Satul Socialist, mai 1971 (Anul 3, nr. 616-641)
1971-05-16 / nr. 629
PAGINA 2 шишш Duminică 16 mai SOARELE ratare la ora 4 ţi 47 de minute. Apune la ora 19 ţi 37 de minute. De la începutul anului au trecut 134 de zile. Pînă la sfîrşitul anului au râmat 229 de zile. SOARFA VREMII: Timpul probabil pentru 16 mai , vremea va continua să se răcească. Cerul va fi variabil, mai mult noros în jumătatea de sud-est a ţării, unde locul vor cădea ploi însoţite de descărcări electrice. In rest, ploi izolate. Vîntul va sufla moderat, cu intensificări temporare din sectorul estic. Minimele vor oscila între plus 4 şi plus 14 grade, iar maximele între plus 15 şi plus 25 grade, local mai ridicate. Timpul probabil pentru 17, 18 şi 19 mai : vreme instabilă, răcoroasă la început, apoi în încălzire uşoară. Cel variabil, mai mult noros. Vor cădea ploi de scurtă durată, însoţite de descărcări electrice, în cea mai mare parte a ţării. Izolat, cantitatea de precipitaţii va putea să depăşească 25 de litri pe metru pătrat, în 24 de ore. Minimele vor oscila între plus 2 şi plus 12 grade, iar maximele între plus 14 şi plus 24 de grade. Debutează în literatură la 20 de ani cu poezii de factură futuristă. Situaţia din Rusia în timpul primului război mondial, intensificarea mişcării muncitoreşti, contactul cu partidul bolşevic, îl determină pe Maiacovski să-şi pună condeiul în slujba înaltelor idealuri sociale ale poporului rus. Demască războiul în poemul „Războiul şi lumea", scrie pamflete şi marşuri, piese de teatru iar după revoluţia din 1917 va activa şi ca scenarist, regizor de film şi actor. A compus numeroase poezii revoluţionare, patriotice, glorificînd societatea nouă, socialistă : („Versuri despre paşaportul sovietic’, „E bine !*, poemul „Lenin* etc.). Piesele de teatru cele mai cunoscute ale scriitorului sînt „Ploşnița* şi „Baia*, in Care Maiacovski atacă la modul pamfletar reminiscenţele moralei şi ideologiei burgheze. Maiacovski a fost un scriitor profund ataşat cauzei clasei muncitoare, subordonându-şi creaţia cerinţelor revoluţionare Concepţiile sale despre menirea artei sunt expuse în articolul : „Cum se fac versurile*. Opera lui Maiacovski a avut o importantă influenţă asupra literature ştie că oile s-au numărat printre primele animale domesticite de om în urmă cu peste două milenii. Un zoolog sovietic şi-a pus problema : de ce aceste animale au putut să fie uşor îmblînzite şi de ce elerii mondiale din secolul nostru. S-a stins din viaţă in anul 1930, sînt atît de docile. Cercetările întreprinse l-au dus la interesanta concluzie că aceste animale sínt mioape, au încă din naștere vederea slab dezvoltată. De asemenea nici auzul oilor nu este prea dezvoltat. MEDALION VLADIMIR MAIACOVSKI Marele scriitor revoluționar Bagdadi, din Gruzia. Studiază rus, Vladimir Maiacovski, sau la gimnaziul din Kutaisi, partid nâscut în anul 1893 în satul cipînd la revoluția din 1905. MICA ENCICLOPEDIE ; MIOPIA OILOR POVESTEA VORBEI9 A nu hotărî nimic înseamnă a hotărî să nu faci nimic. (Fr. Bacon) A VI-A EXPOZIŢIE REPUBLICANA ARTIŞTILOR PLASTICI AMATORI DE LA ORAŞE BISATE MAI 1971 Sub semnul unei depline autenticităţi, lucrările de pictură, ■oulptură şi artă decorativă, expuse de aproape o săptămină In salonul celei de a VI-a expoziţii republicane a artiştilor plastici amatori de la oraşe şi sate, oferă imaginea vibrantă şi caldă a omagiului pe care muncitori, ţărani, intelectuali — artişti plastici amatori — îl aduc partidului. întreaga expoziţie din sala de marmură a Casei Scînteii vădeşte preocuparea de a exprima autentic şi sincer sentimente şi gînduri de o deosebită acurateţe. Aş evidenţia totuşi ciclul „In Bucureştiul de altădată", al pensionarului Constantin Vasilescu de la Clubul uzinei 1 Mai, m-aş opri la balada Mioriţei, sugestivă ca o coloană de alegorii a lui Petre Gavriş din Bihor, n-aş putea trece cu vederea acele portrete grupate sub titlul „Scene din Săpînca" ale cooperatorului Stan Ion Pătraş din Maramureş. O notă distinctă şi de referinţă pentru întreaga expoziţie ne-o oferă opera lui Ion Niţă Nicodim din Brusturi, judeţul Arad, in cadrul căreia culoarea capătă acea dimensiune vie a expresivităţii şi sentimentelor. („Cătunele", „Aule, pavele", „Ilegalitate" etc). Pe Ion Mărgescu, învăţătorul din Vultureşti — Argeş, l-am cunoscut prima dată intr-o zi de vară la sala Dalles din Bucureşti. Purta în el emoţiile micilor pictori ce se aflau la prima lor expoziţie de răsunet. Atunci nu mai era învăţătorul, ci un simplu debutant, aidoma elevilor cărora le pusese penelul în mină. Sosise clipa cînd rodul pasiunii trebuia confruntat cu publicul. Au trecut de atunci doi ani. L-am reîntîlnit de curînd. Dintr-o sală de clasă, mică, neîncăpătoare, a şcolii din Vultureşti răzbătea zumzetul creaţiei. Pe bănci, pe catedră, pe duşumea, pictorii aplecaţi asupra cartoanelor creau. Uitind de cei din jur, învăţătorul Ion Mărgescu împărţea sfaturi, culori şi dragoste, multă dragoste. Copiii pictează visuri, speranţe, copilăria, cartea de citire. De cînd pictează Ion Mărgescu ? De cînd pictează şi copiii. La început a fost ideea şi marea lui dragoste pentru copii. Cu timpul numărul pictorilor a crescut, sunt acum pictori aproape toţi elevii şcolii din Vultureşti. Acest tinăr învăţător care nu se pricepea la pictură a ştiut să sădească lot sufletul copiilor flacăra pasiunii. Flacăra aceasta, simbol al purităţii, a fost văzută la Sofia şi Paris, la Cairo şi Leningrad şi va vrea pe cel mai înalt munte In 1972, la Saporo în Ja- DĂRUIŢI COPIILOR COLORI ! Ponta, in timpul desfăşurării jocurilor olimpice de iarnă. De cîtva timp au început si nu se mai simtă singuri şi uitaţi. Mi-a spus că, in urma unei emisiuni de televiziune, pe adresa şcolii au început să sosească din toate colţurile ţării albume de pictură, culori, cadouri pentru copii. Dar acolo, la el in comună, nimeni nu-l sprijină. „Nu de mult, un ziarist m-a rugat să-i spun cit am cheltuit cu — zicea el — pasiunea mea. Dar asta n-are importanţă. Oricît aş fi cheltuit, răsplata o găsesc în creaţiile copiilor. Regret mult că nu găsesc înţelegere la conducerea căminului cultural din comună, la primar, la consiliul judeţean al pionierilor. Aţi văzut şi dumneavoastră in ce condiţii ne desfăşurăm activitatea. Dacă ar exista un pic de interes din partea acestor organe locale şi judeţene, copiii ar avea şi mai mult de cîştigat. Numele elevilor-pictori din Vultureşti : Dorina Florea, Maria Costel, Bombonica Dragomir, Carmena Ivaşcu, Elena Constantinescu şi multor altora au devenit cunoscute peste hotare. Despre munca lor,, despre greutăţile pe care le întimpină, au aflat, prin intermediul televiziunii, mii de oameni din ţară şi le-au sărit în ajutor. Acolo, in schimb, în Argeş, pasivitatea continuă. Pentru ca pasiunea copiilor să nu se stingă, cineva in comuni sau la judeţ ar trebui să înveţe din nou glasul culorilor. Dar pentru asta se cere a fi înţeleasă dragostea copiilor pentru culori. AUREL GHIMPU „AM DE CE SĂ FIU MÂNDRU (Urmare din pag. î) altădată trebuia să le descoperi pentru că nu le puteai afla. Să ştii satul, adică să-i cunoşti dimensiunile reale şi coordonatele dezvoltării sale continue, adică să descoperi în oamenii lui acele energii care să-l ridice la o nouă condiţie umană. Mihai Lazăr, cooperator din comuna Sineşti, judeţul Vîlcea, îmi povestea cele de mai sus cu sentimentul acela grav cu care faci adunările şi scăderile cu care operezi ca să-ţi dai seama cu cit ai crescut faţă de ieri şi in ce măsură tu, ca om, devii treptat o personalitate. Cuvintele au şi ele dimensiunile maleabile în sensul că dacă pînă la un anume timp al istoriei lor ele exprimau ceva anume, într-un alt timp, tot istoriceşte determinat, conţinutul lor se îmbogăţeşte sau se schimbă radical. Iată cuvîntul personalitate: " II puteam folosi intr-un sens total restrictiv, în acel sens pe care astăzi nici măcar nu-l mai putem accepta. Şi nu-l mai putem accepta pentru că Iancu Lefter din comuna Urecheşti — Focşani, a devenit inginer agronom la vîrsta de 45 de ani după ce o întreagă tristă copilărie şi tinereţe a argăţit pe la Dumitru Ploieşteanu sau Iancu Plopşor, şi nu-l mai putem accepta pentru că Gheorghe Postolea, din comuna Lunca, judeţul Teleorman, nu-şi mai poartă săraca turmă a satului spre lunca Dunării, ci este medic veterinar al cooperativei agricole de producţie şi desfăşoară o permanentă şi bogată activitate pentru aplicarea celor mai înaintate şi moderne metode de dezvoltare a sectorului zootehnic de care răspunde. Asta este cu cuvîntul personalitate. Evoluţia lui este similară cu evoluţia unui întreg vocabular care, exprimînd esenţe, devine tot mai familiar satului nostru contemporan. Dacă vreţi, aceste noi esenţe, aceste noi categorii etice ale condiţiei umane rurale ni se relevă numai în situaţia cînd la baza dezvoltării economice a satului stă o puternică unitate cutit este cooperativa agricolă. In ţara noastră a greu să recunoşti astăzi de la o zi la alta ceva din dimensiunile satului de ieri. Intrat într-un amplu proces de dezvoltare edilitară ca efect imediat al dezvoltării sale economice multilaterale satul se proiectează pe harta ţării ca un perimetru deschis continuu spre perspectivă şi mai cu seamă spre legături de un înalt grad şi amploare cu oraşul. Ajungem la această concluzie nu numai în urma cercetării riguroase a datelor statistice privind dezvoltarea activităţii economice, comerciale, social-culturale cii mai cu seamă în urma studierii cu atenţie a profilului etic-moral al cetăţeanului rural. Datele psihosociologice relatate la începutul articolului sunt singulare dar în miezul lor prezintă un maximum de generalizare, în esenţa lor prezintă acele trepte nu numai spre cunoaştere ci şi spre redescoperirea propriilor dimensiuni sufleteşti. Aceasta este, credem, şi baza personalităţii : recunoaşterea sau redescoperirea conştientă a propriei valori. Profesorul Andrei Istrat din Săpoca, Buzău, constata ceea ce este vădit pentru noi toţi, că încă de pe băncile şcolii, cetăţenii beneficiază în mod egal de aceleaşi condiţii în toate zonele şi în toate straturile sociale ale patriei. Excursiile, expoziţiile, celelalte activităţi de cunoaştere a ţării, gradul de pregătire profesională şi calificare a cadrelor didactice fac din elevul de azi al şcolii rurale un viitor cetăţean dezvoltat multilateral. Sunt timpurile noastre, acestea despre care scriem, este vremea noastră această vreme pe care o lăudăm pentru că noi i-am făurit conştient liniile moderne, i-am desenat în ani de grele încercări proiectele şi-i conturăm tot mai precis, prin eforturi, detaliile. Laudă acestor vremuri, adică laudă omului şi muncii sale, care îl ajuta să se impună tot mai mult ca o deplină şi certă personalitate a cărei desăvîrşire se realizează tot mai mult, în anii construcţiei societăţii socialiste multilateral dezvoltate. SATUL SOCIALIST Nr. 629 Duminică 16 mai De ce să facă judeţul ce poate face comuna (Urmare din pag. I) „Voi argumenta, folosind ca exemplu, propunerile pe care mi le-aţi înfăţişat, deşi mai pot da şi altele. Construirea podului, lung de 10 metri, din beton, cerută de primăria din Sascut, ar costa aproximativ 400 000 lei. Dacă, însă, consiliul popular comunal ar fi analizat cu atenţie posibilităţile locale de construire a podului, din lemn, şi-ar fi dat seama că cheltuielile ar fi cam de 10 ori mai mici , cu utilaje asigurate de noi, dar cu lemn din pădurea comunală, podul ar costa maximum 40 000 lei. Mai departe, Consiliul popular judeţean are de asfaltat sute de kilometri de drumuri judeţene, cu mare importanţă economică, îndreptăm fondurile către aceste obiective şi primarul din Sascut, ca membru al comitetului nostru executiv, cunoaşte această orientare. De ce, totuşi, ne solicită asfaltarea unui drum secundar . Pentru că nu a analizat posibilităţile de refacere şi întreţinere a celui existent, in colaborare cu fabrica de zahăr şi întreprinderea forestieră. Cele două mari unităţi economice au obligaţia legală să contribuie la conservarea unui drum pe care-l folosesc. Dar, consiliul popular din Sascut n-a făcut demersuri în acest sens, preferind să ne solicite fonduri de sute de mii de lei, strict utile pentru alte obiective, de importanţă mai mare. Obţinînd colaborarea întreprinderilor amintite, cheltuielile comunei, pentru Întreţinerea drumului, n-ar depăşi 5 000 de lei pe an. Cealaltă propunere. Am vizitat căminul cultural din Răcăciuni. Este o construcţie solidă, cu o capacitate de peste 200 de locuri, oferind condiţii satisfăcătoare de vizionare a manifestărilor artistice. Avem în judeţ cămine culturale care nu au decit maximum 50 de locuri. Intre Răcăciuni şi alte comune, sigur că nu spre Răcăciuni vom orienta fondurile". Ar fi, evident, mult mai folositor comunelor dacă primarii şi secretarii unor consilii populare din judeţ, în loc să ceară totul de la consiliul judeţean, ar dovedi iniţiativă în găsirea de soluţii locale, uşor de aplicat şi cu cheltuieli mici. Chiar in cazul căminului cultural din Răcăciuni, lucrurile pot fi mai bine chibzuite. Cetăţenii comunei şi-au luat angajamentul să producă 200 000 de cărămizi. Ele ar putea fi foarte bine folosite, de exemplu, pentru construirea unei case de nașteri de care satul Fundul-Răcăciuni are grabnică nevoie. Luni 17 mai (Urmare din pag. I) xistă deci posibilitatea schimbului de impresii şi chiar a unor asocieri referitoare la realitatea vieţii locale, înainte de film şi după, un factor cultural poate purta dialogul acela instructiv cu sala, care asigură o completă înţelegere a filmului. Intelectualul reprezintă şi aici elementul primordial şi cu cit înţelegerea şi dăruirea lui vor fi mai mari şi mai pasionate, cu atît viaţa culturală a satului va fi mai bogată şi mai luminoasă. Satisfacţia pe care o simţi pentru că dai cu mărinimie din bunurile tale spirituale şi celorlalţi este de o valoare fără egal. Odată realizat, acest deziderat se cere urmat de altul, care să asigure o concepţie unitară asupra rolului căminului cultural şi cinematografului din partea activiştilor culturali locali şi judeţeni. Nu se poate trece cu vederea faptul că uneori acţiunile cu filmul sunt considerate un capitol separat care scapă atenţiei directorului de cămin. Cinematograful este lăsat adesea exclusiv în seama operatorului a cărui menire e pur tehnică. De aici decurge caracterul, adesea expediat şi lipsit de seriozitatea şi adîncimea tratării, al manifestărilor care au în centrul lor filmul. Odată stabilită legătura organică între cinematograf şi căminul cultural să lămurim un alt aspect important. Care sunt filmele necesare azi satului ? Criteriul selectiv în materie are în vedere deopotrivă latura intelectuală ca şi afectivă a spectatorilor cărora se adresează producţia cinematografică. Sunt necesare, după părerea mea, filmele artistice şi documentare din producţia autohtonă şi internaţională, îmbrăcînd toate domeniile de manifestare umană care să acţioneze pe o claviatură cit mai largă asupra intelectului spectatorului. Din punct de vedere afectiv spectatorul sătesc vibrează puternic şi sincer — după cum s-a văzut — în faţa filmelor ce cultivă sentimentul de mîndrie patriotică şi de conştiinţă naţională, filme inspirate din trecutul nostru glorios, din prezentul epopeic, din viziunea unui viitor luminos. Ar fi de dorit ca astfel de filme să fie alese cu grijă de comisii competente, a căror preocupare să fie finalizarea în ideea de bine, adevăr şi frumos, de dreptate socială şi de justiţie. Majoritatea spectatorilor de la sat sunt tineri aflaţi la vîrsta întrebărilor, a cunoaşterii şi a înţelegerii, iar opţiunea lor pentru cinematograf se datoreşte faptului că acesta cuprinde o gamă vastă de exprimare, de la filmele muzicale, la western-uri, de la drama de război, la melodramă. Poate că o mai atentă selecţie a filmelor pentru sate şi o permanentă îndrumare spre ceea ce este cu adevărat valoros în filmul contemporan ar fi necesare şi ar direcţiona gustul spectatorului tinăr, l-ar învăţa să deosebească impostura de valoare, l-ar ajuta la formarea unui gust artistic ferm. S-ar evita astfel prezentarea, de pildă, a unor experienţe cinematografice de care nici autorii lor nu sunt convinşi ca şi abundenţa de pelicule slabe sub orice nivel calitativ, trăind doar din focuri de revolver şi încăierări. O situaţie specială o prezintă filmul documentar aflat în reţeaua sătească. S-au făcut şi se fac multe lucruri bune în privinţa filmelor documentare. In difuzarea lor se cere însă mai multă competenţă. Putem vorbi oare de metode noi în agricultură fără să avem la dispoziţie filmul documentar care să ne facă să înţelegem experienţele altora şi ultimele concluzii de specialitate ? Dar pentru aceasta, ar trebui ca Ministerul Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Apelor să poarte girul ştiinţific al filmului pentru agricultură şi cu ajutorul specialiştilor cinematografici să-şi creeze un film specific. De asemenea, întregul nostru învăţămînt nu se poate lipsi de un film documentar pe ramuri de discipline. Se vorbeşte de Eminescu, de Coandă, de Mozart sau de Pasteur, de erele geologice sau de minunăţiile patriei noastre, dar lipsesc acele filme documentare care să poată fixa şi mai bine cele învăţate. Pentru aceasta, ar trebui ca primul interesat, Ministerul Invăţămîntului, să ia frînele solid în mină şi să treacă cu ajutorul cinematografiei la fapte. Găsesc ca fiind foarte utile pentru sate filme pe teme de protecţia muncii, ca şi cele de reclamă a unor produse industriale. Ţin că precizez că filmul nu este o problemă a cinematografiei decit ca producţie. Dirijările pe categorii, într-un anume scop, ar trebui să aparţină ministerelor şi instituţiilor de resort, cinematografia colaborind strîns prin aparatură şi specialiştii pe care aceasta îi pune la dispoziţie. In felul acesta, titlurile din filmotecă s-ar înmulţi şi ar putea să servească cerinţele satului cu şi mai multă eficienţă. Să ne referim acum la filmul artistic românesc. Sunt în prezent multe reuşite ale genului. Dar ne întrebăm în cîte din ele îşi recunoaşte satul românesc contemporan fizionomia, munca şi aspiraţiile ? Viaţa omului de la sat este o viaţă eroică şi plină de abnegaţie în efortul făcut de a asigura pîinea întregului nostru popor. Ţăranul de altă dată tinde să devină azi un muncitor specializat, cu un bagaj bogat de cunoştinţe, capabil să priceapă şi să rezolve orice fel de problemă legată de munca lui. El are frămîntări, frumuseţi sufleteşti, victorii şi eşecuri, aspiraţii şi renunţări. Avem în faţă o fiinţă complexă pe care o dorim mai mult decit este în prezent subiectul cărţilor, scenariilor şi al filmelor de inspiraţie rurală. __ Nu improvizaţii, producţii facile, fără substanţă îi trebuie săteanului modern. Dar ele se strecoară însă inexplicabil în reţeaua sătească. Cinematograful are azi la ţară aderenţi, au apărut cercuri de cineaşti amatori care pătrund tainele acestei arte. PROBLEME ACTUALE ALE CINEMATOGRAFIEI LA SATE R ADIO PROGRAMUL I : 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. Sport. 10.05 Muzică populară din Transilvania. 10.30 Ştiinţa in slujba păcii. 11.00 Buletin de ştiri. 11.05 Din muzica popoarelor. 11.15 Prezent şi viitor in ştiinţa agricolă. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.00 Melodii interpretate de Valentin Baciu. 12.30 Intilnire cu melodia populară şi interpretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.15 Avanpremiera cotidiană. 13.27 Cintecul e pretutindeni. 14.30 Te apăr, te laud, te cint — emisiune muzicală pentru ostaşi. 15.00 Buletin de ştiri. 16.00 Muzică uşoară de George Grigoriu. 17.00 Antena tineretului. 17.30 Concert de muzică populară cu Florica Ungur, Constantin Sorescu şi Costel Moisa. 18.00 Orele serii. 20.05 Zece melodii preferate. 22.00 Radiojurnal. Buletin meteorologie Sport.22.30 Meridiane melodii. 24.00 Buletin de ştiri. PROGRAMUL II : 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. Sport. 9.34 Orchestra de muzică populară „Periniţa". 10.30 De la A la Z — muzică uşoară. 11.40 Cîntece populare. 11.50 Ştiinţa la zi. 12.00 Buletin de ştiri. 12.03 Avanpremieră cotidiană. 12.30 Din ţările socialiste. Reportaje din R. P. Chineză, R. P. Bulgaria şi R.S.F. Iugoslavia. 13.00 Radiojurnal. 14.05 La microfon Maria Sterian, Milenko Lukin şi Saşa Blzgu. 15.20 Melodii populare TELEVIZIUNE 18.00 Deschiderea emisiunii. Scena. Emisiune de informaţie şi critică teatrală. 18.30 Muzică populară cu Irina Loghin, Benone Sinulescu, Ştefania Rareş, Ana Puiaru, Nicolae Florian (acordeon). 19.20 001 de seri. 19.30 Telejurnalul de seară. Sport. 20.10 Film serial. Cavalerul furtună (VII). 20.34 Idei contemporane. Locul artei in spiritualitatea modernă. 21.15 Aventuri în epoca de piatră — film de desen animat. 21.40 Pentru iubitorii muzicii de operă. 22.10 Telejurnalul de noapte. 22.25 Telesport. Marţi 18 mai ШЯлЕВЕЁ PROGRAMUL 1 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. Sport. 9.30 Atlas cultural. 10.05 Flori de pe Argeş — muzică populară. 11.00 Buletin de ştiri. 11.05 Melodiile lunii mai — muzică uşoară. 11.15 Revista economică. 11.40 Partid, părinte al bucuriei — cîntece. 11.50 Cotele apelor Dunării. 12.10 Recital de operă. 12.30 Intilnire cu melodia populară și Interpretul preferat. 13.00 Radiojurnal. 13.15 Avanpremieră cotidiană. 14.40 Muzică populară. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 17.00 Radioenciclopedie pentru tineret. 17.30 Concert de muzică populară. Solişti Tiţa Ştefan, Nicolae Sabău şi Gheorghe Stănică. 18.00 Orele serii. 20.05 Zece melodii preferate. 20.40 Din înregistrările Măriei Tănase. 20.55 Ştiinţa la zi. 21.30 Revista şlagărelor. 22.00 Radiojurnal. Buletin meteorologic. Sport. PROGRAMUL II : 7.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. Sport. 8.10 Tot înainte. (Emisiune pentru pionieri). 9.30 Buletin de ştiri. 9.35 Vechi melodii populare. 11.00 Prelucrări de folclor. 11.55 Ştiinţa la zi. 12.00 Buletin de ştiri. 12.03 Avanpremieră cotidiană. 12.30 Emisiune muzicală de la Moscova. 13.00 Radiojurnal. 14.05 Muzică populară interpretată de Achima Nica şi Damian Luca. 14.30 Memoria pămîntului românesc. 15.20 Muzică populară interpretată la caval şi ţibulcă. 15.30 Radio-şcoală. 16.00 Radiojurnal. Buletin meteo-rutier. 18.55 Sfatul medicului. 17.00 Buletin de ştiri. 17.05 Drag mi-e cintecul şi jocul — muzică populară. 19.00 Buletin de ştiri. 19.05 Estrada melodiilor. 19.30 Ediţie radiofonică : T Î-ţi doresc eu ţie, dulce Românie. 20.30 Radiosimpozion. 10.00—11.00 Teleşcoală. 18.00 Deschiemisiunii. Panoramic ştiinţific. 18.30 Toate pînzele sus. Emisiune pentru pionieri. 19.20 1 001 de seri. 19.30 Telejurnalul de seară. Sport. 20.10 Reflector. 20.25 Momente din istoria teatrului universal. Comedia dell’arte — Nebunia lui Pantalone. 22.45 Telejurnalul de noapte. • ••••••••••••• ••••• Cîntarea avantajele... Copilul lui Dobre Constantin din comuna Poenari, judeţul Neamţ, adusese de la şcoală un orar. In partea de jos a acestuia era scris cu litere mari PREVEDERE + ÎNŢELEPCIUNE - ASIGURARE LA ADAS. Seara, în casa lui Dobre s-au strîns cîţiva vecini, la vorbă. După o vreme copilul se apropie de taică-su şi arătîndu-i orarul primit la şcoală, îl întrebă : „Tată, ce înseamnă cuvîntul asigurare ? Tovarăşa dirigintă ne-a explicat, dar n-am ţinut bine minte". Cum şi cei din jur auziseră întrebarea, întrerupseră discuţia, aşteptînd răspunsul : „Păi, uite cam aşa vine, spuse Dobre. In viaţă, omului i se pot întîmpla multe. Şi bune şi rele. Pentru a trece mai uşor peste cele rele, omul e bine să fie prevăzător. Poţi fi prevăzător în mai multe feluri. De exemplu, să-ţi pui cele de trebuinţă la loc sigur şi ferit. Mai poţi fi însă prevăzător şi asigurîndu-te la ADAS. Sînt situaţii cînd natura poate aduce pagube, iar pentru înlăturarea lor efortul unit al oamenilor e mult mai avantajos. Cam asta este asigurarea : prevederea organizată prin intermediul ADAS, care practică diferite feluri de asigurări, unele combinate cu economia. „Măi, dar de unde ştii tu toate astea ? îl întrebă unul dintre vecini. Te pomeneşti că eşti asigurat" ! „Tot ce v-am spus le-am aflat şi eu de la responsabilul cu munca ADAS de la noi, Sandu a lui Toader, cînd am încheiat o asigurare mixtă de viaţă". Printre oamenii aflaţi acolo vreo doi aveau şi ei încheiată cite o asigurare, aşa că ştiau ce înseamnă să-ţi iei o asemenea măsură de prevedere. Cel care-l întrebase pe Dobre a vrut să ştie mai multe despre asigurarea mixtă de viaţă. Ceea ce Dobre a şi făcut, ajutîndu-se în explicaţii şi de contractul de asigurare. „Uite, zise el, asigurarea mixtă de viaţă se poate încheia de către orice persoană, în vîrstă de la 16 la 60 de ani, pentru o sumă pe care o stabileşte cel care se asigură. Eu am încheiat asigurarea pentru suma asigurată de 5 000 de lei pe o perioadă de 15 ani, cu plata primelor de asigurare tot pe 15 ani. Ţinînd cont de vîrsta mea (38 de ani), de suma asigurată (5 000 de lei) şi de durata de asigurare şi de plată a primelor (15 ani), plătesc lunar 28,75 de lei. Mie, ADAS, cum scrie şi în contract, îmi dă suma asigurată la expirarea contractului, cum şi în caz de invaliditate permanentă din accidente (dacă invaliditatea este parţială îmi dă o parte). Suma asigurată se mai acordă urmaşilor şi un caz de deces din orice cauze. Cam asta ar fi despre asigurarea mixtă de viaţă. A, uitasem să vă spun că în ceea ce priveşte invaliditatea asigurarea prevede numeroase cauze care pot vătăma şi pentru care ADAS iţi plăteşte suma asigurată". Apoi discuţia a urmat altă cale. Dar omul care ceruse lămuriri despre asigurarea mixtă de viaţă se gîndea parcă la altceva. Eu, unul, cred că el cîntărea în minte avantajele asigurării mixte de viaţă şi că pînă la urmă s-a hotărît să încheie o asemenea asigurare. VASILE ZAMFIRESCU (articol publicitar)