Scînteia Tineretului, ianuarie 1967 (Anul 23, nr. 5481-5505)

1967-01-03 / nr. 5481

0 In această pagină • în această pagină • în ace­astă BfelmUM pagină • în această pagină • în această pagină ORA PRIMULUI BILANŢ Orele 22.00. Plăminii Fabricii de ciment Tg. Jiu — cicloanele de eva­cuare — respirau la fel de ritmic ca în celelalte zile. Petrecem aceste ore, la hotar de ani, printre muncitorii celei mai ti­nere surse de ciment a ţării. Mergem în secţii­le fabricii. Stăm pe rînd de vorbă cu şefii celor trei schimburi. La secţia mori­ făină cu Gheorghe Popescu, la cuptoare clinker cu Ni­­colae Ciocirlan, la ci­ment cu utecistul Ion Dimotis. Ginduri noi in prag de an nou au fie­care dar ele se întîlnesc intr-un punct comun. „Anul 1967 reprezintă pentru fabrica noastră — îmi spun ei, anul au­­todepăşirii, în 1966, la primul an după pune­rea in funcţiune, am dat peste plan 28.204 tone ciment, am asimilat 6 mărci noi. Cel de al do­ilea an al cincinalului cere eforturi mai mari. Trebuie să producem în 1967, 1.048.000 tone ci­ment, trebuie să reali­zăm şi să depăşim para­metrii proiectaţi la toa­te instalaţiile“. Oamenii din jurul cuptoarelor cu focul con­tinuu ştiu bine ce au de făcut în fiecare clipă. Ora 0,20. Dumitru Mustoiu, secretarul co­mitetului de partid, in­ginerul Marin Stoian, directorul fabricii trec din secţie în secţie şi fe­licită oamenii cu ocazia anului nou. Este ora fe­licitărilor dar şi a primu­lui bilanţ , toate schim­burile raportează depă­şiri de plan. Ora 7,00 dimineaţa. Este ora predării ştafe­tei. Cele trei schimburi de la mori­ făină, cup­toare clinker şi ciment predau ştafeta în prima zi de muncă din noul an altor trei schimburi. Se predau cu menţiunea expresă : noi am realizat peste plan 1000 tone ci­ment. Păstraţi acest ritm ! La ora ce poartă con­tururi de boltă, maiştrii de schimb ai secţiei E­­lectroliză de la Uzina de aluminiu Slatina, G. Moga, Călin Turloi, Al. Magica şi inginerul Şte­fan Bulumecu au sculp­tat în tone silueta cifrei 55.900. Primul schimb al anului 1967 a preluat ştafeta de 37 tone alu­miniu, cu un avans de 3 tone peste prevederile de plan ale schimbului I. Şi tot atunci, la Go­vora au consemnat pe noul grafic 130 tone sodă calcinată, 50 tone sodă caustică, schimbul tine­rilor D. Cătălinoiu, Gh. Bădone, Cornel Găinaru, Gabriel Drincă. La Hunedoara, în noaptea de Anul Nou focul continuu a ars ca şi în celelalte nopţi. Schimburile conduse de către inginerul Păun Gheorghe de la oţelăria Simens Martin nr. 2 şi cel din subordinea mai­strului Ion lăncu­, de la furnalele 7 şi 8 au ve­gheat necontenit asupra şuvoiului de metal în pîntecele cuptoarelor şi al furnalelor. La miezul nopţii, cînd orologiul a anunţat scurgerea ulti­mei clipe a lui ’66 ei s-au adunat roată şi-au strîns cu putere mîinile: „La mulţia ani tovarăşi şi spor la muncă“ ! Atîta doar, încleştarea cu rîul de foc continuînd cu a­­ceeaşi intensitate. Prima zi a noului an a constituit şi prima filă întoarsă în marea carte a realizărilor Com­binatului siderurgic, rea­lizări care depăşesc ci­frele planificate. Astfel, la secţiil­e nr. 2 şi 3 furnalele au dat pes­te planul zilnic 29 tone de fontă iar la oţe­lăria Simens Martin 89 tone de oţel. La cocs metalurgic depăşirea se ridică la 65 de tone iar la cele două aglomera­­toare s-au produs cu 583 tone de aglomerat autofondant pentru fur­nale, mai mult decît era prevăzut. I SEMNE BUNE­­ în Bucureşti,­­ toate drumurile duceau spre Palat... Atmosfera deosebită a Ca­pitalei din ziua aceea a fost desigur întărită şi de curge­rea masivă a tineretului bucu­­reştean spre sala Palatului Republicii Socialiste România unde avea să se desfăşoare sărbătoarea Anului Nou în cadrul unui feeric carnaval organizat de Comitetul orăşe­nesc al Uniunii Tineretului Comunist. Mii de tineri din întreprinderile şi instituţiile bătrînei cetăţi a lui Bucur, din institutele de cercetare ştiinţifică şi de învăţămînt superior au trecut cu emoţie pragul împărăţiei de basm în care aveau să petreacă reve­lionul. 31 decembrie 1966, orele 21. Vegheaţi de lumina focurilor aprinse în cele patru colţuri ale Palatului, buciumaşii cheamă colindătorii. Tinerii costumaţi — cei care făcuseră pînă atunci oficiul de gazdă întîmpinîndu-i pe oas­peţi — îi invită pe spectatori să facă loc colindătorilor. După tradiţionalul Pluguşor urmea­ză un adevărat spectacol fol­cloric în care versurile şi cîn­­tecele colindelor răsună emo­ţionant. Flăcăii cu plugul, ve­sela sorcovă, tradiţionala ca­pră, alaiul multicolor al ură­torilor costumaţi în frumosul port românesc, toate acestea pot fi cu greu povestite. După impresionanta paradă folclorică, care a deschis car­navalul, tovarăşul PETRU E­­NACHE, prim secretar al C.C. al U.T.C., a transmis tinere­tului bucureştean aflat în să­lile Palatului, tuturor tinerilor Patriei, urări de fericire şi calde felicitări pentru succe­sele înregistrate în activitatea profesională şi obştească. Cronica, oricît de succintă a revelionului tineretului des­făşurat în solemnele săli ale Palatului, decorate cu gust şi fantezie cu motive folclorice legate de sărbătorile de iarnă, nu poate continua fără să a­­mintească de cele cîteva or­chestre de muzică de dans, de tarafurile lăutăreşti, fanfara, jocurile de artificii, progra­mele de varietăţi oferite de cunoscuţi actori ai teatrelor bucureştene. Cînd, solemn, orologiul şi-a sunat cele douăsprezece bă­tăi şi cînd pe posturile de ra­dio şi televiziune tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al C.C. al P.C.R., adre­sa întregului popor român tra­diţionala urare „La mulţi ani", în curtea Palatului s-au încins hore­le. Sute de Cosm­zene şi Feţi Frumoşi, cu surîsurile lu­minate de jocurile multicolore ale focurilor de artificii au dansat cu însufleţire în ritmu­rile înaripatei „Hora Unirii“, al melodiilor populare româ­neşti, al „Periniţei“. Atunci, la ora de cumpănă a anilor, reporterii ziarului au înfiripat un scurt dialog cu tinerii oaspeţi ai Palatului. „Pentru ce închinaţi paharul ? Ce aţi realizat în 1966 şi ce aşteptaţi de la 1967 ?“ Primul răspuns îl aflăm de la un grup de tineri aflaţi într-o pasio­nantă discuţie. Erau la aceeaşi masă studentul arhitect Nastac Liviu, tinerii muncitori con­structori Brindescu Grigore şi Mihalache Petre (amîndoi elevi la seral, clasa X) și studenta chimistă Sorina Mocofan. — Intru în noul an, 1967 — a răspuns Nastac Liviu — cu­prins de sentimentul că roa­dele sale vor fi bogate pentru că și cele semănate în anul ce a trecut au fost însemnate. Am reţinut din cuvîntarea to­varăşului Nicolae Ceauşescu la Plenara Partidului faptul că în 1967 ritmul de creştere al producţiei bunurilor de con­sum va creşte cu mult faţă de anul 1966, fapt, ce arată grija deosebită a parti­dului pentru destinele patriei. Anul 1966 a fost important pentru mine pentru că am în­ceput un drum cutezător în afirmarea vocaţiei în dome­niul atît de complicat dar şi plin de satisfacţii al arhitec­turii. — Eu sînt zidar constructor — spune la rîndul său Brin­­descu Grigore. Am obţinut note bune atît la lucrările pe şantierul din Balta Albă cît şi la cursurile serale. Numai 8, 9 şi 10, închin paharul pen­tru succesele tovarăşilor mei. — Sînt fericit că şi datorită muncii mele, întreprinderea de construcţii-montaj nr. 2 a dat peste planul alcătuit ini­ţial locuinţe noi la 160 de fa­milii. îmi doresc ca şi în anul care vine să am o bucurie la fel de mare. Gîndurile mele în acest moment se îndreaptă către conducerea ţării, către partid, — spune Mihalache Petre. — închin paharul pentru viitorul care mi se deschide în faţă, declară studenta Moco­fan Sorina din anul V chimie, în 1966 am început un studiu referitor la materialele noi de construcţii. Aş dori ca 1967 să-mi aducă dezlegarea aces­tei probleme spinoase, pentru a dărui astfel constructorilor noi materiale rezistente şi la un preţ de cost cît mai mic. Răspunsuri asemănătoare am primit şi de la Ioan Anca — studentă la filologie — Va­sile Dumitrescu — lăcătuş la Republica — Graţiela Vlaicu — profesoară în comuna Vi­dra — şi soţul ei Mihai Vlaicu (în plus ei ne-au mărturisit că în anul care vine îşi doresc un copil), tinerii muncitori Năs­­tase Ovidiu de la Semănătoa­rea, Ionescu Anghel de la F.M.U.A.B. Dar şi ceilalţi ti­neri aflaţi în sălile Palatului răspundeau într-un fel la în­trebările formulate de repor­teri , prin optimismul, voioşia, încrederea cu care păşeau în noul an. „Cum e datina popor"... Trage roata, pluguşor ! C-am venit să vă urăm Cum e datina-n popor“. Am desprins aceste versuri din Pluguşorul anului 1967, rostit de flăcăi mîndri şi voi­nici pentru cei peste 450 de tineri din Griviţa roşie, care au petrecut împreună noaptea albă dintre cei doi ani, la Casa de cultură a tineretului din raion. Era brodată pe firul acestei legende, coborîte din bait, toată istoria, veche şi nouă, a locului, a ţării. Ele­mente dintr-un decor imemo­rial se împleteau cu altele noi, cu legenda şi anotimpu­rile Griviţei de azi, cu nestă­viliţii „cai de foc“ în iposta­zele locomotivelor Diesel elec­trice, cu cea a Meşterului Ma­noie, cel nou, al zilelor noas­tre, ziditor de fericire trai­nică. Legendele, noi şi vechi, se împleteau astfel, împlinin­­du-se, real şi hiperbolic, în­tr-un corolar superb. Se îm­plineau frumos, reconstituind, sintetic şi profund, chipul pa­triei, pentru că: „Am umblat prin toată ţara, La Reşiţa şi Borzeşti, La Bicaz şi Hunedoara, La Galaţi şi Săvineşti, Pe Argeş, la Hidrocentrală, Şi la Porţile de Fier...“ Ca într-o oglindă se răs­­frîngeau apoi, faptele coti­diene, obişnuite, de muncă (de­­tinerilor din raion, dar impresionante prin simplita­tea lor: ...„Avem întreprinderi mari, Dacia, Electrofar, Nodul C.F.R. Triaj Şi Uzina Griviţa Cu faimosul utilaj De -naltă tehnicitate Vestit şi-n străinătate". „­Priveam sala. O insulă multicoloră, plutitoare pe un ocean de vis şi adevăr, îm­pinsă din urmă de adierea unei aripi de poezie. Pri­veam sala şi reîntîlneam tineri dincolo de anonimul „etce­­tera“, nume întîlnite pe pa­nouri de onoare, pe statistici de fruntaşi în muncă, nume întîlnite pretutindeni în jurul nostru. Ştefan Ţenea de la „Laromet“, Ion Niţescu, Vasile Tunăreanu, Gheorghe Pelu, Ştefan Focică, de la uzinele „Griviţa roşie“, Ion Frăţilă de la Uzina metalurgică „Griviţa“, Elena Ştefănescu de la „Dacia.“ Se aflau aici să cinstească un pa­har pentru bucuriile anului care trecea şi unul pentru nă­dejde în cel ce venea, lăcă­tuşul Fior­ea Necşuţu, numit de colegi şi „inovatorul“, au­torul cîtorva inovaţii în va­loare de aproape 100 000 lei, ţesătoarea Dumitra Iosif de la „Dacia“ din ale cărei mîini ieşiseră, timp de un an de zile, mai bine de 60 000 metri de ţesături frumoase ca zorile ce bateau în ferestre. „De urat am mai ura. Dar nu-i teamă a-o-nnopta Şi prea mult întîrzia..." Şi urătorii s-au retras dis­cret, aşa cum veniseră, după datină, lăsîndu-i pe cei peste 450 de tineri să-şi continue, sub uriaşul pavoaz al vese­liei, petrecerea şi dansul. Şi-au venit la această petre­cere, mijlocitori şi părtaşi, ar­tişti profesionişti, alături de amatori din cadrul raionului, câtăreţi vestiţi sau începători emoţionaţi din sală. Pentru că, deşi frumos pregătită de că­tre organizatori (şi aici se cu­vine o notă bună comitetului raional U.T.C. şi conducerii ca­sei de cultură) , petrecerea a avut un caracter spontan, vioi şi antrenant. S-au întrecut în concursuri şi ghicitori, în cîn­­tece şi sîrbe, în frumuseţe, aşa cum, tot după datină, îi stă bine tinereţii. Toast de bucurie Reporterii care au participat la revelionul tineretului de la Casa de * cultură a raionului 30 Decembrie au fost cuceriţi de freneticul torent de mişcare cu care tinerii au petrecut ulti­mele ore ale anului. Iată cî­teva secvenţe: • Ştiam că Moş Gerilă e o veche invenţie, o frumoasă in­venţie a generozităţii ome­neşti : în noaptea de revelion la Casa de cultură 30 Decem­brie, a fost investit cu o func­ţie de răspundere , maestru de ceremonii şi prezentator al întregului program. Iar Moş Gerilă s-a înfăţişat ireproşa­bil, ca o gazdă desăvîrşită cu bucuria firească de a primi oaspeţi şi a face totul pentru ca aceştia să se simtă bine, împărţind cu generozitate ve­selia şi buna dispoziţie. • Vechi de secole, contem­poran poate cu „bădica Tra­­ian“, „pluguşorul“ a însoţit zeci de generaţii, urîndu-le, în ultima zi a lui decembrie un An Nou îmbelşugat şi fe­ricit. După miezul nopţii, repor­terii au întrebat: — Pentru ce aţi toastat ? Iată cîteva răspunsuri: Grigore Gh., strungar I.A.M.C. Otopeni. — Primul pahar pentru rea­lizările noastre. Am terminat planul de producţie înainte de termen cu o lună. Sînitem la această masă nouă tovarăşi de muncă, nouă prieteni. Apoi, am închinat soţiei mele. Anul acesta vreau să-mi termin casa: trei camere, bucătărie, baie. Nicolae Teodor, secţia fini­saj mase plastice I.C.M.D.­­Mogoşoaia. — Pentru Dănuţ, băiatul meu, de 18 luni. Vreau să-i fac o viaţă frumoasă... Apoi în sănătatea colegilor mei de muncă cu care petrec în seara aceasta: Nastăsescu Pavel (secretar a­l organizaţiei U.T.C.), Duţa Nicolae, Şerban Florea, Tontschi Vili, maistru la I.C.D.P.L.S.T. — Peste două săptămîni mă însor. Am închinat pentru lo­godnica mea şi pentru viitoa­rea noastră căsnicie. După ce le-au urat tutu­rora „La mulţi ani“ şi înde­plinirea dorinţelor, reporterii au pornit mai departe... Noaptea pe la ursitori... Noaptea Anului Nou, ora 1 şi 40 de minute. La această dată, Bucureştiul în sărbă­toare era, fără să ştie, marto­rul unui eveniment deosebit. Pămîntul însuşi îşi ţinea, cum glăsuieşte legenda, pentru o secundă, răsuflarea, cinstind astfel mirabila geneză. La a­­ceastă oră, se năştea cel mai tînăr locuitor al Bucureştiului. Se năştea în clinchetul de po­dio al bucuriilor unui an bo­gat, al satisfacţiilor depline, în privirile minţii şi sufletului întoarse optimist spre viitor. Avea la căpătîi ursitoarele Noului An, colindători şi ură­tori din cele patru zări ale ţării, sosiţi să-l dăruiască, în zvon de clopoţei şi pocnet de bici, cu minunile timpului, cu hărnicia şi bunătatea oameni­lor, cu­ sufletul şi frumuseţea poporului. Era la hotarul vîrstei fără de vîrstă a omes­­tirii. Un duet nelipsit la wie» tevet lom #oti Gertid şi Amil Noa ■ 'iiiSî ***&*■- "v Zimbtfi vă rog... O amintire de la Moş Gerilă Noi facem revelionul pe munte, tntr-o cabană mictă. Muzică, dans, antren, la revelionul organizat la Basa de cul­­tură a tineretului din raionul Griviţa roşie Uratul cu mielul alb aducător de noroa Fericire noului venit !

Next