Satul Socialist, martie 1973 (Anul 5, nr. 1185-1211)

1973-03-28 / nr. 1208

GRĂBIŢI PLANTĂRILE1 ÎN SOLARII ŞI GRĂDINI! Din dorinţa de a oferi primii produse proaspete şi de calitate pieţei, gră­dinarii din numeroase cooperative agricole din judeţul Timiş au şi început plantatul în solarii a tomatelor timpurii, a verzei în cîmp; la cartofi, plantarea este aproape de sfîrşit. In aceste zile, la cooperativele agricole din Lovrin, Comloşul Mare, Got­­lob, Tomnatic, se lucrează din plin la plantatul verzei timpurii. La asociaţia intercooperatistă din Lovrin, la cooperativele agricole din Tomnatic şi Lenau­­heim s-au făcut şi primele plantări de tomate în solarii. în raza centrului de la Lovrin, acoperitul cu polietilenă a celor 49 hectare de solarii este pe sfîrşite, iar terenul pregătit pe mai bine de 30 hectare. Se depun eforturi ca în această săp­­tămină toate unităţile să termine plantatul in adăposturile protejate. Pentru siguranţă, în caz de îngheţ sau furtună, a fost asigurată o rezervă de 15 la sută răsaduri. Cînd am ajuns la Lenauheim, un număr mare de cooperatori zoreau la acoperitul ultimelor hectare de solarii, iar după cum aflăm de la preşedintele unităţii — Viorel Uibaru, Erou al Muncii Socialiste —, unitatea a şi plantat un hectar şi jumătate de tomate, iar printre rînduri gulioare. Paralel cu acoperi­tul, se pregătesc patul germinativ şi sistemul de irigare. în cîmp au fost se­mănate 5 hectare cu morcov, 10 hectare cu arpagic şi au fost plantate 32 hectare cartofi timpurii. Dacă, în general, cooperativele agricole din acest bazin sínt avansate cu lucrările în legumicultura, mai sínt insă unele răminerî în urmă. La coope­rativa din Biled, din cele 5 hectare solarii, s-au acoperit numai două hectare ; restante la această lucrare sunt şi cooperativele din Becicherecul Mic şi Com­loşul Mare. Şi la asociaţia intercooperatistă de solarii din Jimbolia, lucrările sunt mult rămase în urmă. Dacă acoperitul celor 20 hectare solarii va decurge în rit­mul actual vor rămîne neacoperite — ca de altfel şi-n anul trecut, cîteva hec­tare, cu consecinţa pierderii citorva sute de mii de lei. După cum aflăm de la economistul fermei, Eugen Vîlceanu, polietilena este asigurată numai pen­tru 50 la sută din suprafaţă, iar de restul nici nu este vorba să fie livrată înainte de sfîrşitul lunii. Cu forţele existente — 60 de oameni - abia se aco­peră un hectar şi un sfert de solarii pe zi ; asta înseamnă că lucrarea va dura încă cel puţin 10 zile. IOSIF FAUR coresp. „Satului socialist" (Continuare In pag. a 3-a) Rindul se apropie de capătul tarlalei. Obiectivul a surprins în prim plan, la plantarea verzei timpurii, cîteva dintre cele mai harnice legumicultoare ale cooperativei agricole Aradul Nou : Maria Lazár, Sasz Sofia, Kis Ana, Ecaterina Bic, Răduţ Floarea şi Catiţa Neghilă Sunt necesare şi­­ posibile eforturi mult mai mari EVACUAREA APELOR DE PE ŞI PREVENIREA INUNDAŢIILOR Judeţul Prahova Fiecare oră are acum o valoare excepţională Numai într-o singură du­minică, 4 000 de oameni din judeţul Prahova au evacuat apele de pe 1 000 de hectare. Bătălia cu apele provenite din topirea zăpezilor care în une­le părţi ale judeţului se aşter­nuse în straturi ce au depăşit 70 centimetri, nu a început însă duminică. In urma amplei mobilizări de forţe pentru evacuarea a­­pei de pe cîmp în cele două cooperative agricole din co­muna Fulga s-a lucrat în săptămîna trecută fără răgaz, desecîndu-se peste 700 hectare ceea ce reprezintă 50 la sută din suprafeţele afectate. Aici s-a curăţit zăpada şi s-au des­­potmolit 6 km canale colec­toare. Greu afectate de excesul de umiditate au fost cele două cooperative din comuna Ciorani. Făcînd dovada înal­tei conştiinţe patriotice, lo­cuitorii comunei au muncit curăţind şi despotmolind 9 km de canale prin care s-au ferit de inundaţii peste 800 hectare de teren. Cu aceeaşi hotărîre au acţionat şi locuito­rii comunelor Gherghita şi Olarii Vechi, Boldeşti-Grădiş­­tea, Gorgota, Drăgăneşti, Bă­­răitaru şi Pucheni. In comuna Balta Ana, 430 de săteni au participat la ac­ţiunile de desecări curăţind 2 600 ml de şanţuri şi canale, iar la Balta Doamnei 350 coo­peratori au săpat şi curăţat canalele. Ing. Teodosie Georgescu, di­rectorul C.I.F. Prahova, a ţinut să ne precizeze că în urma viscolului şi căderilor masive de zăpadă suprafeţele afecta­te de excesul de umiditate au crescut în judeţul Prahova de la 18 000 la 24 000 hectare din care cu luciu de a­pă circa 8 000 hectare­ In perioada care a urmat viscolului, ne-a spus directorul O.I.F., datorită hăr­niciei şi participării masive a­­ sătenilor la lucrările de de­secări au fost săpate şi cură­ţate canale colectoare în lun­­ ­i. GROSU coresp. „Satului socialist" (Continuare in pap. a 3-a) Nu, fotografia nu e veche. Imaginea a fost sur­prinsă alaltăieri, în judeţul Buzău. Chiar şi cana­lele magistrale au fost acoperite de zăpada pe cît de tîrzie pe atît de abundentă. Dar în înfruntarea cu oamenii, zăpada a trebuit să cedeze. Vor mai trece puţine zile şi oamenii aceştia, la volanul tractorului, pe semănători sau în răsadniţe vor grăbi lucrările de primăvară, ca să se termine totul cu bine. Fotoreporterul îi va vizita şi atunci! Judeţul Teleorman Zilele însorite din ultima perioadă au accelerat mult topirea zăpezilor şi în cîm­­pia teleormăneană. Debite­le r­urilor Vedea, Călmăţui, Cotmeana, Bradea, Ciinelui şi altele au crescut simţi­tor. în multe locuri apa a acoperit suprafeţele limi­trofe. In judeţ, in toate zo­nele inundabile şi în ma­joritatea celor afectate de băltiri am întilnit o largă mobilizare de forţe. La Purani, în ziua rai­dului nostru, o mulţime de săteni impînziseră cîmpul. „Cei cinci sute de coopera­tori, prezenţi astăzi la lu­cru, au fost repartizaţi în puncte nevralgice unde in­tervenţiile impun operati­vitate maximă", ne declara Marin Nedea, preşedintele cooperativei agricole şi di­rector al staţiunii pentru mecanizarea agriculturii. Pentru ca apa ce inun­dase lunca Teleormanului, să nu pătrundă în sere şi solarii, toate canalele care înconjurau incinta sectoru­lui legumicol trebuiau cu­răţate şi adîncite. în cîteva pentru CÎMP ore, pe o lungime de 500 de metri lucrările de cură­ţire şi adîncire au fost exe­cutate. Aşa se face că în răsadniţe, sere şi solarii, activitatea a continuat ast­fel nestingherită. „Planta­tul verzei timpurii în spaţi­ile protejate se apropie de sfîrşit, ne spune inginerul­­şef Viorel Popescu, iar re­­picatul celor peste 2 000 000 ENACHE TUDOR .Continuare în pap. a 3-a­­i­­ BUNA ORGANIZARE- ! GARANŢIE A EFICACITĂŢII Document al hăr­niciei în momente de culme : cîteva femei şi cîţîva băr­baţi din cei peste 100 000 de săteni din judeţul Teleor­man, care au ieşit în aceste zile cu sape, lopeţi şi tîr­­năcoape să îndrep­te spre matca fi­rească a rîurilor prea multa apă a zăpezilor Premiul 4% « Am­intit cu... condam­nare Şi avu inginerul Mihai Curcan un vis grozav de frumos. Se făcea că lui, şeful fermei de stat Mînăsti­­reni — Botoşani, i se înmînase pentru depăşirea planului de pro­ducţie la cultura de soia, nici mai mult nici mai puţin, decit premiul cel mare. Mare bucurie, mare, dar de scurtă durată. Că visul se termi­nă şi, trezindu-se, M. C. îşi dădu sea­ma că nu va primi nici un premiu, nici măcar unul mai mărunţel, in­­trucit producţia de soia realizată în ferma sa era cu 5150 kg mai mică decit cea prevăzută pentru premiere. De necaz, inginerul nos­tru nu mai minca, nu mai bea, nu mai dormea, ci se frăminta în continuu ce şi cum să facă să-şi apropie premiul. Fiindcă visul nu-i dădea pace şi cu suma presupusă ca răsplată îşi făcuse omul tot fe­lul de planuri. In zadar oamenii din fermă încercau să-l liniştească: „Lăsaţi, tovarăşe inginer, nu luăm premiul anul acesta, nu-l luăm. Vom munci mai bine şi-l vom lua anul viitor!“. Degeaba! Ingine­rul M.C. nu era omul să gîndeas­­că aşa. Să-şi amine el o bucurie . De ce ? Şi-apoi, pînă la anul, cine ştie­ ?... S-ar fi zbătut el aşa, încă multă vreme dacă norocul nu i-l scotea în cale pe colegul său de la ferma Dubina,­ ing. Vasile Ionescu. Teri­bil Ionescu ăsta ! Isteţ, nu glumă, cu relaţii multe şi descurcăreţ ne­voie mare. Auzind tărăşenia toată, Ionescu se puse mai întîi pe iis : — Păi bine măi omule, pentru atîta lucru să te frămînţi tu ? De ce nu mi-ai spus mie, că te făceam cu trei premii pină acum ! Şi, luîndu-l deoparte între două coniacuri, adăugă : — Nici acum nu-i prea tirziu. Te duc eu la... şi în doi timpi şi trei mişcări eşti cu premiul în buzu­nar, cum mă vezi, şi cum te văd! Numai că ai grijă şi tu... — Am grijă, lonescule, cum să n-am — îl asigură, înseninat acum, M.C. — că doar mă ştii. Pentru mine e sfînt: mă serveşte omul, îl servesc şi eu. Numai să ştiu ce şi cam cît vrea. — L’as că vă înţelegeţi voi. Cu mine a mers repede şi uşor, n-am ce zice ! — Cum adică, şi tu ? — Păi, ce credeai. Doar că eu — sublinie oarecum dojenitor V.I. — nu alergam după premii. Mie îmi lipseau 7 630 kg grîu ca să realizez planul şi să pot obţine garanţia de 20 la sută. Aşa că, m-am dus la Ioan Jechel, şeful de depozit al bazei de recepţie din Ungureni, că el e „făcătorul de minuni"şi i-am spus: „Bade Jechel, aşa şi pe dincolo, ce mai, ajută-mă“. „Se face — mi-a zis el — îţi confirmă Jechel cantitatea şi-mi făcu „instructa­jul". Adică, cum să mă duc la fermă, cum să-l oblig pe magazi­nerul Gheorghe Ienăchescu să-mi întocmească bonuri de transport fictive (că de, şi eu îl mai acopăr cu unele treburi!), cum să vin apoi la bază și contra a 300 lei să-l conving pe laborantul Constantin Vid­iuc să-mi completeze tiche-DUMITRU ATANASIU (Continuare în pag. a 2-a) 1 Ministerul Industriei Chimice se angajeaza: VOM RECUPERA RESTANTELE LA LIVRAREA ÎNGRĂȘĂMINTELOR 1. „Ministerul Industriei Chimice trebuie să livreze în mod ritmic, po­trivit sarcinilor înscrise în plan, cantitățile de îngrășăminte chimice și de produse pentru combaterea bolilor și dăunătorilor...". (Din Rezoluţia Plenarei C.C. al P.C.R. din 28 februarie­­- 2 martie a. c.) în timpul lucrărilor recentei plenare a Comitetului Central al partidului s-a subliniat, între al­tele, că, în primele două luni ale anului, fertilizarea cu îngrăşă­minte chimice s-a făcut, pe alocuri, defectuos din cauza nelivrării la timp, de către unităţile ministeru­lui de resort, a întregii cantităţi de îngrăşăminte, în dorinţa de a prezenta unităţilor agricole de stat şi cooperatiste perspectivele, cu alte cuvinte modul în care vor fi aprovizionate pînă la sfîrşitul pri­mului trimestru şi în lunile ce urmează cu această „materie pri­mă" a producţiei vegetale, ne-am început investigaţia la Centrala industrială de îngrăşăminte chi­mice din Turnu Măgurele. Inginerul Tănase Zaharescu, di­rector al acestei centrale ne-a de­clarat că deşi cunoaşte şi este în­tru totul de acord cu măsurile a­­doptate de recenta plenară în pri­vinţa producerii şi desfacerii rit­mice a îngrăşămintelor chimice, datorită întreruperilor în funcţio­narea unor instalaţii, în special la combinatul din localitate şi­ la cele de la Năvodari şi Valea Călu­gărească, mai există unele greu­tăţi în realizarea sarcinilor în­scrise în plan. Numai la îngrăşâ­­mintele cu azot, exprimate în sub­stanţă activă, pe primele două luni se înregistrează la Combina­tul din Turnu Măgurele un minus de 37 000 tone, cantitate la care se adaugă alte 11 507 tone în primele 18 zile ale lunii martie. Şi la cele­lalte sortimente de îngrăşăminte cu fosfor şi potasiu, planul nu a fost realizat decât în proporţie de 85—90 la sută. Ne-am adresat în continuare in­ginerului Constantin Teodoru, di­rector tehnic în Centrala de apro­vizionare şi livrare a îngrăşămin­telor chimice. Dînsul ne-a informat că din cele 254 000 tone de îngrăşăminte chimice substanţă activă, planifi­cate în acest trimestru pentru a fi livrate agriculturii, pînă la 18 martie au fost repartizate unităţi­lor agricole de stat şi cooperatiste 181 000 tone. întrucît la data dis­cuţiei noastre mai rămăsese 13 zile din luna martie, iar ministe­rul de resort a luat măsuri ener­gice ca tot ceea ce se produce să se livreze agriculturii, am fost asi­guraţi că diferenţa nerealizărilor de pînă acum se va micşora sen­sibil. — Cu cît ? — La această întrebare cred că vă poate, răspunde direcţia de pla­nificare din Ministerul Industriei Chimice, noi ne ocupăm doar cu comercializarea îngrăşămintelor. Iată-ne deci, la­­ minister, stînd de vorbă cui ing. Ioan Petre, di­rector al planului, care ne spune : „ De la plenara Comitetului Central şi pină acum s-au între­prins multe acţiuni. Am reevaluat capacităţile de producţie, am stu­diat planul de aprovizionare cu materii prime, materiale şi piese de schimb, am căutat să reducem cantităţile restante din primele două luni cu suplimentările de plan din această lună și din cele ce urmează. Ceea ce vă putem spune acum este că planul de li­vrare a îngrășămintelor chimice pe primul trimestru se prelimină cu o nerealizare de 14 000—15 000 AL. STEFANESCU (Continuare in pag. a 3-a) li Comună cu un singur fiu? Cititorii noştri îşi a­­mintesc, desigur, de va­loroasa iniţiativă a E­­roului Muncii Socialiste Gheorghe Moraru din Bucureşti, care, din două în două săptămîni, îm­preună cu ceilalţi con­structori plecaţi din sa­tul Ursoaia, judeţul Ar­geş, se întorc acasă să dea o mînă de ajutor sătenilor în rezolvarea unor treburi gospodăreşti. Reportajul apărut în ziarul nostru nr. 1189 din 6 martie 1973 a avut un larg ecou. Un bătrîn pensionar din Brăneşti, judeţul Ilfov, ne scrie : „Am citit în ziarul dum­neavoastră despre iniţia­tiva lui Gheorghe Mora­ru şi cu regret vă pot spune că Brăneştiul nu mai are fii". Am fost în această co­muna de la marginea Bucureştiului pentru a vedea unde sunt fiii aces­tui viitor oraş şi de ce „mam­a" nu îşi adună co­piii.­ Am discutat îndelung cu primarul Gheorghe Pană şi cu vicepreşedin­ţii consiliului popular Mi­hai Răducanu şi Gheor­ghe Ghiţă. Din spusele lor şi din ce am aflat de la alţi localnici s-a des­prins că doar un singur om, inginerul Petre Stan, care lucrează în Bucu­reşti, nu a uitat de unde a plecat. Ştiind că Bră­neştiul va deveni foarte curînd oraş, a întocmit proiectul de construcţie şi devizul pentru introduce­rea apei potabile. Ambele lucrări, în prima varian­tă, au fost respinse, dar inginerul nu a dat înapoi. Ca din a­Deseori este văzut şantierele comunei. Cei trei tovarăşi conducerea comunei, minţiţi mai sus, au recu­noscut faptul evident că Brăneştiul nu are, deo­camdată, decât un singur fiu, plecat în alte părţi. Aceasta, deşi de aici au plecat sute de oameni care îndeplinesc cele mai diverse funcţii şi pot să facă cite ceva pentru lo­cul natal. Se pune între­barea : numai acestora li se poate reproşa că au uitat satul în care s-au născut ? Adevărul este că nici organele locale nu se gîndesc decit foarte . rar să le ceară sprijinul, să-i cheme în mijlocul consă­tenilor nu numai la vreo festivitate ocazională, ci ori de cite ori preocupări de modernizare, de dez­voltare a localităţii o cer. Reiese, aşadar, că unii fii ai satului au uitat de unde au plecat, dar nu de puţine ori „mama co­mună" i-a uitat. Am reţinut de la pri­marul comunei Brăneşti ideea că, cît de curînd, primăria va adresa nu­meroşilor fii ai comunei, plecaţi în alte părţi, in­vitaţia de a se întîlni cu localnicii. Prilejul va fi folosit mai puţin pentru a se depăna amintiri cu­ pentru a se stabili îm­preună cu ce pot ajuta oaspeţii la dezvoltarea lo­calităţii şi a se întreprin­de acţiuni practice, aşa cum fac Eroul Muncii So­cialiste Gheorghe Mora­ru şi consătenii săi. GHEORGHE NEAGU

Next