Scînteia Tineretului, ianuarie 1967 (Anul 23, nr. 5481-5505)
1967-01-03 / nr. 5481
0 In această pagină • în această pagină • în această BfelmUM pagină • în această pagină • în această pagină ORA PRIMULUI BILANŢ Orele 22.00. Plăminii Fabricii de ciment Tg. Jiu — cicloanele de evacuare — respirau la fel de ritmic ca în celelalte zile. Petrecem aceste ore, la hotar de ani, printre muncitorii celei mai tinere surse de ciment a ţării. Mergem în secţiile fabricii. Stăm pe rînd de vorbă cu şefii celor trei schimburi. La secţia mori făină cu Gheorghe Popescu, la cuptoare clinker cu Nicolae Ciocirlan, la ciment cu utecistul Ion Dimotis. Ginduri noi in prag de an nou au fiecare dar ele se întîlnesc intr-un punct comun. „Anul 1967 reprezintă pentru fabrica noastră — îmi spun ei, anul autodepăşirii, în 1966, la primul an după punerea in funcţiune, am dat peste plan 28.204 tone ciment, am asimilat 6 mărci noi. Cel de al doilea an al cincinalului cere eforturi mai mari. Trebuie să producem în 1967, 1.048.000 tone ciment, trebuie să realizăm şi să depăşim parametrii proiectaţi la toate instalaţiile“. Oamenii din jurul cuptoarelor cu focul continuu ştiu bine ce au de făcut în fiecare clipă. Ora 0,20. Dumitru Mustoiu, secretarul comitetului de partid, inginerul Marin Stoian, directorul fabricii trec din secţie în secţie şi felicită oamenii cu ocazia anului nou. Este ora felicitărilor dar şi a primului bilanţ , toate schimburile raportează depăşiri de plan. Ora 7,00 dimineaţa. Este ora predării ştafetei. Cele trei schimburi de la mori făină, cuptoare clinker şi ciment predau ştafeta în prima zi de muncă din noul an altor trei schimburi. Se predau cu menţiunea expresă : noi am realizat peste plan 1000 tone ciment. Păstraţi acest ritm ! La ora ce poartă contururi de boltă, maiştrii de schimb ai secţiei Electroliză de la Uzina de aluminiu Slatina, G. Moga, Călin Turloi, Al. Magica şi inginerul Ştefan Bulumecu au sculptat în tone silueta cifrei 55.900. Primul schimb al anului 1967 a preluat ştafeta de 37 tone aluminiu, cu un avans de 3 tone peste prevederile de plan ale schimbului I. Şi tot atunci, la Govora au consemnat pe noul grafic 130 tone sodă calcinată, 50 tone sodă caustică, schimbul tinerilor D. Cătălinoiu, Gh. Bădone, Cornel Găinaru, Gabriel Drincă. La Hunedoara, în noaptea de Anul Nou focul continuu a ars ca şi în celelalte nopţi. Schimburile conduse de către inginerul Păun Gheorghe de la oţelăria Simens Martin nr. 2 şi cel din subordinea maistrului Ion lăncu, de la furnalele 7 şi 8 au vegheat necontenit asupra şuvoiului de metal în pîntecele cuptoarelor şi al furnalelor. La miezul nopţii, cînd orologiul a anunţat scurgerea ultimei clipe a lui ’66 ei s-au adunat roată şi-au strîns cu putere mîinile: „La mulţia ani tovarăşi şi spor la muncă“ ! Atîta doar, încleştarea cu rîul de foc continuînd cu aceeaşi intensitate. Prima zi a noului an a constituit şi prima filă întoarsă în marea carte a realizărilor Combinatului siderurgic, realizări care depăşesc cifrele planificate. Astfel, la secţiile nr. 2 şi 3 furnalele au dat peste planul zilnic 29 tone de fontă iar la oţelăria Simens Martin 89 tone de oţel. La cocs metalurgic depăşirea se ridică la 65 de tone iar la cele două aglomeratoare s-au produs cu 583 tone de aglomerat autofondant pentru furnale, mai mult decît era prevăzut. I SEMNE BUNE în Bucureşti, toate drumurile duceau spre Palat... Atmosfera deosebită a Capitalei din ziua aceea a fost desigur întărită şi de curgerea masivă a tineretului bucureştean spre sala Palatului Republicii Socialiste România unde avea să se desfăşoare sărbătoarea Anului Nou în cadrul unui feeric carnaval organizat de Comitetul orăşenesc al Uniunii Tineretului Comunist. Mii de tineri din întreprinderile şi instituţiile bătrînei cetăţi a lui Bucur, din institutele de cercetare ştiinţifică şi de învăţămînt superior au trecut cu emoţie pragul împărăţiei de basm în care aveau să petreacă revelionul. 31 decembrie 1966, orele 21. Vegheaţi de lumina focurilor aprinse în cele patru colţuri ale Palatului, buciumaşii cheamă colindătorii. Tinerii costumaţi — cei care făcuseră pînă atunci oficiul de gazdă întîmpinîndu-i pe oaspeţi — îi invită pe spectatori să facă loc colindătorilor. După tradiţionalul Pluguşor urmează un adevărat spectacol folcloric în care versurile şi cîntecele colindelor răsună emoţionant. Flăcăii cu plugul, vesela sorcovă, tradiţionala capră, alaiul multicolor al urătorilor costumaţi în frumosul port românesc, toate acestea pot fi cu greu povestite. După impresionanta paradă folclorică, care a deschis carnavalul, tovarăşul PETRU ENACHE, prim secretar al C.C. al U.T.C., a transmis tineretului bucureştean aflat în sălile Palatului, tuturor tinerilor Patriei, urări de fericire şi calde felicitări pentru succesele înregistrate în activitatea profesională şi obştească. Cronica, oricît de succintă a revelionului tineretului desfăşurat în solemnele săli ale Palatului, decorate cu gust şi fantezie cu motive folclorice legate de sărbătorile de iarnă, nu poate continua fără să amintească de cele cîteva orchestre de muzică de dans, de tarafurile lăutăreşti, fanfara, jocurile de artificii, programele de varietăţi oferite de cunoscuţi actori ai teatrelor bucureştene. Cînd, solemn, orologiul şi-a sunat cele douăsprezece bătăi şi cînd pe posturile de radio şi televiziune tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., adresa întregului popor român tradiţionala urare „La mulţi ani", în curtea Palatului s-au încins horele. Sute de Cosmzene şi Feţi Frumoşi, cu surîsurile luminate de jocurile multicolore ale focurilor de artificii au dansat cu însufleţire în ritmurile înaripatei „Hora Unirii“, al melodiilor populare româneşti, al „Periniţei“. Atunci, la ora de cumpănă a anilor, reporterii ziarului au înfiripat un scurt dialog cu tinerii oaspeţi ai Palatului. „Pentru ce închinaţi paharul ? Ce aţi realizat în 1966 şi ce aşteptaţi de la 1967 ?“ Primul răspuns îl aflăm de la un grup de tineri aflaţi într-o pasionantă discuţie. Erau la aceeaşi masă studentul arhitect Nastac Liviu, tinerii muncitori constructori Brindescu Grigore şi Mihalache Petre (amîndoi elevi la seral, clasa X) și studenta chimistă Sorina Mocofan. — Intru în noul an, 1967 — a răspuns Nastac Liviu — cuprins de sentimentul că roadele sale vor fi bogate pentru că și cele semănate în anul ce a trecut au fost însemnate. Am reţinut din cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Plenara Partidului faptul că în 1967 ritmul de creştere al producţiei bunurilor de consum va creşte cu mult faţă de anul 1966, fapt, ce arată grija deosebită a partidului pentru destinele patriei. Anul 1966 a fost important pentru mine pentru că am început un drum cutezător în afirmarea vocaţiei în domeniul atît de complicat dar şi plin de satisfacţii al arhitecturii. — Eu sînt zidar constructor — spune la rîndul său Brindescu Grigore. Am obţinut note bune atît la lucrările pe şantierul din Balta Albă cît şi la cursurile serale. Numai 8, 9 şi 10, închin paharul pentru succesele tovarăşilor mei. — Sînt fericit că şi datorită muncii mele, întreprinderea de construcţii-montaj nr. 2 a dat peste planul alcătuit iniţial locuinţe noi la 160 de familii. îmi doresc ca şi în anul care vine să am o bucurie la fel de mare. Gîndurile mele în acest moment se îndreaptă către conducerea ţării, către partid, — spune Mihalache Petre. — închin paharul pentru viitorul care mi se deschide în faţă, declară studenta Mocofan Sorina din anul V chimie, în 1966 am început un studiu referitor la materialele noi de construcţii. Aş dori ca 1967 să-mi aducă dezlegarea acestei probleme spinoase, pentru a dărui astfel constructorilor noi materiale rezistente şi la un preţ de cost cît mai mic. Răspunsuri asemănătoare am primit şi de la Ioan Anca — studentă la filologie — Vasile Dumitrescu — lăcătuş la Republica — Graţiela Vlaicu — profesoară în comuna Vidra — şi soţul ei Mihai Vlaicu (în plus ei ne-au mărturisit că în anul care vine îşi doresc un copil), tinerii muncitori Năstase Ovidiu de la Semănătoarea, Ionescu Anghel de la F.M.U.A.B. Dar şi ceilalţi tineri aflaţi în sălile Palatului răspundeau într-un fel la întrebările formulate de reporteri , prin optimismul, voioşia, încrederea cu care păşeau în noul an. „Cum e datina popor"... Trage roata, pluguşor ! C-am venit să vă urăm Cum e datina-n popor“. Am desprins aceste versuri din Pluguşorul anului 1967, rostit de flăcăi mîndri şi voinici pentru cei peste 450 de tineri din Griviţa roşie, care au petrecut împreună noaptea albă dintre cei doi ani, la Casa de cultură a tineretului din raion. Era brodată pe firul acestei legende, coborîte din bait, toată istoria, veche şi nouă, a locului, a ţării. Elemente dintr-un decor imemorial se împleteau cu altele noi, cu legenda şi anotimpurile Griviţei de azi, cu nestăviliţii „cai de foc“ în ipostazele locomotivelor Diesel electrice, cu cea a Meşterului Manoie, cel nou, al zilelor noastre, ziditor de fericire trainică. Legendele, noi şi vechi, se împleteau astfel, împlinindu-se, real şi hiperbolic, într-un corolar superb. Se împlineau frumos, reconstituind, sintetic şi profund, chipul patriei, pentru că: „Am umblat prin toată ţara, La Reşiţa şi Borzeşti, La Bicaz şi Hunedoara, La Galaţi şi Săvineşti, Pe Argeş, la Hidrocentrală, Şi la Porţile de Fier...“ Ca într-o oglindă se răsfrîngeau apoi, faptele cotidiene, obişnuite, de muncă (detinerilor din raion, dar impresionante prin simplitatea lor: ...„Avem întreprinderi mari, Dacia, Electrofar, Nodul C.F.R. Triaj Şi Uzina Griviţa Cu faimosul utilaj De -naltă tehnicitate Vestit şi-n străinătate". „Priveam sala. O insulă multicoloră, plutitoare pe un ocean de vis şi adevăr, împinsă din urmă de adierea unei aripi de poezie. Priveam sala şi reîntîlneam tineri dincolo de anonimul „etcetera“, nume întîlnite pe panouri de onoare, pe statistici de fruntaşi în muncă, nume întîlnite pretutindeni în jurul nostru. Ştefan Ţenea de la „Laromet“, Ion Niţescu, Vasile Tunăreanu, Gheorghe Pelu, Ştefan Focică, de la uzinele „Griviţa roşie“, Ion Frăţilă de la Uzina metalurgică „Griviţa“, Elena Ştefănescu de la „Dacia.“ Se aflau aici să cinstească un pahar pentru bucuriile anului care trecea şi unul pentru nădejde în cel ce venea, lăcătuşul Fiorea Necşuţu, numit de colegi şi „inovatorul“, autorul cîtorva inovaţii în valoare de aproape 100 000 lei, ţesătoarea Dumitra Iosif de la „Dacia“ din ale cărei mîini ieşiseră, timp de un an de zile, mai bine de 60 000 metri de ţesături frumoase ca zorile ce bateau în ferestre. „De urat am mai ura. Dar nu-i teamă a-o-nnopta Şi prea mult întîrzia..." Şi urătorii s-au retras discret, aşa cum veniseră, după datină, lăsîndu-i pe cei peste 450 de tineri să-şi continue, sub uriaşul pavoaz al veseliei, petrecerea şi dansul. Şi-au venit la această petrecere, mijlocitori şi părtaşi, artişti profesionişti, alături de amatori din cadrul raionului, câtăreţi vestiţi sau începători emoţionaţi din sală. Pentru că, deşi frumos pregătită de către organizatori (şi aici se cuvine o notă bună comitetului raional U.T.C. şi conducerii casei de cultură) , petrecerea a avut un caracter spontan, vioi şi antrenant. S-au întrecut în concursuri şi ghicitori, în cîntece şi sîrbe, în frumuseţe, aşa cum, tot după datină, îi stă bine tinereţii. Toast de bucurie Reporterii care au participat la revelionul tineretului de la Casa de * cultură a raionului 30 Decembrie au fost cuceriţi de freneticul torent de mişcare cu care tinerii au petrecut ultimele ore ale anului. Iată cîteva secvenţe: • Ştiam că Moş Gerilă e o veche invenţie, o frumoasă invenţie a generozităţii omeneşti : în noaptea de revelion la Casa de cultură 30 Decembrie, a fost investit cu o funcţie de răspundere , maestru de ceremonii şi prezentator al întregului program. Iar Moş Gerilă s-a înfăţişat ireproşabil, ca o gazdă desăvîrşită cu bucuria firească de a primi oaspeţi şi a face totul pentru ca aceştia să se simtă bine, împărţind cu generozitate veselia şi buna dispoziţie. • Vechi de secole, contemporan poate cu „bădica Traian“, „pluguşorul“ a însoţit zeci de generaţii, urîndu-le, în ultima zi a lui decembrie un An Nou îmbelşugat şi fericit. După miezul nopţii, reporterii au întrebat: — Pentru ce aţi toastat ? Iată cîteva răspunsuri: Grigore Gh., strungar I.A.M.C. Otopeni. — Primul pahar pentru realizările noastre. Am terminat planul de producţie înainte de termen cu o lună. Sînitem la această masă nouă tovarăşi de muncă, nouă prieteni. Apoi, am închinat soţiei mele. Anul acesta vreau să-mi termin casa: trei camere, bucătărie, baie. Nicolae Teodor, secţia finisaj mase plastice I.C.M.D.Mogoşoaia. — Pentru Dănuţ, băiatul meu, de 18 luni. Vreau să-i fac o viaţă frumoasă... Apoi în sănătatea colegilor mei de muncă cu care petrec în seara aceasta: Nastăsescu Pavel (secretar al organizaţiei U.T.C.), Duţa Nicolae, Şerban Florea, Tontschi Vili, maistru la I.C.D.P.L.S.T. — Peste două săptămîni mă însor. Am închinat pentru logodnica mea şi pentru viitoarea noastră căsnicie. După ce le-au urat tuturora „La mulţi ani“ şi îndeplinirea dorinţelor, reporterii au pornit mai departe... Noaptea pe la ursitori... Noaptea Anului Nou, ora 1 şi 40 de minute. La această dată, Bucureştiul în sărbătoare era, fără să ştie, martorul unui eveniment deosebit. Pămîntul însuşi îşi ţinea, cum glăsuieşte legenda, pentru o secundă, răsuflarea, cinstind astfel mirabila geneză. La această oră, se năştea cel mai tînăr locuitor al Bucureştiului. Se năştea în clinchetul de podio al bucuriilor unui an bogat, al satisfacţiilor depline, în privirile minţii şi sufletului întoarse optimist spre viitor. Avea la căpătîi ursitoarele Noului An, colindători şi urători din cele patru zări ale ţării, sosiţi să-l dăruiască, în zvon de clopoţei şi pocnet de bici, cu minunile timpului, cu hărnicia şi bunătatea oamenilor, cu sufletul şi frumuseţea poporului. Era la hotarul vîrstei fără de vîrstă a omestirii. Un duet nelipsit la wie» tevet lom #oti Gertid şi Amil Noa ■ 'iiiSî ***&*■- "v Zimbtfi vă rog... O amintire de la Moş Gerilă Noi facem revelionul pe munte, tntr-o cabană mictă. Muzică, dans, antren, la revelionul organizat la Basa de cultură a tineretului din raionul Griviţa roşie Uratul cu mielul alb aducător de noroa Fericire noului venit !