiei la fapte. Găsesc ca fiind foarte utile pentru sate filme pe teme de protecţia muncii, ca şi cele de re­clamă a unor produse industriale. Ţin că precizez că filmul nu este o problemă a cinematografiei decit ca producţie. Dirijările pe categorii, în­­tr-un anume scop, ar trebui să apar­ţină ministerelor şi instituţiilor de re­sort, cinematografia colaborind strîns prin aparatură şi specialiştii pe care aceasta îi pune la dispoziţie. In felul acesta, titlurile din filmotecă s-ar în­mulţi şi ar putea să servească cerin­ţele satului cu şi mai multă eficienţă. Să ne referim acum la filmul ar­tistic românesc. Sunt în prezent multe reuşite ale genului. Dar ne întrebăm în cîte din ele îşi recunoaşte satul românesc contemporan fizionomia, munca şi aspiraţiile ? Viaţa omului de la sat este o viaţă eroică şi plină de abnegaţie în efor­tul făcut de a asigura pîinea întregu­lui nostru popor. Ţăranul de altă dată tinde să devină azi un muncitor specializat, cu un bagaj bogat de cu­noştinţe, capabil să priceapă şi să re­zolve orice fel de problemă legată de munca lui. El are frămîntări, frumuseţi sufle­teşti, victorii şi eşecuri, aspiraţii şi renunţări. Avem în faţă o fiinţă com­plexă pe care o dorim mai mult de­cit este în prezent subiectul cărţilor, scenariilor şi al filmelor de inspiraţie rurală. __ Nu improvizaţii, producţii facile, fără substanţă îi trebuie săteanului modern. Dar ele se strecoară însă inexplicabil în reţeaua sătească. Cine­matograful are azi la ţară aderenţi, au apărut cercuri de cineaşti amatori care pătrund tainele acestei arte. PROBLEME ACTUALE ALE CINEMATOGRAFIEI LA SATE R ADIO PROGRAMUL I : 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. Sport. 10.05 Mu­zică populară din Transilvania. 10.30 Ştiinţa in slujba păcii. 11.00 Buletin de ştiri. 11.05 Din muzica popoarelor. 11.15 Prezent şi viitor in ştiinţa agricolă. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.00 Melodii interpretate de Valentin Baciu. 12.30 Intilnire cu melodia populară şi interpretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.15 Avanpremiera cotidiană. 13.27 Cintecul e pretutindeni. 14.30 Te apăr, te laud, te cint — emisiune muzicală pentru ostaşi. 15.00 Buletin de ştiri. 16.00 Muzică uşoară de George Grigoriu. 17.00 Antena tineretului. 17.30 Concert de muzică populară cu Florica Ungur, Constantin Sorescu şi Costel Moisa. 18.00 Orele serii. 20.05 Zece melodii preferate. 22.00 Radiojurnal. Buletin meteorologie Sport.22.30 Meridiane melodii. 24.00 Buletin de ştiri. PROGRAMUL II : 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. Sport. 9.34 Or­chestra de muzică populară „Periniţa". 10.30 De la A la Z — muzică uşoară. 11.40 Cîntece populare. 11.50 Ştiinţa la zi. 12.00 Buletin de ştiri. 12.03 Avanpre­mieră cotidiană. 12.30 Din ţările socialiste. Reportaje din R. P. Chineză, R. P. Bulgaria şi R.S.F. Iugoslavia. 13.00 Radiojurnal. 14.05 La microfon Maria Ste­­rian, Milenko Lukin şi Saşa Blzgu. 15.20 Melodii populare TELEVIZIUNE 18.00 Deschiderea emisiunii. Scena. Emisiune de informaţie şi critică tea­trală. 18.30 Muzică populară cu Irina Loghin, Benone Sinulescu, Ştefania Rareş, Ana Puiaru, Nicolae Florian (acordeon). 19.20­­ 001 de seri. 19.30 Telejurnalul de seară. Sport. 20.10 Film serial. Cavalerul furtună (VII). 20.34 Idei contemporane. Locul artei in spiritualitatea modernă. 21.15 A­­venturi în epoca de piatră — film de desen animat. 21.40 Pentru iubitorii muzicii de operă. 22.10 Telejurnalul de noapte. 22.25 Telesport. Marţi 18 mai ШЯлЕВЕЁ PROGRAMUL 1­ 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. Sport. 9.30 Atlas cultural. 10.05 Flori de pe Argeş — muzică populară. 11.00 Buletin de ştiri. 11.05 Melodiile lunii mai — mu­zică uşoară. 11.15 Revista economică. 11.40 Partid, părinte al bucuriei — cîntece. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.10 Recital de operă. 12.30 Intilnire cu melodia populară și Interpretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.15 A­­vanpremieră cotidiană. 14.40 Muzică populară. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 17.00 Radioenciclopedie pentru tineret. 17.30 Concert de mu­zică populară. Solişti Tiţa Ştefan, Nicolae Sabău şi Gheorghe Stănică. 18.00 Orele serii. 20.05 Zece melodii preferate. 20.40 Din înregistrările Mă­riei Tănase. 20.55 Ştiinţa la zi. 21.30 Revista şlagărelor. 22.00 Radiojurnal. Buletin meteorologic. Sport. PROGRAMUL II : 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. Sport. 8.10 Tot înainte. (Emisiune pentru pionieri). 9.30 Buletin de ştiri. 9.35 Vechi melo­dii populare. 11.00 Prelucrări de fol­clor. 11.55 Ştiinţa la zi. 12.00 Buletin de ştiri. 12.03 Avanpremieră cotidia­nă. 12.30 Emisiune muzicală de la Moscova. 13.00 Radiojurnal. 14.05 Mu­zică populară interpretată de Achima Nica şi Damian Luca. 14.30 Memoria pămîntului românesc. 15.20 Muzică populară interpretată la caval şi ţi­­bulcă. 15.30 Radio-şcoală. 16.00 Radio­jurnal. Buletin meteo-rutier. 18.55 Sfatul medicului. 17.00 Buletin de ştiri. 17.05 Drag mi-e cintecul şi jo­cul — muzică populară. 19.00 Buletin de ştiri. 19.05 Estrada melodiilor. 19.30 Ediţie radiofonică : T Î-ţi doresc eu ţie, dulce Românie. 20.30 Radiosimpo­­zion. 10.00—11.00 Teleşcoală. 18.00 Deschi­­emisiunii. Panoramic ştiinţific. 18.30 Toate pînzele sus. Emisiune pen­tru pionieri. 19.20 1 001 de seri. 19.30 Telejurnalul de seară. Sport. 20.10 Reflector. 20.25 Momente din istoria teatrului universal. Comedia dell’arte — Nebunia lui Pantalone. 22.45 Tele­­jurnalul de noapte. • ••••••••••••• ••••• Cîntarea avantajele... Copilul lui Dobre Constantin din comuna Poenari, judeţul Neamţ, adusese de la şcoală un orar. In partea de jos a acestuia era scris cu litere mari PREVE­DERE + ÎNŢELEPCIUNE - ASI­GURARE LA ADAS. Seara, în casa lui Dobre s-au strîns cîţiva vecini, la vorbă. După o vreme copilul se apropie de tai­­că-su şi arătîndu-i orarul primit la şcoală, îl întrebă : „Tată, ce în­seamnă cuvîntul asigurare ? Tova­răşa dirigintă ne-a explicat, dar n-am ţinut bine minte". Cum şi cei din jur auziseră în­trebarea, întrerupseră discuţia, aş­­teptînd răspunsul : „Păi, uite cam aşa vine, spuse Dobre. In viaţă, omului i se pot întîmpla multe. Şi bune şi rele. Pentru a trece mai uşor peste cele rele, omul e bine să fie prevăzător. Poţi fi prevăză­tor în mai multe feluri. De exem­plu, să-ţi pui cele de trebuinţă la loc sigur şi ferit. Mai poţi fi însă prevăzător şi asigurîndu-te la ADAS. Sînt situaţii cînd natura poate aduce pagube, iar pentru în­lăturarea lor efortul unit al oa­menilor e mult mai avantajos. Cam asta este asigurarea : preve­derea organizată prin intermediul ADAS, care practică diferite fe­luri de asigurări, unele combinate cu economia. „Măi, dar de unde ştii tu toate astea ? îl întrebă unul dintre ve­cini. Te pomeneşti că eşti asigu­rat" ! „Tot ce v-am spus le-am aflat şi eu de la responsabilul cu mun­ca ADAS de la noi, Sandu a lui Toader, cînd am încheiat o asi­gurare mixtă de viaţă". Printre oamenii aflaţi acolo vreo doi aveau şi ei încheiată cite o asigurare, aşa că ştiau ce în­seamnă să-ţi iei o asemenea mă­sură de prevedere. Cel care-l întrebase pe Dobre a vrut să ştie mai multe despre asigurarea mixtă de viaţă. Ceea ce Dobre a şi făcut, ajutîndu-se în explicaţii şi de contractul de asi­gurare. „Uite, zise el, asigurarea mixtă de viaţă se poate încheia de către orice persoană, în vîrstă de la 16 la 60 de ani, pentru o sumă pe care o stabileşte cel care se asi­gură. Eu am încheiat asigurarea pentru suma asigurată de 5 000 de lei pe o perioadă de 15 ani, cu plata primelor de asigurare tot pe 15 ani. Ţinînd cont de vîrsta mea (38 de ani), de suma asigurată (5 000 de lei) şi de durata de asi­gurare şi de plată a primelor (15 ani), plătesc lunar 28,75 de lei. Mie, ADAS, cum scrie şi în con­tract, îmi dă suma asigurată la expirarea contractului, cum şi în caz de invaliditate permanentă din accidente (dacă invaliditatea este parţială îmi dă o parte). Suma asigurată se mai acordă urmaşi­lor şi un caz de deces din orice cauze. Cam asta ar fi despre asi­gurarea mixtă de viaţă. A, uita­sem să vă spun că în ceea ce pri­veşte invaliditatea asigurarea pre­vede numeroase cauze care pot vătăma şi pentru care ADAS iţi plăteşte suma asigurată". Apoi discuţia a urmat altă cale. Dar omul care ceruse lămuriri despre asigurarea mixtă de viaţă se gîndea parcă la altceva. Eu, unul, cred că el cîntărea în minte avantajele asigurării mixte de viaţă şi că pînă la urmă s-a hotă­­rît să încheie o asemenea asigu­rare. VASILE ZAMFIRESCU (articol publicitar)

Next