Satul Socialist, august 1973 (Anul 5, nr. 1315-1340)
1973-08-01 / nr. 1315
sum socuusi : UMiM w&mfmmim TM yCT^;!>^VlllV,-,,-:Vi■vv.r'1.............................. ■■"--------"f"---------ro.....................""'.................................... , .„„ muynyi ţ a. Cooperativelor Agricole de Producţie - - - ■ 1 ... . ■. ■ • • .V..V.Y ' '-'-í- ' ANUL V. Nr. 1315 !:' *liercuri 1 august 1973 4 pagini-30 bani | 23 AUGUST SĂ ÎNTÎMPINĂM CU REALIZĂRI DEOSEBITE CEA DE A 29-A ANIVERSARE A INSURECŢIEI NAŢIONALE ANTIFASCISTE ARMATE Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a adresat felicitări lucrătorilor din agricultura judeţelor Timiş, Prahova, Gorj, Argeş şi Tulcea care au încheiat secerişul griului Nou veşti de pe ogoarele patriei confirmă devotamentul, abnegaţia şi spiritul de iniţiativă ale oamenilor muncii din agricultură, îndeplinirea sarcinilor trasate de condamnerea partidului pentru recoltarea la timp a griului şi executarea în bune condiţii a tuturor lucrărilor agricole, în telegrame adresate Comitetului Central, personal tovarăşului Nicolae Ceauşescu, comitetele judeţene de partid Timiş, Prahova, Gorj, Argeş şi Tulcea au raportat încheierea secerişului griului. Răspunzînd acestor telegrame, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a felicitat pe mecanizatorii, muncitorii din întreprinderile agricole de stat, ţăranii cooperatori şi specialiştii, comuniştii, pe toţi oamenii muncii din agricultura acestor judeţe, urîndu-le noi succese în lupta pentru progresul agriculturii, pentru propăşirea patriei socialiste. In pagina a treia: TELEGRAMELE ADRESATE C.C. AL P.C.R., TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU, DE COMITETELE JUDEŢENE DE PARTID TULCEA, ARGEŞ ŞI GORJ FRUMOASĂ CARTE DE VIZITĂ! împreună cu Gh. Voica, preşedintele cooperativei agricole din Radomireşti, judeţul Olt, priveam cum, din buncărele Combinelor, griul curgea şuvoi — numai bob sănătos, mare şi greu. Î Il vedeţi pe tractoristul cu basc ? Cel care minuieşte agregatul de balotat paie — ne atrage atenţia interlocutorul. E Stelian Haralambie. Reuşeşte în tot ce face. Pe de o parte, fiindcă îşi îngrijeşte exemplar tractorul, pe de altă parte, fiindcă — o dată suit la volan — pune suflet, pasiune în tot ceea ce întreprinde. Iar aceasta derivă din legătura sa puternică cu pămintul, cu cooperativa — de 16 ani lucrează aici — cu oamenii, din înţelegerea deplină a locului pe care îl ocupă in cooperativă, a sarcinilor ce-i revin. Ştiţi cit de greu este în campanie, cît de lungă, pare ziua. Ei, bine, chiar dacă după o zi încordată de muncă ii ceri să-şi continue activitatea in cîmp, la lumina farurilor, porneşte la lucru fără să pregete... Ce-am mai putea adăuga la această schiţă de profil ? Un fapt de esenţă : de cind s-a declanşat campania candidează aproape permanent la premiile care se acordă pentru depăşirea normei zilnice de lucru. La o întoarcere, la capăt de tarla, am profitat de ocazie şi l-am întrebat : — Ce-ţi doreşti mai mult şi mai mult în aceste zile,tovarâşe Stelian Haralambie ? Descumpănit, pe moment, de întrebarea ce i se adresa pe nepusă masă, s-a recules, a zîmbit şi a răspuns : — Anul trecut, fiecare mecanizator a fost stimulat, de cooperativă, cu cite 700 kg grîu şi 300 kg porumb boabe, reprezentind 20 la sută din depăşirea producţiei planificate. Doresc ca situaţia să se repete. C. ILIT ar mIIIIIImH COMBINELE şi-au făcut datoria. Acum trebuie să urmeze plugul, discul şi semănătoarea „Fină, ■ acum — ne spune tov. Victor Marin, preşedintele cooperativei agricole din Budeşti — am însăminţat cu legume, din cultură succesivă, 10 hectare, adică atit cit am prevăzut, iar cu plante furajere 220 de hectare. Astăzi insămînţăm, suplimentar, încă 40 de hectare..." Cooperativele agricole din judeţul Ilfov şi-au prevăzut să însămînţeie culturi duble pe 52 000 de hectare Este adevărat, pînă în prezent, această importantă lucrare a şi fost efectuată pe mai bine de 50 000 de hectare, dar timpul inaintat şi umiditatea acumulată in sol solicită din partea cooperatorilor şi mecanizatorilor eforturi şi mai mari, care să asigure încheierea grabnică a semănatului pe întreaga suprafaţă-Cum este organizată munca ? Ce se face concret pentru impulsionarea lucrărilor ? Citiţi in pag. a 3-a foto ancheta în judeţul Ilfov * » ÎN PAG. A 3-A : Secerișul a început Cînd se vor încheia pregătirile prevăzute în planul operativ ? LA ORDINEA ZILEI IN AGRICULTURĂ # LA ORDINEA ZILEI Dacă avem în vedere că în judeţul Satu Mare recoltatul a început mai tîrziu, se poate spune că procentul de 45 la sută înregistrat la secerişul griului este mulţumitor, că au fost create condiţii ca această importantă acţiune să se încheie nu peste mult timp. Se impune insă o precizare : între se ________ ceriş, transportul şi înmagazinarea recoltei s-a creat un decalaj destul de mare, cantităţi însemnate de grîu, depozitate temporar pe arii, fiind expuse pericolului de depreciere. Şi aceasta din cauză că atit la bazele de recepţie, cit şi în numeroase unităţi agricole se menţin o serie de neajunsuri în organizarea transportului şi prelucrarii recoltei. Dar să dăm cuvîntul faptelor. In ziua cînd am vizitat depozitul din Satu Mare, 40 de mijloace de transport aşteptau, de mai bine de 5-6 ore, să le vină rîndul la descărcat. Motivul : insuficienţa şnecurilor de descărcare. Din această cauză, în loc să realizeze zilnic 2-3 drumuri, mijloacele de transport abia reuşesc să facă unul. La Halmeu, am întîlnit un alt neajuns : deşi în bază se adunaseră, la rînd, foarte multe mijloace de transport, nu erau folosite decit două din cele patru guri de descărcare ale magaziei. Atit griul adus in saci, cît şi cel din remorci basculante, era descărcat în două buncare şi, apoi, transportat cu şnecuri în magazii. Timpul necesar acestei operaţii s-ar fi putut reduce la jumătate dacă s-ar fi folosit și celelalte guri de descărcare, unde puteau fi dirijate doar A. PERIDE coresp. „Satului socialist" ritm m la mim. De ce nu si la 5 înmagazinarea recoltei ? (Continuare în pag. a 3-a) Pe urmele echipelor de control obştesc ! PESTE PROPUNERI S A AŞTERNUT UITAREA — Ştiţi cînd a verificat, ultima oară, echipa de control obştesc activitatea sanitară din comună? întrebarea, adresată primarului comunei Lipăneşti, judeţul Prahova, Tudor Păun, a fost formulată după ce văzusem clădirea dispensarului medical: o construcţie aproape în paragină, cu instalaţii defecte, cu un staţionar ,cu la paturi, ce stă nefolosit, din nu se ştie ce motive. — Sigur! ne-a răspuns primarul— controlul, obştesc a fost de curind... ultima dată, nu ştiu cînd... Să consult dosarul cu propunerile echipei ce activează in acest sector. Din dulap a fost scos un dosar ce nu conţinea nimic. — Aţi analizat, pînă acum, în vreo şedinţă a comitetului executiv, activitatea controlului obştesc în acest domeniu? — Am vrut să facem acest lucru acum o săptămînă, cînd să ne întrunim, însă, s-a constatat că analiza ce urma s-o facem ar fi fost inoportună, din cauza lipsei şefului de echipă, profesoara Ancta Dragu, care este în concediu. — Sînteți informat despre unele deficiențe în activitatea dispensarului? — Cunosc. Mi-a spus, cindva, chiar Aneta Dragu, că sunt instalaţii defecte. Dar, totul s-a remediat. A rămas, doar, să reparăm acoperişul. Am încercat, împreună cu medicul Sanda Oprescu, să vedem dacă diferitele dispozitive ale instalaţiilor dispensarului sunt în bună stare. Concluzia: ţevi spar ALEX. SOLOMONESCU (Continuare in pag. a 4-a) m mm •• •••••• A Intilnirea prietenească a conducătorilor unor partide comuniste şi muncitoreşti La 30 iulie, în Crimeea, a în Mongolia, Polonia, România, în colaborării ţărilor frăţeşti, preceput întîlnirea prietenească a garia şi Uniunea Sovietică. La cum şi probleme internaţionale conducătorilor partidelor • comu- „ ... . , , . , , , nişte şi muncitoreşti din Bulga- mulnre sunt examinate probleme actuale. Ka, Cehoslovacia. R.D. Germană, ale dezvoltării în continuare a Lucrările întâlnirii continuă. la Cuci se vede că timpul preţuieşte cu aurul La Cuci, localitate aşezată lingă apa Mureşului, am sosit cînd auriul holdelor chemase demult secerătorii. Privesc în urma combinelor la semnele triunghiulare. Baloţii sunt transportaţi repede la capetele tarlalei. Oamenii sunt preocupaţi. Două-trei vorbe şi gata ! Impresia că momentul acesta este atit de preţios nu se poate să nu o înregistrezi. „Timpul acesta preţuieşte aur“, aşa gîndeşte fiecare. Urmăresc încordarea combinierilor şi încerc să le ghicesc feţele arămii asudate de dogoarea soarelui de vară. Ii văd pe mecanizatorii Vasile Moldovan, Gagyi loan, Augustin Cătană, loan Orosan, vrednici „corăbieri" ai mărilor de aur mutate aici în inima Transilvaniei. Cineva din apropiere amintește de răspundere. îmi dau bine seama despre ce fel de răspundere poate fi vorba. Despre cea a meseriei de ţăran. Da, da ! Altfel nici nu s-ar putea numi, este o meserie şi o artă să ştii să lucrezi pămîntul. — Nu-i suficient să ai pămint bun — îmi spune Vasile Moldovan, preşedintele unităţii, cu ochii roşii de nesomn. Trebuie să ştii să-l lucrezi la timp şi bine. Preşedintele scoate un creion şi socoteşte. — Ne-am propus să obţinem la grîu o depăşire la hectar. Cum unii spuneau că nu-i posibil, acum nu mai zic nimic. Să facem un calcul. De pe cele 170 hectare vom scoate în plus cel puţin 600 kg la hectar. La acestea se mai adaugă cel puţin 40 tone orz, 250 tone porumb ce vor fi livrate la fondul de stat. Cooperatorii din Cuci, nu au rămas niciodată datori faţă de ei înşişi şi faţă de stat. Preşedintele îmi vorbeşte despre cele 300 hectare cu porumb bine dezvoltat, de nu , te vezi din el, prăşit, de trei ori ca la carte, de cele 30 hectare cu cartofi , îmi spune că legumele pe cele 32 hectare, cite grădina, simt bine întreţinute. La sfeclă se pot scoate uşor 40 000—50 000 kg, iar la cartofi 25 000—26 000 kg faţă de 16 000 cit se prevăzuse. Şi sub stindardul întrecerii el îi arată pe mecanizatori, pe ceilalţi oameni, autori ai acestor bunuri cu care se mîndresc. Mă întorc la sediu. în sfîrșit îl întâlnesc pe contabilul Gheorghe Botezan, care e iarăși gata de plecare. Se scuză că treburile nu adastă, dar tot îmi oferă cîteva date. Nu-i nevoie să se uite în lazAr LĂDARIU coresp. ,,Satului socialist" (Continuare in pag. a 2-a) Prin analizele ce le efectuează, Ecaterina Condurat şi Zina Grecu, laborante la Fabrica de nutreţuri combinate Iaşi, asigură producerea şi livrarea unor furaje de calitate. CE VÎNT LE-A RĂSTURNAT CATARGUL? PUBLICE Orele 15,30, într-un restaurant din comuna Recaş, judeţul Timiş. Aşteptindu-mi cafeaua, zăresc la două mese din colţ un grup de tineri jucînd şah. — N-aveţi club in sat ? — l-am întrebat pe ospătar. — Ba da, dar dacă vă gindiţi la ăştia... nu club le trebuie lor. Zi de zi stau unde-i vedeţi cite 3—4 ore. Şahul e mai mult un pretext. Erau nouă. Intrigat, dar neîndrăznind să ni abordez singur, am plecat şi am revenit curind însoţit de Simion Cernescu, vicepreşedintele consiliului popular. La restaurant, însă, nu mai era nimeni. Fuseseră anunţaţi de ospătar sau le venise „ora retragerii“ ? După aproape, o oră, îl găsim, intr-adevăr, pe unul dintre... şahişti. Se apropie meşterind gumă ; capul ii era acoperit de o respectabilă claie blondă. — Du-te, Erwin, îi spune vicepreşedintele, şi adu-l şi pe prietenul tău. A venit tovarășul să vă ia la o echipă din devizia „A", la juniori. Vorbele au avut un efect neașteptat, Ervin Szabat revenind peste cinci minute cu prietenul lui, Silviu Tomoș, cel mai bun fotbalist al comunei. — Eram un parc, spune, mă trimeseserâ în recunoaștere, să văd dacă avem „cale liberă" să ne reluăm gimnastica minţii. Toţi băieţii, să ştiţi, sînt pasionaţi după şah. E bine ? — E foarte bine, Ervin. E un sport din care mintea are de cîştigat. Dar de ce la restaurant, şi la ora asta ? — Ce-are a face ora ? Ce-are a face restaurantul ? N-aţi văzut ce răcoare ţine ? Club să-l fi făcut, că la cămin mori de plictiseală. Şi-apoi, ora e foarte bună; nu e aglomeraţie, nu ne deranjează nimeni. — Dar de lucrat cînd lucraţi ? In tura de noapte ? — Ei, aici e altă chestie. Tot ,,şpilul" e să te distrezi intîi, adică la virsta noastră, şi apoi să munceşti. „Viaţa e scurtă, munca-i lungă“ ştiţi proverbul. — Cîţi ani ai, Ervin ? — Eu, 18, Silviu, 20. — Cine erau ceilalţi de la mesele de şah ? — Amici, parteneri. — Pînă la 20 de ani, n-ai învăţat nici o meserie, Silviu ? — Am terminat, la Sibiu, şcoala profesională de industrie alimentară. Am fost repesiizat la fabrica de mezeluri din Timișoara, era aproape, făceam naveta, dar i-am părăsit. — De ce? I. LONGIN POPESC! (Continuare în pag. a 2-a) MOŞTENIREA * BĂTRlNULUI DASCĂL Era în vara anului 1966, cind, pentru prima oară de-a lungul unei activităţi de aproape patru decenii, învăţătorul Ion Iuga mergea cu o „plingere“ la Inspectoratul şcolar Hunedoara. — Am fost pensionat, dar vreau să muncesc mai departe. Puteţi să mă trimiteţi in orice cătun de munte, numai să rămîn la catedră. Aşa a ajuns Ion Iuga învăţător la Baia Bîrzii. Dar după doi ani au venit şi aici cadre tinere şi pensionarul s-a dus din nou la inspectoratul şcolar. O nouă cerere şi a fost numit învăţător la Deleni, sat din „Ţara de piatră" cu case moţeşti aruncate pe crestele dealurilor. Debutul in meseria căreia i s-a dedicat vreme de peste patruzeci de ani, Ion Iuga şi l-a făcut la şcoala din satul Ruşcova, de pe meleagurile maramureşene. Aici, cunoscînd frumoasele tradiţii ale satului in prelucrarea lemnului, s-a străduit ca, o dată cu ştiinţa scrisului şi cititului, să transmită ştafeta acestui meşteşug tinerei generaţii, creînd cu copiii adevărate „unicate" : hărţi gravate în lemn, mulaje şi chipuri de personalităţi istorice, obiecte casnice şi de artă populară, toate adunate intr-un muzeu etnografic care la vremea respectivă a fost dat ca exemplu pe ţară de către Ministerul învăţămîntului. Viaţa l-a adus apoi ca învăţător în satele din ţinutul Hunedoarei, unde a rămas tot timpul, de nobila profesie legîndu-l cele mai puternice amintiri. Bunicul şi tatăl său au fost învăţători, iar el avea datoria să continue această tradiţie. Iată de ce-i era atit de greu acum, la virsta pensionării, să se despartă de şcoală. Pentru elevii săi Ion Iuga n-a fost doar dascălul ce învaţă copilul să desluşească tainele cărţilor, ci omul ce le-a îndrumat paşii spre porţile vieţii. L-am întrebat cîţi elevi a avut în cei 40 de ani de activitate. — Nu mai ştiu numărul exact — mi-a răspuns. Dar ştiu că toţi sînt astăzi oameni cu o calificare — muncitori, ingineri, profesori, medici — oameni demni, care nu mă dau de rușine. Am bătut deseori cu ei drumul la examenul de admitere al școlilor, profesionale sau tehnice, al liceelor. Întotdeauna i-am încurajat, m-am străduit să le insuflu dragostea de muncă, respectul pentru valorile materiale şi spirituale ale poporului nostru. Şi aici, la Deleni, în ultimii ani de activitate, ca şi pretutindeni pe unde şi-a practicat profesia, comunistul Ion Iuga a fost exemplu de dăruire şi devotament în munca de clas-ZINA VESESCU coresp. „Satului socialist" (Continuare In pag. a 2-a)