Scînteia Tineretului, mai 1964 (Anul 20, nr. 4652-4676)

1964-05-03 / nr. 4652

poporul nostru­­ sărbătorit cu bucurie şi Emum 1 MM, im SOLIDIITĂTII INTERNATIONALE A CEIOR CE MUNCESC (Urmare din pag. 1) membri ai Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Ro­mân, ai Consiliului de Stat şi ai Guvernului, în tribuna oficia­lă, împreună cu conducătorii de partid şi de stat se află şi secretarul general al Federa­ţiei Sindicale Mondiale, Louis Saillant. în tribune sunt prezenţi nu­meroşi invitaţi: conducători ai organizaţiilor de­ masă şi ai in­stituţiilor centrale de stat, re­prezentanţi ai întreprinderilor şi instituţiilor Capitalei, frun­taşi în întrecerea socialistă, a­­cademicieni şi alţi oameni de ştiinţă şi cultură, generali şi ofiţeri superiori, ziarişti. Sunt prezenţi, de asemenea, nume­roşi oaspeţi de peste hotare. în tribuna rezervată corpu­lui diplomatic se află şefi ai misiunilor diplomatice acredi­taţi în R.P. Romînă şi alţi membri ai corpului diplomatic. Fanfara militară aflată în piaţă intonează Imnul de stat al Republicii Populare Ro­mâne. Mitingul este deschis de to­varăşul Florian Dănălache, membru al C.C. al P.M.R., prim-secretar al Comitetului orăşenesc Bucureşti al P.M.R. Ia cuvîntul tovarăşul Gheor­­ghe Apostol, membru al Bi­roului Politic al C.C. al P.M.R., prim-vicepreşedinte al Consi­liului de Miniştri al R.P. Ro­mâne. Cuvîntarea este subli­niată de urale şi ovaţii puter­nice, începe apoi marea demon­straţie. Copiii: albine şi flori , scurt semnal melodios, un „mo­to“ muzical din clinchete argintii — şi iată că fanfa­ra tace, pentru a-şi ceda atribuţiile micilor purtători de tobe şi trîmbiţe, falnicii crainici ai coloanei pioniereşti. Deodată pătrund în Piaţa Aviatorilor toate florile pe care le cunoa­şte pămîntul ţării noastre, în­tre zeci de culori delicate, do­mină totuşi macii aprinşi; ba nu, sînt cravatele purpurii purtate cu nesfîrşită mîndrie de aceşti copii, pe chipurile cărora se citeşte voioşia, sănă­tatea, traiul fără griji. Din co­loană, se văd răsărind notele scumpe pionierilor —- 9 şi 10. E firesc: într-un fel sînt grafi­cele lor de producţie. Tribunele aplaudă cu căldură. Iată carul alegoric cu simbolul activităţi­lor din palatele şi casele pio­nierilor : de la constructorii de aeromodele şi navomodele, pînă la cercetătorii aplecaţi deasupra microscoapelor şi lu­netelor respective. Iată o gră­dină în mers, printre răsadu­rile şi printre stupii căreia tre­­băluiesc de zor micii natura­­lişti. Trec apoi pionierii bici­­clişti, ducînd în spate rucsacuri, parcă pregătindu-se de drume­ţii dragi spre cunoaşterea fru­museţilor patriei. Grupuri mari de pionieri, în costume de feerie, nespus de graţioase, aduc sugestia bas­mului atît de îndrăgit la vîr­­sta lor. Iată-i, albine, cum îşi mişcă străveziile aripi în jurul florilor roşii. Iar aceste zîne micuţe care trec pe dinaintea tribunelor purtînd diademe de aur în păr, îmbrăcate cu ro­chii d­e culoarea purpurei, sunt copiii aceloraşi muncitori bucu­­reşteni care, în urmă cu două decenii, ar fi avut de înfruntat Curtea Marţială pentru inten­ţia de a sărbători, în vreun fel, ziua de 1 Mai... De aceea semnificaţia des­prinderii unui stol de copii din coloană, semnificaţia urcării lor la tribună, semnificaţia îm­brăţişării conducătorilor de partid şi de stat, cărora copiii le-au oferit cu dragoste buche­te de garoafe, a fost mai lim­pede ca totdeauna. Plină de fantezie, voie bună şi poezie delicată, coloana pionierească a desfăşurat, la 1 Mai 1964, ta­bloul vieţii fericite de care — mulţumită luptei partidului — au parte copiii patriei noastre. Dinamica succeselor înd, pe magistrala de oţel, cea de a 140-a locomotivă Diesel — electrică ieşea pe poarta Cizm­ei „Electropu­­tere“, alături, pe aleea asfaltată, carul alegoric şi graficele erau gata pentru demonstraţia de a doua zi. Iar a doua zi, de 1 Mai, prin faţa tribunelor din piaţa Alex. I. Cuza, constructorii de ma­şini electrice, deţinători ai Steagului roşu şi a diplomei de întreprindere fruntaşă pe ra­mură, îşi arătau înfăptuirile pe grafice sugestive: săgeţi roşii şi albastre ţîşneau în sus, ne­abătute, în ritmuri constante, semnificînd viteze remarcabile. La „Electroputere“ se vor pro­duce în acest an de 7,5 ori mai multe locomotive Diesel-elec­­trice decît în anul 1960 , în primul trimestru pro­ductivitatea muncii la fabrica L.D.E. a crescut cu 16,5 la sută faţă de anul 1963. ...Pe graficul Uzinei de uti­laj petrolier „1 Mai" din Plo­ieşti, săgeţile urcă vertiginos, parcă tinzînd spre înălţimea instalaţiei 3 DH-200, ultima re­alizare a colectivului de aici, care a primit de curînd diplo­ma de onoare şi medalia de aur a Tîrgului internaţional de primăvară de la Leipzig... în întreaga ţară, colectivele din întreprinderi au înscris succesele lor în întrecerea so­cialistă, în cinstea celei de a XX-a aniversări a Eliberării patriei. Pe mii de grafice un element comun: ritmul înalt de creştere a producţiei indu­striale. Diagramele, traduse în limbajul fizicii, dau imaginea vitezelor într-o mişcare uni­form accelerată. Această com­paraţie este perfect valabilă. Să privim o clipă pe graficul desenatului la producţia glo­bală industrială: Anul 1959: 100 la sută; 1960 : 116,9 la sută ; 1962 : 155 la sută ; 1963 : 174 la sută. Ropote de aplauze, urale en­tuziaste au izbucnit din mii de piepturi cînd tovarăşul Gheor­­ghe Apostol, membru al Bi­roului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncito­resc Român, prim-vicepreşedin­te al Consiliului de Miniştri a anunţat că planul de stat pe primul trimestru al acestui an a fost îndeplinit în proporţie de 103 la sută, realizîndu-se o producţie industrială cu peste 16 la sută mai mare decît în trimestrul I al anului trecut. Sunt cifre care vorbesc de la sine, cifre în care s-au conto­pit înfăptuirile fiecărei uzine sau fabrici în parte. In spatele acestor cifre lapidare simţi pulsul fiecărui colectiv de muncă, capacitatea şi efortu­rile făurarilor acestor ritmuri, în mijlocul unei adevărate grădini mişcătoare, înconjura­te d­e steaguri purpurii şi tri­colore, panourile purtate de braţe vînjoase ilustrează suc­cesele obţinute de colectivele întreprinderilor şi instituţiilor bucureştene. Oamenii muncii din Capitală raportează parti­dului că, în cinstea zilei de 1 Mai, au depăşit planul pe primul trimestru, în întinerită Uzină „Griviţa roşie“ se con­struiesc acum utilaje tehnolo­gice pentru industria chimică şi rafinării. In acest an volu­mul producţiei acestor utilaje va fi de 4,7 ori mai mare faţă de anul 1961. Colectivul „Gri­­viţei roşii“ raportează că, în primele patru luni ale anului, planul producţiei marfă a fost realizat în proporţie de 105 la sută, utilajele pentru marile obiective în construcţie, prevă­zute în această perioadă, fiind livrate în totalitate. Alături de muncitorii, ingi­nerii, tehnicienii şi funcţionarii de aici, din marile întreprin­deri din Capitală cu vechi tra­diţii de muncă şi luptă, iată, întîmpinate cu puternice apla­uze şi colectivele celor 11 noi întreprinderi industriale con­struite în Bucureşti în primii ani ai şesenatului. Uzina de anvelope „Danubiana“ va pro­duce în acest an o dată şi ju­mătate mai multe produse de­cît în anul trecut. Şi rezulta­tele pe primele patru luni sunt grăitoare : producţia globală a fost realizată în proporţie de 108 la sută, producţia marfă de 107 la sută. In trimestrul I, au fost realizate aici economii suplimentare la preţul de cost în valoare de 3 500 000 lei. Asemenea rezultate au fost obţinute şi la C.I.L. Pipera, la Combinatul de cauciuc Jilava, la întreprinderea de prefabri­cate „Progresul", la Uzina de autobuze, la „Republica“, „La­­romet“, „Electrofar“, „Flacăra roşie" şi alte întreprinderi din Capitală. In coloane şi în tribune — purtătorii steluţelor roşii. Printre r­amurile înflorite, cu neputinţă de numărat, se zăresc portrete ale frun­taşilor. Pe pieptul multora dintre demonstranţi stră­luceşte steluţa rubinie de „Fruntaş în întrecerea socia­listă“, ordine şi medalii. Peste 50 000 de muncitori, ingineri şi tehnicieni din Capitală se mîndresc astăzi cu titlul de fruntaş în întrecerea socialistă pe anul 1963. Cincizeci de mii ! Şi alături de ei — sute de mii în întreaga ţară. Sute de mii de oameni care s-au distins prin muncă deosebită în slujba desăvîrşi­­rii construirii socialismului în patria noastră. Ei sînt prezenţi în primele rînduri ale colecti­velor de muncă, numele lor este legat de cele mai frumoa­se realizări : de noile produse — 3 DH-200, semănătoarea SPC-6 sau maşinile fabricate la „înfrăţirea“ Oradea şi în­treprinderea mecanică Roman, de noile modele şi produse destinate consumului, de cele 9 360 tone de oţel şi 5 400 tone laminate realizate peste plan de la începutul anului la Re­şiţa şi Oţelul Roşu, de cei 1 340 000 lei economisiţi pe tri­mestrul I de colectivul Uzinei metalurgice Iaşi — una dintre cele mai tinere uzine din ţară. Steluţa rubinie străluceşte pe pieptul multora dintre con­structorii Combinatului side­rurgic de la Galaţi, care au montat pînă acum peste 5 000 tone construcţii metalice şi au turnat 47 000 mc de betoane, pe pieptul constructorilor marilor obiective de pe Argeş şi Bistri­ţa, de la Turnu-Măgurele şi Craiova, Oradea şi Slatina, Călăraşi şi Dej, al constructo­rilor noilor cartiere de locuit din Bucureşti, Cluj, Piteşti, Braşov şi din atîtea locuri din ţară. Alături de cei vîrstnici, cu o bogată experienţă în muncă, păşeşte tineretul. Insuşindu-şi cu perseverenţă noile procedee tehnologice şi metodele avan­sate de muncă, ridicîndu-şi ne­contenit calificarea profesio­nală, tinerii din fabrici şi uzi­ne contribuie efectiv la înfăp­tuirea angajamentelor luate în întrecerea socialistă, la reali­zarea ritmurilor de creştere ale producţiei şi productivităţii muncii. In ziua marii sărbători, au fost prezenţi în coloane mulţi tineri fruntaşi, care prin pri­cepere şi sîrguinţă s-au făcut stimaţi în colectivele în care lucrează : strungarul Ion Cri­stina — de la „Griviţa roşie“, ştanţorul Paul Dăndăreanu — de la Fabrica de încălţăminte „Dîmboviţa", inginerul Con­stantin Burtea — de la C.I.L. Pipera, operatorul chimist Du­mitru Ilie de la „Danubiana", Nicolae Negrea — de la „1 Mai“-Ploieşti, Gheorghe Ene — de la „Electroputere“ — iată cîţiva din zecile de mii de ti­neri care au trecut la 1 Mai prin faţa tribunelor, unindu-şi glasurile în urale puternice, hotărîţi să-şi sporească în con­tinuare eforturile pentru obţi­nerea unor şi mai bune rezul­tate în întrecerea socialistă. ...Trec ultimele coloane de demonstranţi. In aceea a ra­ionului Nicolae Bălcescu se află şi colectivul Fabricii „Dîmboviţa", întreprindere e­­videnţiată pe ramură în în­trecerea socialistă pe anul 1963. In cele patru luni care au trecut de la începutul anului, aici au fost create peste 150 de modele noi de încălţăminte. Printre cei care au contribuit la buna execuţie a acestora se numără şi tînăra Vasilica Ni­­colau, cea mai bună croitoreasă de piele din fabrică. Portretul ei este purtat de unul dintre cei mai vîrstnici muncitori. La trecerea coloanei, o tînără din tribună s-a îmbujorat de emo­ţie şi bucurie. Era chiar Vasi­lica Nicolau. Ea îşi aplauda tovarăşii de muncă şi în ochii ei se putea citi recunoştinţa faţă de cei care au ajutat-o să păşească pe treptele perfec­ţiunii profesionale, acordîndu-i acum încrederea de a-i repre­zenta la tribuna din Piaţa A­­viatorilor, trec făuritorii •• plinii a acelaşi entu­ziasm a fost săr­bătorită ziua de 1 Mai de către lucrătorii Staţi­unilor de maşini şi tractoare, din G.A.S.-uri, de către milioanele de colectivişti din satele pa­triei. „Făuritorii pîinii" — au salutat întîia zi de mai cu un succes remarcabil : în majori­tatea regiunilor ţării au fost încheiate în bune condiţii lucrările de arături şi însă­­mînţări. In toate oraşele regionale, la mitingurile şi demonstraţiile oamenilor muncii au partici­pat reprezentanţii satelor noa­stre, care, alături de întregul popor şi-au manifestat ataşa­mentul pentru cauza Partidu­lui Muncitoresc Român, hotă­­rîrea de a urma cu fermitate indicaţiile partidului de a în­tări necontenit marea gospo­dărie socialistă, de a spori an de an bogăţia şi roadele pă­­mîntului. In Capitală, prin faţa tribu­nei oficiale, îmbrăcaţi în pito­reşti costume naţionale, şi-au făcut apariţia­ grupuri de oa­meni ai muncii de pe ogoarele regiunii Bucureşti. In sunetele vesele ale tarafurilor, în piaţă s-au încins hore. Pe o mare pancartă se putea citi lozinca : „Să trăiască şi să se întăreas­că alianţa dintre clasa munci­toare şi ţărănimea colectivistă, temelia de neclintit a regimu­lui democrat-popular!“ Nu­meroşi colectivişti au defilat ieri şi prin faţa tribunelor din oraşele Craiova Cluj, Timişoara etc. Hotărîrea exprimată de miile de co­lectivişti, tractorişti sau lucră­tori în G.A.S. care au sărbă­torit ziua de 1 Mai, fie în ca­drul demonstraţiilor şi mitin­gurilor din oraşe, fie la cămi­nele culturale este de a munci în aşa fel încît recoltele ace­stui an să fie dintre cele mai bune. Recunoştinţa celor ce învaţă­ ­ fluviul uman care-şi poartă nesfîrşitele valuri, trec tinerii a că­ror principală muncă este stu­diul, însuşirea co­morilor ştiinţei şi culturii. Succesele lor la învăţătură apar concretizate îni cifre şi date pe panourile coloanelor, alături de simbolurile grăitoa­re ale marşului lor spre lumi­na cunoaşterii. Trei sute de elevi de la Şcoala medie nr. 34 din Bucu­reşti au purtat, împreună cu profesorii lor, florile dragostei şi recunoştinţei pentru condi­ţiile create muncii de învăţă­tură. Pentru elevi ca Teodora Scumpu, clasa a IX-a B, Nico­lae Pavelescu clasa a X-a B, Ella Lupan clasa a IX-a, no­tele de 9 şi 10 care le popu­lează în exclusivitate rubricile matricole sunt modul de a răs­punde, după puterile unor a­­dolescenţi, minunatelor con­diţii create pentru ei, materia­lizate şi în frumoasa lor şcoală nouă din cartierul Floreasca. De altfel numai în perioada 1960—1963, printre construcţii­le care au împodobit Capitala noastră se numără şi şcoli cu 800 săli de clasă. Panoul studenţilor de la poli­tehnica bucureşteană are nişte suporturi originale : două uria­şe rigle d­e calcul. Elena Fin­­ţescu, din anul III de la Fa­cultatea de tehnologia cons­trucţiilor de maşini, Mihai Iz­­băşescu, anul V electronică, Ionela Vişa, anul III metalur­gie se numără printre studen­ţii fruntaşi ai institutului. Ca­lificativele lor, vădind buna pregătire, echivalează şi ele cu nişte rapoarte de activitate demne să figureze alături de graficele de producţie purtate de cele mai harnice colective ale uzinelor şi fabricilor noas­tre. Şi nu vor trece mulţi ani pînă cînd în graficele între­prinderilor metalurgice, cons­tructoare de maşini şi maşini electronice vom citi şi munca acestor studenţi de azi, viitori ingineri. Ei vor păstra aminti­rea unei studenţii bogate în frumuseţi, mulţumită grijii părinteşti cu care a fost privi­tă, necontenit, munca lor de însuşire a cunoştinţelor. Nu­mai în ultimii patru ani noile cămine studenţeşti din Capi­tală — acele palate din beton şi cristal — şi-au deschis por­ţile în faţa a şapte mii de stu­denţi. La Cluj, studenţii au luat parte la demonstraţia oa­menilor muncii cu prilejul zi­lei de 1 Mai, avînd în minte silueta recentelor edificii, ai căror beneficiari sunt ei : cele trei amfiteatre date în folosin­ţă la Institutul agronomic „Dr. Petru Groza“, laboratorul In­stitutului de medicină şi far­macie, laboratorul şi amfitea­trul Facultăţii de chimie. Incît, cînd din mijlocul tala­zurilor omeneşti izbucnea scandată cu voci puternice, re­cunoştinţa („tinereţea fericită / de partid ni-e făurită“), în a­­ceste puţine cuvinte se con­centrau, ca într-un focar de lentilă, şi actualii ani de învă­ţătură şi anii muncii colective din viitorul apropiat, din clipa cînd pe diplomele de absol­vire, alături de iscălitura de­canului, va contrasemna tine­reţea însăşi. Cu tinereţea, un sărbăto­ ameni tineri cu muşchi şi nervi de oţel, oameni tari şi-au dat şi în a­­ceastă primă zi de mai întîlnire în Piaţa Aviatorilor. Atleţi, gimnaşti, ciclişti sau fotbalişti, mii şi mii de spor­tivi se întrec în graţie şi mă­iestrie. Victoria surîde fiecă­ruia, căci ea încununează marşul impetuos al mişcării sportive de masă care cuprin­de în rîndurile sale aproape 4 milioane sportivi. In fiecare an, şi mai ales acum în anul celei de-a XX-a aniversări a eliberării patriei, marile între­ceri cheamă pe stadioane mi­lioane de tineri. Astăzi, aici, în piaţa marii demonstraţii, consacraţi sau începători în tainele luptei cu secundele şi distanţa înscriu cu trupurile lor numele zilei pe care o sărbătorim „1 Mai“, al scumpei noastre patrii „R.P.R.“, al partidului nostru care ne conduce pe drumul desăvîrşirii construcţiei socia­liste şi cuvîntul atît de scump tuturora „Pace". In fruntea demonstranţilor sportivi au păşit campioni mondiali, olimpici, europeni şi naţionali. Cine ştie cîţi tineri din „schimbul“ lor de mîine îi urmau ? In majoritatea oraşelor spectacolele festive închinate zilei de 1 Mai au început ime­diat după mitingurile şi de­monstraţiile oamenilor muncii. La Bucureşti, cîntecele şi dan­surile cu care s-a încheiat marea paradă din Piaţa Avia­torilor au dat şi semnalul ser­bărilor din după amiaza zilei. Deşi vremea a fost nefavora­bilă, am întîlnit la Pădurea Băneasa sute de maşini, auto­buze, motociclete — foarte mulţi oameni ai muncii, în special tineri. Grupuri vesele se răspîndiseră prin pădure, se cînta, se rîdea, se juca vo­lei*. La orele 17, pe estrada din centrul parcului au în­ceput spectacolele formaţiilor artistice : Fanfara M.F.A., co­rul I.D.G.R., formaţia de mu­zică uşoară şi de estradă a S.G.C.M., echipele de dansuri populare ale întreprinderii de construcţii speciale industriale i-au încîntat pînă seara pe vizitatori. In alt punct al Bucureştiu­­lui, la Casa de cultură a tine­retului din raionul Nicolae Bălcescu, spectacolele au în­ceput tot în aer liber, pe es­trada special amenajată. Corul Uzinelor „Autobuzul“, orches­tra de muzică populară a în­treprinderii „Dîmboviţa“ au deschis seria spectacolelor. Cu un vădit interes s-au ur­mărit programele tinereşti, pline de optimism ale echipe­lor de dansuri şi de muzică uşoară, alcătuite din tineri muncitori de la întreprinderea „Flamura roşie", cele interpre­tate de orchestra şi soliştii în­treprinderii poligrafice nr. 4, dansurile pline de vioiciune ale muncitorilor-artişti ama­tori de la întreprinderea „Dîmboviţa“ etc. După specta­cole, a urmat pînă noaptea tîrziu, dans. Spectacole asemănătoare s-au prezentat la Teatrul de vară şi pe estrada din Parcul Herăstrău, la Teatrul de vară „23 August“ şi în alte puncte din jurul Capitalei. Din ţară veştile confirmă că voia bună, veselia şi opti­mismul sărbătoresc al milioa­nelor de oameni a învins în a­­ceastă primă zi de mai pînă şi... ploaia care a căzut în mai multe regiuni. La Bacău, ca şi la Bucureşti, festivalurile ar­tistice dedicate zilei de 1 Mai au început imediat după mi­tingul oamenilor muncii. Sala Teatrului de stat din localita­te era, chiar de la orele prîn­­zului, arhiplină. Orchestrele „Plaiurile Bistriţei“ şi Filar­monica de stat Bacău, brigada artistică de agitaţie a Fabricii textile „Proletarul“, formaţiile Şcolii populare de artă, ale şcolilor medii 1, 2, 3 şi 4, echi­pele de dansuri ale coopera­tivei „Muncă şi Artă", sunt nu­mai cîteva dintre numeroa­sele formaţii artistice care au prezentat programe în această zi în faţa a mii de spectatori din oraşul Bacău. La Timişoara, imediat după demonstraţie, mii de oameni s-au îndreptat spre Pădurea Verde, un foarte bun loc de recreare şi un vestit centru de organizare a serbărilor cîmpe­­neşti. Alte sute şi mii de timi­şoreni au urmărit programele artistice şi au sărbătorit ziua de 1 Mai în Parcul de cultură şi odihnă, la grădina de vară a cinematografului „Modern“ etc. Tinerii Gheorghe Pîrvă­­nescu, lăcătuş la I.T.T. şi Oprica Pîrvănescu, filatoare la Industria lînei din Timi­şoara au putut fi întîlniţi la serbarea cîmpenească, urmă­rind spectacolele clubului 1 Mal, ale întreprinderii de transporturi şi ale căminului cultural din Albina. Ion Biţa, zidar la întreprin­derea 4 construcţii din Su­ceava, şi-a petrecut şi el, după cum ne informează corespon­dentul nostru pentru această regiune, foarte plăcut ziua de 1 Mai. De dimineaţă a partici­pat la miting împreună cu mulţi tovarăşi de muncă, iar după amiaza a fost invitat în casa unor prieteni, unde ve­selia n-a contenit ore în şir. Seara s-au dus cu toţii la un spectacol al ansamblului „Ci­­prian Porumbescu“. Iar de la Craiova aflăm des­pre doi tineri colectivişti, Ma­rin Truşcă şi Ion Tiefu, din com­una Almăj, care au făcut parte din coloanele zecilor de mii de demonstranţi. Veniseră să reprezinte comuna lor la mitingul de la Craiova. Cores­pondentul nostru i-a întîlnit după demonstraţie pe Calea Unirii, i-a însoţit apoi urmă­rind — ca spectatori — progra­mul diferitelor estrade, apoi la stadion la o demonstraţie de gimnastică şi la un meci de fotbal, iar spre seară în Luncă, prinşi în una din zecile de hore populare care se în­cinseră aici. Mii de craioveni au petrecut, în felul acestor doi tineri, ziua de 1 Mai. * Demonstraţia oamenilor muncii de 1 Mai 1964 a fost o grandioasă trecere în revistă a victoriilor dobîndite de po­porul nostru în îndeplinirea obiectivelor măreţe trasate de partid, în creşterea nivelului de trai, în opera de desăvîr­­şire a construcţiei socialismu­lui. în întreaga ţară oamenii muncii au defilat prin oraşe a căror înfăţişare constituie ea însăşi o imagine grăitoare pen­tru rodnicile noastre înnoiri. De ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc, fiecare participant la demonstraţie a simţit mai mult decît oricînd valoarea sporită a contribuţiei adusă de poporul nostru la cauza socialismului şi a păcii. Asemenea sensuri majore au dat avînt uriaşei coloane în mers, şi nici o încruntare a norilor nu ar fi fost în stare să risipească lumina sărbăto­rească a acestei prime zile de mai. Reportaj realizat de : I. ARTHUR E. FLORESCU ŞT. IUREŞ şi corespondenţii noştri regio­nali. floarea şi turîşul tinereţii In sute de mii de ediţii au dat strălucire zilei de 1 Mai 1964 Foto : ION CUCU

Next