Scînteia Tineretului, februarie 1965 (Anul 21, nr. 4886-4909)

1965-02-02 / nr. 4886

Şi „recordistele pot produce mai mult lapte erma de vaci a G.A.S. Tutova, re­giunea Iaşi, numără în prezent 317 ca­pete. Cuprinde ani­male valoroase. Pro­cesul de ameliorare este în plină desfăşurare. Pentru a se ţine o evidenţă perfectă a capacităţii lor de producţie, vaci­le au fost împărţite în două gru­pe mari, în cadrul fermei lucrea­ză două brigăzi de îngrijitori­­mulgători. Prima e condusă de tînărul Ion Ciubotaru, iar a doua de Gheorghe Volf. Preocupaţi ca nivelul producţiei de lapte să crească mereu, îngrijitorii au pus în aplicare o serie de metode ştiinţifice avansate. Vacile au fost împărţite în funcţie de greutatea corporală şi producţie, în loturi omogene de cîte 13—15 capete fiecare. în grajduri loturile sînt dispuse, de la un cap la altul, după posibilităţile de producţie : 3 000—3 500, 3 500—4 000 litri şi peste 4 000 de litri. In cadrul lo­turilor mulgătorii şi-au format cîte două-trei grape. Pornită de pe aceste baze, întrecerea socia­listă care se desfăşoară în acest sector are un caracter stimulativ, concret. Ţinta fiecărui îngrijitor este să se menţină mereu în frun­te. Comunistul Ion Baltîza are 26 de ani. Lucrează aici de peste patru ani. Cînd şi-a luat lotul de vaci în primire, fraţii Vasile şi Ştefan Onici, utemişti ca şi el atunci, deţineau recordurile pro­ducţiei, cîte 2 800 de litri pe cap de vacă furajată. Balcîza pornea de la producţii mai modeste. Ju­­nincile îngrijite de el, nou intrate în lactaţie, dădeau o producţie medie anuală de lapte de 2 000 de litri. Fireşte, era greu să-i a­­jungă pe cei doi Onici. Dar nu imposibil. Studios, cu ochii me­reu la... metodele vecinilor lui cu mai multă experienţă, Balcîza a hotărît să facă totul pentru a-i ajunge pe fruntaşi. Văzîndu-l în­drăgostit de meserie, Onicii, ceilalţi îngrijitori, l-au sprijinit cu fapta şi povaţa. I-a venit în aju­tor şi organizaţia U.T.M. I-au fost recomandate cărţi, broşuri, a fost îndrumat să se înscrie la cursurile zootehnice. Tînărul în­văţa, lucra exemplar. Ochiul lui a început să vadă cît valorează fiecare animal, care e perspectiva de producţie a fiecărei vaci. Şi-a alcătuit în lot trei grupe. Una dintre ele o formau „Ţiganca“, „Frunza“, şi „Galiana". Pe aces­tea a hotărît să le ţină sub obser­vaţie permanentă. Şi a făcut „descoperiri“ interesante. In anul 1962 toate cele trei vaci au avut cam aceeaşi producţie : 3 400 de litri. Pe lot a obţinut 3 250 de litri. Dar erau mulţi îngrijitori înaintea lui : fraţii Onici, Con­stantin Duca, Gheorghe Palade şi alţii. A modificat raţiile, a stabilit cu exactitate tainul fiecărui ani­mal, respectînd indicaţiile ingine­rului zootehnist, şi programul zil­nic de grajd. In 1963 cele trei vaci „recordiste“ s-au detaşat una de alta : „Ţiganca“ dă 4 889 de litri, „Frunza“ — 3 702 litri, „Ga­liana“ — 3 353 litri. Creşte şi producţia întregului lot la 3 750 de litri. La bilanţ se calculează producţia medie pe întreaga fer­mă : 3 300 de litri, cu 100 de li­tri mai mult decît era planificat pe cap de vacă furajată. Balcîza obţinuse de la lotul său cele mai ridicate producţii. Tovarăşii lui l-au felicitat cu căldură. La în­ceputul anului 1964 tinerii îngri­jitori de animale îşi stabilesc o­­biective noi, îşi iau angajamente concrete în întrecerea socialistă. Principalul angajament colectiv a fost : să obţină cu 100 de litri mai mult lapte pe cap de vacă furajată, să reducă preţul de cost al litrului de lapte cu 0,03 lei. Balcîza a împărtăşit metodele lui şi celorlalţi. S-a desprins mai ales corelaţia dintre lot — grupe — raţii — stadiul de gestaţie al fiecărei vaci. — Cu cît ştii mai precis care e perspectiva de producţie a fie­cărui animal, cu atît cîştigi — a spus Balcîza. Pentru că în func­ţie de aceasta alcătuieşti raţiile pe luni, decade şi chiar de la zi la zi. Trebuie să observi totul şi să-ţi notezi totul. Şi Balcîza a demonstrat cum procedează el la alcătuirea raţii­lor pentru fiecare vacă şi grupă în parte. A dat exemplul celor trei recordiste. Toţi îngrijitorii au observat însă un lucru. Că „Ţi­ganca“, care în 1963 dăduse cu aproape 1200 de litri mai mult lapte decît „Frunza“, are de data aceasta raţii mai reduse decît a­­ceasta din urmă şi decît „Ga­liana“. — Crezi că e bine ? — a în­trebat Onici. — Da ! „Ţiganca“ se apropie de limita capacităţii ei, pe cînd „Frunza“ şi „Galiana“ au resur­se mai mari. — După ce cunoşti ? — După multe : conformaţia fizică, produşii fiecăreia, vîrsta, puterea de asimilare, procentul de grăsime. — Astea le ştim şi noi. Mi se pare că ai tu alte „secrete“ — a zis cu oarecare neîncredere Ştefan Năstase. Lasă că ştiu eu ce am de făcut. — Dacă ştii, spune-ne şi nouă. — Nu, întîi să fac eu experi­enţa şi pe urmă vom vedea. Şi oamenii au trecut la treabă. Au hotărît însă să fie mai atenţi la ceea ce le-a demonstrat frun­taşul. Şi Balcîza şi-a continuat experienţa. Rezultatele au dove­dit că observaţiile tînărului îngri­jitor de animale sunt întemeiate. Vacile „recordiste“ au produs în 1964 : „Ţiganca“ — 5 173 de li­tri, „Frunza“ — 5 365 litri, „Ga­liana“ — 5 010 litri. Aşadar, „sal­tul“ cel mai mare l-au făcut ul­timele două, întocmai aşa cum calculase îngrijitorul. Media pe lotul său a fost de 4 008 litri, cu 588 litri mai mult decît media obţinută pe întreaga fermă. In acelaşi timp lui Ştefan Năstase i s-a întîmplat ceva ciudat. A ob­ţinut cu 50 de litri mai puţin pe cap de vacă furajată decît în anul anterior. Nu sub planul anu­lui 1964, dar mai puţin faţă de posibilităţi. Ce se întîmplase ? Dorind cu orice preţ să depăşeas­că realizările tovarăşilor săi de muncă, s-a abătut de la o indi­caţie : a lungit perioada de ad­ministrare a suculentelor în hra­na vacilor gestante cu încă 30 de zile. Evident, cîteva luni produc­ţia a înregistrat salturi. Năstase credea că ăsta-i „secretul“ lui Balcîza. Se înşelase. Imediat după fătare, producţia vacilor a scăzut brusc. I-au trebuit cîteva luni ca să redreseze situaţia. De aici toţi au tras concluzia că orice cerce­tare, orice încercare trebuie să aibă o bază ştiinţifică. Acest caz aparte n-a influenţat prea mult rezultatele îngrijitorilor de ani­male de aici. In 1964 producţia medie pe cap ele vacă furajată a fost de 3 420 de litri, cu 220 de litri peste plan şi cu 20 de litri mai mare decît angajamentul co­lectiv luat în întrecerea socialis­tă la începutul anului. Rămînea însă un fapt de care trebuia ţinut seama : producţia medie de lap­te putea fi mai mare. A început un nou an de mun­că. Analizînd posibilităţile, tinerii îngrijitori de vaci de la G.A.S. Tutova şi-au luat noi angajamen­te în întrecerea socialistă. Cel mai important: să obţină cîte 3 500 de litri de lapte pe cap de vacă furajată în loc de 3 200 cît este planificat. Aceasta presupu­ne o mai mare răspundere dat fiind faptul că ferma de vaci se va mări cu încă 63 de capete, ajungînd la 380. In curînd se vor forma încă 5 loturi. Vor veni să lucreze aici cinci îngrijitori noi, tineri şi ca vîrstă şi ca me­serie. Sunt cei mai buni îngriji­tori de viţei şi juninci recoman­daţi de organizaţia U.T.M. Pe a­­ceştia comuniştii din sector i-au ajutat de mai multă vreme să se pregătească. Pentru a se obişnui cu noile condiţii de muncă, fie­care a fost pus să mulgă cîte 2—3 vaci, sub supravegherea în­grijitorilor respectivi, au fost a­­jutaţi să alcătuiască raţii de fu­raje, să se deprindă cu programul de grajd. Organizaţia de bază U.T.M. şi-a propus cîteva măsuri bune pentru a-i ajuta să-şi însu­şească bine meseria: înscrierea lor la cursurile agrozootehnice, stimularea interesului pentru stu­dierea literaturii de specialitate, analiza periodică a activităţii lor etc. Faptele arată că zootehniştii de la G.A.S. Tutova vor fi şi în acest an la înălţime. Pe prima decadă a lunii ianuarie producţia medie zilnică pe cap de vacă furajată a fost cu 1,1 litri mai mare decît cea planificată, iar pe decada a doua cu 1,6 litri. Şi are tendinţe de creştere. Deci, din primele zile ale anului se realizează an­gajamentele luate în întrecerea socialistă. NICOLAE BARBU însemnări despre munca tinerilor îngrijitori de animale de la G.A.S. Tutova, regiunea Iași­ ­6 POŞTA REDACŢIEI STANESCU CLAUDIU — elev, str. 30 Decembrie, Hm. Vîlcea. Primul film românesc a fost prezentat în anul 1912. Este vorba de „Războiul indepen­denţei“, realizat din iniţiativa lui Grigore Brezeanu, cu concursul marilor actori Con­stantin Nottara, Vasile Tonea­­nu, Aristide Demetriad, Ro­mald Bulfinski, Aurel Barbe­­lian, Petre Liciu etc. Au ur­mat apoi filmele : „O întîlni­­re la Monte Carlo“ (1919), „Pă­cală amorezat“ (1924), „Lache în harem” etc., care vorbeau singure despre nivelul artistic impus creatorilor din vremea aceea de către „producătorii“ care-i finanţau. Din anii aceea se pot cita şi alte filme : „Păcală“ (1924 — realizat după nuvela lui I. L. Caragiale), „Venea o moară pe Siret“ (1929, — inspirat după romanul lui M. Sado­­veanu), „Ciuleandra” (1930 — primul film sonor romînesc), care însă nu se ridicau la nivelul operelor literare res­pective. Despre filmul romînesc ca artă şi industrie se poate vor­bi abia după Eliberarea pa­triei. Pentru prima dată, oa­menii muncii au devenit eroi de film: brigadierii de la Şantierul Bumbeşti Livezeni („Răsună valea“), ţăranul („In sat la noi“), lupta clasei mun­citoare între cele două răz­boaie mondiale („Nepoţii gor­nistului“) etc. In anii regimu­lui democrat-popular s-au realizat peste 85 de­ filme ar­tistice de lung metraj, aproa­pe 2 000 de filme documenta­re, numeroase filme de dese­ne animate şi păpuşi­ Multe din acestea — „Valurile Du­nării“, „Tudor“, „Străinul“, „Codin“ — au obţinut premii şi distincţii la concursurile internaţionale. TODERAS ALEXANDRU — combini Devuneni, regiunea Crişana. Pentr­u ca să urmaţi Insti­tutul pedagogic de 2 ani — curs fără frecvenţă — tre­buie să fiţi încadrat în cîmpul muncii ca învăţător sau suplinitor pentru cla­sele I—IV. Candidaţii pen­tru examenul de admite­re trebuie să aibă diploma de maturitate şi recomandarea secţiei de învăţămînt din ra­ionul respectiv. Dumneavoas­tră vă puteţi înscrie la insti­tutul pedagogic din Cluj. Probele de concurs pentru examenul de admitere sunt următoarele: — Limba romînă — scris şi oral. — Matematică — scris şi oral. — Istoria R.P.R. — oral. — Muzica — oral. DINU D. GEORGEL — membru în cooperativa agri­colă de producţie Dăscăleşti, raionul Rîmnicu Sărat, regi­unea Ploieşti. Fireşte, şi dumneavoastră puteţi trimite materiale ziaru­lui nostru. încercaţi însă să realizaţi în loc de 6 ştiri, care enunţă doar cîte o pro­blemă, neargumentată pînă la capăt, un singur material bine documentat cu date şi fapte semnificative. Vorbiţi-ne în viitoarele corespondenţe despre acţiunile care au loc în aceas­tă perioadă în comună şi la care contribuie tinerii. Iată, de pildă, cîteva teme de ma­teriale, care ar evidenţia pre­ocupările actuale ale tinerilor cooperatori: transportul gu­noiului de grajd în platforme­le din cîmp, curăţatul livezi­lor, desfundatul viţei de vie, modul în care se desfăşoară învăţămîntul agrotehnic. Arătaţi pe larg cum sunt or­ganizate aceste acţiuni, cum se desfăşoară, pentru a trans­mite din experienţa bună şi altor cititori. TRANCIUC GHEORGHE — str. Bucovinei, nr. 65 — Ro­man. Şcoli tehnice sanitare cu secţii dentare există în oraşe­le Bucureşti, Craiova, Ora­dea, Cluj, Braşov, Iaşi, Bacău, Tg. Mureş. Dumneavoastră vă puteţi înscrie la şcoala tehni­că sanitară din Bacău. Pot frecventa aceste şcoli numai absolvenţii şcolilor medii de cultură generală, cu sau fără diplomă de maturita­te. Pentru examenul de admi­tere, veţi susţine probe scrise şi orale la anatomie şi chimie, iar la fizică numai oral. Limita de vîrstă pentru a­­ceastă şcoală este de 25 ani. Studiile durează 2 ani. Vă dorim succes ! Una dintre acţiunile impor­tante ale organizaţiei U.T.M. din cooperativa agricolă de producţie din comuna Stoicăneşti, regiunea Argeş, este antrenarea tinerilor ţă­rani cooperatori la transpor­tul şi depozitarea la cîmp, în platforme, a întregii can­tităţi de îngrăşăminte orga­nice. In fotografie , se ame­najează cea de-a zecea plat­formă Foto : I. TEOHARIDE Primăvară în... făurar CONSTANŢA. — (de la co­respondentul nostru) . Primăvara dă semne eviden­te şi acesta este un motiv în plus de grabă pentru cei care pregătesc veşmintul floral al litoralului. De aceea, in aceste zile, în serele şi răsadniţele a­­coperite de la Eforie Nord şi Constanţa se lucrează intens. Fină acum s-au semănat bego­­nii, sam­­e şi nenumărate alte soiuri de flori şi plante orna­mentale. Din florile semănate mai timpuriu s-au repicat deja 100 000 lire. Anul acesta, pen­tru ornamentarea litoralului, se vor produce aici 1 500 000 de bori in 25 de varietăţi de mă­rime şi culori diferite. Pentru aclimatizarea răsadurilor, îna­inte de plantare, s-au amenajat răsadniţe încălzite pe o supra­­față de 4 000 m.p. Printre nou­tăţile florale ale viitorului se­zon estival se numără şi 120 de palmieri, aliaţi acum in se­ră, din care o parte au înflorit in plin făurar. în vizită la Mu­zeul Zambaccian In regiunea Cluj, creşte reţeaua sanitară (de la corespondentul CLUJ nostru) In regiunea Cluj, In urma mă­surilor luate de sfaturile popu­lare a sporit numărul unităţilor medico-sanitare. Anul trecut au fost date în folosinţă în localită­ţile rurale şi urbane o staţie de colectare şi conservare a sîngelui, o policlinică, 6 farmacii etc. Prin contribuţia voluntară a populaţiei din mediul rural, au fost con­struite, în ultimii 4 ani, 36 de noi unităţi medicale, dispensare, case de naştere, staţionare pentru copii şi altele iar alte 42 unităţi au fost renovate. In cei 20 de ani de la eliberare, numărul unităţi­lor sanitare din regiune a cres­cut cu 684. Numărul paturilor a crescut în aceşti ani de aproape 3 ori. A sporit mult şi numărul cadrelor medicale. Titanic,var î­ n anumite cazuri, ecranizarea nu se poate lipsi de cu­loarea specifică a mediului cercetat, dar adaptările după Caragiale se pot lipsi foarte bine de ea. Colosala forţă a limbii e aici elementul care trebuie să orienteze şi mo­dul ecranizării, iar dialogul „spu­ne“ totul mai bine şi mai adine decit orice ambianţă viu colo­rată (în treacăt fie spus, chiar cînd nu e violentă, culoarea în­tr-o ecranizare după, să zicem, „D-ale carnavalului“ n-are ce căuta, cu atît mai puţin în „mo­mente"). Marele dramaturg ro­mân e poate unul dintre puţinii autori care se pretează la ecra­nizări moderne, fără acea încăr­cată arhivistică cu care ne-au obişnuit regizorii care l-au abor­dat. Sigur că e mai simplu să umpli ecranul cu cartoane colo­rate, scene mustoase de vioiciune pestriţă, ori să etalezi cîteva zeci de costume în defilări intermina­bile ca să pretextezi apoi că ai „plasticizat". Cuvântul, însă, scos din asemenea maldăre „plastice“ are fatal o sonoritate vătuită, dacă nu e de-a dreptul găuit, sufocat. Preluarea, în ecranizări, a operei caragialești într-un spirit arheo­logic indică, dacă nu mimetism epigonic, pedanterie estetică. Un regizor profund nu va cerceta arhiva — costum, culoare, pentru a „ilustra" detalii de bilet ome­nesc etc. — ci va încerca să recreeze sensurile replicii iniţiale cu alte imagini decît cele din de­corul teatral, într-o viziune fil­­mică originală. Iată insă o comedie din fondul clasici romînesc la a cărei ecrani­zare, prima satisfacţie — nu mică, dacă ne amintim recidivele! — e legată de renunţarea la pe­licula colorată. Alb-negrul e fără îndoială mai sugestiv şi, conse­cinţa imediată, e că se valorifică „culoarea“ cuvîntului, a replicii. Dar, o dată cu mărturisirea aces­tei satisfacţii la care se adaugă cea produsă de jocul majorităţii interpreţilor, puţine altele mai pot fi prilejuite de ecranizarea comediei lui Tudor Muşatescu. Nu se poate contesta faptul că versiunea cinematografică n-a trădat acuitatea observaţiei tipo­logice ori truculenţa replicii, că n-a preluat cu fidelitate critica politicianismului burghez, a de­magogiei ridicole. Scene întregi au indiscutabilă valoare autono­mă şi în plus, maniera prim-pla­nului pune în evidenţă compoziţii remarcabile (Gr. Vasiliu-Birlic, Silvia Fulda, Coca Andronescu). Mica dramă a lui nea Spirache e compusă de artistul poporului Gr. Vasiliu-Birlic într-o surprinză­toare manieră modernă. Persona­jul își manifestă cu oarecare a­­plomb complexitatea, sfidînd dis­preţuitor compătimirea. Cîteva gesturi în plus despart excelent condiţia lui socială modestă şi dispreţuită, de secreta conştiinţă a superiorităţii lui omeneşti, în­temeiată, cum se ştie, pe o mare generozitate. Scepticismul în ma­nifestarea sa faţă de politica partidelor „istorice“ vine din­­tr-un dispreţ camuflat pentru au­torităţi. Acest neadaptat care re­fuză categoric propria candidatu­ră, rezistînd presiunilor familiei, rupînd afişele cu poza lui de candidat şi asigurindu-şi cu can­doare cetăţenii că ar fi un candi­dat fără merite este de fapt sin­gurul om cinstit în fauna electo­ralilor partidelor burgheze al căror spirit afacerist e întruchi­pat de avocatul Nercea, un „geambaş de deputaţi", după cum mărturiseşte. Sigur că, în raport cu arivismul politic al soţiei, soacrei şi fiicei (Sarmisegetu­­za) personajul e superior mo­ral, dar asta nu-l scuteşte pe interpret de o viziune critică, se­sizabilă mai ales într-o perma­nentă notă zeflemistă a eroului. Comedia aceasta nu suferă, decît în puţine cazuri, de subţiri­mea interpretărilor actoriceşti şi în orice caz insatisfacţia parţială nu vine de aici. Maniera abordă­rii arheologice a comediilor — şi nu numai a lor ! — care se pre­tează reconstituirii în detaliu a cadrului (mai ales acest atît de specific tîrg, oraş de provincie, al cărui aer prăfos e speculat în cantităţi inadmisibile) ascunde un pericol real, acela al excesului de detalii, chipurile, caracterizante. Fenomenul înregistrării exterio­rului tipic e clasic în literatură, de la Balzac încoace. Grija pen­tru detaliu şi descrierea lui me­ticuloasă nu sunt însă caracteri­zante în sine, ci graţie modului de alegere şi a perspectivei din care e văzut, într-o carte cum e „Enigma Otiliei" sugestia ruinei sufleteşti e precedată, pentru a o vesti, de descrierea cu rafina­ment estetic a unei paragini ex­terioare, a cadrului deci. Ritmul e firesc şi concordant. Lucrul nu se mai petrece a doua oară, a treia ş.a.m.d. Lăsînd la o parte exagerarea posibilă într-un film, să zicem, cu o naraţiune istorică (superproducţiile de epocă) ma­niera arheologică e inadecvată ci­nematografiei din pricina necesi­tăţii de ritm. In „Titanic-vals" cea dinţii discrepanţă e toc­mai aceasta : cadrul, strada, de­talii edilitare urmărite stăruitor şi, în general, elemente statice fac obiectul unui adevărat studiu alăturat însă, paralel cu exerci­ţiile de virtuozitate ale unor in­terpreţi excelenţi. In ciuda apă­sării pe detalii exterioare perso­najele nu par a fi ale locului toc­mai din cauza excesului, a aglo­merării. Interpreţii „ies" adesea din cadru iar funcţia globală a ecranului se anulează. Avem în faţă cîteva izbutite portrete, dar nu o lume. In cazul acesta am fi preferat spectacolul filmat. E uşor de înţeles, în acelaşi timp, de ce dintre scenele de interior multe sînt izbutite, sugestive. A­­colo se poate face fără pic de stînjeneală teatru. Am avut însă senzaţia că de îndată ce uşile în­căperilor se deschid, interpreţii coboară de pe scenă ca să facă film într-un cadru nou, dar spa­ţiul acesta a fost rău dimensionat şi ornat. „Compunerea" lui su­feră de schematism pentru că exactitatea detaliilor diverselor scene nu e subordonată unei vi­ziuni cinematografice decise. E­­cranizarea poate avea utilitatea educativă a unui document expus maselor largi dar caracterul ei hi­brid, nedecis, impune atenţiei valorificarea cinematografică a­­decvată a valorilor dramaturgiei româneşti. Trebuie subliniată ad­mirabila interpretare a Silviei Fulda, femeie din mica burghe­zie al cărei spirit de parvenire operează la momentul oportun (cînd se vede avansînd pe scara socială graţie unei nesperate moş­teniri) radicalizarea vorbirii şi a manierelor proaspetei bogătaşe. Secondată de cealaltă ipostază a fetei de provincie cu iubire mare şi suflet generos (interpretă : Mit­­zura Arghezi), Coca Andronescu realizează printr-un joc mobil, plin de excentricităţile reclamate de personaj, figura „mondenei“ provinciale, tip de provenienţă caragialescă (precum sunt şi al­tele din personajele acestei co­medii). MIHAI COSTEA Carnet cinematografic Cadru din Him T ransmite Yo3 kaa... — Aici Y03 KAA... Apel gene­ral... Apel general. Emite stafia colectivă a Radio­­clubului Central din București. Pe căile nevăzute ale eterului, chemarea zboară spre toate con­tinentele, peste toate meridianele pămîntului, către topi radioama­torii, ca un salut, ca un mesaj de prietenie. In jurul aparatelor cîţiva ti­neri aşteaptă cu respiraţia oprită, cu inimile zvîcnind de emoţie. Operatorul răsuceşte abia percep­tibil butoanele, întoarce contacte, „pipăe“ cu antena prin văzduh. Deodată în difuzor răsună brusc o voce copilărească, puţin răgu­şită . — Y03 KAA, aici TU 2 AJ. Sînt Omar din Abidjan — Coasta de Fildeş. Vă salut dragi prieteni. Emit pe staţia... Şi într-o clipă distanţa de mii de kilometri a dispărut iar tînărul Omar, de pe călduroasa coastă scăldată de valurile Atlanticului, se află parcă aici, dincolo de pîn­­za difuzorului. Prietenii discută despre realizările lor tehnice, des­pre minunatul sport al undelor. Faptul nu este ieşit din comun. La Radioclubul Central se stabi­lesc zilnic zeci şi sute de astfel de legături cu radioamatori de pe toate continentele. Zeci de tineri stau aplecaţi asupra microfonului sau a manipulatorului Morse, lată cîteva radiolegături rare, pentru stabilirea cărore este nevoie de multă răbdare şi pricepere: ra­dioamatorul Gheorghe Craiu (in­dicativ individual YQ3 RFl )-fier­., bit cu staţia CRG DU din Ango­la ; Mihai Popescu (Y03 UZ) a trăit marea bucurie de a intra în legătură cu radioamatorul Cor­nel Simionescu (Y03 SC/MM) de pe vasul românesc Galaţi, care pescuieşte în apele Atlanticului, iar Ştefan Fenio a stabilit o le­gătură cu staţia 601 KM din Mo­gadiscio — Somalia. 10 000 de scrisori Dacă veţi ruga pe un radio­amator să vă vorbească despre activitatea lui, vă va prezenta al­bumul de QSL-uri. Sunt cărţile de confirmare a legăturilor stabilite, cartonaşe de mărimea unei cărţi poştale, purtînd iniţialele staţiilor emitente, numele radioamato­rului. Este o lege nescrisă, în acest sport, ca după ce con­vorbirea radio s-a terminat, operatorul să completeze cu gri­jă QSL-ul şi să-l trimită celui cu care a vorbit. La Radioclubul Central sosesc zilnic cărţile de confirmare pen­tru toţi radioamatorii din ţară şi tot prin radioclub pleacă micile scrisori în străinătate. Există aici un birou special care se ocupă cu această problemă. L-am întîlnit aici pe tovarăşul Mihai Popescu, indicativ Y03 UZ, prin mina că­ruia trec toate aceste preţioase cartonaşe. — Aţi putea să ne daţi cîteva QSL-uri care confirmă legături mai greu de stabilit . — Sînt numeroase aceste exem­ple. Iată cîteva, sosite în ultima vreme : din Japonia pentru Y02 BB, 3 RI şi 4xF ; din Oceania VK 2 EX pentru Y06 EU; din arhipelagul Chagos pentru Y06 AW şi altele. Din Groenlanda, Antartica, Cuba... — Cîte asemenea cărţi de con­firmare aţi primit în anul care a trecut . — Acest lucru e foarte greu de spus. Greutatea lor se măsoară în... sute de kilograme. Numai in săptămâna aceasta, la biroul nostru au fost primite peste 10 000 de cărţi de confirmare. Şi aceasta n-a fost săptămâna cea mai bogată. Multe din aceste scrisori sunt primite pentru staţia colectivă Y03 KAA, a Radioclubului Cen­tral. De la sala de Morse la YO­DX In sala de telegrafie a radio­clubului cursurile s-au încheiat. Feste 60 de tineri răsfoiesc revis­te, discută, cercetează buletinele radioclubului. E greu să te des­parţi de acest sport odată ce l-ai îndrăgit. Azi se poartă discuţii a­­prinse în jurul concursului YO DX. Această competiţie interna­ţională de unde scurte, organiza­tă de Comisia Centrală a Sportu­lui Radio din ţara noastră, s-a încheiat de curînd. La ea au par­ticipat peste 500 de staţii din 21 de ţări, iar punctajul maxim a fost obţinut de Un sportiv din „ ţara noastră, Victor Vazian — . 107 DO, care a reuşit să, stabi­lească, în cadrul concursului, le­gături cu 188 de staţii­ din 46 de ţări. El este deţinătorul unui mare număr de diplome, româneşti şi internaţionale, printre care şi di­ploma „Lucrat toate continen­tele". Cu cîţiva ani în urmă, Victor Vazian era elev în sala de tele­grafie, sala Morse, iar azi indica­tivul său — Y07 DO — este cu­noscut în toată lumea. Peste oraş s-a lăsat de mult în­serarea. La radioclub e linişte. Dar dacă asculţi cu atenţie, din sala unde este instalată stația, se aud­ chemările repetate ale opera­torilor. — Apel general... Apel gene­ral... Transmite Y03 KAA. V. T. Televiziune MARŢI 2 februarie 1965 18,30 — Universitatea tehnică la televiziune. Propilena — de ing. Ga­­vril Muscă, director la Combinatul petrochimic — Ploieşti. 19,00 — Jur­nalul televiziunii. 19,10 — Ştiţi să desenaţi, copii?! : „Cînd stăpinul nu-i acasă". 19,30 — Numere da circ. 20,05 — Şah. 20,20 — Româ­nia la meridianele lumii (film do­cumentar). 20,40 — Emisiune de ştiinţă : Construcţii pneumatice, de ing. Constantin Grigorescu. 21,00 — Emisiune de teatru : Ro­meo şi Julieta la Mizil — de George Ranetti. In încheiere : Bu­letin de ştiri, buletin meteorolo­ gic. Cinematografe CAN-CAN (film pentru ecran panoramic) rulează la Patria (o­­rele 9,30; 12,30; 15,30 18,30; 21,30). TITANIC—VALS rulează la Re­publica (orele 9,30; 11,45; 14; 16,30; 18,45; 21), Bucureşti (orele 9 30; 11,45; 14; 16,30; 18,45; 21), Griviţa (orele 10; 12,15; 15,30; 18, 20,30) , Modern (orele 9,45; 12; 14,15; 16,30; 18,45), PAULA CAP­TIVA rulează la Luceafărul (ore­le 9,30; 11,45; 14; 16,15; 18,30; 20,45), Feroviar (orele 9,15; 11,30; 14; 16,30; 19, 21,30), Melodia (ore­le 9,15; 11,30; 13,45; 16, 18,15; 20,30) , DRACUL ȘI CELE ZECE PORUNCI (cinemascop) rulează la Carpaţi (orele 9,15; 11,30; 13,45; 16), YOKMOK rulează la Capitol (orele 9,30; 11,45; 14; 16,30; 19; 21,15), Flamura (orele 10; 12; 16; 18, 20), MOSCOVA — GENOVA rulează la Festival (orele 9,15; 11,30; 13,45; 16; 18,30; 21), Excel­sior (orele 10; 12,15; 15,30; 18, 20,30) . RĂZBUNĂTORUL (cinema­scop) rulează la Victoria (orele 10; 12; 14, 16; 18,15; 20,30), Volga (o­­rele 10, 12; 15, 17; 19, 21). SĂL­BATICII DE PE RÎUL MORȚII (ci­nemascop) rulează la Central (ore­le 10,30; 12,30; 14,30; 16,30; 18,30; 20,30) . CEI ȘAPTE MAGNIFICI (cinemascop) rulează la Lumina (orele 9; 12, 15; 18, 21). POVES­TE NEINVENTATA rulează la Union (orele 16; 18,15; 20,30), Fla­căra (orele 15,30; 17,45; 20,30). PROGRAM PENTRU COPII­­ (di­mineața ora 10). LA PATRU PAȘI DE INFINIT (după-amiază) rulează la Doina (orele 11,30; 13,45; 18,15; 20,30) , Floreasca (orele 16, 18,151 20.30) . ROMÎNIA PE MERIDIA­NELE LUMII, CETĂŢILE CHI­MIEI, O NOAPTE LA CASA SCÎNTEII, TEMELII DE OŢEL, PREFAŢĂ LA UN POEM ru­lează la Timpuri Noi (orele 10 — 21 In continuare), ClN­­TlND IN PLOAIE rulează la Ciuleşti (orele 9,30; 12, 15; 17,30, 20), Aurora (orele 9,45, 12; 14,15; 16,30; 18,45, 21). CEI TREI MUŞ­CHETARI (cinemascop) rulează la înfrăţirea între popoare (orele 10,30; 15,15, 19). EROI CURAJOŞI CA TIGRII rulează la Cultural (o­­rele 16, 18,15, 20,30), Colentina (orele 16; 18,15; 20,30). CLIMATE (cinemascop) rulează la Dacia (orele 9, 12, 15; 18, 21). UN NOU GHILGAMEŞ rulează la Buzeşti (orele 15,30; 18; 20,30), Pacea (o­­rele 16; 18, 20). ŞAPTE ANI DE CĂSNICIE (cinemascop) rulează la Crîngaşi (orele 16; 18,15; 20,30) . VIATĂ UŞOARA rulează la Bucegi (orele 10; 12,15; 16; 18,15; 20,30). JUDECĂTORUL DE MINORI rulează la Unirea (orele 11, 16; 18,15; 20,30), Munca (orele 14; 18,15; 18,30, 20,45), AH, EVA/Î ’ rulează­ la Tomis (orele 9,30,­ 11,30, 13,30; 16; 18,15; 20,30), Mi­orița (orele 9, 11,15; 13,30; 15,45; 18,15; 20,45). LOCOTENENT CRIS­TINA rulează la Vitan (orele 16; 18,15; 20,30). ÎNTÎLNIRE CU SPI­ONUL rulează la Popular (orele 16; 18,15; 20,30), Drumul Sării (orele 15,30; 17,45; 20), CALA­BUCH rulează la Arta (orele 15; 17,45; 20,30), Cotroceni (orele 15,30; 18; 20,30), DRUM PERICU­LOS (cinemascop) rulează la Mo­șilor (orele 15,15; 17,45; 20,15). MARIA rulează la Cosmos (orele 16; 18, 20). UMBRELELE DIN CHERBOURG rulează la Viitorul (orele 15,30; 18; 20,30). ŞEFUL ru­lează la Rahova (orele 16; 18,15; 20,30) , Ferentari (orele 14; 16,15; 18,30; 20,45). SOŢIE PENTRU UN AUSTRALIAN (cinemascop) ru­tează la Progresul (orele 15; 17; 19. 21). ‘ctr MÎINILE PE ORAȘ ru­lează la Lira (orele 16; 18;15; 20.30) .

Next