Scînteia Tineretului, ianuarie 1961 (Anul 17, nr. 3618-3642)

1961-01-04 / nr. 3619

Prin contribuţia fetelor — activitate mai bogată Utemiştii din gospodăria a­­gricolă colectivă „Brazdă Nouă“ din comuna Valea Crişului (raionul Sf. G­heor­­ghe) au dezbătut cu prilejul adunării generale de dare de seamă şi alegeri, numeroa­se probleme importante pri­vind viaţa, munca şi educaţia tinerilor colectivişti şi îndeo­sebi a fetelor, în darea de seamă a comi­tetului organizaţiei de bază U.T.M. şi în cadrul discuţiilor s-a acordat multă atenţie pro­blemelor calificării tinerilor colectivişti. Pentru a folosi pe deplin avantajele lucrării pămîntu­­lui pe întinderi mari şi cu mijloace agrotehnice moder­ne — au arătat mai mulţi vor­bitori — este nevoie de cadre calificate în sectoarele princi­pale ale producţiei agricole. Problema calificării se pune şi pentru tinerii care lucrează în brigăzile de cîmp şi pen­tru cei din sectorul zootehnic, şi pentru legumicultori. Şi în toate aceste sectoare lucrea­ză şi fete, însă anul trecut, cursul agrozootehnic din gos­podărie a fost urmat doar de 15 tineri colectivişti, deşi în gospodărie sunt peste 80 de utemişti. Mulţi din aceştia nu cunosc bine metodele agrotehnice avan­sate ; din această cauză nu reuşesc să obţină, de pe su­prafeţele lucrate de ei, pro­ducţia planificată de cereale, cartofi sau sfeclă de zahăr. Utemiştii Vereş Iuliana, Kala Iozsef, Barabás Irma, şi alţii au fost criticaţi în cadrul a­­dunării pentru că, deşi cali­ficarea lor lasă mult de dorit, ei nu studiază, nu frecven­tează cursul agrozootehnic, unde şi-ar putea însuşi meto­dele avansate de lucrare a pămîntului. Organizaţia de bază U.T.M. — s a arătat în a­­dunare - trebuie să consi­dere ca o sarcină importantă şi de mare răspundere mobi­lizarea tuturor tinerilor la cursul agrozootehnic, organi­zarea şi stimularea studiului profesional al tinerilor colec­tivişti şi mai ales al fetelor. Atît în darea de seamă cît şi în cadrul discuţiilor s-a vorbit pe larg despre activi­tatea tinerelor fete. Majorita­tea fetelor­­ s-a arătat în a­­dunare - sunt harnice, disci­plinate, conştiincioase. Nu există în cadrul gospodăriei nici o tînără colectivistă care să nu fi realizat cel puţin 150 zile-muncă. S-au eviden­ţiat în mod deosebit utemis­­tele Tímár Sarlota, Pánti Ag­nes, Demeter Margit, care au obţinut rezultate bune în pro­ducţie. Insă contribuţia fete­lor ar putea să fie şi mai mare — au subliniat mai mulţi vorbitori — dacă ele ar învăţa mai mult, dacă şi-ar ridica nivelul profesional şi cultural. Unele fete — a arătat utemis­­ta Pantă Agnes — mai au încă unele concepţii înapoiate, nu înţeleg bine menirea lor în gospodăria colectivă. Sunt, de pildă, tinere colectiviste care deşi realizează multe zile­­muncă, nu ştiu să aplice me­todele avansate pentru că nu studiază şi, de pe suprafeţele încredinţate lor, obţin produc­ţii mici, în felul acesta ele provoacă pagube şi gospodă­riei colective şi lor însele, pentru că la retribuirea su­plimentară se ţine seamă nu numai de lucrările executate, de numărul zilelor-muncă, ci şi de calitatea lucrărilor şi de producţia obţinută. Ea a arătat, de ademenea că unele fete se eschivează de la mun­ca de folos obştesc, pentru că nu înţeleg importanţa ace­steia. Or construirea unui drum, curăţirea păşunilor care aparţin gospodăriei co­lective, este în folosul tuturor. „ Adunări de dări de seamă şi alegeri în organizaţiile de bază U. T. M. contribuie la îmbunătăţirea vieţii fiecărui colectivist. Utemistul Botos Ferenc a apreciat ca pozitiv faptul că 13 tineri colectivişti, dintre care 8 fete, învaţă în şcoala medie serală. N-ar fi însă cazul - a întrebat el — ca exemplul lor să fie urmat şi de alţi tineri — băieţi şi fete - cînd ne-au fost create con­diţii atît de minunate pentru învăţătură ? Aceeaşi idee a fost reluată în cadrul discuţiilor, şi de utemista Karácsony Veronka. — Unele fete spun: ori mun­ceşti, ori înveţi. Nu-i chiar aşa. Celor ce spun că n-au timp să înveţe pot să le răs­pund , şi eu lucrez într-o bri­gadă de cîmp şi mă străduiesc să lucrez bine , iar seara în­văţ. Mai ales acum, iarna, nici nu-ţi poţi folosi mai bine timpul liber decit învăţînd. Mai mulţi vorbitori au ară­tat că comitetul organizaţiei de bază U.T.M. n-a dat do­vadă de suficientă iniţiativă în organizarea timpului liber al tinerilor, n-a folosit pe de­plin condiţiile existente pen­tru a desfăşura o rodnică ac­tivitate culturală. Utemiştii Timar Sarolta, Botos Ferenc şi alţii au arătat că deşi mulţi utemişti activează în cadrul echipelor de teatru, cor, dans, participă la cercul de limba romînă, iar o parte din fete — la cursurile pentru gospo­dine etc., activitatea cultural­­educativă nu este suficient de bogată şi de cuprinzătoare. Se organizează rar conferinţe ştiinţifice, discuţii despre cărţile citite şi filmele vizio­nate. Avem la colţul roşu şi un aparat de televiziune, avem cărţi, echipament sportiv , a spus tov. Botos - dar nu fo­losim cum se cuvine aceste mijloace. Se organizează foar­te rar „foi ale tineretului“, duminicile cultural-sportive. Mai mulţi vorbitori au ară­tat că organizaţia de bază U.T.M. trebuie să se ocupe mai mult de educarea tineri­lor neutemişti, de atragerea celor mai buni tineri colec­tivişti, mai ales a fetelor la activitatea de organizaţie şi obştească. Ei au arătat că or­ganizaţia U.T.M. trebuie să acorde mai multă atenţie muncii în rîndul fetelor, să organizeze acţiuni deosebite pentru ele şi în general să le atragă la întreaga activitate a organizaţiei U.T.M. Şi asta cu atît mai mult cu cît este binecunoscut spiritul gospo­dăresc, de iniţiativă al fetelor, capacitatea lor de a între­prinde şi participa la acţiuni deosebit de folositoare atît or­ganizaţiei cît şi lor personal Pe baza propunerilor şi su­gestiilor făcute de utemişti a­­dunarea generală a adoptat o serie de măsuri pentru îmbu­nătăţirea muncii politico-edu­cative în rîndul fetelor. Ast­fel, s-a hotărît între altele ca la căminul cultural şi la col­ţul roşu al G.A.C. să se orga­nizeze unele expuneri despre prietenie şi dragoste, despre căsătoria în trecut şi în zilele noastre, despre zestre, să or­ganizeze pentru fete un cerc de broderie şi un cerc de artă culinară, întîlniri ale fetelor cu creatori de modele, şi alte acţiuni menite să contribuie la educaţia comunistă, cetăţe­nească a fetelor, la mobiliza­rea lor activă în lupta pentru întărirea economico-organiza­­torică a gospodăriei colective. ŞT. NECANIŢEI Creşte numărul cititorilor In aceste zile de iarnă în comuna Cuci, raionul Lu­duş, biblioteca că­minului cultural este frecventată de un număr tot mai mare de ţărani muncitori tineri şi vîrstnici. Numărul cititorilor creşte în fiecare zi. Sub în­drumarea comite­tului comunal de partid, comitetul comunal U.T.M., în strînsă colaborare cu conducerea că­minului cultural desfăşoară o vie şi interesantă activi­tate de populari­zare a cărţii in rin­­dul sătenilor. Săp­­tămînal sînt orga­nizate la cămin sau la casele de citit simpozioane, şezători literare, recenzii, seri de întrebări şi răspun­suri pe marginea unor cărţi citite, prezentări de cărţi noi. Ca urmare a acestei activităţi biblioteca, care participă la con­cursul „Biblioteca în slujba construi­rii socialismului“, cunoaşte o afluen­ţă tot mai mare de cititori din rîndul tinerilor ţărani muncitori, numărul acestora depăşind 300. Fină în pre­zent ei au citit pe­ste 3300 de cărţi de literatură beletris­tică, politică, teh­nică. Printre cei mai pasionaţi citi­tori se numără ti­nerii colectivişti Gheorghe Botezan, Constantin Corco­­del, Cari Cszer, Şte­fan Szántó şi alţii care săptămînal ci­tesc 1-2 cărţi din diferite domenii. r. PETRE Problema zestrei fetelor şi flăcăilor, a figurat In planurile de muncă ale comitetului U.T.M. din Castranova, regiu­nea Oltenia, o lungă perioadă de timp fi iată de ce . Se moştenise In concepţia ţărani­lor cu gospodărie individuală părerea că o fată, ca să se mărite, trebuie să aibă zestre, un băiat, ca să se însoare­­ de asemenea. Aşa a fost din­­totdeauna. Concepţia aceasta nu mai este valabilă în con­diţiile in care în sat a luat fiinţă o gospodărie colectivă puternică, cu multe sute de membri, o gospodărie care le asigură colectiviştilor venituri mari în schimbul muncii lor unite. Zestrea tinerelor colecti­viste este această gospodărie de la care primesc tot ce le trebuie dacă muncesc. Mulţi ţă­rani individuali din comună nu puteau să înţeleagă aceasta, sau mai bine zis nu se puteau obişnui cu gindul acesta, aşa că ei rămîneau la vechea pă­rere. — Intîi să-mi mărit fata şi pe urmă am să vin şi la gospodă­ria colectivă. Aşa zicea acum doi ani moş Dumitru, tatăl Rodicăi Iepure. Gospodăria exista de 9 ani de zile şi Rodica avusese timp să vadă că acolo e mult mai bine pentru ea. Acolo fetele de sea­ma ei erau mai vesele, mai bine îmbrăcate, duceau o viață mai frumoasă. Ea încerca me­reu să-l convingă pe bătrin să se înscrie in gospodărie. Dar bătrinul era neînduplecat. — Dacă intrăm acolo ce-ți mai dau de zestre ? Că pămînt n-o să mai avem. Multă vreme, tatăl Rodicăi nu s-a lăsat convins. Da­r în cele din urmă a cedat. - Bine, a zis el, dar dacă ai să remii nemăritată să ştii că singură ţi-ai făcut-o ! La gospodărie fata a lucrat cu spor. Intr-un singur an şi-a făcut mai multe lucruri în casă şi mai multe haine decit adu­nase ea în cîţiva ani dinainte. Şi iată că s-a ivit şi „mirele“. Un flăcău colectivist, Victor Dia­conescu, a îndrăgit-o şi pînă la urmă a cerut-o de nevastă. Acum, după un an de la că­sătorie, tînăra pereche Diaco­­nescu s-a mutat in casa nouă pe care şi-au făcut-o : 4 ca­mere, duşumea, acoperiş de ţiglă şi în casă mobilă de 3.000 de lei. Acesta a fost unul din zecile de exemple pe care le-a fo­losit comitetul comunal U.T.M. în munca lui de lămurire a ti­nerilor ţărani individuali asupra avantajelor gospodăriei colec­tive şi mai ales asupra „zestrei“ tinerilor colectivişti. Exemplele acestea le erau prezentate tinerilor săteni în diverse forme, în diferite împre­jurări, cel mai adesea la că­minul cultural, în serile in care se strîngeau aici tinerii. Mai pe la jumătatea anului trecut, mulţi ţărani cu gospodă­rie individuală,­­ împreună cu fiicele şi feciorii lor, au fost invitaţi la căminul cultural unde ,,se va vorbi despre zes­trea fetelor“. Mai întîi li s-a vorbit despre cele mai tinere perechi de ti­neri colectivişti căsătoriţi. Cinci s-au căsătorit, ce au avut la Început, ce au acum, ce şi-au cumpărat, ce şi-au construit, ce venituri au, cum trăiesc. Calcu­le precise. Apoi despre fami­­liile tinere din sectorul indivi­dual. Din nou calcule, compa­raţii. Balanţa a înclinat, cum e şi firesc, spre tinerele perechi colectiviste. 20 de case noi şi-au construit tinerii colecti­vişti. După toate cite s-au spus acolo, oamenii au vrut să vadă cu ochii lor gospodăriile tineri­lor colectivişti. Au vrut să vadă şi cum trăieşte o pereche de tineri colectivişti care nu şi-a făcut casă. — Să mergem la Silvia lui Diaconescu. Ea s-a măritat cu un flăcău cu gospodărie indi­viduală care s-a înscris şi el la „colectiv" ! Au fost şi-au văzut. Au văzut acolo materiale strînse pentru casa nouă pe care vor să şi-o construiască, procurate din a­­vansurile băneşti şi din vinzarea produselor primite ca avans. Au văzut şi-au pipăit mobila nouă, şi-au trecut din mină in mină carnetul C.E.C. cu 2.000 de lei economisiţi. Au fost impresionaţi de ade­vărul pe care ei pînă atunci încă îl mai puneau la îndoială. Fetele care au însoţit alaiul vi­zitatorilor se uitău cu jind la lucrurile, la gospodăria pe care şi-o înjghebaseră doar intr-un an-doi tinerii colectivişti. Surorile Aura, Ioana şi Maria lui Gheorghe Luţă, l-au tras de o parte pe tatăl lor. — Vezi tată, noi ţi-am spus mereu... In săptămînile şi lunile urmă­toare s-au depus la conducerea gospodăriei colective mai multe cereri ca de obicei. Au mai avut loc şi alte ase­menea întîlniri, cerute comite­tului U.T.M. chiar de tinerii să­teni cu gospodărie individuală. Şi s-au ţinut. Zestrea e o chestiune care frămîntă mult gîndurile ţărani­lor individuali şi fiecare orga­nizaţie U.T.M. de la sate poate şi trebuie să găsească formele cele mai potrivite prin care să dea acestei întrebări un răspuns limpede şi „pe concret“. ION TEOHARIDE coresp­odentul „Scînteii tinerelului“ pentru regiu­nea Oltenia Tinerele Îngrijitoare de vaci din G.A.C. Maglavit, regiunea Olte­nia, sunt vesele. Producţia de lapte de la vacile pe care le îngrijesc ele a crescut. Foto: C. MIHAI Ca în fiecare seară, la Că­minul cultural din comuna Dumitreşti, raionul Rîmnicu- Sărat, printre alte activităţi culturale, o audiţie colectivă la radio. Foto : S. NICULESCU La Căzăneşti toţi tinerii citesc Stînd de vorbă cu tovarăşul Vasile Doroftei bibliotecarul din comună am aflat că şi Căzăneşti, regiunea Bucureşti este unul din numeroasele noastre sate în care toţi tine­rii citesc. Nu m-am mirat deloc deci auzind că din luna ianuarie 1960 şi pînă în luna decembrie la biblioteca din Căzăneşti s-au citit aproape 1600 de cărţi, că există în co­mună aproximativ 650 de ci­titori foarte sîrguincioşi, că dintre aceştia majoritatea sînt tineri.­­ Una din formele pe care le-am folosit noi pentru a trezi şi mai mult gustul de citit în rîndul tinerilor a fost con­cursul „Iubiţi cartea“, expli­că bibliotecarul. Cum am or­ganizat acest concurs ? Păi mai întîi de toate, cerînd sprijinul organizaţiei de partid din comună, am înfiinţat co­misia concursului „Iubiţi car­tea“, din care, în afară de un profesor de limba romînă de la şcoala de 7 ani de aici, fac parte secretarul organizaţiei de bază U.T.M. şi directorul căminului cultural. într-o scurtă şedinţă comisia a sta­bilit apoi măsurile pe care trebuia să le luăm în vederea unei cît mai bune reuşite a concursului. Şi aşa am pornit la treabă. La prima adunare generală a organizaţiei de bază U.T.M. din comună secretarul organi­zaţiei le-a vorbit pe larg tine­rilor despre însemnătatea a­­cestui concurs şi ei au luat astfel cunoştinţă de condiţiile care se cer concurenţilor, de bibliografia necesară. Partici­parea tinerilor la concursul „Iubiţi cartea" este, în fond, o sarcină de organizaţie. Bibliotecarul a explicat apoi felul în care se face recoman­darea cărţilor ce se cer la concurs fiecărui tînăr în parte. Mi-a vorbit despre re­cenziile acestor cărţi ţinute la căminul cultural, despre rolul deosebit pe care îl au în răs­­pîndirea cărţilor cele paispre­zece cercuri de citit care au fost înfiinţate în comună, precum şi cele patru case de citit unde, periodic, se fac discuţii interesante, în colec­tiv, asupra celor citite. Iată de ce atunci cînd tinerii se prezintă în faţa comisiei con­cursului „Iubiţi cartea" răs­punsul lor la fiecare din în­trebările puse este clar şi bo­gat în exemple. Rezultatul acestei munci perseverente ? Numai în ulti­ma parte a anului ce a trecut, peste 40 de tineri din Căză­neşti au primit insignele de „Prieten al cărţii" şi trebuie să spunem că nu mică a fost bucuria acestora atunci cind, în faţa adunării generale U.T.M., în faţa tovarăşilor lor de muncă, preşedintele comi­siei de examinare le-a prins pe piept insignele străluci­toare. Concursul acesta însă nu se termină odată cu înmîna­­rea insignelor. Din con­tră, el continuă cu şi mai mare înflăcărare. Tinerii se întrec mai departe între ei la citit, iar alţii, care nu s-au înscris pînă atunci la concurs fac ce­rere de înscriere, aşa că în curînd alţi şi alţi tineri vor purta cu mîndrie insigna iu­bită de „Prieten al cărţii". G. PETRE Cursanţii — tineri colectivişti din comuna Lovrin, regiunea Banat - sunt numai ochi şi urechi. Lectorul cercului agro­zootehnic le spune lucruri inte­resante despre căile sporirii producţiei de lapte la vaci. Foto : AGERPRES Cuvinte ca­de pentru cei de 18 ani Constantin Puiulescu, pre­şedintele gospodăriei agricole colective din Priboieni, regiu­nea Argeş, era emoţionat. Fu­sese invitat să vorbească la sărbătorirea celor 50 de tineri colectivişti şi elevi de la şcoala profesională agricolă din comună, care păşeau în largul front al cetăţenilor majori. Emoţia preşedintelui era cu atît mai mare, cu cît în rîndul sărbătoriţilor întîl­­nea şi chipul fericit al fiicei lui, Măriuca. Şi, cu toată emoţia, le-a spus celor sărbătoriţi cuvinte calde, izvorî­te din inima lui de părinte, din dragostea pe care el le-o poartă acelora care au crescut şi sub privi­rile lui. Le-a vorbit despre viaţa lui amară cînd avea 18 ani, despre mizeria în care se zbătea satul sub regimul burghezo-moşieresc. A vorbit apoi despre anii noştri lumi­noşi, despre grija pe care partidul şi guvernul o poartă generaţiei tinere ca şi între­gului nostru popor. La urmă, le-a urat multă fericire, iz­­bînzi mari în viaţă. Apoi a luat loc la masa prezidiului. Şi, împreună cu ceilalţi tova­răşi din prezidiu, a strîns rînd pe rînd mîinile flăcăilor şi fetelor care urcau la tri­bună să-şi primească diplo­mele de majorat, cadourile, buchetele de flori. în atmos­fera aceea caldă, prietenească cei de 18 ani au petrecut cli­pe de neuitat, au ascultat fer­mecaţi programul brigăzii ar­tistice de agitaţie, al echipei artistice, închinat lor. Tot pentru ei a cîntat pînă tîrziu taraful satului. în seara aceea din pragul Anului Nou a fost o sărbătoare de neuitat la Priboieni. Prima sărbătoare a majoratului. B. NICOLAE 0 seară la căminul cultural DEVA (de la corespondentul nostru). — S-a lăsat seara. Pe uliţele şi în casele comunei Cristur din raionul Hunedoara , au aprins luminile. Grupuri, grupuri, fete şi băieţi se în­dreaptă spre căminul cultural. Sunt tineri colectivişti care, după ce şi-au terminat treburile gos­podăriei, vin aici să petreacă plăcut şi instructiv cîteva ore. Vin în fiecare seară. Activitatea culturală organizată de comite­tul comunal U.T.M. în colabo­rare cu conducerea căminului cultural îi atrage tot mai mult. Cei mai mulţi fac parte din formaţiile artistice şi vin la re­petiţii. Alţii —­ mulţi şi aceştia­­— vin să asiste şi să-şi spună părerea, sau vin să joace şah. Programul repetiţiilor a înce­put. Pe scenă s au urcat peste 50 de tineri corişti. Se învaţă cîntecele „Sub al păcii stindard“ şi „Măreţ pămnînt­ul patriei iu­bite“. Vine apoi rîndul dansa­torilor, repetă o suită de dan­suri romîneşti şi maghiare. Echi­­pa de teatru are în repertoriu piesa „Pentru fericirea poporu­lui“ în timp ce brigada artis­tică de agitaţie pregăteşte un program nou, cu fapte luate din activitatea colectiviştilor. Timpul programat pentru re­petiţii a trecut de mult, dar ni­meni nu se îndură să plece. în curînd va avea loc spectacolul care, dacă va fi pe placul celor din comună, va fi prezentat apoi şi în satele vecine. De aceea va trebui să nu se lase nimic de azi pe mîine. — Să mai repetăm o dată ! Un concurs pentru cea mai bună calificare Mecanizatorii de la S.M.T. Făurei, regiunea Galaţi, au în­­cheiat anul 1960 cu un bilanţ bogat: au depăşit planul anual de producţie, au executat pe ogoarele colectiviştilor numai lucrări de calitate (ceea ce a dus la obţinerea unor recolte mai mari decît media planificată) au economisit piese de schimb, car­buranţi, lubrifianţi. Ei au trecut pragul celui de-al doilea an al sesenatului h­otărîţi să obţină rezultate şi mai bune. Pentru aceasta însă trebuie să lucreze mai bine, mai ştiinţific; trebuie, deci, să înve­ţe. Problema îmbogăţirii bagaju­lui cunoştinţelor profesionale ale tinerilor mecanizatori constituie pentru organizaţia de bază U.T.M. din S.M.T. Făurei una din preocupările centrale din iarna aceasta. Un prim obiectiv al planului de muncă al organi­zaţiei a fost de acum îndeplinit — toţi tinerii mecanizatori, fără excepţie, s-au înscris şi frec­ventează cursurile profesionale, care sunt acum în plină desfă­şurare. Organizaţia de bază U.T.M. se preocupă ca nici un tînăr mecanizator să nu lipseas­că de la aceste cursuri şi fie­care să folosească la maximum timpul rezervat studiului. — Este, totuşi, suficient ceea ce am făcut pînă acum? — i-a întrebat într-una din zilele tre­cute, Marcel Gatea, secretarul organizaţiei de bază U.T.M. pe ceilalţi membri ai biroului Ar fi bine să organizăm ceva mai interesant, mai mobilizator, care să stimuleze interesul faţă de studiu al tinerilor mecanizatori. Gîndiţi-vă, discutaţi cu băieţii şi mîine, într-o şedinţă de birou, să hotărîm ce vom face. A doua zi, în şedinţa de birou la care au fost invitaţi să parti­cipe tovarăşi din biroul organi­zaţiei de partid şi din condu­­cerea staţiunii, s-a ajuns la con­cluzia că ar fi util să se orga­nizeze un concurs: „Cine ştie, cîştigă“ a cărui temă să fie toc­mai materia predată la cursu­rile profesionale — ideea este interesantă — le-a spus celor prezenţi tovarăşul Ni­­colae Bolocan, membru al birou­lui organizaţiei de partid — dar, ca să-şi atingă scopul, con­cursul acesta trebuie pregătit fără întîrziere. Pentru că nu veţi realiza nimic dacă vă veţi mul­ţumi numai cu faptul că meca­nizatorii vor fi prezenţi în sală şi vor răspunde mai bine sau mai slab la cîteva întrebări schi­ţate în fugă. In cazul acesta va fi o simplă formalitate. Fixaţi te­mele cît mai curînd, stabiliţi bi­­­bliografia necesară, preocupaţi-vă permanent de pregătirea profe­sională a băieţilor. Concursul acesta trebuie să constituie un prilej de recapitulare a întregii materii predate la cursurile din această iarnă. Şi aşa cum i-a sfătuit comunis­tul Nicolae Bolocan, membrii biroului organizaţiei de bază U.T.M. au trecut la organizarea concursului chiar din ziua aceea. După program, s au întâlnit în­­tr-un birou Marcel Gatea, secre­tarul organizaţiei de bază U.T.M., Fane Toader şi Mihai Petre, membri ai biroului organizaţiei de bază U.T.M., Vasile Radu, preşedintele comitetului sindical din staţiune, inginerul agronom şef Eugen Cubici, şeful de ate­lier Gheorghe Mitrea şi alţii. I.am găsit la lucru. Verificau cărţile din bibliotecă. Sînt sufi­ciente ca număr? Răspund la toate problemele profesionale? Se face o listă. — Tovarăşe inginer, ce-ar mai trebui să cumpărăm — întrebă Radu Vasile, preşedintele comi­tetului sindical. Bani avem din fondul cultural. — Să le luăm pe rînd. Mai întîi cărţi de agrotehnică, sun­tem­ cam săraci în această pri­vinţă Dacă vrei, notează: Agro­­tehnica griului şi porumbului, Agrotehnica culturilor de nutreţ, Lucrările solului, Agrotehnica culturilor irigate. Şi să reînnoim abonamentul la revista Probleme agricole. — Şi pentru mecanizare mai avem nevoie — interveni Gheor­ghe Mitrea, şeful atelierului me­canic, Noţiuni de mecanică, Teh­nologia metalelor, Mecanizarea lucrărilor în zootehnie. Se împart apoi sarcinile între membrii biroului organizaţiei de bază U.T.M. De frecvenţa la cursuri a tinerilor mecanizatori răspunde Fane Toader. Petre Mihai se va ocupa de pregătirea practică a acestora în atelier şi pe „platoul demonstrativ“ care va fi organizat în acest scop (este vorba de un loc, în apropie­rea sălii de cursuri, unde va fi adus un set întreg de maşini cu ajutorul cărora se vor face de­­monstraţii practice). Gatea Mi­­hai se va ocupa de problema studiului individual al mecani­zatorilor şi de prezentarea lite­raturii de specialitate. El se va îngriji ca atît cărţile cu care este dotată acum biblio­teca, cît şi cele ce se vor mai cumpăra, să fie cunoscute de toţi mecanizatorii. Pentru a­­ceasta, în sala de cursuri va fi afişat un panou cu titlurile cărţilor, pe specialităţi, şi cu scurte prezentări ale lucrărilor mai noi. Totodată va recoman­da fiecărui tînăr mecanizator ce cărţi să citească şi va urmări cum folosesc aceştia literatura de specialitate. S-a stabilit şi cum vor fi ur­mărite şi realizate aceste sar­cini. Cei trei membri ai biroului se vor ocupa perma­nent de îndatoririle ce le-au fost încredinţate, vor sta de vorbă cu lectorii, cu maiştrii din ateliere, cu tinerii şi, pe­riodic, în şedinţe de birou sau în adunări generale deschise ala organizaţiei, va fi analizat sta­diul pregătirii mecanizatorilor pentru concurs, cu care ocazie se vor lua măsurile necesare. Tot ei trei, cu ajutorul agro­nomului şef şi al mecanicului şef, vo­r întocmi tematica con­cursului care va fi anunţată peste cîteva zile. Tematica va fi axată în îndeo­sebi pe cunoaşterea maşinilor noi din dotare (combina C. 1, semănătoarea de porumb etc.) şi pe agrotehnica culturilor. Tema centrală a concursului va fi preocuparea fiecărui tracto­rist pentru asigurarea unei cali­tăţi superioare a tuturor lucră­rilor pe care le execută Acum toţi mecanizatorii din S.M.T Făurei au luat cunoştinţă de organizarea acestui concurs şi se pregătesc să răspundă cît mai bine. In atelierul mecanic a apărut pe un panou acest a­­nunţ: „Organizaţia de bază U.T.M­ organizează, sub îndrumarea or­ganizaţiei de partid şi cu spriji­nul conducerii staţiunii şi al comitetului sindical, un con­curs „Cine ştie, cîştigă“ a cărui temă o va constitui ma­teria predată la cursurile din iarnă. Concursul urmăreşte stimularea interesului tinerilor mecanizatori faţă de ridicarea ni­velului cunoştinţelor profesionale, faţă de studierea literaturii de specialitate, în scopul creării unui spirit de într-ajutorare, de muncă şi învăţătură în colectiv, participarea la concurs se va face pe brigăzi. Tematica con­cursului (care va avea loc în ju­rul datei de 15 februarie) va fi anunţată peste cîteva zile. Pregătiţi-vă din vreme, stu­diaţi, frecventaţi cu regularitate cursurile profesionale, executaţi reparaţii de bună calitate. Nici un tînăr mecanizator să nu rămînă în afara concursului“. In zilele acestea toţi mecani­zatorii din S.M.T. Făurei învață. N. SIMIONESCU !”în"loc de explicaţii Camionul în care fuseseră încărcate bidoanele cilin­drice de au­ minin folosite la transportul laptelui, a pornit încetişor, depărtînduse pe drumul de ţară abia spiri­­tal după ploile de toamnă. în urmă a rămas un tînăr de statură potrivită, smead în faţă, verificând nişte cifre dintr­ un carnet. — Ce înseamnă 350 litri, cît ai notat acum ? — l am întrebat. — Laptele muls în dim­i­­neaţa asta. — Dau o producţie bună vacile pe care le îngrijiţi ? — Pînă acuma am ajuns la aproape 2.500 litri lapte pe cap de vacă furajată. — Şi cum staţi faţă de plan ? — Cu 300 litri peste... Planul a fost de 2.200 litri. — E o producţie frumoa­să, ce-i drept ! Cum o obți­neţi, prin ce metode ? Interlocutorul mă privește nedumerit. — Ne facem datoria de îngrijitori de animale pe cît putem mai bine. — Numai atît ? — Păi ? — Păi că ai în buzunar o carte. Ce e ? — Nu e carte. O revistă : „Creşterea animalelor“. — Citeşti ? — Despre raţia vacilor pe timp de iarnă. Şi despre mai ce ? — Vă rog să nu vă supă­raţi, dar trebuie să plec ! A venit ora rînd trebuie să scoatem animalele la plim­bare. Nu mai pot întîrzia. Ştiţi, avem un program fix care trebuie respectat cu stricteţe... Tînărul care m-a părăsit fără să-mi dea explicaţii mai pe larg despre felul cum îngrijeşte el vacile pentru a obţine producţii din ce în ce mai mari, era Tudor Bucur de la gospodăria agricolă co­lectivă Lived­ea, regiunea Bucureşti. Şi drept să spun pentru lucrul acesta nu m-am supărat de loc. Din contră, îl felicit. P. GHELMEZ Realizări în munca patriotică In activitatea or­ganizaţiilor U.T.M. din comuna N. Bălcescu, raionul Călăraşi, sa sta­tornicit practica ca înaintea fiecărei acţiuni a brigăzilor utemiste de muncă patriotică să li se vorbească tinerilor despre importan­ţa economică a acţiunii respecti­ve, despre foloa­sele pe care ea le aduce. Aşa s-au petrecut lucrurile cînd a fost vorba despre acţiunea de însilozare, dezin­fectarea gropilor de siloz, tăiatul stu­fului etc. Aceasta a mărit entuzias­mul tinerilor care au participat în nu­măr mare la acţiu­nile întreprinse. Astfel, anul trecut brigăzile de mun­că patriotică din G.A.C. N. Băl­cescu au dezinfec­tat gropile de siloz şi însilozat volun­tar 500 tone furaje, au tăiat 3.000 mal­dăre de stuf pen­tru învelitul sai­vanului, au confec­ţionat din lemn a­­dunat prin muncă voluntară, au lipit şi văruit două pu­­terniţe pentru 1000 păsări, au văruit şi lipit toate con­strucţiile din G.A.C. P. CRING

Next